Contestaţie la executare. Decizia nr. 1433/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1433/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1433/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1433/R
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta B. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. B., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile numărul 7252/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr._/24.04.2013, Judecătoria B. a respins contestația la executare formulată de contestatoarea B. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. B., precum și cererea acesteia de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
La adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 141 alin. (4) din OG nr. 92/2003 titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Conform art. 43 alin.(2) din OG nr. 92/2003 actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; mențiuni privind audierea contribuabilului.
Față de prevederile textelor sus-citate instanța reține faptul că, în cuprinsul titlului executoriu, nu trebuie să se regăsească modalitatea de calcul a majorărilor de întârziere, perioada pentru care au fost calculate și nici obligația de plată principală, astfel cum contestatoarea susține.
Având în vedere faptul că titlul executoriu care face obiectul cauzei a fost emis în baza deciziei calcul accesorii nr._/14.06.2012, instanța apreciază că nu poate face obiectul analizei modalitatea de stingere a obligației principale.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a respins contestația, ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, instanța a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., contestatoarea B. M., prin reprezentat convențional avocat D. S., a exercitat calea de atac a recursului, solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii contestației la executare pe care a promovat-o.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că prima instanță nu a luat în considerare cele arătate de către partea intimată prin întâmpinarea pe care a formulat-o, în sensul că au fost constate nereguli în ceea ce privește parcurgerea procedurii de comunicare a deciziilor de impunere emise de către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B..
De asemenea, judecătorul fondului a respins cererea sa de obligare a intimatei la depunere deciziilor de impunere ce au fost emise pe numele său și a dovezilor vizând comunicarea acestora, or, în condițiile în care aceste decizii nu i-au fost comunicate, ceea ce a făcut imposibilă exercitarea împotriva lor a căii de atac instituită de lege, declanșarea procedurii executării silite este nelegală, astfel că se impune desființarea acesteia.
Recurenta a fundamentat în drept cererea de recurs pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă(1865) și în art. 44-45 din Codul de procedură fiscală.
În apărare, intimata Administrația Finanțelor P. a M. B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar, arătând în esență în motivarea poziției sale procesuale că procedura executării silite față de recurentă a fost declanșată cu respectarea cerințelor instituite de lege în acest sens, astfel că nu există niciun motiv pentru desființarea ei.
În calea de atac a recursului, la cererea intimatei, a fost administrată proba cu înscrisuri, constând în deciziile de impunere emise pentru partea recurentă și în dovezile vizând comunicarea acestora.
Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs supusă judecății este nefondată, pentru considerentele ce succed:
P. contestația la executare pe care a formulat-o, recurenta a solicitat Judecătoriei B. ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să anuleze somația și titlul executoriu pe care intimata le-a emis în cadrul procedurii executării silite pe care a declanșat-o împotriva sa, motivat de faptul că această procedură a fost demarată pentru recuperarea unor accesorii- penalități de întârziere- fără a fi declanșată mai întâi procedura execuțională pentru recuperarea debitului principal.
De asemenea, recurenta a solicitat desființarea actelor de executare silită ce au fost emise de către partea intimată motivat de faptul că titlul executoriu nu cuprinde modalitatea de calcul a majorărilor de întârziere, nu este precizată perioada pentru care acestea au fost calculate și nici obligația principală pe care o are față de bugetul asigurărilor sociale.
Aceste motive pe care recurenta a fundamentat contestația la executare pe care a promovat-o au fost analizate de către prima instanță, care a statuat în sensul celor mai sus arătate.
P. cererea de recurs pe care a formulat-o partea recurentă nu a criticat raționamentul juridic pe baza căruia Judecătoria B. a stabilit că motivele pe care a fundamentată contestația la executare sunt neîntemeiate, ci a invocat un motiv nou de nelegalitate a actelor de executare silită contestate, ce se circumscrie- așa cum am arătat- necomunicării în condițiile instituite de lege a deciziilor de impunere pe care intimata le-a emis pe numele său.
Art. 294 din Codul de procedură civilă(1865), ce se aplică și în cadrul procedurii de judecare a cererii de recurs conform prevederilor cuprinse în art. 36 din actul normativ menționat, stipulează că în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Acest text de lege instituie interdicția de modificare în cadrul căii de atac exercitată împotriva unei hotărâri judecătorești a acelor elemente esențiale pe baza cărora au fost stabilite de către instanța ce a pronunțat hotărârea judecătorească atacată starea de fapt și dispozițiile legale incidente, interdicție ce își găsește justificarea în întinderea analizei pe care instanța de control judiciar o poate realiza, și care este circumscrisă verificării legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești, prin raportate la calitatea părților, obiectul cererii introductivă de instanță și cauza acesteia.
În speța de față, așa cum am subliniat, cauza contestației la executare pe care recurenta a promovat-o nu a constitut-o dispozițiile legale ce reglementează emiterea deciziei de impunere și procedura de comunicare a acesteia, ci prevederile legale care stabilesc elementele pe care trebuie să le cuprinsă, în mod obligatoriu, titlul executoriu.
Așa fiind, tribunalul stabilește, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, că exercitarea căii de atac pe considerentul existenței unui alt motiv de nelegalitate a formelor de executare silită decât cel invocat prin cererea introductivă de instanță este de natură să nesocotească dispozițiile cuprinse în textele de lege indicate anterior, astfel că ea nu poate fi primită, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs dedusă judecății va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta R. M., prin reprezentant convențional avocat D. Schipu, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. B., împotriva sentinței civile nr. 7252/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. L. S. P. M.
Grefier,
I. C.
Red. L.S./03.03.2014
Tehnored. I.C./04.03.2014; 2 ex.
Jud. fond: C. E. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1470/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1583/2013. Tribunalul... → |
|---|
