Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 140/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 140/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 140/2013
ROMÂNIA
T. B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 140/S
Ședința publică de la 27 septembrie 2013
Completul Civ. D4 compus din:
PREȘEDINTE – S. N. – judecător
Grefier – I. M.
Cu participarea procurorului A. B., din cadrul Parchetului de pe lângă T. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cauzei civile de față privind soluționarea cererii formulată de reclamantul O. D.-A., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. FINANȚELOR P., prin reprezentant legal, având ca obiect despăgubiri solicitate în temeiul Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea de chemare în judecată adresată acestei instanțe reclamantul O. D. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. solicitând să se constate că în perioada 15 noiembrie 1987 – 21 decembrie 1990 a avut domiciliu obligatoriu ca urmare a procedurii de urmărire penală pornită în urma participării reclamantului la Mișcarea din 15 Noiembrie 1987; să se constate caracterul politic al măsurii privind domiciliul obligatoriu al reclamantului; să fie obligat pârâtul la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, în cuantum de 150.000 euro, echivalent în lei la data plății.
În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a participat nemijlocit la manifestarea muncitorească anticomunistă din 15 noiembrie 1987. Consecința a fost aceea că a început urmărirea penală împotriva sa pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste. Începând cu acea dată, reclamantul a avut domiciliul obligatoriu, neputând să părăsească orașul.
Scoaterea de sub urmărirea penală s-a făcut în data de 21.12.1990 prin ordonanța dată de procuror întrucât fapta a fost dezincriminată conform decretului lege 12/1990.
Reclamantul a mai susținut că nu a beneficiat de nici o măsură compensatorie prevăzută de legile speciale. Nu este beneficiarul Decretului lege 118/1990 și nici al Legii 134/2004 așa cum a fost modificată.
În drept au fost invocate prevederile art. 1 lit. j, art. 4 alin. 2 și art. 5 din Legea 221/2009 și art. 192 și următoarele cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune arătând că termenul de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii 221/2009 s-a împlinit la 14.06.2012 iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la 20.05.2013.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că art. 5 alin. 1 lit. a din legea 221/2009 a fost declarat neconstituțional.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a formulat o acțiune cu trei petite distincte. Pentru primele două acțiunea este imprescriptibilă, conform prevederilor art. 4 alin. 4 din Legea 221/2009, iar pentru cel de al treilea petit, acela de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri, termenul de 3 ani începe să curgă de la ultima modificare adusă actului normativ, din 1.07.2010, astfel că termenul s-a împlinit la 1.07.2013, după înregistrarea acțiunii pe rolul instanței.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost unită cu fondul.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța reține următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este întemeiată doar cu privire la petitul prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri și este neîntemeiată pentru primele două petite.
Cererea de a se constata că împotriva reclamantului s-a luat măsura stabilirii domiciliului obligatoriu și că această măsură a avut caracter politic este imprescriptibilă în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 4 din legea 221/2009, astfel că excepția prescripției dreptului material la acțiune va fi respinsă pentru aceste petite.
În ce privește petitul de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 din Legea 221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de textul de lege mai sus citat nu este întrerupt prin modificarea legislativă deoarece cauzele de întrerupere a cursului prescripției sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar modificarea legislativă care nu se referă anume la termen nu constituie cauză de întrerupere.
Astfel fiind, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru petitul de acordare de despăgubiri și va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru celelalte petite.
Consecința admiterii excepției pentru petitul de acordare de despăgubiri este aceea de respingere a petitului ca prescris.
Cu privire la primele două petite reținem următoarele:
Reclamantul a participat la evenimentele din 15 – 17 noiembrie 1987 din B., aspect ce rezultă din declarația martorului I. D..
În adresa 162/2008 emisă de Grupul Școlar de Turism și Alimentație Publică B. se menționează că reclamantul a absentat de la cursuri, elev fiind, în perioada 18 – 25 noiembrie 1987.
Această adresă, împreună cu declarația martorului susțin afirmația reclamantului în sensul că, după participarea la revolta din 15 noiembrie 1987, a fost arestat pentru o perioadă de aproximativ o săptămână.
Ulterior eliberării, împotriva participanților s-a luat măsura de urmărire și supraveghere și aceea de interzicere de a părăsi localitatea.
P. ordonanța din 21.12.1990, reconsiderându-se încadrarea juridică a faptelor comise la 15.11.1987, din infracțiunea prevăzută de art. 321 cod penal în aceea de propagandă împotriva orânduirii socialiste,prevăzută de art. 166 alin. 2 cod penal, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului.
Raportat la starea de fapt mai sus expusă, instanța conchide că reclamantul a fost supus măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu în perioada 15.11.1987 – 21.12.1990 și că această măsură a avut caracter politic.
În consecință, acțiunea reclamantului va fi admisă în parte și se va constată că în perioada 15 noiembrie 1987 – 21 decembrie 1989 reclamantul a avut domiciliul obligatoriu ca urmare a procedurii de urmărire penală pornită în urma participării sale la mișcarea din 15 noiembrie 1987 și că această măsură a avut caracter politic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru petitul de acordare de despăgubiri și respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru celelalte petite.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul O. D. A., CNP_, domiciliat în B., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. B., și în consecință:
Constată că în perioada 15 noiembrie 1987 – 21 decembrie 1989 reclamantul a avut domiciliul obligatoriu ca urmare a procedurii de urmărire penală pornită în urma participării sale la mișcarea din 15 noiembrie 1987.
Constată caracterul politic al măsurii privind domiciliul obligatoriu al reclamantului.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri, ca prescrisă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la T. B..
Pronunțată în ședință publică azi, 27.09.2013.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător S. N. I. M.
Red. S.N.-31._
Tehnored. I.M.- 31.10.2013
5 ex.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1074/2013. Tribunalul BRAŞOV | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 314/2013. Tribunalul... → |
|---|
