Contestaţie la executare. Decizia nr. 1350/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1350/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1350/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1350/A
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2015
Completul de judecată A9 constituit din:
PREȘEDINTE – C. M. R. - judecător
Judecător – C. F.
Grefier - V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut in ședința publică din data de 10 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință si când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24 noiembrie 2015
La apelul nominal făcut in ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
T R I B U NA L U L,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/16.12.2014 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva Încheierii din data de 04.06.2013 emisă în dosarul de executare nr. 721/2013 al B.E.J. M. M. I. și, pe cale de consecință, a fost respinsă ca tardivă contestația la executare formulată împotriva acestei încheieri de contestatoarea B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. în contradictoriu cu intimații Ș. M. și B. E. JUDECĂTORESC M. M. I.; a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva Încheierii din data de 03.02.2014 emisă în dosarul de executare nr. 721/2013 al B.E.J. M. M. I.; a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a contestatoarei în promovarea contestației la executare; a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare împotriva actului de executare constând în Încheierea din data de 03.02.2014 emisă în dosarul de executare nr. 721/2013 al B.E.J. M. M. I., formulată de contestatoarea B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. în contradictoriu cu intimații Ș. M. și B. E. JUDECĂTORESC M. M. I..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, în vederea ducerii la îndeplinire, pe cale silită, a obligației asumate de debitorul intimat Ș. M. (garant avalist) a obligațiilor derivate din titlul executoriu constând în Bilet la Ordin ._, creditoarea a încheiat cu executorul judecătoresc Contractul de executare silită nr. 1/30.04.2013. În anexa 1 la acest contract au fost stabilite onorariul executorului și cheltuielile de executare.
Cu privire la modalitatea de emitere și comunicarea a încheierii din 04.06 2014, instanța a reținut că, potrivit înscrisului de la fila 183, la data de 10.06.2013 i-au fost comunicate creditoarei 4 încheieri emise în dosarele de executare 723/2013, 722, 720 și 721/2013.
P. Încheierea din 04.06.2013 s-au stabilit cheltuielile de executare, aceasta fiindu-i comunicată creditoarei în data de 09.07 2013.
Cu privire la modalitatea de emitere și comunicării a încheierii din data de 03.02.2014, s-a reținut că, prin Încheierea din data de 03.02.2014, au fost eliberate suma consemnată prin înființarea popririi în cuantum de 21.388,79 lei în următoarea modalitate: suma de 10.694,395 reprezentând onorariu executor judecătoresc parțial recuperat în favoarea B.E.J. M. M. I. și suma de 10.694,395 lei, reprezentând debit parțial recuperat în favoarea creditorului B. Comercială Română S.A, stabilindu-se totodată că următoarele sume poprite să fie eliberate în aceeași modalitate, adică jumătate la creditor și jumătate la executorul judecătoresc pentru acoperirea onorariului și cheltuielilor de executare .
Încheierea în discuție a fost comunicată creditoarei la data de 06.02.2014.
Asupra excepției tardivității formulării contestației la executare împotriva Încheierii din data de 04.06.2013 emisă în dosarul de executare nr. 721/2013 al B.E.J. M. M., instanța a reținut că aceasta i-a fost comunicată creditoarei la data de 09.07.2013, iar contestația la executare a fost formulată la data de 12.02.2014 (transmisă instanței prin fax), la mai bine de șase luni de la comunicarea și luare la cunoștință, cu încălcarea termenului 714 alin. 2 C.pr.civ.
Sancțiunea încălcării acestui termen legal, imperativ, fiind aceea a decăderii, actul făcut peste termen este nul. P. urmare, instanța nu a mai examinat criticile formulate de contestatoare cu privire la cuprinsul acestei încheieri prin care executorul judecătoresc a stabilit potrivit art. 669 C.pr.civ. cheltuielile de executare, contestația împotriva acestui act de executare urmând a fi respinsă ca tardiv formulată. Cum nu subzistă cauze de nulitate absolută a Contractul de executare silită nr. 1/30.04.2013, derivate din condiții acestuia (obiect, cauză, consimțământ și capacitate), care să poată fi invocate și analizate chiar din oficiu oricând (acțiunea în anulare fiind imprescriptibilă sub aspect extinctiv), instanța a apreciat că nu poate analiza cazul de nulitate relativă invocat de contestatoare.
Asupra excepției tardivității formulării contestației la executare împotriva Încheierii din data de 03.02.2014, emisă în dosarul de executare nr. 721/2013 al B. M. M. I., instanța a reținut că această încheiere a fost comunicată contestatoarei la data de 06.02.2014. Față de data înregistrării contestației la executare, instanța a apreciat că aceasta a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de 714 C.pr.civ., excepția fiind neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei de interes, instanța a apreciat, din perspectiva obiectului și a prevederilor art. 32 alin. 1 lit. d cu raportate la prevederile art.33 C.pr.civ., că acesta, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, există, fiind determinat, personal, născut și actual.
Cu privire la legalitatea și temeinicia Încheierii din data de 03.02.2014 emisă în dosarul de executare nr. 721/2013 al B.E.J. M. M. I., instanța a reținut, analizând actul în discuție sub aspectul condițiilor de fond și formă prevăzute de legiuitor (art.678 C.pr.civ.), că aceasta este legală, iar eliberarea sumei consemnate s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 787 și art. 863 C.pr.civ.
În consecință susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate, nefiind stipulat nici măcar în contractul de executare silită împrejurarea că din sumele obținute prin poprire se vor elibera și distribui pentru acoperirea cheltuielilor de executare 10% din cuantumul sumelor ce se vor recupera.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat în esență că prima instanță a ignorat motivele contestației la executare dedusă judecății, reținând ca motiv de respingere a contestației faptul că nici măcar în contractul de executare silită nu s-a prevăzut împrejurarea că din sumele obținute prin poprire se vor elibera și distribui pentru acoperirea cheltuielilor de executare 10% din cuantumul sumelor ce se vor recupera.
A mai arătat că clauzele contractuale sunt clare și nu lasă loc interpretărilor, în Anexa 6 – Onorarii și cheltuieli prevăzându-se că onorariul executorului judecătoresc va fi determinat astfel: avans toate formele de executare în cuantum de 750 lei; onorariu recuperare parțial a creanței (se calculează la suma totală recuperată): sub 50.000 lei – în sumă de 10%, între 50.001 și 80.000 lei – în sumă de 5.000 lei, între 80.001 și 100.000 lei – în sumă de 5.900 lei, între 100.001 și 200.000 lei – în sumă de 6.300 lei, iar mai mare de 200.000 lei – în sumă de 6.300 lei + 1% din ce depășește 200.000 lei.
Apelanta a arătat de asemenea că, la stabilirea acestei modalități, creditoarea a avut în vedere faptul că recuperarea fiecărui debit în parte necesită efectuarea de către executorul judecătoresc a unor acte de procedură care generează cheltuieli, dar că pentru acestea nu sunt prevăzute de lege costuri mari.
În acest sens, a arătat că executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare fără a avea în vedere contractul încheiat între părți, potrivit căruia pentru suma de 21.388,79 lei trebuia să stabilească un onorariu de 10% din valoarea recuperată, precum și că prin menținerea acestor cheltuieli se ajunge la prejudicierea sa, prin primirea la distribuire a unor sume mai mici decât cele la care este îndreptățită.
În continuare, apelanta a arătat că atâta timp cât contractul încheiat între părți nu contravine prevederilor Legii ne. 188/2000 și Codului de procedură civilă, acesta reprezintă legea părților, având forță obligatorie, iar părțile nu pot deroga de la acesta, astfel că executorul judecătoresc avea obligația de a stabili cheltuielile de executare silită în modalitatea prevăzută în contract.
Apelanta a mai arătat că onorariul executorului judecătoresc este vădit disproporționat față de activitatea prestată de acesta, sens în care a solicitat să se dispună cenzurarea cuantumului acestuia, iar prin cheltuielile de executare exagerate se ajunge la diminuarea sumelor ce urmează a fi distribuite creditoarei.
A susținut de asemenea că cheltuielile de executare au fost stabilite în mod unilateral de executorul judecătoresc, prin procesul-verbal din data de 4.06.2013, ce nu i-a fost comunicat, astfel încât nu a avut posibilitatea de a contesta aceste sume.
A mai arătat că onorariul executorului și cheltuielile de executare sunt disproporționate față de volumul de activitate și de complexitatea actelor întocmite, înființarea popririi constând într-o notificare adresată băncii, astfel că executorul judecătoresc nu a prestat servicii de executare propriu-zisă, onorariul său nefiind justificat.
În privința celorlalte cheltuieli de executare, apelanta a solicitat de asemenea reducerea sau înlăturarea acestora, cu motivarea că nu este dovedită realitatea executării lor, precum și că, potrivit contractului, aceste cheltuieli sunt limitate la valoarea avansului convenit, în speță 750 lei.
În final, apelanta a arătat că încheierea atacată a fost întocmită de executorul judecătoresc cu încălcarea clauzelor contractuale, fiind evidentă intenția acestuia de a încasa sume necuvenite.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Instanța reține în primul rând că contestatoarea a atacat, prin cererea dedusă judecății, două încheieri emise de executorul judecătoresc în dosarul nr. 721/2013, respectiv încheierea din data de 3.02.2014 și cea din 4.06.2013.
Încheierea din data de 4.06.2013 (fila 20 din dosarul instanței de fond) este cea prin care executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare și cu privire la care prima instanță a admis excepția tardivității formulării contestației la executare, iar încheierea din data de 3.02.2014 (fila 19 din același dosar) este cea prin care s-a dispus eliberarea sumei consemnate prin înființarea popririi în cuantum de 21.388,79 lei astfel: suma de 10.694,395 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc recuperat parțial în favoarea B.E.J. M. M. I., și suma de 10.694,395 lei reprezentând debit parțial recuperat în favoarea creditoarei B. Comercială Română.
În ceea ce privește prima dintre încheierile menționate, Tribunalul constată că apelanta nu a criticat în mod direct sentința primei instanțe sub aspectul admiterii excepției tardivității formulării contestației la executare, astfel încât această dispoziție a rămas definitivă prin neapelare.
Singura mențiune a apelantei referitoare la termenul de formulare a contestației împotriva acestei încheieri este aceea prin care se susține că aceasta nu a fost primită de parte, însă instanța constată că apelanta nu a criticat în mod argumentat, în fapt și în drept, cele reținute de prima instanță cu privire la comunicarea acestei încheieri, care a fost făcută la data de 9.07.2013, instanța apreciind că, în raport cu sancțiunea ce intervine, respectiv aceea a decăderii, nu mai poate examina criticile formulate de contestatoare cu privire la cuprinsul acestei încheieri, prin care executorul a stabilit cheltuielile de executare.
Se reține astfel că apelanta nu a combătut starea de fapt și de drept reținută de prima instanță în privința încheierii din 4.06.2013, iar din dovada existentă la dosarul execuțional (fila 183 din dosarul instanței) rezultă că contestatoarei i-au fost comunicate la data de 10.06.2013 un număr de 4 încheieri emise în dosarele nr. 723/2013, 722, 720 și 721.
De asemenea, se reține că, în fața primei instanțe, partea nu a contestat aceste dovezi, iar simpla susținere în sensul că încheierea din 4.06.2013 nu a fost primită nu poate fi luată în considerare, câtă vreme contestatoarea nu s-a înscris în fals cu privire la această dovadă, iar potrivit art. 672 C.pr.civ., comunicarea actelor de procedură în cadrul executării silite se poate face de către executorul judecătoresc fie personal, fie prin intermediul agentului său procedural, iar, dacă aceasta nu este posibilă, potrivit dispozițiilor legale privind citarea și comunicarea actelor de procedură, care se aplică în mod corespunzător.
În raport cu cele ce preced, Tribunalul constată că, în condițiile în care prima instanță a admis excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește încheierea executorului judecătoresc din data de 4.06.2013, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, iar apelanta nu a atacat această dispoziție a instanței, în apel nu pot fi primite nici un fel de critici referitoare la cuantumul onorariului executorului sau al celorlalte cheltuieli de executare, la caracterul exagerat al acestora sau la stabilirea cheltuielilor cu încălcarea clauzelor contractuale cuprinse în convenția încheiată între creditoare și executorul judecătoresc, întrucât atari critici puteau fi formulate numai pe calea contestației la executare formulată în termen, împotriva încheierii din 4.06.2013, de stabilire a cheltuielilor la executare.
Analizarea acestor aspecte în orice fază a executării silite nu este posibilă, deoarece astfel s-ar ajunge la eludarea dispozițiilor legale referitoare la termenul de formulare a contestației la executare prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
În ceea ce privește cea de-a doua încheiere atacată, cu privire la care prima instanță a reținut că este formulată în termen contestația la executare, Tribunalul constată că aceasta privește exclusiv distribuirea sumelor de bani obținute în urma executării silite prin poprire, apelanta invocând faptul că este prejudiciată prin reducerea sumei de bani cuvenite, ca urmare a încasării onorariului executorului.
Tribunalul observă însă că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit prin încheierea din data de 4.06.2013, neatacată în termen legal, așa încât încheierea de distribuire din data de 3.02.2014 nu poate fi criticată prin prisma unor motive extrinseci, care decurg în mod direct din încheierea din 4.06.2013, neatacată în termen.
Se reține de asemenea că apelanta nu critică încheierea din 3.02.2014 pentru motive care țin de distribuirea sumelor, în sine, ci exclusiv pentru motive legate de cuantumul cheltuielilor de executare, ori acestea nu pot fi analizate, așa cum s-a arătat mai sus, atâta vreme cât contestatoarea nu s-a adresat instanței în termenul legal de formulare a contestației la executare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor.
P. urmare, nu pot fi avute în vedere nici unul dintre motivele de apel care privesc încălcarea de către executorul judecătoresc a clauzelor contractuale sau cuantumul sau realitatea cheltuielilor de executare, contestatoarea fiind decăzută din dreptul de a formula contestația la executare împotriva încheierii din data de 4.06.2013, ca urmare a neexercitării în termen a acestui drept.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de contestatoarea B. Comercială Română S.A. împotriva sentinței civile nr._/16.12.2014 a Judecătoriei B., care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatoarea B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. împotriva sentinței civile nr._/16.12.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 24 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. R. C. F.
GREFIER
V. P.
Red.C.F./18.12.2015
Tehnored.V.P./18.12.2015
- 5 ex -
Jud. fond C. D. T.
3 comunicări, tuturor părților
conform dispozitiv citare
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 195/2013. Tribunalul BRAŞOV | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1354/2015.... → |
|---|
