Contestaţie la executare. Decizia nr. 371/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 371/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 371A
Ședința publică din data de 24.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. F.
JUDECĂTOR M. I. I.
GREFIER P. L.
Pe rolul Tribunalului se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Administrația Finanțelor P. a Județului B., în contradictoriu cu intimata contestatoare B. C. V. Dumitrița, împotriva sentinței civile nr._, pronunțată la data de 03.07.2013 de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 10.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de17.10.2013, 24.10.2013, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr._/03.07.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A admis contestația la executare formulată de contestatoarea B. V. DUMITRIȚA în contradictoriu cu intimata A. F. P. B. și în consecință:
A dispus anularea titlului executoriu nr._/28.03.2013 emis de intimata în dosarul execuțional nr._/8/_ /_.
A obligat intimata la plata sumei de 20,3 lei cheltuieli de judecată pe seama contestatorului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin contestatia formulata impotriva titlului executoriu nr._/ 28.03.2013 contestatoarea a solicitat anularea acestor acte de executare, invocând in sustinerea contestatiei împrejurarea că nu i-a fost comunicată nici o decizie de impunere împotriva căreia să poată formula contestatie administrativ fiscală.
In solutionarea cauzei instanta a avut in vedere ca, potrivit dispozitiilor art.168 Cod procedura fiscala, –„ persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii”, iar potrivit art. 2 alin 3 din acelasi act normativ, „ unde prezentul cod nu dispune se aplica prevederile Codului de Procedura Civila”.
Potrivit art. 45 C.p.fiscala, “actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.”
Întrucât potrivit art. 141 alin. 2 C.p.fiscala titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plata prevazut de lege, și potrivit art. 141 alin. 1 ind.1 C.p.fiscala “ în titlul executoriu se inscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadenta…” se observă ca in lipsa unei comunicari legale actul administrativ nu produce efecte fata de contestatoare.
In speță, intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei de impunere în cuprinsul căreia să se prevadă termenul de plata al obligației, și care, prin expirarea acestui termen să devină titlu executoriu, motiv pentru care s-a apreciat că executarea silită este nelegală, neexistând în speță un titlu executoriu.
Față de aceste considerente, prima instanță a admis contestația la executare și a anulat titlul executoriu emis în dosarul execuțional_/8/_ /_.
In baza art. 541 C.p.civ. a obligat intimata la plata sumei de 20,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUNICIPIULUI B. considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului se arată, referitor la neopozabilitatea deciziei de impunere emisa de Casa de Asigurări de Sănătate că, din conținutul art. 46 cu raportare la art. 43 din Codul de Procedura Fiscala, ce reglementează regimul juridic al nulității absolute a actului administrativ fiscal, nu rezulta faptul ca nelegala comunicare a deciziei de impunere atrage nulitatea absoluta a actelor de executare, astfel că sancțiunea care intervine este nulitatea virtuala a acestora din urma,care, prin urmare, poate surveni numai in cazul producerii unei vătămări contribuabilului vizat.
Apelanta intimată consideră ca in prezenta cauza nu s-a făcut proba acestei vătămări.
Mai mult, apelanta intimată arată că prezenta contestație este formulată împotriva titlului executoriu_/20.12.201 ce are la baza titlul de creanța reprezentat de decizia calcul accesorii nr._/31.12.2012 emisa de către AFP B., decizie cu privire la care s-a făcut dovada faptului ca a fost comunicata potrivit legii,decizie impotriva căreia exista posibilitatea formulării unei contestații in conformitate cu prevederile art. 207 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul Procedura Fiscala.
In concluzie, apelanta intimată arată că nu înțelege la ce decizie de impunere face referire instanța in considerentele sentinței apelate.
Referitor la obligativitatea executării sumelor reprezentând contribuție la Fondul de sănătate apelanta intimată arată că, potrivit art. V alin (4) din O.U.G.nr. 125/2011:
"(4) începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap.II și III din titlul IX ind.2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate la data de 30.06.2012”
Apelanta intimată învederează instanței de judecata că, prin Actul adițional rectificativ nr. 1/2012 la Procesul verbal de predare-primire a documentelor si informatiilor privind contribuțiile sociale obligatorii, datorate de persoane fizice la cap.II si III din Titlul IX al Codului fiscal nr._/_/A din 25.07.2012, a preluat dosarele de instanța având drept obiect contestațiile la executare.
AFP B. a preluat începand cu data de 01.07.2012 debitele transmise de către CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, in baza titlurilor de creanța emise de aceasta, cu obligația de a le valorifica prin încasare, respectiv executare silita. Organul de executare nu are competenta de a analiza legalitatea sumelor transmise de către Casa de Asigurări de Sănătate a jud.B., iar obiect al predarii-primirii l-au constituit si datele din baza informatica a CAS B., anterior predării - primirii dosarelor fiscale pe fiecare contribuabil. Aceasta baza informatica a CAS B., conform Protocolului, este gestionată pana la data de 31.12.2o13 exclusiv de către CAS B. (OG nr.71/2013), ce are posibilitatea practica de a proceda la scăderea/modificarea sumelor reprezentând contribuție de asigurări sociale de stat. Aceasta baza informatica a fost predata ca si conținând sume certe, lichide si exigibile, pasibile de executare silita.
In concluzie, AFP B. are numai obligativitatea executării silite a acestor creanțe reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, fara a av/ea posibilitatea de a gestiona aceste sume, de a proceda la modificarea acestora.
Cu privire la sumele datorate, apelanta intimată invocă faptul ca, potrivit dispozițiilor art. 172 din O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedura fiscala, pe calea contestației la executare nu se pot analiza aspecte legate de fondul litigiului dintre parti, pe calea contestației la executare putând fi analizate numai criticile.aduse.formelor—de executare, neputand fi puse in discuție aspecte legate de cuantumul datorat de către contestatoare.
Pe calea contestației la executare pot fi invocate chestiuni vizând nelegalitatea formelor de executare, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.454/2003 reținând că, în esență, contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat și că, în cadrul soluționării contestației la executare, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei si care sunt de natura sa repună in discuție hotărâri care emana de la organe cu activitate jurisdicțională.
In drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedura Fiscala, C.proc.civ.
Intimata contestatoare nu a formulat întâmpinare astfel că, în baza art.471 alin.5 C.proc.civ. raportat la art.208 C.proc.civ., a fost decăzută din dreptul de a propune probe și a invoca execpții în afara celor de ordine publică.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă apelată în raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că acesta nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În speță, se constată că prima instanță a analizat probatoriul administrat și, pe baza lui, în raport de cererea de chemare în judecată cu a cărei soluționare a fost învestită și cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, a statuat că actele de executare emise de apelanta intimată trebuie anulate deoarece titlul de creanță care a stat la baza emiterii acestora nu a fost comunicat în mod legal contestatoarei, astfel că nu produce efecte față de aceasta.
Tribunalul reține că art.141 C.pr.fiscală prevede că „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu". Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Potrivit art.41 din OG 92/2003 „actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.” Iar potrivit art.44 din același act normativ actul administrativ fiscal se comunică contribuabilului. Sancțiunea necomunicării este stabilită de art.45 din OG 92/2003, respectiv actul nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un fel de efecte.
La dosarul cauzei nu s-a depus o dovadă a comunicării deciziei de impunere arătată în cuprinsul titlului executoriu contestat în temeiul căreia s-a pornit executarea silită de către apelanta intimată AFP B., nr._ din 31.12.2012.
Apelanta intimată este în eroare atunci când susține că s-a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu_/20.12.2012 ce are la bază titlul de creanță reprezentat de decizia calcul accesorii nr._/31.12.2012 emisă de către AFP B., contestația la executare vizând titlul executoriu nr._/28.03.2013 emis de apelanta intimată în dosarul execuțional nr._/8/_ /_, care are la bază decizia accesorii_/31.12.2012 .
În cauză, vătămarea suferită de intimata contestatoare rezultă din punerea în executare a unui act care nu producea efecte față de debitoare întrucât conform art.45 alin. 2 din OG nr. 92/2003, actul fiscal necomunicat legal nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
În consecință, în speță sunt aplicabile disp. art. 45 din OG nr.92/2003 care stabilesc că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Este foarte adevărat că apelanta intimată AFP B., în calitate de organ de executare, nu are posibilitatea de a cenzura deciziile de impunere comunicate de CASJ B. în vederea executării silite, însă are obligația de a verifica dacă titlurile de creanță îndeplinesc condițiile necesare punerii în executare, respectiv dacă au fost comunicate, dacă s-a împlinit termenul de plată și au devenit titluri executorii în conformitate cu prevederile art.141 al.2 din OG 92/2003.
În aceste condiții tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect faptul că emiterea actelor de executare contestate s-a efectuat în temeiul unui titlu de creanță care nu a devenit titlu executoriu, împrejurare care conduce la concluzia că aceste acte sunt lovite de nulitate absolută.
Tribunalul nu va reține apărările apelantei intimate AFP B. în sensul că aceasta are doar rol de organ de executare și că, în această calitate, nu are competența de a analiza legalitatea titlurilor de creanță emise de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și nu se substituie acesteia cu privire la aceste titluri deoarece, în speță, nici nu s-a pus în discuție, iar prima instanță nu a analizat, aspecte legate de legalitatea titlului de creanță emis de CASJ B., ci a analizat doar dacă recurenta intimată a emis actele de executare contestate cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, răspunsul fiind cel negativ întrucât apelanta intimată nu a verificat, înainte de emiterea somației și a titlului executoriu în discuție, dacă decizia de impunere ce stă la baza acestora a fost comunicată intimatei contestatoare potrivit legii, îi este opozabilă și dacă a devenit titlu executoriu potrivit dispozițiilor art.141 al.2 din OG 92/2003.
Tribunalul va înlătura și ultima critică formulată de apelanta intimată având în vedere faptul, reținut anterior, că prima instanță nu a analizat aspecte vizând legalitatea titlului de creanță emis de CASJ B. și nici dacă debitul pentru care este urmărită contestatoarea există, este datorat, a fost ori nu corect calculat, ce compunere are acesta ori dacă dispozițiile legislației fiscale care guvernează raportul juridic fiscal au fost ori nu corect aplicate, aceasta pentru a respecta prevederile art.172 C.proc.fiscală, ci a analizat doar dacă apelanta intimată a emis actele de executare contestate cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, răspunsul fiind cel negativ întrucât apelanta intimată nu a verificat, înainte de emiterea somației și a titlului executoriu în discuție, dacă decizia de impunere ce stă la baza acestora a fost comunicată intimatei contestatoare potrivit legii, îi este opozabilă și dacă a devenit titlu executoriu potrivit dispozițiilor art.141 al.2 din OG 92/2003.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ., va respinge apelul declarat de apelanta intimată Administrația Finanțelor P. a Municipiului B., ca nefondat, și va păstra hotărârea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUNICIPIULUI B. împotriva sentinței civile nr._/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o păstrează.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. F. M. I. I.
GREFIER,
P. L.
Redactat/IMI/07.02.2014
Tehnoredactat/V.D./11.02.2014/4 ex
Jud. fond.L. S. P.
| ← Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 314/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1259/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
