Contestaţie la executare. Decizia nr. 293/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 293/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA I CIVILA
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 293/R
Ședința publică din data de 29.05.2015
Completul compus din
Președinte – R. C.
Judecător – P. M.
Judecător – L. S. P.
Grefier – M. D.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de recurentul intimat B. E. Judecătoresc G. G. C. împotriva sentinței civile nr._ din 29.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare B. Comercială Română SA și intimatul B. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La analiza actelor de la dosar instanța constată că, prin serviciul registratură, la data de 23 aprilie 2015, recurentul a comunicat la dosar o notă de ședință, la care a atașat dovada de achitare a taxei judiciare de timbru pentru prezentul recurs.
Verificându-și competența în baza dispozițiilor art. 159 indice 1, alin. 4 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să soluționeze cererea de recurs, în temeiul art. 2, pct. 3 coroborat cu art. 299 alin. 2 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 5 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005.
Examinând actele dosarului, instanța constată că recurentul a solicitat administrarea în cauză a probei cu înscrisuri, fără a le indica sau a le atașa cererii de recurs.
În urma deliberării, având în vedere că recurentul nu a depun e la dosar înscrisuri noi în probațiune, respinge cererea formulată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că prin Sentința civilă nr._ din data de 29.10.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus următoarele:
„Admite contestația la executare formulată de contestatoarea B. C. R. SA, cu sediul în B., ..5, sector 3, în contradictoriu cu intimații B. E. J. G. G. C., cu sediul în B., ..66, ., ., și B. D., cu domiciliul în B., ., . și în consecință:
Anulează procesul - verbal de cheltuieli suplimentare încheiat la data de 16 07 2014, emis de B. E. J. G. G. C..
Obligă intimatul B. E. J. G. G. C. la plata sumei de 947,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între contestatoare și intimatul B. G. G. C. s-a încheiat Contractul Cadru de Colaborare nr.68/25 04 2012, având ca obiect punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în titlurile executorii, în vederea recuperării creanțelor datorate de debitorii urmăriți, prin procedura executării silite.
P. art. 4. 1 din contract au convenit cu privire la onorariu și alte cheltuieli de executare că sunt stabilite relativ la cuantum prin Anexa 1 la contract.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, distinct de onorariul de executor, la pct.1 (i), (ii), (iii) și( xiii) se constată că părțile contractante au convenit ca pentru fiecare debit de executat creditoarea contestatoare să pună la dispoziția executorului judecătoresc o sumă de 750 lei, cu titlu de avans onorariu și cheltuieli de executare. Respectiv cheltuielile de executare incluse în avansul acordat de creditor vor fi determinate pentru fiecare debit în parte prin luarea în calcul a actelor ce generează o cheltuială( enumerate exemplificativ în clauza de la pct.1(1ii), iar suma estimată în acest sens a fost de 600 lei, prin calcularea în raport de nivelul minimal al costurilor necesare efectuării procedurilor, pentru ca prin clauza de la pct.1(x) și respectiv (xiii), în mod expres și fără echivoc cuantumul cheltuielilor de executare silită ( cu excepția onorariului de executor) a fost limitat la valoarea avansului agreat, respectiv a sumei plătită cu titlu de avans, adică la suma de 750 lei, conform pct.1 (i).
La data de 16 07 2014, intimatul B. a întocmit procesul - verbal de cheltuieli suplimentare în dosarul execuțional nr. 124/2012, pentru cheltuieli de executare suplimentare de 6004,40 lei, act ce a fost comunicat contestatoarei la data de 24 07 2014 prin email .
De asemenea, prin notificarea nr.9/15 07 2014, care a fost înregistrată la contestatoare cu nr._ la data de 17 07 2014, intimatul B. a denunțat unilateral Contractul Cadru de Colaborare nr.68/25 04 2012.
Contestatoarea a promovat împotriva acestui act de executare prezenta contestație considerând că intimatul B. a întocmit actul cu încălcarea clauzelor contractuale din Contractul Cadru de Colaborare nr.68/25 04 2012, prin care cuantumul cheltuielilor a fost plafonat la suma de 750 lei, și este de natură să o prejudicieze chiar dacă aceste cheltuieli s-ar realiza de la debitor deoarece prin deducerea lor din suma realizată din executare s-ar ajunge și aceea ca îndestularea creanței să fie diminuată.
Intimatul B. a recunoscut convenția dintre părți, respectiv că în raport de creditoarea contestatoare s-a convenit limitarea cheltuielilor de executare silită la valoarea de 750 lei, dar a considerat că prin stabilirea cheltuielilor suplimentare prin procesul - verbal contestat, care se realizează de la debitorul urmărit, creditoare nu este vătămată prin acest act pentru a fi anulat.
Instanța de fond a apreciat că apărarea intimatului B. este neîntemeiată întrucât prin art. 371/7 al.2 C.pr.civ. se prevede că sunt în sarcina debitorului urmărit cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, inclusiv cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar și prin executare voluntară, iar conform art.371/7 al.3 C.pr.civ. aceste cheltuieli de executare prin procesul - verbal de către executorul judecătoresc, procesul - verbal care pentru sumele stabilite a fi plătite cu acest titlu constituie titlu executoriu.
Pe cale de consecință, această situație atrage aplicabilitatea art. 563 C.pr.civ.,prin care se reglementează distribuirea sumei realizată din executarea silită potrivit unei anumite ordini de preferință în conformitate cu care( dispoziția legală de la lit.a) au prioritate în a fi îndestulate creanțele provenind din cheltuieli de executare. P. urmare, deși art. 562 C.pr.civ. dispune că suma de bani realizată prin executarea silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului, în cazul din speță, se creează premiza ca din suma realizată din executarea silită intimatul B. să rețină suma pentru cheltuielile de executare suplimentare și diferența să fie eliberată creditorului până la concurența creanței sale și în acest fel suma de eliberat creditorului să fie astfel diminuată, cu toate că prin convenția încheiată de contestatoare cu intimatul B. aceste cheltuieli nu numai că au fost plafonate la valoarea de 750 lei, dar au și fost achitate, conform chiar recunoașterii acestui intimat.
Așadar, se relevă fără echivoc că stabilirea cheltuielilor de executare într-un alt cuantum decât cel stabilit prin convenție cu creditorul, întemeiat pe aceea că se realizează de la debitor, se tinde la eludarea acordului dintre părți în acest sens ce a fost materializat prin contractul cadru și în vigoare la data întocmirii procesului - verbal contestat, de natură să prejudicieze creditoare prin diminuarea în acest fel a sumei rezultate din executare și în acest fel a posibilității de realizare în totalitate a creanței deținute în condițiile în care valoarea cheltuielilor de executare pentru întreaga executare silită a fost prestabilită și chiar și plata primită.
Astfel, în considerarea celor expuse, instanța a dispus conform cu dispozitivul iar văzând și art. 274 C.pr.civ., intimatul B. fiind în culpă procesuală a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare constând în taxa judiciară de timbru și contravaloarea costurilor aferente copierii dosarului execuțional ce a fost comunicat la dosar.
Relativ la restituirea taxei judiciare de timbru s-a reținut potrivit art. 45 lit.f din OUG nr. 80/2013, că o astfel de cerere este admisibilă în cazul în care este în discuție o hotărâre definitivă, cerință care nu este îndeplinită la data pronunțării prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul B. „G. G. C.”, solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanțe și pe fond respingerea contestației la executare formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a învederat că plafonarea și stabilirea sumelor din Contractul de Colaborare se referă exclusiv la pretențiile pe care recurentul le putea avea față de creditoare, fiind stabilită de comun acord limitarea/plafonarea sumelor avansate de către creditor și nu plafonarea cheltuielilor de executare ocazionate de activitatea pe care a desfășurat-o.
Contractul de colaborare limitează dreptul recurentului de a solicita creditoarei avansarea altor sume în afară de cea deja achitată însă nu produce nici un fel de consecințe juridice în raporturile cu debitoarea.
Cheltuielile de executare cad în sarcina debitorilor iar raporturile juridice născute între aceștia și recurent, în ceea ce privește cheltuielile de executare sunt reglementate de dispozițiile Codului de procedură civilă și ale L. nr.188/2000, prin contractul de colaborare nefiind reglementate raporturi juridice între recurent și debitori.
Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor suplimentare nu încalcă nici o dispoziție legală, nici un text legal imperativ care să atragă nulitatea sau anulabilitatea acestuia iar valorile prevăzute și justificate de altfel ca și cheltuieli de executare sunt stabilite în limitele maximale prevăzute de lege și au fost cuprinse într-un act procedural de asemenea legal.
În drept, cererea nu a fost precizată.
Cererea de apel a fost legal timbrată.
Intimata contestatoare BCR SA a depus întâmpinare (f.13-17) prin care a solicitat respingerea cererii de apel.
În motivare, s-a învederat că suma limitativă de 750 lei nu a fost impusă în nici un fel executorului judecătoresc care a semnat contractul de colaborare în perfectă cunoștință de cauză iar câtă vreme acest contract nu contravine dispozițiilor L. nr.188/2000 și nici Codului de procedură civilă, această convenție reprezintă legea părților, în raport de prevederile art.1270 Cod civil.
P. urmare, în virtutea principiului forței obligatorii a contractelor, părțile contractante aveau obligația de a-ți îndeplini obligațiile contractuale întocmai cum au fost ele stipulate, neputând deroga sub nici o formă de la acestea.
P. actul de executare contestat, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli suplimentare, în plus față de plafonul prevăzut în contractul părților, fără a face vreo mențiune referitoare la natura acestor cheltuieli sau împrejurările ce au determinat generarea acestor cheltuieli suplimentare.
În drept, au fost invocate prevederile art.308 alin.2 coroborat cu art.115 Cod pr. civ.
La termenul din data de 03.04.2015, tribunalul a recalificat calea de atac exercitată de către intimatul B. E. J. G. G. C. ca fiind recursul.
În recurs, nu au fost administrate alte probe noi.
Analizând cererea de recurs formulată prin prisma probelor administrate în fața primei instanțe și motivelor de recurs invocate de către recurent, tribunalul constată că cererea este nefondată.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că prin contractul cadru de colaborare încheiat între părțile în litigiu, acestea au înțeles să plafoneze cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma de 600 lei, ceea ce rezultă în mod explicit din prevederile art.1 pct.i), ii) și xiii) din Anexa 1 la același contract.
Chiar dacă debitorii creditoarei BCR SA nu au fost parte în acest contract, totuși prin convenția încheiată între recurent și creditoare s-a stabilit de comun acord limitarea cheltuielilor de executare, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, la suma menționată anterior, ținând cont și de numărul mare de dosare execuționale ce urmau a fi înregistrate pe rolul executorului judecătoresc.
Este adevărat că potrivit art.371 ind.7 Cod pr. civ., cheltuielile privind executare silită sunt suportate în principal de către debitori iar executorul judecătoresc nu a solicitat ca plata acestor cheltuieli de executare suplimentare să se facă de către creditoare însă potrivit art.563 alin.1 lit. a Cod pr. civ., în situația distribuirii sumelor recuperate în urma executării silite, creanțele reprezentând contravaloarea cheltuielilor de executare au prioritate în raport de celelalte creanțe.
Așadar, se poate ajunge la situația în care cheltuielile de executare sunt suportate tot din patrimoniul creditoarei, diminuându-se în acest fel creanța ce urmează a fi recuperată de către creditoare.
Legea nr.188/2000 și Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/2006 stabilesc cuantumul cheltuielilor ce pot fi solicitate pentru actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc însă aceste prevederi legale nu au un caracter imperativ astfel că executorul judecătoresc poate renunța la dreptul de a percepe contravaloarea serviciilor prestate printr-o convenție încheiată în acest sens cu creditorul.
P. urmare, chiar dacă actul de executare contestat nu încalcă prevederile Codului de procedură civilă sau ale L. nr.188/2000, totuși acesta a fost întocmit cu nerespectarea convenției încheiate de executorul judecătoresc cu creditorul care constituie legea părților, conform art.1270 Cod civil.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, față de prevederile art.312 alin.1 C.proc.civ., se impune respingerea recursului declarat de către recurentul intimat și menținerea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurentul intimat B. E. Judecătoresc „G. G. C.” împotriva Sentinței civile nr._ din data de 29.10.2014 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.05.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. C. P. M. L. S. P.
Grefier,
M. D.
Red. R.C./02.07.2015
Tehnored. M.D./02.07.2015
2 ex.
Judecător fond D. I. M.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 602/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 297/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
