Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 29/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 29/R/CC
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 29/R/CC
Ședința Camerei de Consiliu din data de 27 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. S. – judecător
Judecător – P. M.
Judecător – A. B.
Grefier – I. T.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta creditoare C. B. SA, P. R. L., având ca obiect încuviințare executare silită împotriva Încheierii nr. 460/CC/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că, prin cererea de recurs, partea recurentă a solicitat judecarea cauzei și în absența apărătorului său convențional.
În îndeplinirea obligațiilor pe care instanța le-a stabilit în sarcina recurentei, această parte a înaintat la dosarul cauzei dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în cuantumul determinat prin rezoluția președintelui completului de judecată.
Față de cererea formulată de recurentă, instanța constată incidența în cauză a prevederilor cuprinse în art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Făcând aplicarea prevederilor cuprinse în art. 159 indice 1 alin. 4 C.proc.civ., tribunalul stabilește că, față de prevederile cuprinse în art. 2 pct. 3 C.proc.civ. și art. 299 alin. 2 C.proc.civ., este competent să soluționeze cererea de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare atât cu privire la repunerea în termenul de repunere în calea de atac, cât și cu privire la cererea de recurs.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin Încheierea ședinței Camerei de Consiliu nr. 460/12.09.2012, Judecătoria Zărnești a dispus următoarele:
Respinge cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea urmăritoare C. B.-Sucursala B. prin intermediul societății civile profesionale de executori judecătorești D.&Corșarte, împotriva debitorilor urmăriți Garneata P. -C. și Garneata S. C..
La adoptarea acestei soluții, Judecătoria Zărnești a reținut că, din cererea de executare silita formulata de creditor rezulta ca debitul pretins este de 7274,78 lei,din care credit:4582,03 lei, dobânzi 2692,75 lei.
În contractul de credit nr._ din 13.12.2005 se prevede la pct. 8:,, rata anuală a dobânzii care se achită de către client este variabila pe întreaga perioadă de creditare. Clientul acceptă nivelul actual al ratei dobânzii de 14,25 % pe an. C. își rezerva dreptul sa modifice nivelul ratei anuale a dobânzii variabile pe întreaga perioada de creditare.”
Deși instanța a solicitat relații despre extrasul de cont la zi, putând sa verifice doar in acest fel plățile efectuate de debitoare, creditoarea nu s-a conformat, ci s-a rezumat sa arate în adresa de înaintare ca ultima plata a fost efectuata in 27.11.2008. Astfel cum a fost prezentat graficul de rambursare rezultă că debitoarea ar fi achitat parte din credit, până la data de 27.11.2008, astfel încât nu este clar de ce se pretinde drept credit suma de 4582,03 lei.
Nu a fost indicată cu claritate data declarării exigibilității creditului, întrucât dacă această dată este 27.11.2008, atunci prescripția dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit la 27.09.2011.
Curtea Constituțională a arătat în decizia nr. 458/2009 :,,ca executarea silită nu trebuie privita unilateral, numai din perspectiva creditorului si a drepturilor acestuia, ci și din perspectiva debitorului, căruia deopotrivă trebuie sa-i fie asigurate garanțiile ce caracterizează dreptul la un proces echitabil, prin înlăturarea oricăror posibilități de abuz si a eventualelor demersuri șicanatorii. Accesul la o instanța de judecată, prin posibilitatea contestării actelor de executare făcute cu încălcarea legii, nu constituie întotdeauna un remediu suficient oferit persoanei împotriva căreia s-a procedat in mod nelegal la începerea executării silite. Este necesara o garanție procesuala a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz in exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor, iar controlul judecătoresc al începerii executării silite constituia o asemenea garanție, adecvata si eficienta, a dreptului la un proces echitabil al tuturor părților implicate in aceasta procedura” .
Împotriva Încheierii ședinței Camerei de Consiliu nr. 460/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești, a exercitat calea de atac a recursului creditoarea C. B. SA- Sucursala B., solicitând repunerea sa în termenul de declarare a căii de atac, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că hotărârea recurată nu i-a fost comunicată, procedura de comunicare realizându-se față de executorul judecătoresc prin intermediul căruia a fost înregistrată cererea de încuviințare a executării silite, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite pe care a promovat-o.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut că prima instanță a reținut, în mod greșit, că a solicitat extrasul de cont la zi al clientului, având în vedere că, prin adresa din data de 17.08.2012, a solicitat depunerea graficului de rambursare, a informațiilor privind ratele rămase neachitate și a unui calcul al ratelor scadente neachitate.
Apoi, având în vedere precizarea pe care ea a formulat-o în sensul că ultima plată a fost efectuată la data de 27.11.2008, precum și faptul că a depus graficul de rambursare, din care rezultă numărul și cuantumul ratelor neachitate, hotărârea primei instanțe este nelegală.
În ceea ce privește mențiunea pe care prima instanță a făcut-o cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că a mai avut loc o executare silită anterior, în cadrul dosarului execuțional nr. 110/2007 al B. Blajiu, ultimul act de executare întocmit în acest dosar fiind procesul – verbal de insolvență din data de 23.07.2009, iar noua cerere de executare silită a fost depusă la data de 20.07.2012, ceea ce este de natură să atragă întreruperea cursului prescripției conform prevederilor cuprinse în art. 405 indice 2 lit. b și c din Codul de procedură civilă.
În drept, recurenta a fundamentat cererea de recurs pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în următoarele articole din Codul de procedură civilă: 373 alin. 5 teza a II a, 299 și 304 pct. 8 și 9.
În susținerea cererii de recurs, recurenta a depus al dosarul cauzei actele întocmite în dosarul execuțional nr. 110/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc Blajiu G., despre care a făcut vorbire în cererea de exercitare a căii de atac.
Analizând cu prioritate cererea recurentei de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, instanța de recurs reține următoarele:
Potrivit art. 103 alin. (1) din Codul de procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. ”
P. urmare, decăderea este acea sancțiune procesuală care constă în pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini orice alt act de procedură, dacă nu a fost respectat termenul imperativ instituit de lege .
Din dispozițiile art. 103 alin. (1) reiese că sancțiunea decăderii intervine când legea stabilește un termen fix pentru săvârșirea unui act de procedură sau pentru exercitarea unui drept, iar partea a lăsat să expire acel termen fără să beneficieze de el .
Conform aceluiași text de lege, decăderea nu operează atunci când parte dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să săvârșească actul de procedură în termen . În acest caz, actul de procedură trebuie să fie îndeplinit în termen de 15 zile de la data încetării cauzei de împiedicare și tot în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării. Acest dispoziții legale desemnează instituția repunerii în termen.
Potrivit art. 373 indice 1 alin. 5 Cod procedură civilă, încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.. Acest text de lege face aplicația regulii generale înscrise în art. 102 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit căreia termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel .
Așadar, termenul de recurs aplicabil în speța de față este de 5 zile și curge de la data comunicării hotărârii .
Codul de procedură reglementează citarea și comunicarea actelor de procedură prin art. 85-100 .
Comunicarea este mijlocul tehnic prin care se asigură aducerea la cunoștință a unui act procedural îndeplinit, care trebuie să fie cunoscut de părți.
Potrivit art. 90 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau la reședința celui citat .
Pentru ca actul procedural al comunicării să determine începerea termenul de exercitare a căii de atac a recursului instituit de art. 373 indice 1 alin. 5 Cod procedură civilă se impune ca acest act procedural să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 90 din actul normativ menționat, respectiv să fie îndeplinit la sediul creditorului. Or, din actele și lucrările dosarului constituit pe rolul primei instanțe, rezultă că hotărârea recurată nu a fost comunicată creditorului, respectiv recurentei, această instanță realizând, în mod nelegal, procedura de comunicare a hotărârii pe care a pronunțat-o la sediul executorului judecătoresc prin intermediul căruia, potrivit legii, cererea a fost înregistrată pe rolul instanței.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată că actul procedural al comunicării hotărârii recurate către recurentă nu a fost îndeplinit cu respectarea prevederilor imperative ale art. 90 din Codul de procedură civilă, astfel că el nu poate reprezenta momentul de început al termenului prevăzut de art. 373 indice 1 alin. 5 Cod procedură civilă .
În această situație, devin aplicabile dispozițiile art. 301 teza a II a din actul normativ menționat, în conformitate cu care, se reține că prezenta cerere de recurs a fost promovată înainte de comunicarea hotărârii atacate .
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, va respinge, ca fiind lipsită de obiect, cererea de repunere a recurentei în termenul de exercitare a căii de atac a recursului.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând hotărârea recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că este corectă soluția de respingerea a cererii de încuviințare a executării silite pe care recurenta a promovat-o, însă pentru alte considerente decât cele reținute de prima instanță, conform celor ce se vor expune în continuare:
Din înscrisurile ce au fost anexate de către recurentă la cererea de exercitare a căii de atac, rezultă că aceasta a obținut anterior o hotărâre de încuviințare a declanșării procedurii executării silite împotriva debitorilor Garneata P. -C. și Garneata S. C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/13.12.2005 și de contractul de fidejusiune nr. 1370/13.12.2005.
Urmare a hotărârii astfel pronunțată de instanța de executare, a fost constituit pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Blajiu G. dosarul execuțional nr. 110/2007, în cadrul căruia a fost încheiat,la data de 23.07.2009, procesul – verbal prin care a fost constatată starea de insolvabilitate a debitorilor și s-a dispus încetarea procedurii executării silite în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 371 indice 5 lit.b din Codul de procedură civilă.
Tribunalul constată că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 373 indice 1 alin. 2 din Codul de procedură civilă:,, instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite”.
P. urmare, în conformitate cu acest text de lege, creditorul nu poate obține încuviințarea de mai multe ori a executării silite împotriva acelorași debitori și în temeiul aceluiași titlu executoriu, legea prevăzând în mod expres că instanța de executoare pronunță o singură încheiere de încuviințare a executării silite.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că mijlocul procedural ales de recurentă pentru valorificarea drepturilor pe care susține că le are împotriva debitorilor în temeiul titlurilor executorii mai sus indicate nu este cel legal, el contravenind prevederilor cuprinse în art. 373 indice 1 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Sub acest aspect, instanța de recurs observă că pentru valorificarea drepturilor pe care le deține împotriva debitorilor, recurenta trebuia să uzeze de mijlocul procedura instituit de prevederile cuprinse în art. 371 indice 1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care stipulează:,, în cazurile prevăzute de art. 371^5 lit. b) se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Reluarea executării silite poate fi cerută și asupra aceluiași bun, dacă acesta este un imobil. În acest caz, atât timp cât potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea dispune radierea somației înscrise potrivit dispozițiilor art. 497 alin. 2”.
În raport de prevederile legale precitate, se observă că, în cazul în care deține dovezi care atestă că a încetat starea de insolvabilitate a debitorilor, recurenta trebuie să procedeze la reluarea executării silite ce constituie obiectul dosarului execuțional nr. 110/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc Blajiu G., în condițiile stipulate de aceste dispoziții legale, cererea sa de emitere a unei noi încheieri de încuviințare a executării silite fiind lipsită de fundament legal .
Așa fiind, instanța de recurs, pentru motivele de fapt și de drept mai sus expuse, va menține soluția de respingere a cererii pe care recurenta a promovat-o, cu înlăturarea considerentelor reținute de judecătorul fondului, așa cum am arătat anterior, și cum această finalitate nu poate fi atinsă decât ca urmare a respingerii cererii de exercitare a căii de atac, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge cererea de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind lipsită de obiect cererea recurentei C. B. SA – Sucursala B. de repunere în termenul de exercitare a căii de atac.
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta C. B. SA – Sucursala B. împotriva Încheierii nr. 460/CC/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 27.02.2013.
Președinte, L. S. | Judecător, P. M. | Judecător, A. B. |
Grefier, I. T. |
Red. L.S./30.04.2013
Tehnored. I.T./08.05.2013; 2 ex.
Jud. fond: D. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 298/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
