Fond funciar. Decizia nr. 1155/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1155/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 1155/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ NR.1155/R DOSAR NR._
Ședința publică de la din data de 07.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. G. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - R. C.
JUDECĂTOR - S. N.
GREFIER - C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de către recurentul reclamant P. I. în contradictoriu cu intimatul pârât P. Comunei Ș., împotriva sentinței civile nr.2753/27.06.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, având ca obiect „fond funciar”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30.09.2013, iar apoi, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art.146 Cod procedură civilă, pentru data de 07.10.2013.
TRIBUNALUL:
Prin sentinta civila nr 2753/2013 a Judecatoriei Fagaras s-a respins acțiunea civilă, astfel cum a fost precizată și majorată, formulată de reclamant, retinandu-se ca prin sentința civilă nr. 355/06.03.2009, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei F., la cererea reclamanților, Comisia locală de fond funciar Ș. a fost obligată să efectueze punerea în posesie a acestora cu suprafața de 7,06mp teren reconstituit prin Hotărârea nr.2/1991 a C. județene de aplicare a legilor fondului funciar B., sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligarea, iar prin decizia nr. 724/R/2009 a Tribunalului B. această sentință a fost menținută.
Ulterior pronunțării sentinței de mai sus, reclamantul a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 3512/02.12.2010, efectuarea punerii în posesie cu suprafața de 7,06 ha teren, iar la data de 15.03.2011, conform procesului-verbal nr. 90 al C. locale Ș., reclamanții, în calitate de moștenitori ai beneficiarului reconstituirii dreptului de proprietate, P. T., conform certificatului de moștenitor nr. 156/18.10.2011, au fost puși în posesie cu suprafața de 3 ha și 3.292 mp, după care la data de 26.01.2012, pentru această suprafață s-a eliberat și titlu de proprietate .
Instanța de fond a reținut că în cauză își are aplicabilitatea Decizia de îndrumare nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia, în caz de neexecutare a obligației principale, creditorul poate cere în instanță transformarea daunelor cominatorii în daune interese compensatorii în măsura în care obligația principală nu a fost executată până în momentul introducerii acțiunii, prejudiciul putând fi cuantificat pe baza hotărârii judecătorești care a stabilit obligația sub sancțiunea plății de daune cominatorii.
Referitor la cele stabilite prin decizia de mai sus cu privire la problema dacă hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii constituie titlu executoriu, s-a constatat că această problemă a fost tranșată în sensul că, hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită la cererea creditorului, în limita daunelor interese dovedite. Cu privire la acest din urmă aspect, în considerentele deciziei s-a reținut că daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenței debitorului la executarea silită și au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta își va îndeplini obligația asumată. De asemenea, tot referitor la caracterul lor provizoriu s-a arătat că, dacă debitorul execută obligația, acestea trebuie să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul lor să fie convertit la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, deoarece altfel despăgubirea ar putea depăși valoarea prejudiciului, iar creditorul s-ar îmbogăți fără justă cauză.
În consecință, instanței îi revine îndatorirea de a transforma daunele compensatorii, pe baza regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, în suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
În analizarea condițiilor privind răspunderea civilă se impune astfel ca, pe lângă dovedirea întârzierii în executare sau neexecutare a culpei debitorului pentru executarea cu întârziere sau neexecutare și a raportului de cauzalitate dintre acestea, să fie dovedit și prejudiciul efectiv suferit de creditor, acesta fiind cel mai important element al răspunderii civile și o condiție esențială și necesară a acesteia, de sine stătătoare, întrucât fapta ilicită și culpabilă este lipsită de orice importanță și efect dacă prin ea nu s-a cauzat un prejudiciu altei persoane.
În cauză, este fără echivoc că punerea în posesie în conformitate cu dispozițiile Legii fondului funciar, respectiv prin întocmirea procesului-verbal de punere în posesie, nu a avut loc în totalitate, din cele 7,06 ha pe care comisia a fost obligată să le pună în posesie în martie 2009, conform sentinței, menținute prin decizia instanței de recurs în iulie 2009, fiind pusă în posesie suprafața de 3 ha și 3292 mp, ceea ce conduce la ideea că se poate vorbi de o faptă ilicită și culpabilă, care însă este lipsită de orice importanță dacă prin ea nu s-a cauzat un prejudiciu altei persoane.
Instanța de fond a reținut că, în considerentele acțiunii, reclamantul a raportat prejudiciul la lipsa de folosință a terenului pe care Comisia locală a fost obligată să-l pună în posesie.
Într-adevăr, în speță, s-a apreciat că prejudiciul sau paguba pe care reclamantul ar fi putut-o suferi în cei trei ani anteriori introducerii acțiunii nu poate rezulta decât din lipsa de folosință a terenurilor, de categoria agricolă sau fânaț, pe care acesta nu le-a putut cultiva în vederea obținerii de recolte.
Referitor la acest aspect, s-a constatat că martorii Ș. N.-V., G. I.-R. și S. N., au arătat că la nivelul satului Ș. V. persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 li s-a predat în folosință, în anul 1991 sau 1992, terenul reconstituit, însă tatăl reclamantului a primind în folosință terenurile, pe vechile amplasamente, doar după 1996, în mandatul comisiei locale constituită pentru perioada 1996-2000, aceste amplasamente fiind schimbate în anul 2009, când, cu acceptul reclamantului, acestuia i s-au comasat parcelele de teren. Martorii au mai arătat că atât antecesorul reclamantului, cât și reclamantul, după decesul tatălui său, au putut cultiva terenurilor întrucât le-au avut în folosință.
În privința declarației martorului S. I., care a arătat că știe de la reclamant că acesta este îndreptățit să fie pus în posesie cu suprafața de 5 ha, din care în anul 2011 a primit 3 ha de teren-fânaț, 2 ha neprimindu-le nici până în prezent, și de asemenea tot reclamantul i-a spus că în ultimii trei ani, dacă ar fi avut în posesie terenul arabil, ar fi cultivat cartofi și porumb pe acesta, instanța de fond a apreciaT că declarația martorului nu poate fi avută în vedere, deoarece acesta cunoaște aspectele relatate doar din spusele reclamantului și, în plus, cele relatate sunt contrazise de ceilalți trei martori care au arătat că terenul a fost dat în folosință antecesorului reclamantului, după decesul căruia reclamantul l-ar fi putut cultiva.
Așa fiind, s-a retinut că în cauză nu s-a dovedit faptul că reclamantul ar fi putut suferii vreun prejudiciu, atâta timp cât terenul i-a fost măsurat și predat în folosință antecesorului său după anul 1996, astfel că acesta ar fi putut să-l cultive de atunci, cum tot așa și reclamantul ar fi putut să-l cultive după decesul tatălui său chiar și în lipsa întocmirii procesului-verbal de punere în posesie.
Împotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand, in principal, admiterea recursului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, intrucat prima instanta nu a intrat in cercetarea fondului, iar in subsidiar, desfiintarea sentintei în sensul admiterii actiunii, astfel cum a fost formulata si precizata, invocand disp art. 304 pct 7, 8 si 9 CPCIV cat si disp art. 312 alin 5 CPCIV., cu cheltuieli de judecata.
În motivare s-a aratat ca prima instanta nu a intrat in cercetarea fondului, intrucat a nesocotit dispozitiile legale din materia fondului funciar cat si cele din CCIV, retinand in baza probatoriului administrat, inexistenta vreunui prejudiciu adus reclamantului, desi s-a constatat existenta faptei si a culpei paratului, care nu a respectat hotararea irevocabila, in sensul ca nu a procedat la punerea in posesie si la emiterea TP in favoarea reclamantului, care astfel a fost in imposibilitate de a lucra terenul si a obtine productie cat si a beneficia de subventia agricola de la APIA .
A mai aratat ca valoarea pagubei a fost stabilita prin raportul de expertiza intocmit in cauza.
Intimatul, legal citat, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
În cauza s-a admininstrat proba cu inscrisuri.
Examinand recursul, prin prisma motivelor invocate si a textelor de lege incidente, tribunalul constata urmatoarele-
Varianta casării hotararii prin prisma disp.art.312 alin 5 CPCIV rap, la art 304 pct 7 si 9 CPCIV., nu poate fi primita, in conditiile in care aceasta hotarare a cuprins in motivarea sa argumentele de fapt si de drept ce au format convingerea instantei de fond,prin raportare la sustinerile si apararile partilor, iar pe de alta parte, la dispozitiile legale aplicabile in cauza.
Așa fiind, prin raportare la obiectul cererii cu care a fost investita si retinand incidenta disp Deciziei XX /2005 a ICCJ, prima instanta a procedat corect la aplicarea regulilor de drept comun privitoare la raspunderea civila, prev de art .998-999 CCIV, ce se cer a fi indeplinite cumulativ, respectiv” -1. existenta unui prejudiciu; 2.existenta unei fapte ilicite; 3.existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; 4.existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat.”
În speța, existența pagubei a fost analizată prin luarea în considerare a condițiilor și circumstanțelor externe în care a fost savirsită fapta ilicită, datorită proiectului C., în sensul că punerea în posesie și eliberarea TP s-a făcut, într-adevăr, cu întârziere și numai pentru o parte din terenul reconstituit reclamantului, în baza L 18/1991, însă nu s-a dovedit imposibilitatea reclamantului, ca și autorului acestuia, de a uza efectiv de terenul în litigiu, în totalitatea sa, în condițiile în care aceștia aveau reprezentarea faptică a terenului, care a fost folosit de tatăl reclamantului, încă din anul 1996-2009, aspecte constatate de membru al comisiei locale de fond funciar, ca martor, chiar și în lipsa unui act oficial care să-i ateste punerea în posesie.
De altfel, din p.v. din data de 26.8,2013 - fila 20 recurs- a reieșit faptul că sunt în curs de finalizare procedurile legate de eliberarea TP pentru diferența de teren .
D. urmare, deși pretenția reclamantului s-a născut în baza unui titlu executoriu, întemeiat pe disp L18/1991, analizarea acesteia a urmat în mod corect procedura de drept comun a răspunderii civile delictuale, așa încât modalitatea în care judecătorul fondului a clarificat starea de fapt și de drept nu poate echivala cu o necercetare a fondului pricinii, hotărârea atacată respectând disp art 261 CPCIV.
În considerarea celor de mai sus nu pot fi reținute nici motivul prev. de art 304 pct 8 CPCIV, în speța interpretarea data probelor constituind o chestiune de fapt, ce nu se circumscrie acestui motiv de recurs.
Față de aceste considerente, instanta, in baza art 312 alin 1 CPCIV, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurentul reclamant P. I. împotriva sentinței civile nr.2753/27.06.2013, pronunțată de Judecătoria F., ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 7.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. G. R. C. S. N.
GREFIER
L. C.
Red.AG/22.01.2014
Tehnored.CL/23.01.2014
Jud.fond: M.M.T.
2 ex.
| ← Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 1154/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1150/2013. Tribunalul... → |
|---|
