Contestaţie la executare. Decizia nr. 830/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 830/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 830/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 830/R/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. I.
Judecător M. I. B.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul contestator N. M. A. în contradictoriu cu intimata Direcția Fiscală B., prin reprezentant legal, și cu intimații terț popriți ., prin reprezentant legal, ., prin reprezentant legal și R. B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2014/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2014, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 08.10.2014 și 15.10.2014 și ulterior pentru această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2014/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ s-a admis în parte acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatorul N. M. A. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA FISCALĂ A MUNICIPIULUI B. și cu terții popriți S.C. C. H. SRL și S.C. A. T. SRL și, în consecință:
-s-au anulat în parte formele de executare începute în dosarul execuțional nr._/17.03.2005 al intimatei constând în adresa de înființare a popririi nr._/_/26.09.2012 și titlul executoriu nr._/11.04.2012, respectiv în ceea ce privește executarea silită a sumei de 15 lei – reprezentând amendă contravențională aplicată prin procesul verbal contravențional nr._/08.09.1999, urmare a prescripției dreptului de a cerere executarea silită – și a sumei de 100 lei - reprezentând amendă contravențională aplicată prin procesul verbal contravențional nr._/08.09.1999, urmare a achitării amenzii;
-s-au respins restul pretențiilor formulate de către contestator.
În continuare, s-a admis excepția lipsei obiectului contestației la executare formulată în dosarul conex nr._/197/2013 al Judecătoriei B. de contestatorul N. M. A., excepție invocată de intimata DIRECȚIA FISCALĂ A MUNICIPIULUI B. și, în consecință:
-s-a respins acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată în dosarul conex nr._/197/2013 al Judecătoriei B. de contestatorul N. M. A. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA FISCALĂ A MUNICIPIULUI B. și cu terțul poprit R. B. S.A.;
-intimata DIRECȚIA FISCALĂ A MUNICIPIULUI B. a fost obligată la plata către contestator a sumei de 62,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - din care 12,50 lei taxă judiciară de timbru și 50 lei onorariu avocațial – efectuate în dosarul_ al Judecătoriei B.;
-intimata DIRECȚIA FISCALĂ A MUNICIPIULUI B. a fost obligată la plata către contestator a sumei de 389 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - din care 89 lei taxă judiciară de timbru și 300 lei onorariu avocațial – efectuate în dosarul conex nr._/197/2013 al Judecătoriei B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la dosarul civil nr._ :
Contestatorul a arătat că la data de 04.10.2012 a primit adresa de înființare a popririi nr._/_/26.09.2012, la care a fost anexat și titlul executoriu nr._/11.04.2012 emis în dosarul execuțional nr._/17.03.2005. În aceeași zi i-a fost comunicată și adresa de înființare a popririi nr._/_/26.09.2012.
Contestatorul a înțeles să invoce prescripția dreptului de a cere executarea silită pentru amenzile contravenționale ce i-au fost aplicate anterior anului 2007 având în vedere dispozițiile art. 131 din codul de procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, contestatorul a arătat că din cele 46 de amenzi menționate, executarea a 45 dintre ele este prescrisă. Mai mult, parte dintre acestea au și fost achitate, sens în care a depus spre exemplificare chitanța nr. 3606/07.12.001 prin care a achitat amenda stabilită prin procesul verbal nr._/05.12.2001, care se regăsește în titlul executoriu contestat. Mai menționează contestatorul că a achitat totdeauna amenzile ce i-au ost aplicate însă nu poate face dovada acestui lucru. În ceea ce privește sumele înscrise în titlul executoriu ca reprezentând impozit auto, cesta arată că a încercat să le achite, dar organul fiscal a refuzat încasarea motivat de faptul că figurează cu amenzi neachitate.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită instanța a reținut că dosarul execuțional în care s-au efectuat actele de executare silită are numărul_ din data de 17.03.005. În legătură cu titlurile executorii menționate în titlul executoriu centralizator nr._/11.04.2012 instanța a reținut că intimata a emis pe data de 04.03.2006 o somație centralizatoare – fila 51, iar pe data de 24.11.2008 a emis o adresă de înființare a popririi – fila 47, acte apreciate de instanța de judecată ca fiind acte de executare efectuate față de debitorul contestator.
Potrivit dispozițiilor art. 131 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 „(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale”.
Potrivit dispozițiilor art. 133 alin.1 lit. c din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe „ pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită”.
Principalul efect al întreruperii cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită este acela că, în situația apariției unui caz de întrerupere din cele prevăzute de art. 133 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, începe să curgă un nou termen de prescripție.
Din cuprinsul titlului executoriu centralizator instanța reține că titlurile executorii menționate în titlul executoriu centralizator nr._/11.04.2012 au fost emise în perioada 1999-2011.
P. contestația formulată contestatorul a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru titlurile executor pentru amenzile contravenționale aplicate anterior anului 2007.
În legătură cu excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța a apreciat că, având în vedere dispozițiile art. 131 din O.G. nr. 92/2003, aceasta este întemeiată în ceea ce privește titlul executoriu constând în procesul verbal contravențional nr._/08.09.1999.
În ceea ce privește titlurile executorii constând în procesele verbale întocmite anterior anului 2007, instanța a reținut că, urmare a efectuării celor două acte de executare mai sus menționate, respectiv somația centralizatoare de data de 04.03.2006 și adresa de înființare a popririi din data de 24.11.2008, s-a întrerupt cursul prescripției dreptului de a cere executare silită și a început să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani.
În ceea ce privește susținerea contestatorului potrivit cu care a achitat amenzile ce i-au fost aplicate prin procesele contravenționale menționate în titlul executoriu centralizator, instanța a reținut că la dosarul cauzei a fost făcută dovada achitării doar a amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție nr._/05.12.2001 – fila 14.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța a apreciat contestația formulată ca fiind întemeiată în parte urmând a anula în parte formele de executare începute în dosarul execuțional nr._/17.03.2005 al intimatei constând în adresa de înființare a popririi nr._/_/26.09.2012 și titlul executoriu nr._/11.04.2012, respectiv în ceea ce privește executarea silită a sumei de 15 lei – reprezentând amendă contravențională aplicată prin procesul verbal contravențional nr._/08.09.1999, urmare a prescripției dreptului de a cerere executarea silită – și a sumei de 100 lei - reprezentând amendă contravențională aplicată prin procesul verbal contravențional nr._/08.09.1999, urmare a achitării amenzii.
Cu privire la dosarul civil nr._/197/2013:
Contestatorul a arătat că la data de 16.10.2013 a aflat că sumele sale din contul de salarii deschis la R. B. au fost poprite și transmise către intimata DIRECȚIA FISCALĂ B. cu titlu de poprire în dosarul execuțional nr._.
Contestatorul a apreciat că măsura popririi este nelegală deoarece nu i s-a comunicat această măsură, iar la momentul la care s-a procedat la poprirea contului executarea silită din dosarul execuțional nr._ fusese suspendată. A mai menționat contestatorul că prin contestația la executare ce face obiectul dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B. a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Intimata DIRECȚIA FISCALĂ B. a formulat întâmpinare prin care a confirmat susținerile contestatorului și arată că, în urma erorii săvârșite, a procedat la data de 25.10.2013 la restituirea sumei de 1.152 lei, astfel cum rezultă din adresa nr._/25.10.2013.
În legătură cu excepția lipsei obiectului contestației la executare ce face obiectului dosarului civil nr._/197/2013, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată câtă vreme intimata DIRECȚIA FISCALĂ B. a recunoscut susținerile contestatorului din cererea de chemare în judecată și a dispus restituirea sumelor reținute prin poprirea înființată la data de 04.10.2013.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei DIRECȚIA FISCALĂ A MUNICIPIULUI B. la plata cheltuielilor de judecată s-a apreciat că este întemeiată, având în vedere că toate demersurile făcute de acesta în prezentul dosar au fost datorate culpei intimatei, care a emis adresa de înființare a popririi din data de 04.10.2013 în dosarul de executare nr._, deși executarea silită în acest dosar fusese suspendată prin încheierea de la termenul din data de 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul N. M. A., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul admiterii în tot a contestației la executare.
În motivarea recursului, contestatorul arată că, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece, raportat la excepția dreptului de a solicita executarea silită în dosarul execuțional nr._/2005 al Direcției Fiscale B., prima instanță a apreciat în mod greșit faptul că somația centralizatoare din data de 04.03.2006 și adresa de înființare a popririi din data de 24.11.2008 întrerup cursul prescripției. Organul fiscal nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte că cele două acte de executare silită au fost comunicate contestatorului, conform prevederilor legale – art. 141 și art. 149 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003, în vigoare la data emiterii lor.
P. urmare, cursul executării silite se întrerupe prin îndeplinirea unui act de executare silită care trebuie comunicat debitorului pentru a produce efecte juridice. Astfel, nu e suficient ca actul de executare silită să fie întocmit pentru a suspenda cursul prescripției, fiind necesar ca acest act să fie comunicat. Or, din nici un înscris depus la dosar nu rezultă că cele două acte de comunicare i-au fost comunicate contestatorului.
Mai mult, în ceea ce privește dovada de comunicare a adresei de înființare a popririi emise la data de 24.11.2008, în urma verificării de scripte s-a dovedit că semnătura de pe confirmarea de primire nu îi aparținea.
P. necomunicarea unui act de executare silită, contestatorul s-a aflat în imposibilitatea de a contesta formele de executare silită, iar comunicarea somației centralizatoare din data de 04.03.2006 și a adresei de înființare a popririi din data de 24.11.2008 atrag după sine prescripția dreptului de cere executarea silită pentru sumele stabilite în sarcina contestatorului, prin acte emise anterior anului 2007.
Așadar, câtă vreme actele de executare nu au fost comunicate contestatorului debitor, ele nu îi sunt opozabile și nu produc efecte față de acesta, motiv pentru care nu se putea reține că acestea întrerup cursul prescripției.
În ceea ce privește dosarul conexat, recurentul a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și de drept.
P. întâmpinarea depusă la fila nr. 16 a dosarului, intimata creditoare Direcția Fiscală B. din cadrul Consiliului Local al Municipiului B., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că a procedat la întocmirea și comunicarea pe seama contestatorului a tuturor actelor de executare – somația de plată nr. 179200s/07.12.2006, adresa de înființare a popririi nr._/24.11.2008, somația nr._/01.10.2011, titlul executoriu nr._/01.10.2011, somația de plată nr._/11.04.2012 și titlul executoriu_/11.04.2012, etc. – cu deplina respectare a dispozițiilor art. 141, 145 și următoarele din Codul de procedură fiscală.
Pe cale de excepție, intimata a invocat prescripția dreptului material la acțiune împotriva măsurilor de executare silită, contestația fiind introdusă cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea actelor de executare, raportat la prevederile art. 172 – 173 din O.G. nr. 92/2003, susținând că, în aceste condiții dreptul la acțiune s-a perimat.
S-a mai susținut că prima instanță a soluționat în mod corect excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită.
Intimatul terț poprit S.C. C. H. S.R.L. Hărman a depus o notă de ședință prin care a arătat că recurentul contestator nu mai are calitatea de angajat al acestei societăți, contractul individual de muncă încetând prin acordul părților nr. 07/04.09.2013, fiind depus și raportul REVISAL al salariatului în dosarul de fond, susținând că, în aceste condiții nu mai are calitatea de terț poprit (f 19).
Recursul este legal timbrat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința civilă, în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit O.G. nr. 92/2003, în forma în vigoare la data emiterii somației centralizatoare din data de 04.03.2006:
„Art. 128 Începerea termenului de prescripție (devenit ulterior art. 131)
(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Art. 130 Întreruperea termenului de prescripție (devenit ulterior art. 133)
Termenul de prescripție prevăzut la art. 128 se întrerupe:
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d) pe data întocmirii, potrivit legii, a actului de constatare a insolvabilității contribuabilului;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.”
Deși în cauză nu s-a probat comunicarea către recurentul contestator a celor două acte de executare silită – somația centralizată din data de 07.12.2006 (iar nu din data de 04.03.2006 cum greșit a reținut prima instanță) și adresa de înființare a popririi din data de 24.11.2008 – nici în dosarul de fond și nici în dosarul de recurs, instanța apreciază că raportat la prevederile legale anterior citate, simpla emitere a unor acte de executare denotă faptul că partea creditoare nu a rămas în pasivitate, astfel că operează efectul întreruptiv al prescripției, neavând relevanță faptul că aceste acte de executare nu au fost comunicate debitorului. Nici un text de lege nu condiționează efectul întreruptiv al actelor de executare de obligativitatea comunicării acestora. Necomunicarea unui act de executare produce consecințe pe plan procesual, debitorul având posibilitatea atacării acestuia, apreciindu-se că termenul prevăzut de lege pentru contestarea lui nu a început să curgă.
Instanța de recurs apreciază că, raportat la motivul de recurs prin care contestatorul susține în mod generic faptul că executarea silită pentru amenzile aplicate anterior anului 2007 sunt prescrise, sentința civilă recurată trebuie supusă analizării cu privire la modalitatea în care instanța de fond a apreciat asupra actelor de executare silită supuse prescripției executării silite raportat la momentul la care operează efectul întreruptiv al actelor de executare silită.
Astfel, instanța de fond a reținut că numai în privința executării silite a sumei de 15 lei – reprezentând amendă contravențională aplicată prin procesul verbal contravențional nr._/08.09.1999 menționat în adresa de înființare a popririi nr._/_/26.09.2012 și în titlul executoriu nr._/11.04.2012, operează prescripția dreptului de a solicita executarea silită.
Somația centralizată nr._ S emisă la data de 07.12.2006 cuprinde creanțe datând din perioada 08.09.1999 – 06.11.2006 (f. 51 dos. fond), astfel că, raportat la termenul de prescripție de 5 ani, executarea silită privind creanțele anterioare datei de 07.12.2001 este prescrisă. Nu s-a probat faptul că, pentru creanțele anterioare datei de 07.01.2001 s-au întocmit acte de executare care să întrerupă prescripția executării silite.
Titlurile executorii reprezentând procese verbale de constatare a contravenției cuprinse în somația centralizată, au fost enumerate în titlul executoriu centralizator nr._/11.04.2012 emis în dosarul execuțional nr._/17.03.2012 (f. 9 dos. fond).
Pentru fiecare titlu executoriu curge un termen de prescripției a executării silite deosebit, neavând relevanță faptul că intimata creditoare a format un singur dosar execuțional.
Având în vedere cele anterior reținute, instanța apreciază că executarea silită a amenzilor contravenționale aplicate prin procesele verbale nr._/13.03.2000 (20 lei),_/23.09.2000 (6 lei),_/09.09.2001 (20 lei),_/27.06.1999 (20 lei),_/17.11.1999 (20 lei),_/06.04.2000 (30 lei),_/06.05.2000 (40 lei),_/06.05.2000 (20 lei),_/28.07.2000 (40 lei),_/09.09.2000 (20 lei),_/03.09.2000 (20 lei),_/22.09.2000 (40 lei),_/27.10.2000 (40 lei),_/17.12.2000 (20 lei),_/07.01.2001 (20 lei),_/23.02.2001 (20 lei),_/03.03.2001 (20 lei),_/25.04.2001 (40 lei),_/13.05.2001 (20 lei),_/21.06.2001 (40 lei),_/18.07.2001 (40 lei),_/25.07.2001 (20 lei),_/11.08.2001 (20 lei),_/17.08.2001 (44 lei),_/23.09.2001 (20 lei) și_/30.09.2001 (20 lei) este prescrisă, termenul de prescripție de 5 ani privind executarea silită pentru fiecare din acest titlu executoriu fiind împlinit la data emiterii somației centralizate – 07.12.2006 – motiv pentru care somația centralizată menționată și adresa de înființare a popririi din data de 24.11.2008 nu puteau produce efecte întreruptive cu privire la un termen de prescripție împlinit.
În consecință, somația centralizată nr._ S emisă la data de 07.12.2006 și adresa de înființare a popririi din data de 24.11.2008 au întrerupt cursul prescripției executării silite numai în privința creanțelor reprezentând amenzi contravenționale cuprinse în procese verbale ce constituie titluri executorii, emise ulterior datei de 07.12.2001, instanța de fond apreciind în mod eronat faptul că efectul întreruptiv de prescripție al acestor acte de executare se produce în raport cu toate procesele verbale – titluri executorii întocmite anterior anului 2007, fără să distingă după cum s-a argumentat mai sus.
Plățile efectuate de către contestator în contul unor creanțe, invocate de creditoarea Direcția Fiscală B. prin întâmpinarea depusă la fila nr. 20 din dosarul de fond, ca fiind întreruptive ale termenului de prescripție a executării silite, vizează alte procese verbale de constatare a contravenției (titluri executorii) iar nu pe cele cuprinse în actele de executare contestate prin prezenta cerere de chemare în judecată, efectuate în dosarul execuțional nr._/17.03.2005 al creditoarei (f. 23 – 29 dos. fond), împrejurare ce rezultă din compararea datelor din extrasele de cont privind încasările, depuse de creditoare cu cele din actele de executare silită contestate.
În consecință, aceste plăți nu pot avea ca efect întreruperea termenului de prescripție a executării silite în dosarul de executare menționat iar intimata creditoare nu a făcut dovada altor plăți efectuate de către contestator care să întrerupă cursul termenului de prescripție a executării silite în privința titlurilor executorii enumerate mai sus, în raport de care s-a apreciat că a intervenit prescripția executării silite.
Deși instanța de fond, prin dispozitivul sentinței civile a anulat executarea silită în privința sumei de 100 lei - reprezentând amendă contravențională aplicată prin procesul verbal contravențional nr._/08.09.1999, urmare a achitării amenzii, în considerente a reținut că această amendă achitată potrivit chitanței de la fila nr. 14 a dosarului, a vizat procesul verbal de contravenție nr._/05.12.2001, menționat în somația centralizată nr._ S/07.12.2006 și în titlul executoriu centralizator nr._/11.04.2012. Reținerile din considerente sunt corecte, în dispozitiv săvârșindu-se o eroare materială, aceste aspecte nefiind criticate de nicio parte în recurs.
În ceea ce privește excepțiile invocate de către intimata creditoare Direcția Fiscală a Municipiului B. și intimatul terț poprit S.C. C. H. S.R.L., instanța de recurs reține, în primul rând că intimata creditoare confundă instituția juridică a perimării cererii de chemare în judecată cu cea a tardivității formulării contestației la executare, iar în al doilea rând, intimații trebuiau să formuleze la rândul lor recurs împotriva sentinței civile prin care să invoce aceste aspecte, dacă apreciau că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod proc. civ., recursul declarat de recurentul contestator N. M. A. urmează să fie admis iar sentința civilă va fi modificată în parte, în sensul că, se vor anula în parte formele de executare începute în dosarul execuțional nr._/17.03.2005 al intimatei creditoare Direcția Fiscală a Municipiului B., constând în adresa de înființare a popririi nr._/_/26.09.2012 și titlul executoriu centralizator nr._/11.04.2012 emise de intimata creditoare, și în ceea ce privește executarea silită a amenzilor contravenționale aplicate prin procesele verbale nr._/13.03.2000 (20 lei),_/23.09.2000 (6 lei),_/09.09.2001 (20 lei),_/27.06.1999 (20 lei),_/17.11.1999 (20 lei),_/06.04.2000 (30 lei),_/06.05.2000 (40 lei),_/06.05.2000 (20 lei),_/28.07.2000 (40 lei),_/09.09.2000 (20 lei),_/03.09.2000 (20 lei),_/22.09.2000 (40 lei),_/27.10.2000 (40 lei),_/17.12.2000 (20 lei),_/07.01.2001 (20 lei),_/23.02.2001 (20 lei),_/03.03.2001 (20 lei),_/25.04.2001 (40 lei),_/13.05.2001 (20 lei),_/21.06.2001 (40 lei),_/18.07.2001 (40 lei),_/25.07.2001 (20 lei),_/11.08.2001 (20 lei),_/17.08.2001 (44 lei),_/23.09.2001 (20 lei) și_/30.09.2001 (20 lei), urmare a prescripției dreptului de a cerere executarea silită.
Celelalte dispoziții ale sentinței civile vor fi menținute.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ., intimata creditoare Direcția Fiscală a Municipiului B., fiind în culpă procesuală, va fi obligată să plătească recurentului contestator suma de 147 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit dovezilor depuse la fila nr. 22 ale dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul contestator N. M. A. împotriva sentinței civile nr. 2014/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Anulează în parte formele de executare începute în dosarul execuțional nr._/17.03.2005 al intimatei creditoare Direcția Fiscală a Municipiului B., constând în adresa de înființare a popririi nr._/_/26.09.2012 și titlul executoriu centralizator nr._/11.04.2012 emise de intimata creditoare, și în ceea ce privește executarea silită a amenzilor contravenționale aplicate prin procesele verbale nr._/13.03.2000 (20 lei),_/23.09.2000 (6 lei),_/09.09.2001 (20 lei),_/27.06.1999 (20 lei),_/17.11.1999 (20 lei),_/06.04.2000 (30 lei),_/06.05.2000 (40 lei),_/06.05.2000 (20 lei),_/28.07.2000 (40 lei),_/09.09.2000 (20 lei),_/03.09.2000 (20 lei),_/22.09.2000 (40 lei),_/27.10.2000 (40 lei),_/17.12.2000 (20 lei),_/07.01.2001 (20 lei),_/23.02.2001 (20 lei),_/03.03.2001 (20 lei),_/25.04.2001 (40 lei),_/13.05.2001 (20 lei),_/21.06.2001 (40 lei),_/18.07.2001 (40 lei),_/25.07.2001 (20 lei),_/11.08.2001 (20 lei),_/17.08.2001 (44 lei),_/23.09.2001 (20 lei) și_/30.09.2001 (20 lei), urmare a prescripției dreptului de a cerere executarea silită.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Obligă intimata creditoare Direcția Fiscală a Municipiului B. să plătească recurentului contestator suma de 147 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2014.
Președinte, C. R. | Judecător, A. I. | Judecător, M. I. B. |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. CR/03.04.2015
Tehnored. NC/03.04.2015
Jud. fond ACC
2 ex.
| ← Partide politice. Sentința nr. 169/2014. Tribunalul BRAŞOV | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul... → |
|---|
