Pretenţii. Decizia nr. 619/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 619/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 619/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 619/R
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. I.
Judecător M. I. I.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta reclamantă A. DE P. NR. 4 C., P. R. L. în contradictoriu cu intimata pârâtă F. G., împotriva sentinței civile nr. 625/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2013, când recurenta reclamantă, prin apărător, a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 625/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ s-a admis cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 4 C., în contradictoriu cu pârâta F. G., s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 9436,51 lei, din care: 5436,73 lei, reprezentând cote restante la cheltuielile de întreținere pentru perioada aprilie 2009-decembrie 2011 și 3999,78 lei, penalități de întârziere pentru această perioadă și s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum redus de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite si afișate lunar de către reclamanta A. de P. nr. 4 C. , depuse la dosarul cauzei (f. 22-54), rezultă că parata F. G., având calitatea de proprietar al apartamentului nr. 18 din bloc . Brasov, . nr.,54, nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere pentru perioada aprilie 2009-decembrie 2011, în cuantum total de 5436,73 lei.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari :” Toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. „ iar art 49 alin 1 din același act normativ stipulează: 1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișată pe lista de plata. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor sa poată depăși suma la care s-au aplicat. „.
De asemenea, potrivit art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Debitul datorat de către pârât pentru lunile aprilie 2009-decembrie 2011 și solicitat de către reclamantă este confirmat de către actele depuse de aceasta din urmă la dosarul cauzei ( fila 8) care se coroborează cu listele de plată.
Și în ceea ce privește penalitățile solicitate acestea au fost calculate in condițiile art. 49 alin 1 din Legea nr. 230/2007. In speta de fata dedusa judecatii, asociatia reclamanta a facut dovada ca adunarea generala a stabilit perceperea de penalitati de intarziere in cuantum de 0,2 % pentru fiecare zi de intarziere, conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei. Din notificarea depusă la dosar(f. 7) reiese că penalitățile de întârziere la data de 25.12.2011 erau în cuantum de 3999,78 lei.
Pe de altă parte, pârâta nu a administrat nici o probă din care să rezulte că nu ar datora aceste sume, nesolicitând administrarea nici unei probe care să ducă la altă concluzie, deși avea posibilitatea să propună și să administreze probatorii, astfel că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 129 alin 5 Cod procedură civilă ( dec.civ.3255/21.04.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția civilă și de proprietate intelectuală ) .
Având în vedere dispozițiile legale menționate și situația constatată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, instanța a admis în parte cererea formulata reclamanta și a obligat parata să plătească reclamantei suma de 9436,51 lei, din care: 5436,73 lei, reprezentând cote restante la cheltuielile de întreținere pentru perioada aprilie 2009-decembrie 2011 și 3999,78 lei, penalități de întârziere pentru această perioadă .
Reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat-o, în baza dispozițiilor art.274 alin.1 și 3 Cod Proc. Civ. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă, dovedite cu chitanța nr._/10.01.2013, în cuantum redus, față de demersurile efectuate de apărătorul reclamantei(care s-a prezentat la două termene de judecată, la care s-a amânat cauza), de obiectul dosarului, și de probatoriul care nu a fost unul complex(fiind administrată doar proba cu înscrisuri), respectiv 500 lei.
Împotriva soluției de reducere a cheltuielilor de judecată solicitate la fond de către reclamantă, aceasta a formulat recurs, prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a capătului de cerere privitor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că pentru promovarea cererii de chemare în judecată reclamanta a apelat la serviciile unui avocat care a solicitat suma de 2000 de lei reprezentând onorariu, iar avocatul a emis chitanță care a fost depusă a dosarul cauzei. Dacă sentința civilă ar rămâne nemodificată recurenta reclamantă ar fi pusă în situația să suporte diferența care nu a fost admisă, deși culpa procesuală s-a reținut a fi în sarcina pârâtei.
În drept, recurenta reclamantă a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta apreciaza ca recursul formulat este intemeiat urmand a fi admis:
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ. partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani, pe care trebuie sa le suporte părțile in legătură cu activitatea procesuala.
A cădea în pretenții înseamnă a pierde procesul, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată aflându-se culpa procesuală.
Astfel, în mod corect prima instanță admițând acțiunea reclamantei, a dispus și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Sub aspectul cuantumului onorariului de avocat instanța de recurs constată următoarele:
Art.274 alin.(3) C.pr.civ. prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Textul de lege menționat permite instanței sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat. Textul face referire si la „tabloul onorariilor minimale”, care nu mai exista in prezent, trimiterea fiind astfel caducă.
Pentru reducerea onorariului de avocat achitat de reclamantă trebuie ținut seama de criteriile la care se refera art.274 alin. (3) C.pr.civ., respectiv de valoarea pricinii si de munca depusa de avocat.
În ceea ce privește primul criteriu respectiv valoarea pricinii, instanța reține că pretențiile admise la fondul cauzei au fost în sumă totală de 9436,51 lei, iar onorariul avocatului a fost stabilit peste procentul de 20 % din valoarea pricinii motiv pentru care se poate reține că onorariul este disproporționat față de acest criteriu.
În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu, analizând activitatea prestată de avocat în cadrul dosarului, Tribunalul reține că soluționarea cauzei în fața instanței s-a realizat în 3 termene de judecată, în durata normală a unui asemenea tip de dosar iar volumul de munca presupus de pregătirea apărării in cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului a fost nu a fost însemnat astfel încât apare o discrepanță față de cuantumul onorariului perceput.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că există motive pentru a proceda la reducerea onorariului avocațial perceput în cauză, astfel încât cheltuielile de judecată acordate de prima instanță reclamantei sunt pe deplin justificate.
Având in vedere considerentele de fapt și de drept expuse, se apreciază că recursul este nefondat astfel încât urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs declarată de recurenta reclamantă Asociația de Proprietari nr. 4 C. cu sediul în B. . nr. 52 . . civile 625/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 24.04.2013, în ședință publică.
Președinte, C. R. | Judecător, A. I. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, D. Litescu P. |
RED.AI 24.04.2013
TEHNORED.D.L.P 25 Aprilie 2013 – 2 EX.
JUD FOND D. N.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 613/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
