Contestaţie la executare. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 518/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr.
Ședința publică de la 10.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. B.
JUIDECĂTOR – A. I.
JUDECĂTOR – P. M.
Grefier – M. D.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta contestatoare . în contradictoriu cu intimații P. E. și P. E., având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile nr. 562/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.03.2013, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru 05.04.2013 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Constată că prin sentința civilă nr.562/11.04.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Zărnești s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii privind împărțirea bunurilor comune pe calea contestației la executare, invocată de instanță din oficiu.
S-a respins contestația la executare formulatǎ de contestatoarea S.C. V. R. S.A. în contradictoriu cu intimații P. E. și P. E. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.01.2012 sub nr._, contestatoarea S.C. V. R. S.A. în contradictoriu cu intimații P. E. și P. E. a solicitat instanței, pe calea contestației la executare, împărțirea bunului imobil situat în Zărnești, ., ., ., prin atribuirea acestuia debitoarei P. E. cu obligarea la sultă către P. E. sau atribuirea provizorie a acestuia către P. E., cu stabilirea termenului în care acesta este obligat să depusă suma ce reprezintă cota-parte cuvenită debitoarei – coproprietar P. E., din care suma ce reprezintă creanța societății contestatoare, direct pe seama și la dispoziția B. Blajiu G., restituirea taxei de timbru, la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu obligarea debitoarei P. E., la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din data de 04.04.2012, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, iar excepția inadmisibilității acțiunii este o excepție de fond, absolută, care trebuie analizată cu prioritate față de orice altă excepție sau cerere, întrucât privește însăși admisibilitatea formulării prezentei acțiuni.
Contestatoarea S.C. V. R. S.A. în contradictoriu cu intimații P. E. și P. E. a solicitat instanței, pe calea contestației la executare, împărțirea bunului imobil situat în Zărnești, ., ., județul B., prin atribuirea acestuia debitoarei P. E. cu obligarea la sultă către P. E. sau atribuirea provizorie a acestuia către P. E., cu stabilirea termenului în care acesta este obligat să depusă suma ce reprezintă cota-parte cuvenită debitoarei – coproprietar P. E., din care suma ce reprezintă creanța societății contestatoare, direct pe seama și la dispoziția B. Blajiu G., restituirea taxei de timbru, la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu obligarea debitoarei P. E., la plata cheltuielilor de judecată. În drept au fost invocate dispozițiile art. 29 C.fam., art. 67310 C.proc.civ. și art. 274 C.proc.civ.
Potrivit art. 4011 C.proc.civ.: în cadrul contestației la executare, instanța poate hotărî, la cererea părții interesate, asupra împărțirii bunurilor proprietate comună, pentru a nu se urmări și partea ce se cuvine proprietarului care nu este debitor. Textul de lege menționat reglementează situația în care o persoană interesată, cum ar fi soțul creditorului, face contestație la executare deoarece îi este urmărit un bun comun, iar atunci creditorul are posibilitatea, ca în cadrul aceluiași proces, să ceară împărțirea bunului comun, pentru a-și recupera creanța. În prezenta cauză, contestatoarea, S.C. V. R. S.A., care are calitatea de creditoare, cere direct pe calea contestației la executare împărțirea unui bun imobil comun al intimaților pentru a-și satisface o datorie personală doar a unuia dintre intimați, P. E., ori o astfel de acțiune este inadmisibilă, în lipsa unei contestații la executare introdusă de o altă persoană interesată. Nu se poate cere direct, pe calea contestației la executare, împărțirea unui bun comun al intimaților, ci o astfel de cerere trebuie să aibă caracter incidental în cadrul unei contestații la executare. Așa cum prevede textul de lege menționat, împărțirea bunului comun se cere în cadrul judecării contestației la executare, ori în prezenta cauză nu avem o altă contestație la executare, ci doar acțiune de împărțire a bunului comun.
Contestatoarea, fiind creditoare a intimatei P. E., aceasta are posibilitatea conferită de art. 974 C.civ., putând cere împărțirea bunului comun pe calea acțiunii oblice, dar nu direct pe calea contestației la executare, atunci când nu avem o altă contestație, iar cererea acesteia nu are caracter incidental.
Pe de altă parte, potrivit art. 33 C.fam. (aceasta fiind legea aplicabilă având în vedere de datoria s-a născut anterior intrării în vigoarea a Noului Cod Civil, art. 35 din Legea nr. 71/2011): ”Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii.”
Ordinea în care bunurile soților pot fi urmărite este imperativă, o astfel de acțiune de împărțire a unui bun comun imobil în timpul căsătoriei are caracter excepțional, și se poate cere atunci când debitorul personal, unul dintre soți, nu mai are alte bunuri proprii și nu mai există o altă cale de recuperare a creanței respective. Din dosarul execuțional nr. 26/2010 al B. Blajiu G. privind pe creditoarea S.C. V. R. S.A. și pe debitoarea P. E., rezultă că debitoare are calitatea de salariat la .., și s-a luat măsura popririi asupra salariului acesteia, pentru datoria rezultată din Sentința Civilă nr. 6173/19.04.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ . Acesta reprezintă un alt motiv de inadmisibilitate, atâta timp cât există posibilitatea recuperării creanței pe altă cale, prin poprire asupra salariului debitoarei, nu se mai justifică împărțirea bunului comun al intimaților, care trebuie să fie o măsură excepțională.
Față de argumentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către instanță din oficiu, și pe cale de consecință a respins contestația la executare ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat rapel contestatoarea ., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În motivare a arătat că instanța avea obligația de a pune în discuția părților excepția invocată din oficiu, și în acest sens trebuia să citeze părțile cu mențiunea excepției invocate. Procedând în mod diferit, instanța de fond a încălcat flagrant principiul contradictorialității ce guvernează procesul civil, cât și dreptul la apărare al părții.
S-a mai invocat faptul că art.21 din Constituție statuează asupra accesului liber la justiție și de asemenea art.4001 C.pr.civ. permite formularea unei cereri de partaj pe calea contestației la executare, astfel că sancțiunea procesuală aplicată de instanță nu se poate aplica.
Dispozițiile legale menționate nu prevăd expres necesitatea contestării executării sau a unui act de executare ca o condiție de admisibilitate a formulării cererii de partaj.
Contestatoarea prezintă interes în a justifica partajul pe calea contestației la executare, având în vedere că starea de coproprietate asupra bunului împiedică temporar realizarea dreptului său de creanță.
Referitor la aprecierea instanței de fond privind inadmisibilitatea cererii de partaj, câtă vreme există posibilitatea recuperării creanței prin poprire, s-a arătat că, prin raportare la dispozițiile art.3711 al.3 C.pr.civ., creditorul poate apela simultan la orice formă de executare, astfel că reținerea instanței este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât poprirea se poate realiza doar până la 1/3 din venitul lunar net, astfel că executarea s-ar întinde pe o perioadă de cel puțin 2 ani de zile.
În drept au fost invocate prevederile art.402 al.2 C.pr.civ., art.282 C.pr.civ., art.129 C.pr.civ., art.274 C.pr.civ.
La termenul de judecată din 29.03.2013, în funcție de valoarea imobilului supus partajului, instanța a calificat drept recurs calea de atac ce se putea declara în cauză.
În faza recursului nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs formulate și a dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată că recursul nu este fondat.
Astfel, la termenul de judecată din 04.04.2012, când părțile erau legal citate, instanța de fond a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția invocată, rămânând în pronunțare asupra acesteia. Întrucât niciuna dintre părți nu era prezentă la acel termen de judecată, nu s-au putut nota concluziile acestora.
Neprezentarea părții legal citate, în condițiile în care s-a cerut judecarea în lipsă, nu împiedică soluționarea cauzei. Invocarea din oficiu sau de către una din parți a unor excepții sau alte aspecte cu importanță în desfășurarea procesului, nu obligă acordarea de către instanță a unui termen de judecată în care părțile sau cealaltă parte să poată formula concluzii. P. neprezentare, deși a fost legal citată, și solicitând judecarea cauzei în lipsa sa, partea și-a asumat riscul absentării de la discutarea unor aspecte ce prezintă interes pentru soluționarea cauzei, fără a impune însă acordarea unui termen de către instanță în acest sens.
Față de considerentele expuse, instanța de recurs nu va reține motivul invocat privind încălcarea dispozițiilor art.129 al.4 și 5 C.pr.civ.
Raportat la al doilea motiv de recurs ce vizează excepția inadmisibilității cererii de partaj pe calea contestației la executare, tribunalul reține că susținerile instanței de fond sunt corecte.
Partajarea bunurilor comune pe calea contestației la executare este posibilă doar dacă instanța este sesizată și cu un petit specific contestației la executare propriu-zisă sau la titlu, respectiv anularea unui act de executare, a executării silite înseși sau lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.
Astfel, art.4001 C.pr.civ. prevede expres că împărțirea bunurilor comune poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare. Din analiza textului legal enunțat rezultă că formularea petitului de partaj se face în cadrul judecării contestației la executare, deci instanța trebuie să fie sesizată cu petit specific acestei proceduri. Formularea doar a cererii de partaj, cum este cazul în speță, fără a se solicita și anularea executării, a unui act de executare sau lămurirea titlului executoriu, și intitulând cererea drept contestație la executare, nu este suficientă pentru a atrage judecarea în temeiul dispozițiilor art.4001 C.pr.civ.
Față de considerentele expuse, în temeiul textelor legale invocate și a prevederilor art.312 al.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul declarat și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare ., împotriva sentinței civile nr. 562/11.04.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Zărnești pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. A. I. P. M.
Grefier,
M. D.
Red. M.B./21.05.2013
Tehnored M.D./21.05.2013
2 ex.
Judec. fond A.I..B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 29/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
