Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 464/2015. Tribunalul BRAŞOV

Apelanta a arătat ca cererea de chemare in judecata trebuia respinsa cu prioritate ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile referitoare la obligativitatea informării cu privire la procedura medierii, fata de disp. Legii nr. 192/2006, raportat la disp. art. 193 Cod procedura civila, excepție pe care insa instanța de fond a omis sa o soluționeze.

Apelanta a arătat ca declararea ca neconstituționala a prevederii legale care instituia obligativitatea informării a intervenit cu caracter obligatoriu numai după pronunțarea hotărârii instanței de fond, decizia CCR fiind publicata in MO numai la data de 25.06.2014.

In cel de-al doilea rând, apelanta a arătat ca cererea de chemare in judecata trebuie sa fi fost respinsa ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, de asemenea invocata in fata instanței de fond si de asemenea lăsata nesoluționata.

Apelanta a arătat in esența ca reclamanții, câta vreme nu dețin un titlu asupra apartamentelor in discuție, nu justifica dreptul de proprietate pretins si astfel, nu pot cere obligarea sa să isi dea acordul in vederea branșării imobilului.

P. hotărârea invocata de reclamanți, aceștia nu au dobândit un drept real ci numai unul de creanța, aceea la obținerea ulterioara a unui titlu, fie contractul de vânzare – cumpărare, fie hotărârea judecătoreasca.

Apelanta a arătat ca in susținerea acestei realități intervine si împrejurarea ca reclamanților nu li s-au transferat si obligațiile accesorii de plata a impozitelor pe pretinsa proprietate, deoarece in tot acest timp apelanta este cea care a suportat aceste cheltuieli cu privire la imobilul in care se găsesc apartamentele reclamanților.

Apelanta a arătat ca instanța a cărei hotărâre se invoca a stabilit o obligație in sarcina sa si numai in caz de refuz urmând ca hotărârea sa tina loc de act translativ de proprietate. Or, a arătat apelanta, aceasta nu a refuzat încheierea contractelor de vânzare – cumpărare, vata vreme reclamanții nu au dovedit ca au notificat-o in acest sens, ca ar fi convocat-o sau ca au demarat executarea silita împotriva ei. Pe de alta parte, încheierea contractelor nu a fost posibila si pentru ca reclamanții nu au făcut dovada plații prețului apartamentelor. Apelanta a mai arătat ca deși reclamanții au invocat faptul ca ar fi consemnat la banca pe numele sau sumele de bani cu titlu de preț, aceasta nu a putut intra in posesia banilor deoarece reclamanții nu i-au înmânat si recipisele de plata in original.

Apelanta a mai arata ca atâta vreme cat reclamanții nu si-au înscris in CF dreptul de proprietate pretins, acesta nu s-a constituit in favoarea lor, fata de disp. art. 885 alin. 1 Cod civil.

Pe fondul cauzei, apelanta a arătat ca cererea de chemare in judecata este neîntemeiata, deoarece reclamanții nu pot invoca in beneficiul lor disp. art. 621 Cod civil, câta vreme nu au făcut dovada ca traseul la care fac referire este singurul posibil in vederea racordării si câta vreme nu o despăgubesc pe apelanta parata in mod just si prealabil, in conformitate cu disp. art. 621 alin. 3 Cod civil.

Pe de alta parte, a arătat apelanta, reclamanții puteau justifica un demers in instanța numai daca i-ar fi solicitat acordul pentru racordare si apelanta ar fi refuzat, ceea ce nu a fost cazul in speța.

Intimații au formulat întâmpinare in cauza (fila 21) prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

In susținerea acestei poziții, intimații reclamanți au arătat in esența ca nu au mai recurs la procedura de informare in legătura cu medierea fiind evident din atitudinea paratei apelante ca aceasta refuza in mod categoric sa dea curs solicitărilor reclamanților, opunându-se chiar cu vehementa la acestea. Intimații au arătat ca deși aceștia au obținut hotărârea prin care parata apelanta a fost obligata sa le încheie acte de vânzare, aceasta a încercat evacuarea lor si determinarea lor cu orice preț sa renunțe la aceste locuințe.

Intimații au arătat ca in mod evident parata apelanta nu conștientizează efectele hotărârii judecătorești irevocabile prin care acesta a fost obligata sa le vanda reclamanților apartamentele in care aceștia locuiesc.

In cele din urma intimații au arătat ca temeinicia demersului lor rezulta din necesitatea ca aceștia sa beneficieze de curent electric. In plus, au arătat intimații, in imobilul in care aceștia locuiesc apelanta deține in continuare un număr de apartamente, astfel ca este si in interesul ei ca întreg imobilul sa fie racordat la rețeaua de energie electrica, racordare pentru care reclamanții au primit aviz de la societatea furnizoare, avându-se in vedere rețeaua deja existenta.

Intimații au depus la dosar copiile contractelor de furnizare energie electrica încheiate de aceștia direct cu societatea de furnizare.

P. răspunsul la întâmpinare depus la fila 60 din dosar, apelanta a solicitat îndepărtarea apararilor intimaților, arătând din nou ca acțiunea trebuia respinsa ca inadmisibila, deoarece informarea prealabila in legătura cu medierea era obligatorie la data promovării acțiunii, sancțiunea nerespectării acestei obligații fiind una clar stipulata de lege; ca, in mod subsecvent, acțiunea reclamanților trebuia respinsa ca fiind promovata de persoane fara calitate procesuala activa, pentru motivele deja expuse si ca, in mod cu totul subsidiar, cererea trebuia respinsa ca nefondata, nefiind îndeplinire condițiile de la alin. 3 al art. 621 Cod civil.

Analizând apelul de față prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:

P. sentința civila nr._ din 14.10.2010 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., instanța a dispus obligarea paratei . sa încheie cu reclamanții din cauza de fata contracte de vânzare – cumpărare având ca obiect locuințele situate in Ghimbav, ., . de 1.500 lei, de 1.550 lei, de 1.600 lei, de 1.620 lei sau de 1.640 lei fiecare, potrivit evaluărilor stabilite prin expertiza efectuata in cauza, iar in caz de refuz hotărârea va tine loc de act autentic de vânzare – cumpărare, dar si înscrierea in CF a drepturilor reclamanților astfel dobândite, cu titlu de vânzare – cumpărare, astfel:

-pentru reclamanta D. P., camera cu nr. 306;

-pentru reclamanții C. S. si C. E., camera cu nr. 317;

-pentru reclamanta M. A., camera cu nr. 201;

-pentru reclamanții B. C. si B. A., camera cu nr. 316;

-pentru reclamanții G. F. si G. G. E., camera cu nr. 307;

-pentru reclamanții T. I. C. si T. M., camera cu nr. 412;

-pentru reclamanții B. N. si B. D., camera cu nr. 315;

-pentru reclamanții L. E. si L. M., camera cu nr. 314;

-pentru reclamanții S. M. si S. L., camera cu nr. 313;

-pentru reclamanții Kycsaracs B. si Kaicsaracs S., camera cu nr. 212;

-pentru reclamanții C. G. si C. L., camera cu nr. 206;

-pentru reclamantul O. C., camera cu nr. 2;

-pentru reclamantul V. S. E., camera cu nr. 207;

-pentru reclamanții N. M. O. si N. C., camera cu nr. 208;

-pentru reclamanții C. N. si G. M., camera cu nr. 415;

-pentru reclamanții V. T. si V. C., camera cu nr. 205;

-pentru reclamanții P. O. si P. I., camera cu nr. 203;

-pentru reclamanții I. V. si I. R., camera cu nr. 211;

-pentru reclamanții A. M. si A. I., camera cu nr. 6;

-pentru reclamanta P. E., camera cu nr. 414;

-pentru reclamanta C. F., camera cu nr. 108;

-pentru reclamanții B. I. si B. G., camera cu nr. 116;

-pentru reclamanții H. S. si H. L., camera cu nr. 4;

-pentru reclamanții S. V. si S. L., camera cu nr. 413;

-pentru reclamanții A. D. si A. E., camera cu nr. 115;

-pentru reclamanții U. E. si U. V., camera cu nr. 305;

-pentru reclamanții G. G. si G. G., camera cu nr. 11;

-pentru reclamantul P. S. A., camera cu nr. 411;

-pentru reclamanții A. A. si B. N., camera cu nr. 216;

-pentru reclamanții G. A. I. si G. R., camera cu nr. 4;

-pentru reclamanții C. I. si C. C., camera cu nr. 104 si

-pentru reclamanta P. D. L., camera cu nr. 407.

Pentru reclamanții C. V. si C. E., instanța a dispus numai înscrierea in CF a dreptului lor de proprietate cu titlu de vânzare –cumpărare asupra camerei identificata sub nr. top 1813/2/2/2/48 din CF_ – Ghimbav.

P. aceeași hotărâre, rămasa irevocabila, instanța a reținut ca reclamanții, identici cu intimații din cauza de fata, au solicitat sa se dispună ca, in caz de refuz al paratei de a încheia contractele, hotărârea sa tina loc de act de vânzare – cumpărare si ca aceasta solicitare vizează de fapt executarea obligației de vindere, hotărârea putând suplini acordul de vânzare numai cu condiția ca cealaltă parte sa isi fi îndeplinit obligația corelativa, aceea de a pune la dispoziția paratei prețul locuințelor.

Instanța a reținut cu putere de lucru judecat ca fiecare dintre reclamanți a consemnat la CEC, la dispoziția T. SA prețul stabilit pentru locuința fiecăruia dintre ei, in baza raportului de expertiza efectuat in cauza si ca astfel aceștia au făcut dovada plații prețului locuințelor respective, ceea ce făcut ca cererea lor ca hotărârea sa tina loc de act de vânzare – cumpărare sa fie apreciata drept întemeiata, motiv pentru care a si fost admisa. De altfel, in baza acestei dispoziții instanța a admis si cererea reclamanților de înscriere in CF a drepturilor lor de proprietate dobândite cu titlu de vânzare – cumpărare, după ce in prealabil a dispus dezmembrarea imobilului pe apartamente.

Tribunalul retine ca fiecare dintre reclamanții intimați au obținut de la societatea de distribuție a energiei electrice un aviz de racordare la rețeaua electrica a locuințelor situate in Ghimbav, ., . electrica monofazata realizata cu conductorare de secțiune corespunzătoare, racordata la FDCP propusa spre execuție conform ATR_/07.08.2013 – Primăria Ghimbav, montare disjunctor de branșament si cu protecție la supratensiuni de frecventa industriala […]; cu indicarea punctelor de racord si a celor de delimitare a instalațiilor.

P. cererea de chemare in judecata, reclamanții au solicitat ca parata sa fie obligata sa isi dea acordul ca racordarea apartamentelor reclamanților la punctul de distribuție energie electrica realizat in vecinătate de câtre Primăria Ghimbav, adică sa isi dea acordul la realizarea legăturii dintre . existent la limita de proprietate, în caz contrar, hotărârea urmând să țină loc de acord.

In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa dovezii de informare cu privire la mediere, tribunalul o apreciază neîntemeiata.

Potrivit art. 227 alin. 3 din Codul de procedura civila, “in cazul in care judecătorul recomanda medierea, partile se vor prezenta la mediator, in vederea informării lor cu privire la avantajele medierii.”

Din acest articol se poate retine faptul ca procedura de informare cu privire la mediere nu este obligatoriu a se parcurge înainte de depunerea cererii de chemare in judecata, insa, daca nu a fost îndeplinita, judecătorul va acorda un termen in acest scop, termen ce nu poate fi mai scurt de 15 zile, urmând ca după informare, partile sa decidă daca accepta sau nu soluționarea litigiului prin mediere. Daca partile ajung la concluzia ca, prin intermediul mediatorului, exista posibilitatea sa fie soluționat litigiul, vor apela la procedura medierii. P. la termenul fixat de instanța, partile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul ședinței de informare.

În cazul in care partile au încercat soluționarea litigiului prin mediere, anterior introducerii acțiunii, judecătorul nu va mai acorda termen in acest scop, urmând procedura prevăzuta pentru soluționarea litigiului prin intermediul instanței de judecata.

De reținut ca prin Legea nr. 214/2013 pentru aprobarea OUG nr. 4/2013, au fost aduse modificări cu privire la persoana care poate efectua informarea privind medierea, astfel incat nu mai exista obligativitatea adresării la mediator in acest scop, informarea privind medierea putând fi efectuata de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris.

D. urmare, obligativitatea informării asupra medierii nu avea la data promovării cererii de chemare in judecata caracterul unei proceduri neapărat prealabile, in lipsa căreia demersul judiciar sa fie respins ca inadmisibil.

Pe de alta parte, in cauza, deși apărarea a invocat acest aspect, instanța de judecata, hotărând sa nu pună in vedere reclamanților sa se informeze asupra medierii, a apreciat implicit ca medierea nu este recomandata in cauza, astfel ca in raport si de aceasta poziție adoptata in mod deliberat de către instanța, reclamanții nu pot fi sancționați cu respingerea ca inadmisibil al demersului lor, câta vreme aceștia nu s-au aflat in postura de a incalca o dispoziție imperativa a instanței, aceea de a face dovada ca s-au informat in legătura cu medierea.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, tribunalul o apreciază si pe aceasta ca fiind nefondata.

Chiar daca pe calea acțiunii pentru pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act de vânzare - cumpărare se urmărește valorificarea unui drept de creanța, iar nu a unui drept real care, de altfel, nici nu era transferat in patrimoniul promitentului – cumparator la data promovării acțiunii, totuși efectul de transmitere se produce indiscutabil la momentul rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii de chemare in judecata.

De altfel aceasta analiza a fost făcuta si de instanța care a pronunțat hotărârea invocata de către reclamanți, aceasta statuând cu putere de lucru judecat ca, atâta vreme cat reclamanții au făcut dovada plații prețului apartamentelor, se poate da curs solicitării lor ca hotărârea sa tina loc de act de vânzare – cumpărare. Or, in lipsa acestei dispoziții instanța n-ar fi putut dispune mai departe înscrierea in CF a drepturilor de proprietate ale reclamanților cu titlu de vânzare – cumpărare.

D. urmare, a susține in acest context ca reclamanții nu justifica un titlu asupra locuințelor pe care le folosesc si ca astfel nu ar avea calitate procesuala activa, este neîntemeiat.

Parata nu se poate apăra ca nu ar fi intrat in posesia prețului consemnat de către reclamanți, mai ales ca, astfel cum s-a reținut deja, dovada plații prețului a fost reținuta cu putere de lucru judecat de către instanța care a pronunțat sentința civila nr._ din 14.10.2010 in dosarul civil nr._ al Judecătoriei B..

Apelanta nu se poate apăra ca nu i s-a cerut respectarea sau executarea obligațiilor stabilite in sarcina sa prin hotărârea judecătoreasca mai sus menționata, pronunțata . care a fost parte, câta vreme obligațiile astfel stabilite se duc la îndeplinire de buna voie, astfel ca apelanta ar fi fost nevoita sa facă dovada ca a convocat pe reclamanți la încheierea contractelor si ca aceștia ar fi refuzat in mod nejustificat sa se prezinte, ceea ce insa nu a fost cazul in speța.

In ceea ce privește soluția asupra fondului pricinii, tribunalul constata ca nici criticile referitoare la aceasta nu sunt întemeiate.

Potrivit disp. art. 621 alin. 1 – 3 Cod civil, “(1) Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop. (2) Această obligație subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare. (3) În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilități noi, despăgubirea trebuie să fie și prealabilă.”.

D. urmare, apelanta nu poate invoca in speța disp. alin. 3 care reglementează caracterul prealabil al despăgubirii, in primul rând deoarece despăgubirea având caracter obligatoriu, este necesar sa se fi făcut dovada ca ea a fost pretinsa in schimbul exprimării acordului, iar, in al doilea rând, deoarece in cauza nu este vorba despre utilitati noi, blocul fiind si in trecut racordat la rețeaua de distribuție energie electrica.

In speța apelanta nu a făcut dovada ca ar fi cerut reclamanților o anumita despăgubire, or, in lipsa unei astfel de solicitări, reclamanților nu li s-ar putea imputa faptul ca nu ar fi achitat-o in prealabil. Pe de alta parte, aceasta despăgubire poate fi obținuta de către apelanta si ulterior.

In ceea ce privește susținerea apelantei ca nici condiția a doua nu este îndeplinita in cauza, anume ca trecerea prin altă parte ar fi imposibila, periculoasa sau foarte costisitoare, tribunalul apreciază ca, de asemenea, câta vreme aceasta reprezintă apărarea apelantei parate, aceasta avea obligația sa facă dovada ca ar fi existat si o alta varianta care sa fi fost in același timp si mai puțin periculoasa, dar si mai puțin costisitoare, ceea ce insa aceasta nu a făcut, deoarece nu s-ar putea pretinde reclamanților sa facă dovada unui fapt negativ, respectiv a împrejurării ca nu mai exista nicio alta varianta de trecere, sau ca orice alta varianta ar fi fost mai puțin periculoasa si totodată mai puțin costisitoare.

In consecința, tribunalul constata ca acțiunea reclamanților, care dețin un drept de proprietate asupra locuințelor pentru a căror utilizare proprie este imperios necesară alimentarea cu energie electrică, a fost in mod întemeiat admisa, fata de toate argumentele de fapt si de drept mai sus expuse si reținând ca refuzul apelantei nu s-a întemeiat pe o justificare suficient de rezonabila incat sa nu fie apreciat drept un abuz de drept, putându-se chiar afirma ca nu a existat nicio justificare a respectivului refuz.

Disp. art. 15 din Noul cod civil prevede următoarele: “niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe”, iar potrivit dispozițiilor art. 1353 din Noul Cod Civil, “cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să-l repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat abuziv”.

În baza art. 1386 din Noul Cod Civil, “repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință, ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri stabilite prin acordul parților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească”.

Abuzul de drept este recunoscut ca o sursă de prejudicii aduse altuia. Regula este că dauna creată altuia prin exercițiul firesc al unui drept nu dă curs la reparație (art. 1353 Noul Cod Civil), iar excepția se referă la repararea pagubei cauzate prin exercițiul abuziv al unui drept (art. 15 Noul Cod Civi). Cele mai multe drepturi patrimoniale sunt pasibile de un exercițiu abuziv și excesiv, astfel cum au acceptat practica și doctrina și sub imperiul vechiului Cod civil, ca sursă de prejudicii și fapt ilicit.

Textul noului Cod civil are vocația de a se aplica la orice drept subiectiv, indiferent de natura lui, fără deosebire de titularul său. Norma noului Cod civil are deci aplicabilite generală, dar vizează doar exercițiul drepturilor subiective.

Raportat la modul de cenzurare a abuzului de drept, tribunalul reține că sancțiunea cu caracter general a exercitării abuzive a unui drept subiectiv constă în obligarea autorului abuzului, dacă este cazul, la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau nepatrimonial cauzat pentru exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor ce guvernează răspunderea civilă delictuală.

Totuși, alte sancțiuni, cu caracter special, cum este și obligarea pârâtei să-și dea consimțământul la realizarea situației juridice solicitate de reclamanți, pot interveni, mai ales dacă ele sunt prevăzute în mod expres de o normă specială, precum cea de la art. 621 Cod civil.

D. urmare, tribunalul va retine ca sentința apelata este temeinica si legala si se impune sa fie menținuta, cu consecința, in temeiul art. 480 Cod procedura civila, a respingerii apelului de fata, urmând ca in temeiul art. 453 Cod procedura civila apelanta sa suporte cheltuielile de judecata avansate de unii apelanți in cauza de fata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta parata . sediul procesual ales la sediul SCA „S. – GOANGA & ASOCIATII”, din B., .. 22, ., jud. B., in contradictoriu cu intimații reclamanți D. P., C. V., C. E., C. S., C. E., Mihaeș A., B. C., B. A., G. F., G. G. E., T. I. C., T. M., B. N., B. D., L. E., L. M., S. M., S. L., K. B., Z. S., C. L., C. Ghița, Oița C., V. S. E., N. M. O., N. C., C. N., G. M., V. T., V. C., P. I., P. Olguța, I. V., I. R., A. M., A. I., P. E., C. F., B. I., B. G., H. S., H. L., S. V., S. L., A. D., A. E., U. E., U. V., G. G., Galcă G., P. S. A., A. A., G. N., G. A. I., G. R., C. I., C. C., P. D. L., toți cu domiciliile procesuale la sediul avocatului ales I. P. din B., Piața Teatrului nr. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr. 6728 din 27 mai 2014 pronunțata in cauza de Judecătoria B., pe care o menține.

Obliga pe apelanta sa plătească intimatului I. R. suma de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel, constând in onorariu avocațial.

DEFINITIVA

Pronunțata in ședința publica, azi, 7 mai 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

C. D. – POPCRISTINA – M. R.

GREFIER

V. P.

redCDP/11.2015.

judecător fond L. M.