Contestaţie la executare. Decizia nr. 1348/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1348/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1348/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1348/R
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. R. - judecător
JUDECĂTOR: A. I.
JUDECĂTOR: M. I. I.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurentul contestator C. G. R. în contradictoriu cu intimata B. SA, împotriva sentinței civile nr._/25.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 30.10.2013, apoi, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, întrucât d-na judecător C. R. s-a aflat în concediu de studii, a amânat pronunțarea pentru data de 06.11.2013, iar apoi, din același motiv, pentru astăzi, 13.11.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/25.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul C. G. R. în contradictoriu cu intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, București.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La cererea intimatei creditoare B. S.A. din 02.06.2010 a fost începută executarea silită împotriva debitorilor C. G. R. și C. Medeea I. în baza titlurilor executorii contracte de credit_/06.07.2007 și_/06.07.007 în vederea recuperării creditului restant. Actele de executare silită imobiliară s-au desfășurat ulterior încuviințării silite dispuse prin încheierile din 09.06.2010 (fila 142) a Judecătoriei Zărnești și din 18.06.2010 (fila 144) a Judecătoriei B..
La data de 27.08.2010 executorul a stabilit prin proces verbal cheltuielile de executare, a întocmit procesul verbal de situație.
Următoarele acte de executare constând în efectuarea unor demersuri, adrese, somații au fost efectuate în 02.11.2010 (fila 156), 09.11.2010 (fila 162).
La data de 28.02.2011 a fost emisă publicația de vânzare imobiliară (fila 177).
La data de 25.03.2011 B. a depus la executor cerere în continuarea executării, arătând că nu a recuperat creanța (fila 186).
În 26.04.2011 a fost emisă o altă publicație de vânzare.
În 19.05.2011 executorul a încheiat un proces verbal de pornire a licitației, un altul a fost încheiat în 30.06.2011.
La data de 28.12.2011 a fost emisă o altă publicație de vânzare în dosarul execuțional 503/2010 (fila 209, 210).
P. urmare nu a trecut un interval mai mare de 6 luni între actele de executare efectuate.
La data de 22.02.2012 o altă publicație de vânzare a fost întocmită (fila 219).
În fine la data de 05.04.2012 executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal de încetare a executării silite pe motiv de imposibilitate de valorificare a bunului. (fila 236).
Potrivit art. 371/5 Cod procedură civilă executarea silită încetează dacă nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, menționând pe acesta cauza restituirii și partea de obligație ce a fost executată.
Potrivit art. 389 Cod procedură civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Potrivit art. 6 din Decretul 167/1958 dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, care curge de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Cele trei instituții nu pot fi confundate.
În speță executorul judecătoresc a dispus motivat ca executarea silită să înceteze. Acest act nu a fost contestat de către creditoare și nici de către cei doi debitori.
În ce privește perimarea, s-a constatat că aceasta nu a intervenit. Între actele de executare silită efectuate nu au curs termene mai mari de 6 luni.
Instanța a subliniat că după dispunerea încetării executării silite, nu poate interveni perimarea întrucât cauza neefectuării actelor de executare nu rezidă în dezinteresului creditorului, ci în dispoziția executorului care constată motivat că nu pot fi valorificate bunurile urmărite, astfel dispune încetarea executării.
Referitor la prescripție, s-a constatat că nici aceasta nu a intervenit, executarea silită a debitorilor a fost cerută în termen de 3 ani de când creditoarea B. avea posibilitatea să o solicite față de neplata ratelor de către împrumutați.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul debitor C. G. R., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile, în sensul admiterii contestației la executare, constatării că a intervenit perimarea dosarului execuțional nr. 504/2010 și pe cale de consecință s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă a dreptului de a mai cere executarea silită în baza contractelor de credit_,_ și a contractului de ipotecă nr. 603/06.07.2007 și a radierii drepturilor de ipotecă înscrise în temeiul contractelor de credit nr._,_ și a contractului de ipotecă nr. 603/06.07.2007 din C.F. nr._ (nr. vechi 1018) a localității Poarta la A+1, cu nr. top 2824/1/1/b.
În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatorul susține că, potrivit art. 405/2 lit. e) Cod proc. civ., cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 371/6 alin. 1, cu condiția ca cererea de executare să nu se fi perimat.
„După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
Prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.”
În consecință, susține recurentul, un dosar de executare se poate perima după ce executarea a încetat, în condițiile art. 371/5 lit. b), prin împlinirea termenului de perimare care începe să curgă chiar de la data întocmirii actului de încetare.
Actul de încetare emană de la executorul judecătoresc, însă creditorul nu poate fi împiedicat să solicite reluarea executării silite în termenul de perimare. Dacă acesta nu solicită reluarea executării în termenul menționat, executarea se perimă.
Legea îi permite creditorului să reia executarea în cadrul aceluiași dosar execuțional, însă în termenul de 6 luni, în caz contrar intervenind perimarea.
Încetarea executării silite în baza art. 371 alin. 5 lit. b) Cod proc. civ., nu este o cauză de suspendare a termenului de perimare.
Încetarea executării silite, perimarea și prescripția sunt trei instituții diferite ale dreptului procesual civil, care nu se exclud unele pe altele.
Recurentul susține că instanța de fond a interpretat limitativ prevederile legale, excluzând din sfera actelor de executare silită a actului de încetare, de la care curge termenul de perimare a executării silite.
Recurentul arată în continuare că ultimul act de executare întocmit în dosarul execuțional nr. 503/2010 este din data de 05.04.2012.
Potrivit art. 389 Cod proc. civ., „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.”
Legea nu distinge după cum actul de executare este unul de începere, continuare sau de încetare a executării iar executarea silită poate fi reluată în condițiile art. 371/6 dacă nu s-a prescris datoria, astfel că actul de încetare a executării nu are efect suspensiv.
Deoarece din data de 05.04.2012 nu s-a mai efectuat nici un act în dosarul execuțional și nici nu a fost formulată vreo cerere de reluare a executării silite, având în vedere că au trecut mai mut de 6 luni de la acea dată, în speță a intervenit perimarea dosarului execuțional și prescripția extinctivă, trecând mai mult de 3 ani din anul 2008 când creanța a devenit certă ți exigibilă în baza contractelor de credit nr._,_ și a contractului de ipotecă nr. 603/06.07.2007.
Intimata creditoare B.C.R. S.A. nu a depus întâmpinare ci doar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul contestator C. G. R..
Recursul este legal timbrat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Executarea silită demarată la cererea creditoarei B.C.R. S.A. împotriva debitorilor C. G. R. și C. Medeea I. în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit nr._ și nr._ din data de 06.07.2007 și de contractul de ipotecă nr. 603/06.07.2007, în dosarul execuțional nr. 503/2010 al B.E.J. Ț. C. O., a încetat potrivit art. 371/5 lit. b) Cod proc. civ., urmând a se relua în cazul prevăzut de art. 371/6 Cod proc. civ. Executorul judecătoresc a dispus această măsură prin procesul verbal încheiat la data de 05.04.2012, motivat de faptul că executarea silită nu mai poate fi efectuată datorită imposibilității valorificării bunului proprietatea debitorilor (f. 6 dos. fond).
Potrivit art. 371/5 lit. b) Cod proc. civ., executarea silită încetează dacă nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va restitui creditorului titlul executoriu, menționând pe acesta cauza restituirii și partea de obligație ce a fost executată.
Potrivit art. 371/6 alin. 1 Cod proc. civ., în cazurile prevăzute de art. 371/5 lit. b) se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, dacă se indică bunuri ce pot fi urmărite potrivit legii.
În ceea ce privește instituția perimării executării silite, potrivit art. 398 Cod proc. civ., „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.”
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că aplicarea instituției perimării executării silite presupune o executare silită în curs de desfășurare iar nu o executare silită încetată. O executare silită încetată, prin restituirea către creditor a titlului executoriu nu poate fi perimată, după cum a reținut în mod corect prima instanță. Instituția perimării nu poate supraviețui după încetarea executării silite, după acest moment nefiind posibilă curgerea termenului de perimare.
Mai mult decât atât, sancțiunea perimării este condiționată de împlinirea termenului de 6 luni de la data ultimului act de executare și se aplică doar dacă procedura de executare nu s-a efectuat ca urmare a lipsei de interes și de demersuri din partea creditorului. Or, în speță nu este vorba despre pasivitatea creditorului ci despre imposibilitatea obiectivă de valorificare a imobilului supus executării silite, constatată de executorul judecătoresc, motiv pentru care ulterior procesului verbal de încetare a executării silite nu se mai puteau face alte acte de executare în dosarul execuțional, astfel că sancțiunea perimării executării silite nu poate interveni.
De altfel, singurea condiție impusă de textul de lege cu privire la reluarea executării silite încetată anterior în ipoteza prevăzută de art. 371/5 lit. b) Cod proc. civ., este aceea ca termenul de prescripție a dreptului de a solicita executarea silită să nu se fi împlinit.
Verificând acest aspect, prima instanță a constatat în mod corect faptul că dreptul creditoarei de a solicita executarea silită nu s-a prescris.
Astfel, titlurile executorii datează din 06.07.2007 (f. 24 – 51 dos. fond) (scadența anticipată fiind declarată ulterior, potrivit susținerilor creditoarei din conținutul cererii de executare silită, fără a se depune înscrisuri în probațiune în acest sens) iar cererea de executare silită a fost depusă la B.E.J. Ț. C. O. de către creditoarea B.C.R. S.A. la data de 02.06.2010 (f. 23 dos. fond), în interiorul termenului de prescripție prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958.
Mai mult decât atât, contestatorul a depus în dosarul de fond dovada plății ratei din data de 24.10.2008, despre care a susținut că este ultima rată plătită, astfel că termenul de prescripție a executării silite, raportat și la această dată, nu se împlinise la data depunerii cererii de executare silită.
Din motivele de recurs, Tribunalul deduce faptul că recurentul contestator a înțeles să susțină perimarea executării silite, raportat la actul de încetare al acesteia, pentru a susține ulterior prescripția dreptului de a solicita executarea silită, în ipoteza depunerii unei cereri de reluarea a executării silite, întemeindu-se pe art. 405/2 alin. ultim Cod proc. civ., potrivit căruia, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Or, astfel cum s-a arătat mai sus, executarea silită încetată nu este perimată și nu era prescrisă nici la momentul formulării cererii de executare silită și nici la momentul formulării contestației la executare – 14.02.2013 – cererea de executare silită formulată de creditoare la data de 02.06.2010 și actele de executare silită efectuate ulterior, până la momentul constatării încetării executării silite la data de 05.04.2012, constituind acte întrerupătoare ale termenului de prescripție a executării silite, în ipoteza depunerii unei cereri de reluare a executării silite de către creditoare, formulată însă la rândul său în termenul de prescripție.
Astfel, potrivit art. 405/2 Cod proc. civ., cursul prescripției se întrerupe:
b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condițiile art. 453 alin. 2;
d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;
e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condițiile art. 371/6 alin. 1.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. recursul declarat de recurentul pârât C. G. R. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul contestator C. G. R. împotriva sentinței civile nr._/25.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. A. I. M. I. I.
Grefier,
C. N.-D.
Red. CR /03.06.2014
Tehnored. CND/03.06.2014
Ex. 2
Jud fond – M. A.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1259/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1295/2013. Tribunalul... → |
|---|
