Contestaţie la executare. Decizia nr. 1470/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1470/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1470/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1470/R DOSAR NR._
Ședința publică de la din data de 25.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –S. N. -JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - A. G.
JUDECĂTOR - C. D. P.
GREFIER - C. L.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului formulat de către recurentul – intimat C. V. în contradictoriu cu intimata – contestatoare F. B. – prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.8645 pronunțată la data de 22.05.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art.146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.11.2013.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă 8645/2013 a Judecătoriei B. a fost admite contestația formulată de contestatoarea F. B. în contradictoriu cu intimatul C. V. și au fost anulate toate actele de executare întocmite în cadrul dosarului execuțional 15/2013 al SCPEJ D. & Corsate și a fost obligat intimatul să plătească contestatoarei suma de 73,41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
P. civilă nr.424/M/27.03.2012 pronunțată de Tribunalul B., astfel cum a fost modificată prin admiterea în parte a recursului prin Decizia civilă nr.1633/M/2012 a Curții de Apel B., a fost obligată contestatoarea să achite reclamantului sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază pentru perioada 23.11.2007 – 02.01.2009, în cuantum brut de 3.060 lei fiecare și sporul de solicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază pentru perioada 23.11.2007 – 02.01.2009 în cuantumul total net și actualizat cu rata inflației de 6.979,82 lei fiecare, să vireze contribuția pentru asigurările sociale de sănătate la zi aferente sumelor reprezentând sporul de fidelitate și sporul de solicitare neuropsihică în cuantum de 577 lei și să plătească reclamanților suma de câte 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale (în prima instanță) și suma de 600 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Intimatul C. V. a formulat cerere de executare silită în data de 15.01.2013, iar prin încheierea pronunțată în data de 22.01.2013, s-a încuviințat executarea silită a contestatoarei în baza titlurilor executorii menționate.
Totodată, în data de 04.02.2013, s-a emis somația de executare pentru suma de 6.979,82 lei reprezentând sporul de solicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază pentru perioada 23.11.2007 – 02.01.2009, suma de 3.060 lei reprezentând spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, 1.550 lei cheltuieli de judecată și 8.201,60 lei cheltuieli de executare, conform procesului verbal întocmit la aceeași dată.
În drept, conform art. 399 alin.1 și 2 C.pr.civ., împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare. Nerespectarea dispozițiilor referitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executarea atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Totodată, potrivit art.1 din OUG nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
P. alineatul 2 al .art.1 s-a stabilit că „ în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
În același sens sunt și dispozițiile art. XI din OUG 92/2012 conform cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, se va realiza astfel:
a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Dispozițiile legale enunțate anterior sunt incidente în speță întrucât se referă la hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice.
Titlurile executorii în baza cărora s-a declanșat executarea silită au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială iar intimatul C. V. a avut calitatea de angajat al contestatoarei, instituție publică a cărei finanțare se asigură din resurse bugetare, astfel cum sunt definite în art.1 alin.4 din OUG 71/2009.
Faptul că în prezent intimatul are calitatea de pensionar nu are relevanță în ce privește aplicabilitatea prevederilor OUG nr.71/2009, drepturile salariale fiindu-i acordate prin titlurile executorii ținând cont de calitatea sa de angajat al contestatoarei, în perioada în care i se datorau aceste drepturi.
Totodată, chiar dacă suma de 577 lei reprezentând contribuția datorată pentru asigurările sociale de sănătate nu reprezintă un drept salarial propriu zis, această contribuție se stabilește și se achită de către angajator lunar, în raport de salariul cuvenit angajatului, conform art.258 din L. nr.95/2006.
P. urmare, și plata contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate se va eșalona proporțional cu drepturile salariale ce vor fi plătite în tranșele stabilite prin OUG nr.71/2009.
În ce privește concordanța între legislația internă și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, în cauza D. și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că măsurile luate pentru a salva echilibrul bugetar între veniturile și cheltuielile publice pot fi considerate că urmăresc un scop de utilitate publică iar pentru a determina dacă respectivele măsuri erau proporționale scopului urmărit - stabilirea unui echilibru bugetar evitând înrăutățirea situației sociale -, Curtea apreciază că trebuie verificat dacă, în speță, felul în care au fost tratați reclamanții a permis menținerea unui echilibru între interesele în cauză.
În acest sens, Curtea a susținut că deși mecanismul eșalonării stabilit inițial a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dovedind diligență în executarea hotărârilor judecătorești susmenționate și ținând cont că o parte semnificativă a creanțelor datorate reclamanților deja le-a fost plătită acestora, Curtea nu poate considera că însăși substanța dreptului reclamanților a fost afectată.
Aplicând aceste dispoziții de principiu în prezenta speță, instanța reține că astfel cum a învederat chiar intimatul, contestatoarea a calculat 5% din valoarea titlurilor executorii care este datorată pentru anul 2013 conform prevederilor legale enunțate și a actualizat suma de plată cu indicele prețurilor de consum, înștiințându-l pe intimat despre plata acestor sume în contul său.
În consecință, întrucât contestatoarea și-a manifestat disponibilitatea calculării și plății sumelor datorate conform mecanismului de eșalonare stabilite de dispozițiile interne relevante, nu se poate reține că s-a adus atingere însăși substanței dreptului de creanță al intimatului, garantat de art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În raport de aceste considerente, s-a admis contestația și anulat actele de executare, creanța stabilită prin titlurile executorii nefiind în întregime exigibilă la data promovării cererii de executare.
Față de prevederile art.274 Cod pr. civ., intimatul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către contestatoare reprezentând contravaloarea taxei achitate pentru copierea dosarului execuțional.
Taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar depuse de către contestatoare nu pot fi avute în vedere întrucât nu erau datorate și nu au fost solicitate de către instanța de judecată care a constatat că prezenta cerere este scutită de plata taxei de timbru și timbrului judiciar, în raport de prevederile art.17 din L. nr.146/1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul C. V., criticând-o, în esență, sub următoarele aspecte:
P. amânare legiferată prin dispozițiile OUG 71/2009 echivalează, în fapt, cu lipsirea unor hotărâri judecătorești de efecte, atât timp cât cel care a obținut recunoașterea unui drept în fața unei instanțe de judecată nu-și poate valorifica dreptul pe calea executării silite.
Potrivit jurisprudenței Curții pentru Apărarea Drepturilor Omului, dreptul de a putea recurge la executarea silită pentru respectarea unei hotărâri judecătorești reprezintă o garanție a dreptului de acces la justiție, consacrat de art. 6 din Convenție.
Acest drept este îngrădit prin ordonanței în discuție, deși este prevăzut la art. 21 alin. 2 din Constituție.
Contrar aserțiunilor contestatoarei, dispozițiile OUG 71/2009 nu sunt aplicabile în cauză. Acest text legal se referă la plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Deși sumele în discuție reprezintă venituri salariale restante, dubla condiționare a textelor de lege invocate nu este îndeplinită față de calitatea de pensionar a recurentului, aceasta neputând fi asimilată aceleia de personal din sectorul bugetar.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 1 al. 1 din OUG 71/2009, astfel cum a fost modificată prin OUG 45/2010, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009, se va realiza după eșalonat, iar în cursul termenelor prevăzute, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Nu se poate ignora faptul că Guvernul României intervine în actul de justiție, stabilind prin ordonanțe dacă și când pot fi executate silit unele hotărâri.
Procedura de executare a unei hotărâri judecătorești reprezintă o parte a procesului civil, astfel că instanțele de judecată sunt ținute a observa că și în privința acesteia sunt antrenate toate garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Analiza caracterului nerezonabil al duratei procedurii de executare face obiectul unei ample jurisprudențe a CEDO.
Complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligația de a garanta tuturor dreptul executării într-un termen rezonabil.
În ceea ce privește contribuția datorată Casei Județene de Asigurări de Sănătate în cuantum de 577 lei nu se poate vorbi de o eșalonare a plăților, proporțională cu drepturile salariale plătite deoarece recurentul nu mai beneficiază de drepturi salariale, fiind pensionar.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința recurată raportat la criticile formulate, instanța reține că recursul nu este întemeiat.
Prevederile OUG 71/2009 sunt aplicabile situației recurentului deoarece, condiția calității de personal din sectorul bugetar trebuie să existe raportat la perioada pentru care s-au acordat drepturile restante, nu la perioada executării obligațiilor astfel stabilite.
Titlul executoriu care stă la baza sentinței contestate este o hotărâre judecătorească prin care contestatoarea a fost obligată la plata către recurent a unor drepturi salariale aferente perioadei 23.11.2007 – 2.01.2009, iar recurentul a fost pensionat la 29.10.2009, ulterior perioadei de referință avută în vedere la stabilirea drepturilor cuvenite acestuia.
Amânarea și eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești nu echivalează cu lipsirea acestora de efecte deoarece în baza OUG 71/2009 s-u efectuat plăți parțiale până în prezent.
Din expunerea de motive a O.U.G. nr. 71/2009 rezultă că acest act normativ a fost adoptat pentru următoarele considerente:
„Luând în considerare dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar,
având în vedere influența substanțială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în condițiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,
având în atenție necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar,
ținând seama de faptul că nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar,
în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată…”
Astfel fiind, rezultă că actul normativ a fost adoptat din necesități de natura celor prevăzute de art. 1 alin. 2 din Primul protocol adițional, respectiv din considerente de interes general, arătate mai sus.
Nu se poate reține existența unei neconcordanțe a OUG 71/2009 cu prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană deoarece Curtea Europeană a reținut, cu valoare de principiu, în cauza Immobiliare Safi C. Italiei că suspendarea executării unei hotărâri judecătorești pe durata de timp strict necesară pentru a găsi o soluție satisfăcătoare pentru probleme de interes public poate fi justificată, în circumstanțe excepționale.
Suspendarea prevăzută de actul normativ intern este justificată de un interes public major și de imposibilitatea reală de plată.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, în cursul termenelor prevăzute la alin. 1 și 1 ind. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Așa fiind, orice acte de executare silită efectuate în perioada de timp în care executarea silită este suspendată de drept sunt nule.
Practica CEDO invocată de recurent în considerentele în memoriul de recurs nu duce la înlăturarea posibilității suspendării executării unei hotărâri judecătorești pe durata de timp necesară pentru a găsi o soluție satisfăcătoare.
Caracterul nerezonabil al duratei întârzierii în executare trebuie apreciat la raportat la circumstanțele concrete ale cauzei.
Sumele datorate de stat în baza titlurilor executorii este mare și vizează un număr considerabil de persoane salariate în sistemul bugetar, ceea ce duce la concluzia că eșalonarea plății este o măsură cu caracter rezonabil.
OUG 71/2009 a fost adoptată din necesități de natura celor prevăzute în actul normativ mai sus citat, respectiv din considerente de interes general.
Guvernul nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, dar se obligă la plata eșalonată a sumelor. Executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzis de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
P. Decizia 188/2010, Curtea Constituțională a arătat că este sarcina statului să găsească soluții pentru executarea conformă a hotărârilor judecătorești, potrivit dreptului comun. Curtea Constituțională a subliniat conformitatea dispozițiilor OUG 71/2009 cu prevederile CEDO în considerentele Deciziei 188/2010, dispozițiile fiind obligatorii pentru instanțele de judecată.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Dreptul la executarea unei hotărâri irevocabile, componentă a dreptului de acces la justiție, nu este absolut, ci comportă limitări, întrucât reclamă prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului.
Recurentului nu îi este negat dreptul având ca obiect plata sumelor recunoscute prin titluri executorii iar eșalonarea plății nu le pune în pericol resursele necesare unui trai normal și decent, o astfel de consecință nefiind susținută de probele administrate în dosar.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza D. și alții împotriva României, a arătat că OUG 71/2009 este în concordanță cu legislația internă și cu Convenția Europeană.
Contribuția datorată Casei Județene de Asigurări de Sănătate, în cuantum de 577 lei urmează a fi plătită tot eșalonat, proporțional cu tranșele achitate din obligația de bază, neputându-se achita cote de contribuție în alt procent decât cel legal, iar acesta se calculează la sumele plătite.
În consecință, în conformitate cu considerentele mai sus expuse, instanța va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul C. V. împotriva sentinței civile 8645/2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. N. A. G. C. D. P.
pentru GREFIER,
L. C., aflată în
concediu de odihnă,
semnează grefier șef secție,
I. M.
Red.SN/20.12.2013
Tehnored.LC/20.12.2013
Jud fond: R.C.
2 ex.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 95/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1433/2013. Tribunalul... → |
|---|
