Contestaţie la executare. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 298/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.298/R
Ședința publică din data de 28 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. - judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de către revizuientul N. P., în contradictoriu cu intimatul contestator I. T. de R. S. și. de Vânătoare B., împotriva Deciziei civile nr. 1212/R/11.10.2012, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuientul, personal, și consilier juridic L. M., pentru intimatul contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Revizuientul și reprezentantul convențional al intimatului arată că nu au chestiuni prealabile de invocat și nici probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul părților, asupra admisibilității cererii de revizuire dedusă judecății.
Revizuientul solicită admiterea cererii de revizuire pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul acesteia.
Reprezentantul convențional al intimatului solicită respingerea cererii de revizuire.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față constată că, prin Decizia civilă nr.1212/R/11 octombrie 2012 Tribunalul B. a admis recursul declarat de recurentul-contestator I. T. de R. S. și de Vânătoare B. în contradictoriu cu intimatul N. P. împotriva Sentinței civile nr. 6005/25.04.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dos. civ. nr._, pe care o modificat-o în parte și, în consecință:
A admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de R. S. și de Vânătoare B. în contradictoriu cu intimatul N. P. și, în consecință, a anulat somația emisă de S.C.P.E.J. D.&Corșate în dos. execuțional nr. 1035/2011 în data de 18.01.2012.
A înlăturat din dispozitivul sentinței atacate mențiunea referitoare la respingerea în totalitate a contestației de mai sus și a menținut restul dispozițiilor.
În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr.6005/25.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatul B. ,,D. și Corșate”;
A respins contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de R. S. și de Vânătoare B. în contradictoriu cu intimatul de mai sus, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
A respins cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată;
A respins contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de R. S. și de Vânătoare B. în contradictoriu cu a intimatul N. P., ca neîntemeiată;
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs contestatorul I. T. de R. S. și de Vânătoare B., care a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii contestației și anulării somației de plată.
Analizând sentința recurată, în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 79/2009, astfel cum au fost modificate, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Potrivit alin. 2 al textului de lege, în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Instanța de fond și-a întemeiat înlăturarea aplicării acestor texte de lege pe interpretarea rezultată din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele menționate mai sus, concluzionând în sensul că actul normativ intern încalcă prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție, sub aspectul termenului rezonabil în care trebuie să aibă loc executarea titlului, ca fază a procesului civil.
D. urmare a pronunțării de către Curte a hotărârii din data de 4 septembrie 2012, în cauza D. D. D. și alții contra României, jurisprudența instanței europene a drepturilor omului a fost modificată, în sensul că instanța a considerat ca fiind rezonabilă plata eșalonată a sumelor datorată creditorilor având calitatea de salariați bugetari, respingând plângerea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în perioada 2008 – 2011, Statul Român a adoptat mai multe acte normative prin care se suspendă de drept orice cerere de executare a titlurilor executorii pronunțate în favoarea funcționarilor publici prin hotărâri judecătorești și prin care se introducea un sistem de executare a datoriilor prin plata unor tranșe anuale.
În speță, Curtea a observat că, începând cu anul 2009, România a început să se confrunte cu o gravă criză economică și financiară, iar, întrucât autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai bună decât instanța internațională pentru a stabili ce constituie „utilitate publică”, instanța a analizat dacă măsurile în litigiu urmăreau un scop de această natură.
Pentru a stabili dacă măsurile respective erau proporționale cu scopul urmărit – restabilirea echilibrului bugetar, evitând totodată înrăutățirea situației sociale – Curtea a considerat că este necesar să verifice dacă, în speță, tratamentul aplicat reclamanților a făcut posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc, reținând că reclamanții aveau drepturi ferme și intangibile, în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în perioada februarie – aprilie 2008 și constatând că, deși mecanismul de eșalonare instituit a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligență în executarea hotărârilor judecătorești menționate.
Având în vedere elementele de mai sus și contextul special al cauzei, Curtea a considerat că plata eșalonată a sumelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă.
Tribunalul reține că, potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit alin. 2, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Această dispoziție cuprinsă în legea fundamentală consacră principiul aplicării cu prioritate a convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte, iar legat de acest aspect, se reține că examinarea convenționalității legislației interne este atributul judecătorului național, care este ținut a examina concordanța dintre legea internă și Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu doar prin prisma textului cuprins în Convenție, ci și prin aceea a jurisprudenței Curții în materie.
Astfel, instanța reține că, potrivit hotărârii pronunțate în cauza evocată mai sus, s-a stabilit că legislația internă, respectiv O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările ulterioare, este în concordanță cu exigențele art. 6 alin. 1 din Convenție, sub aspectul termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești, în contextul crizei economice și financiare, și se încadrează în marja de apreciere a Statului în ceea ce privește utilitatea publică a măsurilor restrictive luate de Stat.
În raport cu cele ce preced, este întemeiat motivul de recurs referitor la incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009, în ceea ce privește plata eșalonată a sumelor datorate, instanța reținând totodată că, potrivit art. 1 alin. 2 din actul normativ evocat, executarea silită pornită împotriva contestatorului este suspendată de drept.
În consecință, singurul act de executare întocmit în cauză, respectiv somația de plată, este nulă, fiind emisă în condițiile incidenței textului de lege care prevede suspendarea de drept a executării silite.
În aceste condiții, se reține că examinarea celorlalte motive de recurs, referitoare la nerecunoașterea de către contestator a sumelor pretinse și respectiv la nestabilirea acestora prin hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu este de prisos, având în vedere că textele de lege menționate mai sus suspendă executarea silită însăși.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Tribunalul va admite recursul declarat de contestatorul I. T. de R. S. și de Vânătoare B. împotriva sentinței civile nr. 6005/25.04.2012 a Judecătoriei B., care va fi modificată în parte, în sensul admiterii în parte a contestației la executare formulată de contestator în contradictoriu cu intimatul N. P., cu consecința anulării somației emise la data de 18.01.2012 în dosarul execuțional nr. 1035/2011 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „D. & Corșate”.
Restul dispozițiilor sentinței recurate, referitoare la respingerea cererii de suspendare a executării silite și respectiv la respingerea contestației formulate în contradictoriu cu intimatul S.C.P.E.J. „D. & Corșate”, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, urmează a fi menținute, acestea nefăcând obiectul criticii prin cererea de recurs
Intimatul contestator N. P. a formulat cerere de revizuire împotriva Dec. civ. nr.1212/R/11.10.2012 a Tribunalului B., solicitând schimbarea sa în tot și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii revizuentul a arătat că motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței sunt contradictorii cu conținutul dispozitivului, respectiv în conditiile în care instanța consideră că recursul formulat de către ITRSV B. este neîntemeiat, nu poate hotărî prin dispozitiv admiterea sa.
Pronunțarea făcută de către tribunal nu poate fi susținută pe motivele reținute, instanța constatând ca recursul ITRSV B. este neîntemeiat, dar dispunand totuși admiterea acestuia.
În aceste condiții se află în situația prevăzută de art.322 punctul 1 Cod de procedură civilă, mai precis dispozitivul hotărârii cuprinde dispozitii potrivnice care nu pot fi duse la îndeplinire.
Față de această situatie solicită schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea recursului formulat de catre ITRSV Brasoș.
În drept revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 322 punctul 1 Cod de procedură civilă.
La data de 17.01.2013 revizuentul a depus la dosar o completare a cererii de revizuire, prin care a invocat noi motive de revizuire și anume:
- pronunțarea de către Tribunalul B. a unor soluții potrivnice în spețe similare, respectiv contestații la executare formulate de către ITRSV B. în contradictoriu cu angajații săi, împotriva executărilor silite demarate în temeiul acelorași titluri executorii;
- angajații din instituții similare subordonate MMP, respectiv ITRSV Suceava și ITRSV R. V., care au parcurs aceleași etape, au primit aceste drepturi bănești, cuantumul sumelor fiind asigurat de angajator.
În drept revizuentul a invocat prevederile art.322 pct.2 și 7 C.proc.civ.
Intimatul I. T. de R. S. și de Vânătoare B. nu a formulat întâmpinare în termen legal.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.326 alin.3 C.proc.civ., admisibilitatea revizuirii și faptele pe care se întemeiază tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.322 C.proc.civ., care constituie sediul materiei în ceea ce privește cazurile și condițiile revizuirii unei hotărâri definitive și/sau irevocabile:
ART. 322
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate;
10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare”.
Raportat la aceste prevederi legale este lesne de constatat că revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs este admisibilă exclusiv în situația în care prin aceasta se evocă fondul.
Decizia atacată în speță constituie o hotărâre pronunțată în recurs, însă nu se încadrează în categoria celor prin care se evocă fondul, deoarece, deși a admis recursul și a modificat sentința recurată, tribunalul a păstrat situația de fapt stabilită de instanța de fond. La baza admiterii recursului nu a stat reanalizarea probelor administrate în cauză și stabilirea, în urma acestui demers, a unei alte situații de fapt decât cea statuată de către prima instanță.
Ca urmare, din această perspectivă cererea de revizuire de față este inadmisibilă, nerespectând una dintre condițiile instituite prin art.322 C.proc.civ. în materie.
În subsidiar tribunalul constată că motivul de revizuire invocat inițial de către revizuient este cel cuprins în art.322 pct.1 C.proc.civ., precitat.
Ipoteza acestei norme legale nu se regăsește în speță, deoarece nu există dispoziții potrivnice în dispozitivul deciziei atacate. Acesta poate fi pus în executare fără nicio dificultate. Este de remarcat, de altfel, faptul că revizuentul a omis să indice care anume dispoziții din dispozitiv sunt potrivnice între ele și de ce nu ar putea fi puse în executare.
Nu există contradicție nici între dispozitiv și considerentele deciziei, astfel după cum susține revizuentul și, oricum, o astfel de împrejurare nu s-ar încadra în motivul de revizuire invocat în speță, respectiv cel reglementat de art.322 pct.1 C.proc.civ.
Pronunțarea de către Tribunalul B., în complete diferite, a unor hotărâri diferite, în spețe diferite, respectiv în dosare în care au figurat părți diferite și anume angajați diferiți ai ITRSV B. nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.7 C.proc.civ. De asemenea, nu are nicio tangență cu acest motiv de revizuire existența unor hotărâri prin care s-au adoptat soluții diferite cu privire la aceeași problemă de drept de către instanțe diferite, respectiv Tribunalul B., Tribunalul Suceava și Tribunalul V..
În fine, starea de fapt invocată de către revizuent nu se încadrează în motivul de revizuire reglementat de art.322 pct.2 C.proc.civ.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art.326 alin.1 și art.328 C.proc.civ. tribunalul va respinge cererea de revizuire formulată de către revizuentul N. P. împotriva Dec. civ. nr.1212/R/11.10.2012 a Tribunalului B., astfel cum a fost precizată, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de către revizuentul N. P. împotriva Dec. civ. nr.1212/R/11.10.2012 a Tribunalului B., astfel cum a fost precizată, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 28.02.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P. C. F.
Grefier,
C. N.-D.
Red. DP/25.03.2013
Tehnored. CND/27.03.2013
Ex. 2
Jud rec. – L. S., P. M., A. B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 296/2013. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 29/2013.... → |
|---|
