Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 1/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1/2013
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. L.
Judecător S. N.
Grefier N. C.
Pe rol fiind judecarea apelului cauzei civile declarat de apelanții petenți P. R. și C. V. în contradictoriu cu intimații C. I. M., ., D. I., D. L. M. și V. A., împotriva sentinței civile nr. 4713/30.03.2012, pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat P. S. M. pentru intimata . și avocat I. I., pentru intimatul V. A., celelalte părți fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată în conformitate cu prevederile art. 159 indice 1 alin. 4 Cod procedură civilă, că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere prevederile art. 2 pct. 2 și art. 282 Cod procedură civilă.
Reprezentantul în instanță al intimaților D. I. și D. L. M., avocat D. I. C., depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și dovada cheltuielilor judiciare.
Reprezentantul în instanță al intimatului V. A., avocat I. I., depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Reprezentantul în instanță al intimatei . depune la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată.
Instanța cercetând actele și lucrările dosarului constată, că prin cererea de apel petenții apelanți solicită în probațiune înscrisurile aflate la dosarul cauzei și orice probe ce ar reieși din dezbateri, și nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul reprezentanților convenționali ai părților prezente, asupra asupra probelor, precum și asupra probelor propuse de apelanții petenți prin cererea de apel.
Reprezentantul în instanță al intimatului V. A. și al intimatei . arată că în probațiune înțeleg să se folosească de înscrisurile aflate la dosarul cauzei și că nu solicită probe noi în apel. De asemenea, arată că nu sunt de acord cu proba solicitată de apelanții petenți prin cererea de apel, având în vedere că din dezbateri nu au reieșit probe noi, solicitând a se purcede la judecarea cauzei.
Instanța, având în vedere că apelanții petenți nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri noi, altele decât cele de la dosarul de fond, iar din dezbateri nu a rezultat necesitatea administrării de probe, mai mult, cererea de apel a fost formulată generic fără precizarea înscrisurilor și tezei probatorii ce trebuie dovedite și având în vedere prevederile art. 292 Cod procedură civilă, nu încuviințeză proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul în instanță al intimatului V. A. solicită respingerea apelului, având în vedere că înscrierea și intabularea imobilelor în cartea funciară este opozabilă tuturor persoanelor.
Reprezentantul în instanță al intimatei . solicită respingerea apelului, întrucât motivele de apel ne se justifică, având în vedere susținerile din întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr. 4713/30.03.2012 Judecătoria B. a respins, ca inadmisibilă, excepția nulității absolute a actelor și contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 1813/2000 și 161/2010 de către BNP M. I. și nr. 5783/2001 și 408/2010 de către BNP T. V.; a respins, ca inadmisibile, plângerile formulate de petenții P. R., C. I. M. și C. V. în contradictoriu cu intimații D. I.,D. L. M., V. A. și ., împotriva încheierilor de CF nr._/2011,_/2011,_/2011, care îl vizează pe P. R.,_/2011,_/2011,_/2011,_, care o vizează pe C. I. M. și_/2011,_/2011,_/2011 și_/2011, care îl vizează pe C. V.; a respins, ca neîntemeiate, plângerile formulate de petenți P. R., C. I. M. și C. V. împotriva încheierilor de reexaminare înregistrate sub nr._/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011,_/2011 și_/2011; a obligat pe petenți să plătească intimatei . suma de 400 lei și intimaților D. I. și D. L. M. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
P. încheierile cu numărul _/2011,_/2011,_/2011,_/2011 (care îl vizează pe P. R.),_/2011,_/2011,_/2011,_ (care o vizează pe C. I. M.) si_/2011,_/2011,_/2011 si_/2011 (care îl vizează pe C. V.), pronunțata de OCPI în dosarele cu aceleași numere, s-a dispus respingerea cererilor formulate fie de numitul Koncz C., fie de petenții C. pentru intabularea dreptului de proprietate asupra nr. top_/2/1/1/1/1/6/1 din CF nr._ – B., drept dobândit potrivit Deciziei nr. 68/2010 a ..
Motivele respingerii au fost fie acelea că, pe de o parte, solicitantul nu a dovedit un interes legitim, nefiind vizat de Decizia invocata, iar, pe de alta parte, că asupra imobilelor vizate de cererea de intabulare era înscris dreptul de proprietate al . I. si D. L. M. si al lui V. A., dar și că nr. top vizat înscris în titlu suferise în timp mai multe operațiuni de dezmembrare și înstrăinare, astfel că el nu mai ființa în forma prevăzută în decizia de restituire.
Împotriva acestor încheieri petenții au formulat cereri de reexaminare, invocând atât că solicitantul inițial este investit cu autoritate de stat, cât și faptul că persoana înscrisă în CF ca titular al dreptului de proprietate nu poate invoca prevederile art. 22 din Legea nr. 7/1996 din cauza prevederilor art. 31 alin. 1 din același act normativ, dar și că operațiunea de radiere imobil nu există.
Cererile de reexaminare au fost respinse prin încheierile cu nr. _/2011,_/2011,_/2011,_/2011 (care îl vizează pe P. R.),_/2011,_/2011,_/2011,_/2011 (care o vizează pe C. I. M.) și_/2011,_,_/2011 si_/2011 (care îl vizează pe C. V.), cu păstrarea motivării din încheierile de respingere.
Instanța a reținut din extrasele de CF depuse la dosar, împrejurări de altfel necontestate de către petenți, că într-adevăr, la data formulării cererilor de intabulare, asupra imobilelor vizate erau înscrise în CF drepturile de proprietate ale intimaților ., D. I. și D. L. M. și V. A..
Referitor la excepția nulității absolute a actelor și contractelor de vânzare – cumpărare în baza cărora și-au înscris drepturile in CF intimații, instanța a apreciat că invocarea acesteia în cadrul procedurii plângerii reglementate de Legea nr. 7/1996 este inadmisibilă, întrucât această procedură are caracter necontencios, subliniat prin Decizia în interesul legii nr. LXXII/2007 a ICCJ.
D. urmare, pe această cale nu poate examina pretenții cu un caracter vădit contencios, soluționarea excepției nulității actului de vânzare – cumpărare, adjudecare presupunând analiza unor aspecte care vizează fondul raportului juridic litigios care nu pot fi soluționate decât pe calea procedurii contencioase.
Pentru aceste motive excepția nulității actelor de dobândire enumerate anterior a fost respinsă ca inadmisibila.
În ceea ce privește plângerile formulate, instanța le-a apreciat în parte inadmisibile, iar in parte neîntemeiate pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 48 alin.1 din Ordinul nr. 633/2008 asistentul-registrator este obligat să verifice dacă înscrisul prezentat spre înscriere îndeplinește următoarele condiții:
a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;
b)cuprinde exact și complet numele sau denumirea părților și se menționează codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;
c)individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;
d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română;
e)este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului;
f)este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor legale.
La momentul la care s-au formulat cererile de intabulare în CF a drepturilor de proprietate ale petenților, persoana de la care a emanat decizia invocată drept titlu, ., nu era nici proprietara tabulară a imobilelor în cauză, dar nici deținătoarea lor, împrejurare socotită în mod corect și legal „piedica la intabulare” și care justifică soluția de respingere.
A fost apreciată corectă motivarea potrivit căreia disp. art. 22 din Legea nr. 7/1996 consacră principiul relativității înscrierilor în cartea funciara, ceea ce înseamnă că înscrierea unui drept nu se poate efectua decât împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută precum și împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă ambele înscrieri se cer deodată.
În speță este evident că la data formulării cererilor, titularii drepturilor asupra imobilelor din CF erau petenții, nicidecum emitenta deciziei ..
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996, împotriva încheierii de admitere sau de respingere, cei interesați au deschisă calea reexaminării, care se soluționează de către registratorul șef din cadrul oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, judecătoria fiind competentă să soluționeze numai plângerile împotriva încheierilor privind soluționarea cererilor de reexaminare.
Pentru aceste motive instanța a respins ca inadmisibile plângerile formulate împotriva încheierilor de respingere a cererilor de intabulare și a respins ca neîntemeiate plângerile formulate împotriva încheierilor prin care au fost soluționate cererile de reexaminare.
Împrejurarea că petenții, deși se afla in posesia unui titlu valabil, sunt împiedicați să își înscrie în CF dreptul lor de proprietate, părând ca astfel le este încălcat un drept fundamental, garantat prin art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, nu poate justifica îndreptarea acestei stări prin nesocotirea acelorași drepturi garantate si celorlalte persoane – intimații din cauză – câta vreme dreptul celor din urma nu a fost desființat de o instanță de judecată în mod irevocabil, sau câta vreme acest drept al petenților nu a fost declarat preferabil dreptului intimaților.
Concluzia petenților în sensul că refuzul instanței de a analiza pe calea procedurala de față nulitatea titlurilor titularilor tabulari în baza calificării prezentei proceduri ca necontencioasă ar atrage în mod inevitabil restrângerea exercițiul dreptului la un proces echitabil, drept fundamental prevăzut la art. 21 din Constituție și la art. 6 par. 1 din Convenție (CEDO) nu poate fi primită, câtă vreme petenții au deschisă calea dreptului comun pentru a obține o decizie pe fond cu privire la aceste aspecte.
Norma europeană invocată garantează accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, fără ca stabilirea unor reguli procedurale și de competență rezonabile, în limitele cărora trebuie exercitate aceste drepturi, să aibă darul de a nega acest drept sau de a împiedica efectiv exercițiul lui.
Registratorul de CF nu este îndreptățit să procedeze la o analiză a titlurilor care se opun, atribuția acestuia fiind una strict administrativă și nicidecum una de judecată.
Totodată, în procedura plângerii împotriva încheierii de reexaminare instanța nu poate verifica decât măsura în care constatarea registratorului, în sensul că la momentul solicitării cererea nu putea fi soluționată favorabil dată fiind existența unei piedici de CF, a fost corectă. Astfel, în procedura de soluționare a plângerii împotriva încheierii de reexaminare nici instanța nu poate proceda la o evaluare sau cântărire a titlurilor, indiferent dacă aparența ar fi în favoarea petenților.
Dacă măcar unul dintre motivele de respingere a înscrierii este întemeiat și suficient prin el însuși să atragă aceasta soluție, analizarea celorlalte devine inutilă și determină constatarea că soluția a fost și întemeiata și legală.
Or, în speță este de necontestat faptul că cererea petenților nu putea fi operată în CF, câta vreme titlul lor nu emana de la proprietarii tabulari, astfel că în mod corect cererea lor de intabulare a fost respinsă.
Intimații . și D. I. și D. L. au solicitat obligarea petenților la plata cheltuielilor de judecata avansate în cauză, respectiv onorariile avocațiale de 2.000 lei si respectiv 400 lei.
Instanța a admis în totalitate cererea intimaților D. I. și L., dar numai în parte cererea similara a ., respectiv tot pentru 400 lei, față de disp. art. 274 alin. 3, potrivit cu care judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de cate ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari și având în vedere că în speță singura prestație efectivă a avocatului intimatei s-a redus la scurtele concluzii orale, pe fond, în sensul respingerii plângerilor și la concluzii scrise.
Împotriva sentinței au declarat apel petenții P. R., C. I. M. și C. V., solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii plângerii.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că sentința este netemeinică și nelegală întrucât la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, deținătorul imobilului era ., iar refuzul de intabulare ignora hotărârea de retrocedare intrată în puterea lucrului judecat.
Cererea de intabulare a fost introdusă avându-se în vedere notarea procesului de la B15 și a cererii de restituire în natură de la B.41 din CF_ B.. Printr-o curioasă omisiune, notarea de la B15 nu a mai fost transcrisă în cărțile funciare noi.
Intimata . a fost parte în litigiile în care s-a recunoscut dreptul de proprietate al petenților.
De asemenea, titlul în baza căruia s-a intabulat intimatul este lovit de nulitate absolută, având în vedere că art.21 al.5 din Legea 10/2001 interzice, până la soluționarea procedurilor administrative, sau după caz judiciare, orice înstrăinare a imobilului. Mai mult, actul în baza căruia s-a intabulata actualul proprietar este prezumat nul de către lege, conform art.1200 pct.1 C.civ. si art.1864 C.civ.
Intimatul a fost de rea credință, față de notarea în cartea funciară a cererii de restituire în natură și a proceselor, sub B15, B41 și B42.
În consecință, invocarea inopozabilității sentinței civile nr.123/S/13.04.2009 a Tribunalului B. de către intimata echivalează cu invocarea propriei culpe, de a nu fi intervenit în dezbaterile dosarului, fiind admisibilă intervenția în interes propriu.
S-a mai arătat că instanța de fond reține că imobilul cu nr.top._/2 nu mai există cu datele de individualizare din decizie, fiind radiat în urma unor operațiuni de dezmembrare succesive în mai multe loturi, dintre care imobilele cu nr.top._/2/1/1/1/1/6/1,_/2/1/1/2/1,_/2/1/1/1/1/7 și_/2/1/1/1/1/6/2 fiind trecute în cărți funciare noi, între care și CF_,_,_ și_ ce fac obiectul prezentului litigiu.
În încheierile pronunțate, registratorii utilizează un raționament prin analogie între radierea unui drept din cartea funciară și radierea unui imobil, ce este profund viciat, întrucât
nu se pot asimila drepturile cu imobilele. De asemenea, nici operațiunea de radiere nu este reglementată de Legea 7/1996 și nici de Ordinul 633/2006.
Aplicarea principiului relativității înscrierii în cartea funciară, prevăzut de art. 22 din Legea 7/1996, este lipsită de validitate în contextul în care nu sunt apreciate prevederile art. 31 din aceeași lege.
Se mai invocă faptul că potrivit art.31 al.1 din Legea 7/1996, cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună credință un drept real înscris în cartea funciară, iar al.2 din același articol arată că dobânditorul este de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acțiune
prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
Or, intimatul nu dispune de titlu legal, fiind afectat de o cauză expresă de nulitate, fiind prezumat nul de către lege și nefiind de bună credință din cauza notărilor de la B15, B 41 și B2 din CF_ si CF114297,_,_ și_, precum și datorită notei de ședință din 16.06.2008 din dosarul 340/F/CA/2003.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu se pot face verificări privind nulitatea titlului intimatului. P. Decizia 72/2007 a ICCJ s-a arătat că o asemenea încheiere, deși este un act administrativ, nu este supusă controlului instanțelor de contencios administrativ în condițiile Legii 544/2004, ci contenciosului administrativ special reglementat prin Legea 7/1996, republicată. În consecință, procedura plângerii la încheierile de carte funciară are caracter contencios în ce privește regulile prevăzute de Legea 7/1996, caracter subliniat și de însuși art.22 al legii, ce precizează că înscrierile se efectuează împotriva titularilor tabulari și caracter necontencios în afara regulilor stabilite de Legea 7/1996.
Refuzând analiza nulității titlurilor proprietarilor tabulari în baza calificării prezentei proceduri ca necontencioasă s-ar restrânge exercițiul dreptului la un proces echitabil.
Aprecierea instanței de fond în sensul că „împrejurarea că petenții, deși se afla in posesia unui titlu valabil, sunt împiedicați să își înscrie în CF dreptul lor de proprietate, părând ca astfel le este încălcat un drept fundamental, garantat prin art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, nu poate justifica îndreptarea acestei stări prin nesocotirea acelorași drepturi garantate si celorlalte persoane – intimații din cauză – câta vreme dreptul celor din urma nu a fost desființat de o instanță de judecată în mod irevocabil, sau câta vreme acest drept al petenților nu a fost declarat preferabil dreptului intimaților” este contrazisă de decizia 467/2005 a Curții Constituționale în care se arată că principiul constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private operează în condițiile dobândirii legale a dreptului de proprietate, nu și în cazul în care dreptul este dobândit prin încălcarea normelor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii actelor juridice de înstrăinare, soluția judicioasă pentru această situație fiind cea a aplicării sancțiunii nulității actului juridic civil. Această apreciere este judicioasă deoarece nu este admisibil ca instanțele de judecată să permită ca actele juridice afectate de o cauză expresă de nulitate absolută prevăzută de lege să producă efecte juridice, cu atât mai puțin în fața unor hotărâri definitive și irevocabile, cum este cea prin care le-a fost retrocedat imobilul.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii 7/1996, ale Legii 10/2001, Ordinului 633/2006, cele ale Codului civil, Codului de procedura civilă, art.44 din Constituția României art.1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimații D. I. și D. L. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
În motivarea întâmpinării s-a susținut că motivele de apel sunt chestiuni noi, interpretări greșite, trunchiate, toate fiind formulate în desconsiderarea chestiunii de principiu.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru rectificarea cărții funciare iar cererea de anulare nu poate fi soluționată pe calea procedurii necontencioase, aspecte corect reținute de prima instanță.
În probațiune nu s-au depus înscrisuri noi în apel.
Analizând sentința criticată raportat la motivele de apel invocate, instanța constată că apelul promovat este nefondat.
În privința excepției nulității absolute a actelor și contractelor notariale, invocată în timpul soluționării cauzei la fond, Tribunalul reține că această solicitare nu poate fi analizată în cadrul procesual al plângerii de carte funciară. Procedura plângerii de carte funciară prezintă caracter necontencios, în cadrul său putând fi analizată de către registrator și ulterior de către instanța sesizată, doar cererea de înscriere din punct de vedere tehnic, fără a putea analiza valabilitatea actului în baza căruia se solicită înscrierea sau a actului în baza căruia o altă persoană și-a întabulat anterior dreptul.
O astfel de solicitare presupune stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, și se impune judecarea sa în cadrul procedurii contencioase, în condiții de contradictorialitate, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, și nu de către registratorul sau instanța în cadrul procesual restrictiv al plângerii de carte funciară.
Decizia 467/2005 a Curții Constituționale, invocată de apelanți în expunerea motivelor de apel, în care s-a reținut că „principiul constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private operează în condițiile dobândirii legale a dreptului de proprietate, nu și în cazul în care dreptul este dobândit prin încălcarea normelor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii actelor juridice de înstrăinare, soluția judicioasă pentru această situație fiind cea a aplicării sancțiunii nulității actului juridic civil” nu este incidentă în cauză deoarece prin aceasta au fost analizate prevederile Legii 10/2001, cu modificările ulterioare, nu prevederile Legii 7/1996 pe care se întemeiază plângerea formulată de petenți.
Statul Român a pus la dispoziția justițiabililor mijloace prin care să se poată constata nulitatea actelor încheiate cu încălcarea normelor legale, însă plângerea împotriva încheierilor de carte funciară nu reprezintă un astfel de mijloc.
În privința încheierilor prin care registratorul a soluționat în sensul respingerii cererilor formulate de petenți de intabulare în cartea funciară, se reține că în mod corect instanța de fond a respins plângerea ca inadmisibilă, întrucât aceste încheieri nu pot fi atacate decât cu cerere de reexaminare, nu plângere direct în instanță.
Conform prevederilor art.50 al.2 si 2/1 din Legea 7/1996, persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare.
În consecință, plângerea se poate formula doar împotriva încheierilor registratorului șef prin care acesta soluționează cererea de reexaminare, plângerea introdusă direct împotriva încheierii de soluționare a cererii de intabulare fiind inadmisibilă.
În privința încheierilor prin care registratorul șef a soluționat cererile de reexaminare, soluția instanței de fond de respingere a plângerii în privința acestora ca nefondata este de asemenea corectă.
P. sentința civilă nr. 123/S/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul B., rămasă definitivă prin respingerea apelului (decizia nr. 8/. pronunțată de Curtea de Apel B.) si irevocabilă prin respingerii recursului (decizia nr. 6530/02.12.2010), s-a reținut cu putere de lucru judecat ca . persoana deținătoare a imobilului teren mai sus indicat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, dispunându-se in consecința emiterea unei noi decizii de restituire în natură a imobilului teren respectiv.
P. declarațiile autentificate de BNP I. D. F. sub nr. 3528/10.02.2010 și 1056/13.04.2011, C. V. și C. I. M. au cesionat 10% din drepturile litigioase petentului P. R., acesta din urma devenind astfel persoană îndreptățită.
La data de 15.04.2011, pentru a face aplicarea art. 25 al. (4) din Legea nr. 10/2001, toți petenții s-au prezentat la sediul OCPI pentru a solicita înscrierea dreptului de proprietate astfel obținut asupra terenului nr. top_/2 în noile cărți funciare create prin conversia pe hârtie a CF B. -_.
Imobilul teren amintit, în cursul derulării diverselor acțiuni judiciare și proceduri reglementate de lege, notate în cartea funciară, ce puneau în discuție dreptul de proprietate, a fost dezmembrat și înstrăinat succesiv, căpătând numere top noi, derivate din cel inițial conform regulilor legale aplicabile acestor operațiuni.
P. încheierile cu numărul _/2011,_/2011,_/2011,_/2011 (care îl vizează pe P. R.),_/2011,_/2011,_/2011,_ (care o vizează pe C. I. M.) si_/2011,_/2011,_/2011 si_/2011 (care îl vizează pe C. V.), pronunțate de OCPI în dosarele cu aceleași numere, s-a dispus respingerea cererilor formulate fie de numitul Koncz C., fie de petenții C. pentru intabularea dreptului de proprietate asupra nr. top_/2/1/1/1/1/6/1 din CF nr._ – B., drept dobândit potrivit Deciziei nr. 68/2010 a ..
Motivele respingerii au fost fie acelea ca, pe de o parte, solicitantul nu a dovedit un interes legitim, nefiind vizat de Decizia invocata, iar, pe de alta parte, ca asupra imobilelor vizate de cererea de intabulare era înscris dreptul de proprietate al . I. si D. L. M. si al lui V. A., dar si ca nr. top vizat înscris in titlu suferise in timp mai multe operațiuni de dezmembrare si înstrăinare, astfel ca el nu mai ființa in forma prevăzuta in decizia de restituire.
Împotriva acestor încheieri petenții au formulat cereri de reexaminare, invocând atât ca solicitantul inițial este investit cu autoritate de stat, cat si faptul ca persoana înscrisa in CF ca titular al dreptului de proprietate nu poate invoca prevederile art. 22 din Legea nr. 7/1996 din cauza prevederilor art. 31 alin. 1 din același act normativ, dar si ca operațiunea de radiere imobil nu exista.
Cererile de reexaminare au fost respinse prin încheierile cu nr. _/2011,_/2011,_/2011,_/2011 (care îl vizează pe P. R.),_/2011,_/2011,_/2011,_/2011 (care o vizează pe C. I. M.) si_/2011,_,_/2011 si_/2011 (care îl vizează pe C. V.), cu păstrarea motivării din încheierile de respingere.
Instanța retine din extrasele de CF depuse la dosar, împrejurări de altfel necontestate de către petenți, că întradevăr, la data formulării cererilor de intabulare, asupra imobilelor vizate erau înscrise in CF drepturile de proprietate ale intimaților ., D. I. si D. L. M. si V. A..
Faptul că imobilul în privința căruia s-a dispus restituirea prin decizia emisă în baza Legii 10/2001 nu mai există în configurația menționată în decizie nu constituie o piedică la întabulare, și teoretic, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții, se poate proceda la întabularea dreptului asupra imobilelor rezultate din dezmembrarea celui inițial.
Astfel, nu se poate reține argumentul registratorilor ce au soluționat inițial cererile de întabulare că se aplică prin analogie dispozițiile art.30 al.2 din Legea 7/1996, potrivit cărora, dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că el nu există și în consecință, dacă imobilul s-a radiat din cartea funciară se prezumă că el nu există.
Imobilul în cauză a fost supus unor operațiuni de dezlipire, loturile rezultate fiind reînscris în carta funciară, altele decât cea inițială, însă există parcelele rezultate într-o altă configurație, și asupra cărora s-ar putea intabula dreptul de proprietate, dacă nu ar exista o altă piedică de carte funciară. Astfel, nici Legea 7/1996, și nici Ordinul de aplicare nr.633/2006 nu interzic intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor rezultate în urma operațiunilor de dezmembrare, art.85 din Ordinul 633/2006 arătând că modificările săvârșite prin alipire, dezlipire, reînscriere și transcriere se vor arăta atât în partea A, cât și în partea B, imobilul care s-a împărțit se va sublinia, prin trecerea la rubrica observații a numărului de ordine sub care s-a operat, iar imobilele rezultate din dezmembrare se vor înscrie în cărți funciare individuale.
Practic, imobilul inițial a fost împărțit în mai multe parcele alăturate care au dobândit individualitate, dar care pot fi identificate ca făcând parte din imobilul inițial și asupra cărora, strict din acest punct de vedere, s-ar putea intabula dreptul de proprietate reconstituit asupra imobilului inițial.
Există însă o piedică de carte funciară ce înlătură efectuarea acestei operațiuni de carte funciară, și care a fost în mod corect reținută în încheierile de carte funciară, cât și de către instanța de fond.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.22 lit. a din Legea 7/1996, înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Din analiza textului legal enunțat, se impune ca petenții să prezinte, pentru intabulare, un titlu emanând de la proprietarul tabular sau o hotărâre judecătorească pronunțată împotriva acestuia.
Decizia emisă în baza Legii 10/2001 este emisă de . terenurile asupra cărora se solicită întabularea nu mai sunt proprietatea acesteia, ci proprietatea intimaților. Procesul privind restituirea imobilului nu s-a purtat în contradictoriu și cu acest proprietar tabular, astfel că hotărârea judecătorească pronunțată, respectiv sentința civilă nr.123/2009 a Tribunalului B., definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus emiterea unei noi decizii de restituire, nu îi este opozabilă.
Fără un titlu emanând de la proprietarul tabular sau o hotărâre judecătorească pronunțată împotriva sa, nu se poate proceda la întabulare, măsura de protecție impusă de legiuitor pentru garantarea drepturilor tabulare, situația existentă reprezentând o piedică de carte funciară.
Din acest motiv, susținerile apelanților privind posibilitatea că proprietarul tabular să fi intervenit în procesul declanșat, și existența culpei sale că nu a făcut acest lucru, nu pot fi reținute, dispozițiile Codului de procedură civilă prevăzând posibilitatea unui terț de a interveni într-un proces declanșat, nu și obligația în acest sens. Petenții, reclamanți în dosarul menționat, trebuiau să fie diligenți și să cheme în judecată și intimatul dacă urmăreau obținerea unui drept potrivnic acestuia.
În consecință, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut existența acestei piedici de carte funciară prevăzute de art.22 lit. a din Legea 7/1996.
Față de considerentele expuse, Tribunalul constată că respingerea de către instanța de fond a plângerii împotriva încheierilor registratorului șef de soluționare a cererilor de reexaminare este corectă. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., instanța va respinge apelul formulat și va păstra sentința atacată.
În temeiul dispozițiilor art.274 al.1 C.pr.civ., instanța va obliga apelanții la plata către intimata . a sumei de 2000 lei și către intimatul D. I. suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu avocațial potrivit chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții P. R., cu domiciliul în B., ., ., . V., domiciliat în B., .. 126, împotriva sentinței civile 4713/2012 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Obligă pe apelanți să plătească intimaților cheltuielile de judecată efectuate de aceștia în apel, după cum urmează: intimatei . suma de 2000 lei, intimatului D. I. sume de 600 lei.
Respinge cererea intimatului V. A. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.01.2013.
Președinte, Judecător,
I. L. S. N.
Grefier,
N. C.
Redactat jud. SN/22.01.2013
Tehnored. CN/22.01.2013
Jud. fond C. D. P.
9 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1681/2012. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
