Contestaţie la executare. Decizia nr. 1317/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1317/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 1317/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1317/R
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier I. C.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta contestatoare S.C. D. I. G. S.R.L., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul M. E. și Finanțelor - Agenția Națională de A. Fiscală - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile nr._/2.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 16 octombrie 2013 și apoi, din aceleași motive, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/26.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. D. I. G. S.R.L., aflata in stare de insolventa, prin administrator special S. C., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Brasov; a luat act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
P. contestația la executare înregistrată pe rolul judecătoriei sub nr. 2.509 / 197 / 16.02.2009, contestatoarea S.C. D. I. G. S.R.L. a chemat in judecata pe intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Brasov, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună:
1.anularea somației nr. 8/_ /2364
2.anularea Titlului executoriu nr._/29.01.2009,
ambele emise in Dosarul de executare nr. D 15.
In motivare, se arata ca debitoarea contestatoare a atacat cu contestații in procedura administrativa, contestații purtând nr._/09.02.2009 si nr._/09.02.2009 împotriva Deciziei de Accesorii nr. 531/12.01.2009.
Ca urmare, emiterea actelor si formelor de executare este prematura.
In drept: au fost invocate prevederile art. 399 si urm.C.pr.civila, C.pr.fiscala.
In probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Brasov a formulat întâmpinare (fila 126), prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiata.
In motivare, se arata ca intimata a procedat legal la colectarea creanțelor fiscale in baza unui titlu de creanța constând din Decizia de Accesorii nr. 531/12.01.2009, titlu devenit astfel in urma faptului ca sumele înscrise in acestea nu au fost plătite pana la termen.
Pe fond, se arata ca, potrivit art. 172 C.pr.fiscala, „persoanele interesate pot formula contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare”.
In speța, contestatoarea arata faptul ca începerea executării silite ar fi prematura fata de împrejurarea ca înseși actele administrativ-fiscale au fost atacate. Este adevarat ca actul administrativ-fiscal a fost atacat in procedura contenciosului administrativ.
Dar, potrivit art. 215 C.pr.fiscala, „Introducerea contestației pe calea administrativa nu suspenda executarea actului administrativ fiscal”. Așadar, in ciuda faptului ca actul administrativ fiscal a fost atacat in procedura contenciosului administrativ, executarea silita continua.
In drept: au fost invocate prevederile OG nr. 92/2003.
In probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
In ceea ce privește obiectul contestației la executare, instanța a constatat ca se solicita anularea unor acte de executare, respectiv:
1.anularea somației nr. 8/_ /2364
2.anularea Titlului executoriu nr._/29.01.2009
ambele emise in Dosarul de executare nr. D 15.
In ceea ce privește motivele contestației la executare, judecătoria a reținut ca acestea vizează un unic aspect, respectiv prematuritatea executării silite fata de faptul ca însuși actul administrativ fiscal constând din Decizia de Accesorii nr. 531/12.01.2009 a fost atacat pe calea procedurii contenciosului administrativ.
Instanța a reținut ca fiind fondata apărarea intimatei AFP Brasov constând in aceea ca executarea silita s-a pornit in baza unui titlu de creanța constând din Decizia de Accesorii nr. 531/12.01.2009. Acest titlu de creanța s-a transformat in titlu executoriu prin neplata pana la termen.
In speța, contestatoarea arata faptul ca începerea executării silite ar fi prematura fata de împrejurarea ca înseși actele administrativ-fiscale au fost atacate.
Intimata recunoaște faptul ca actul administrativ-fiscal a fost atacat in procedura contenciosului administrativ.
Dar, potrivit art. 215 C.pr.fiscala, „Introducerea contestației pe calea administrativa nu suspenda executarea actului administrativ fiscal”. Așadar, in ciuda faptului ca actul administrativ fiscal a fost atacat in procedura contenciosului administrativ, executarea silita continua.
Apoi, este esențial de observat împrejurarea ca debitoarea nu invoca niciun motiv de nulitate a vreunui act de executare, a vreunei forme de executare. Invoca numai faptul nedatorării sumei totale de 1.532,00 lei, reținuta ca atare in titlul de creanța si, mai mult, arata expres ca înțelege sa conteste fondul titlului de creanța.
Or, potrivit art. 172 C.pr.fiscala, „persoanele interesate pot formula contestație împotriva oricarui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare”.
In speța, insa, nici măcar nu se invoca încălcarea Codului de procedura fiscala in ceea ce privește maniera de efectuare a executării silite, nici nu se invoca vreo cauza de nulitate a executării sau a vreunei forme de executare. Posibil, contestatoarea se afla in confuzie cu privire la actele de executare ce se pot contesta pe calea contestației la executare de competenta Judecătoriei, pe de o parte, si fondul creanței ce urmează procedura speciala a contenciosului administrativ, pe de alta parte. Făcând confuzie intre materii, a promovat o contestație la executare inadmisibila sub acest al doilea aspect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea . SRL, reprezentată de P. F. – administrator special, care a solicitat în principal casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de probe noi, iar în subsidiar modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Recurenta arată în susținerea acestor cereri că sunt incidente prevederile art. 304 indice 2 punctele 7, 9 C.pr.civ.
În motivarea cererii de recurs se mai arată că instanța de fond nu a cercetat acțiunea dedusă judecății și, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 C.pr.civ., a respins netemeinic și nelegal contestația formulată, întrucât odată desființată decizia de impunere nr. 715/2008 este evident că și titlurile emise, decizia de accesorii nr. 531/12.01.2009 și titlurile executorii sunt supuse anulării potrivit art. 47 C.pr.fiscală.
Recurenta consideră că lămurirea aspectului vizând titlul de creanță, actul care a stat la baza emiterii titlurilor executorii era importantă pentru soluționarea cauzei. De altfel, organul fiscal nu a făcut dovada emiterii vreunei decizii de desființare a deciziei de accesorii și a titlurilor executorii emise. Recurenta apreciază că instanța s-a aflat în confuzi în ce privește obiectul dedus judecăți. Se mai susține că fondul cauzei nu a fost cercetat suficient, sens în care se impune administrarea de probe noi, inclusiv interogarea intimatei, raportat la modul de soluționare a contestațiilor formulate de contestatoare împotriva celor două titluri executorii. Recurenta apreciază că în copul soluționării cauzei se impune ca organul fiscal să depună la dosarul cauzei actul administrativ-fiscal – dispoziția emisă de conducerea unității în condițiile art. 148 C.pr.fiscală prin care s-au desființat actele arătate, decizia de accesorii nr. 531/2009 și cele două titluri executorii contestate.
Cererea de recurs este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit dispozițiilor încheierii de ședință din data de 10.10.2013 pronunțată ca urmare a formulării cererii de reexaminare împotriva modului de determinare a taxelor judiciare de timbru prin rezoluția din 11.07.2013.
La termenul de judecată din 16.10.2013 la dosarul cauzei a fost depus un înscris din care rezultă că administratorul judiciar al recurentei, Centu SPRL, își însușește recursul formulat de contestatoare, precum și mandatul apărătorului ales.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului B. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a recurentei, reprezentate legal de P. F., față de dispozițiile art. 20 lit. k – l din Legea nr. 85/2006, întrucât recurenta se află în procedura insolvenței, fiind numit administrator judiciar Centu SPRL, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de recurs ca vădit nefondată. Intimata arată că recurenta refuză în mod constant să se prezinte la sediul organului fiscal, dând dovadă de lipsă de interes și stăruință în clarificarea situației sale fiscale, singurul scop urmărit fiind acela de a șicana organul fiscal și de a încărca rolul instanțelor de judecată cu litigii care pot fi soluționate amiabil direct la sediul organului fiscal.
La termenul de judecată din data de 16.10.2013 instanța a respins excepția invocată prin întâmpinare, la adoptarea acestei soluții reținând că prin înscrisurile depuse de recurentă la termenul de judecată menționat s-a făcut dovada însușirii de către reprezentantul legal al recurentei a cererii de recurs deduse judecății.
În probațiune instanța a admis și administrat la cererea recurentei proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de apărările intimatei cuprinse în întâmpinare, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Recurenta invocă în susținerea cererii de recurs dispozițiile unui text normativ inexistent în Codul de procedură civilă, art. 304 indice 2 punctele 7 și 9. În realitate, autoarea cererii deduse judecății se referă la prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., potrivit cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cerere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, sau când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Instanța reține însă că hotărârea atacată este din categoria celor care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, caz în care, conform art. 304 indice 1 C.pr.civ., recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Cererea pe care recurenta a formulat-o în sensul casării cu trimitere spre rejudecare pentru că hotărârea judecătorească nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină nu poate fi primită, întrucât, din cuprinsul considerentelor expuse de prima instanță se poate determina raționamentul juridic pe care judecătorul fondului și-a fundamentat soluția pronunțată. Astfel, judecătoria a avut în vedere motivele invocate prin cererea introductivă de instanță, respectiv faptul că nu se invocă încălcarea Codului de procedură fiscală în ce privește modalitatea de efectuare a executării silite, nici vreo cauză de nulitate a executării sau a vreunei forme de executare, ci doar prematuritatea executării silite față de faptul că însuși actul administrativ fiscal constând în decizia de accesorii nr. 531/2009 a fost atacat pe calea procedurii contenciosului administrativ. Instanța a mai reținut că analizarea fondului creanței nu se poate realiza decât prin procedura specială a contenciosului administrativ.
P. considerentele reținute s-a procedat la cercetarea contestației deduse judecății, neputându-i-se reproșa judecătorului pricinii încălcarea rolului activ, reglementat de prevederile art. 129 C.pr.civ. Or, recurenta ignoră prevederile alineatului 6 al articolului invocat, potrivit cărora în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Or, prima instanță nu a fost chemată să stabilească dacă desființarea pe cale judecătorească a deciziei de impunere atrage desființarea actelor emise în baza acesteia. Tribunalul reține că numai în calea de atac a recursului contestatoarea a invocat o astfel de modalitate de stingere a obligațiilor sale fiscale. P. decizia civilă nr. 86/F/2011 a Curții de Apel B. pronunțată în dosarul nr._, instanța a dispus anularea deciziei de impunere nr. 751/2008 și a Raportului de inspecție nr. 29048A din 6.11.2008. Până la soluționarea contestației promovate împotriva acestor acte administrative, organul fiscal a dispus și suspendarea soluționării cauzei cu privire la suma contestată de 1452 lei, reprezentând accesorii, astfel cum rezultă din decizia nr. 83/20.03.2009 depusă de recurentă în probațiune în calea de atac a recursului (fila 15). Decizia nr. 531/2009 în temeiul căreia au fost emise actele de executare contestate conține majorările aferente debitelor stabilite prin decizia 751/2008. Instanța reține că pentru dată în recurs contestatoarea invocă incidența prevederilor art. 47 alin.2 C.pr.fiscală, potrivit căruia anularea sau desființarea totală sau parțială, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrativ fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea ori modificarea atât a actelor administrativ fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrativ fiscale anulate ori desființate, cât și a actelor administrativ fiscale subsecvente emise în baza actelor administrativ fiscale anulate sau desființate, chiar dacă actele administrativ fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrativ fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare. Or, potrivit prevederilor art. 294 alin.1 C.pr.civ., aplicabile și în calea de atac a recursului, astfel cum dispune art. 316 C.pr.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. Ca urmare, invocarea unui motiv nou de anulare a actelor de executare direct în calea de atac a recursului nu poate fi primită. Față de aceste considerente, rezultă că organul fiscal emitent al actelor de executare contestate nu avea obligația să facă dovada emiterii unei decizii de desființare a deciziei de accesorii și a titlurilor executorii.
Tribunalul reține că instanța de fond a soluționat cauza astfel cum a fost formulată, raportându-se la motivele invocate de contestatoare, neexistând vreo confuzie cu privire la obiectul dedus judecății, iar fondul cauzei a fost cercetat în totalitate, prin raportare la obiectul cererii introductive de instanță, la criticile formulate și dispozițiile legale incidente în cauză. În consecință, nu sunt incidente nici prevederile pct. 9 ale art. 304, prima instanță făcând o corectă aplicare a prevederilor legale care reglementează contestația la executare în materie fiscală.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs promovată, cu consecința menținerii sentinței atacate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta contestatoare . SRL, societate aflată în insolvență, prin administrator judiciar Centu SPRL și reprezentată convențional de av. P. C., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului B., împotriva sentinței civile nr._/26.11.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
I. C.
Red. A.B./10.12.2013
Tehnored. I.C./10.12.2013; 2 ex.
Jud. fond: A. S.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 33/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1338/2013. Tribunalul... → |
|---|
