Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 105/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 105/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 105/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 105/S
Ședința publică din data de 31 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Grefier D. Litescu P.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant O. M. P. în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de către Direcția Generală a Finanțelor P. a județului B., având ca obiect „Despăgubiri - Legea nr.221/2009”
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta convențională a părții reclamante, avocat S. P., lipsă fiind reprezentantul părții pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Cercetând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că partea pârâtă, prin reprezentantul său convențional, a depus la dosar, din nou, o notă de ședință similară cu cea depusă pentru termenul de judecată anterior, asupra căreia instanța s-a pronunțatconform celor cuprinse în încheierea ședinței publice din data de 05.04.2013.
Instanța constată că Tribunalul B. a înaintat prezentei instanțe dosarul constituit pe rolul său ca urmare a dispoziției date de instanța de față, vizând administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, prin comisie rogatorie, de către instanța menționată.
Cercetând cuprinsul dosarului constituit pe rolul Tribunalului B. sub nr._, instanța constată că a fost realizată procedura de comunicare a raportului de expertiză ce au fost administrat ca probă părților prezentului litigiu și că acestea nu au înțeles să formuleze obiecțiuni cu privire la concluziile acestuia.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat și nici probe de administrat, instanța, în urma deliberării, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de chemare în judecată.
Reprezentanta convențională a părții reclamante solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată, urmând ca instanța să dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de către reclamant urmare a condamnării cu caracter politic a bunicului său, precum și la plata de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit ca urmare a confiscării bunurilor imobile situate în ., constând în casă de locuit și teren aferent precum și teren în suprafață de 0,6929 h, cu destinația de livadă.
Bunicul reclamantului a fost condamnat prin sentința penală nr. 916/12.09.1959 pronunțată de Tribunalul M. București la o pedeapsă de 20 ani temniță grea pentru crima de uneltire împotriva ordinei sociale, condamnare care, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009, este recunoscută de drept ca având caracter politic.
Prejudiciul moral urmează a se aprecia în funcție de probele administrate în cauză, însă.
În ceea ce privește daunele materiale pretinse arată că, prin intermediul aceleiași sentințe s-a dispus și confiscarea averii bunicului părții reclamante, la momentul la care acesta fost condamnat, această mențiune fiind consemnată și în registrul agricol.
Averea bunicului reclamantului, la momentul confiscării consta dintr-o suprafață de 2,5 ha teren, din care a fost restituită, în baza legilor speciale de reparație o suprafață de 1,8 ha, a unei case de locuit cu anexe și teren aferent.
În condițiile în care, astfel cum rezultă din titlul de proprietate depus la dosar familia reclamantului a reușit să recupereze doar suprafața de 1,8 ha teren, se solicită acordarea de despăgubiri pentru diferența de imobile, respectiv: casa de locuit cu anexe și teren aferent și teren cu destinația de livadă, urmând ca instanța să aibă în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor concluziile raportului de expertiză.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra fondului.
TRIBUNALUL,
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr. 537/62, la data de 16.05.2012, reclamantul O. M. P., prin reprezentant convențional Societatea Civilă de Avocați,, S., P. și Asociații”, a chemat în judecată pârâtul S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să îl oblige pe pârât la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic a defunctului său bunic, O. C.( zis A.), pronunțată prin sentința penală nr. 916/12.09.1959 a Tribunalului M. București, în cuantum de 2._ Euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume, să dispună acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului material constând în echivalentul actualizat al bunurilor imobile confiscate ca efect al hotărârii judecătorești mai sus indicată, respectiv teren în suprafață de 1254 mp., o casă compusă din două camere și un garaj, și teren cu destinația de livadă în suprafață de 0,6929 ha, toate situate în . B., cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care se va opune la admiterea acțiunii.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că este unicul fiu al defunctului O. N. și singurul nepot al numitului O. C., zis A., ce a fost condamnat prin hotărârea judecătorească indicată în petitele cererii la 20 de ani de temniță grea și 10 ani de degradare civilă, pentru crima de uneltire împotriva ordinii sociale, în temeiul art. 209 pct. 1 Cod penal și art. 463 și 304 alin. 1 din CJM. P. această hotărâre, s-a dispus și confiscarea totală a averii condamnatului, conform art. 25 pct. 6 alin. 1 din Codul penal.
În continuarea motivării cererii de chemare în judecată, reclamantul a făcut o prezentare a activității politice pe care bunicul său a desfășurat-o, arătând că, în anul 1927, acesta a devenit membru al PNȚ, iar, după instaurarea regimului comunist, respectiv în anul 1948, a fost arestat, pentru simplu motiv că avea calitatea de membru al partidului menționat.
La data arestării sale, averea bunicului reclamantului se compune dintr-o casă de locuit, un birt cu post telefonic și în jur de 3 ha de teren, fâneață și livadă de pruni, ce i-a fost confiscată, astfel că sursele de venit pe care familia acestuia le avea au dispărut.
În perioada 1948-1958, antecesorul reclamantului s-a întâlnit cu mai mulți membrii ai fostului PNȚ, în încercarea de a reînființa acest partid, fără să știe că era urmărit de organele de securitate.
Acesta a fost motivul pentru care autoritățile statutului comunist au luat măsura arestării sale, sub acuzația de uneltire împotriva ordinii sociale, moment în care a început calvarul familiei acestuia.
A mai arătat reclamantul în motivarea cererii de chemare în judecată că bunicul său a fost deținut în penitenciarele din B., din Ploiești și în Penitenciarul Jilava, fiind apoi trimis în lagărul de muncă silnică de la B..
În toată perioada detenției, a fost supus unor tratamente umilitoare și degradante, ce au fost de natură să îi afecteze în mod ireversibil starea de sănătate, el decedând în data de 10.08.1967, după o lungă suferință.
De asemenea, bunica reclamantului a suferit de o boală psihică pe care a dobândit-o ca urmare a șocului pe care l-a avut în momentul arestării soțului său de către autoritățile statutului, boală pe care nu a reușit să o trateze.
În aceste condiții, a susținut reclamantul, se cuvine ca, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 lit a din Legea nr. 221/2009, să îi fie acordate despăgubirile morale solicitate, pentru prejudiciul încercat de bunicul său și de membrii familiei acestuia, ca urmare a condamnării cu caracter politic pe care acesta a suferit-o.
În ceea ce privește cel de al doilea petit al cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat în motivarea acesteia că, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, este îndreptățit să solicite și să primească despăgubiri ce se constituie în valoarea actuală a bunurilor ce au fost confiscate antecesorului său ca urmare a dispozițiilor cuprinse în hotărârea judecătorească de condamnare a acestuia.
Sub acest aceste, partea menționată a mai susținut în motivarea cererii de chemare în judecată că nici tatăl său și nici el nu au obținut, pentru bunurile arătate în petitele cererii de chemare în judecată, măsuri reparatorii în temeiul legilor speciale de reparație.
În drept, reclamantul a fundamentat cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o pe dispozițiile legale indicate în cuprinsul acesteia.
Întrucât pârâtul nu a respectat prevederile cuprinse în art. 114 indice 1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. 1 din actul normativ menționat, pentru considerentele arătate în Încheierea ședinței publice din data de 29 iunie 2012, a decăzut această parte din dreptul de a formula întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 8.03 . 2013, partea reclamantă a depus la dosarul cauzei un act de procedură intitulat,, precizarea cererii de chemare în judecată”, prin care a solicitat ca, prin sentința pe care o va pronunța, instanța să îi acorde daune materiale și pentru suprafața de 4,90 ha, situată în . terenurile enumerate în testamentul încheiat de străbunicul său, Chesculescu D., care au intrat în patrimoniul bunicului său pe cale succesorală și care, prin urmare, au fost trecute în proprietatea statului ca efect al sentinței penale nr. 916/12.09.1959 pronunțată de Tribunalul M. București.
P. Încheierea ședinței publice din data de 05.04.2013, tribunalul, pentru considerentele de fapt și de drept arătate în cuprinsul acesteia, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile pe care reclamantul le-a formulat prin completarea cererii introductivă de instanță, ce a fost depusă la dosarul cauzei de către partea menționată la termenul de judecată din data de 8.03.2013, în sensul celor mai sus redate.
În cauză, la cererea părții reclamante și în condițiile stipulate de art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială, pentru stabilirea compunerii pe care imobilul cu destinația de casă pentru care au fost solicitate daune materiale a avut-o la momentul trecerii acesteia în proprietatea statului, proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, probă ce a fost administrată prin comisie rogatorie națională.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. sentința penală nr. 916/12.09.1959 pronunțată de fostul Tribunal M. București, s-a hotărât, printre altele, condamnarea numitului O. C., zis A., la 20 de ani temniță grea și la 10 ani degradare civilă, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 463 și a art. 304 alin. 1 CJM.
De asemenea, prin această hotărâre judecătorească, în conformitate cu dispozițiile art. 25 pct. 6 alin. 1 din Codul penal, s-a dispus confiscarea totală a averii personale a condamnatului.
Potrivit mențiunilor existente pe hotărârea judecătorească mai sus indicată, ce se află la filele 8-10 din dosarul cauzei, condamnatul O. C., zis A., a beneficiat prin decretul nr. 176/09.04.1964, de grațierea restului de pedeapsă, iar, prin decizia nr. 29/ 19 iunie 1995, ce a fost pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Secțiile Unite, a fost admis recursul în anulare declarat de procurorul general, cu consecința casării acesteia și achitării condamnatului menționat pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire împotriva ordinii sociale și înlăturării pedepsei complementare a confiscării averii, ce a fost aplicată acestuia.
Conform celor consemnate în extrasul din registrul agricol aflat la filele 21- 22 din dosarul cauzei, în aplicarea dispozițiilor cuprinse în sentința penală nr. 916/12.09.1959 pronunțată de fostul tribunal M. al Municipiului București, din proprietatea numitului O. C., zis A., au fost confiscate următoarele bunuri: teren în suprafață de 1254 mp., o casă compusă din două camere și un garaj, și teren cu destinația de livadă în suprafață de 0,6929 ha, toate situate în .> Din actele de stare civilă aflate la filele 16-19 din dosarul cauzei, ce au fost administrate ca probe, rezultă că reclamantul O. M. P. este succesorul în drepturi al numitului O. C., zis A., având calitatea de nepot de fiul al acestuia.
În calitatea acestuia de succesor în drepturi al numitului O. C., zis A., ce a suferit o condamnare penală căreia lege în recunoaște de drept caracterul politic, semnificative sub acest aspect fiind prevederile art. 1 alin. 2 din legea nr. 221/2009, reclamantul a sesizat instanțele judecătorești cu prezenta cerere, prin care a solicitat ca, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 5 alin. 1 lit. a și b din actul normativ menționat, să îi fie acordate daune morale și daune materiale.
În legătură cu pretenția pe care partea menționată a formulat-o în sensul acordării de daune morale, în temeiul prevederilor art. 5 alin. 1 lit a din legea nr. 211/2009, instanța constată că acest text de leg stipulează:,, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare(…)”, iar el a constituit obiectul unei excepții de neconstituționalitate, ce a fost admisă, de către Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1358/21.10.2010, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 761/15.11.2010.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție, ,,Dispozițiile din legile [...] constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul [...], după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției(…)”.
Tribunalul constată că, în intervalul de timp instituit de textul constituțional mai sus menționat, Parlamentul Românie nu a modificat textul art. 5 alin.(1) lit a din Legea nr. 221/2009, astfel că, în conformitate art. 147 din Constituția României, el a încetat de drept să mai producă efecte juridice.
Așa fiind, tribunalul constată că, la acest moment procesual, textul de lege pe care reclamantul a fundamentat pretenția de obligare a pârâtului S. R. la plata de daune morale nu există, astfel că asemenea pretenții nu pot fi admise, ele neavând un suport juridic.
În legătură cu petitul referitor la stabilirea în favoarea părții reclamante a dreptului de a beneficia, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2009 de despăgubiri materiale, tribunalul constată că acesta a fost întemeiat pe dispozițiile cuprinse în art. 5 alin. 1 lit b din legea nr. 221/2009, care prevede că succesorii în drepturi ai persoanei ce a suferit o condamnare penală cu caracter politic au dreptul la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu le-au fost restituite sau nu au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Așa cum am arătat, cu respectarea termenului instituit de legea nr. 221/2009, reclamantul a solicitat instanței să îi acorde despăgubiri materiale pentru trei imobile ce au fost preluate de stat din patrimoniul antecesorului său în baza hotărârii penale de condamnare, respectiv, un teren în suprafață de 1.254 mp, o casă de locuit și un teren cu destinația de livadă în suprafață de 0, 6929 ha, susținând prin cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o că nu a beneficiat de măsuri reparatorii pentru niciunul dintre aceste bunuri.
Cu toate acestea, la dosarul cauzei a fost depus Titlul de Proprietate nr._/7.03.2005, emis de Comisia Județeană B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, prin care, în favoarea succesorilor în drepturi ai numitului O. C., zis A., a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1,8 ha teren.
Cu privire la acest aspect, tribunalului, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, la termenul de judecată din data de 12.10.2012, a solicitat explicații părții reclamante, care, prin reprezentantul său convențional, a arătat că acest titlu de proprietate nu cuprinde și suprafața de teren indicată prin cererea de chemare în judecată și că a promovat pretențiile referitoare la cel de al treilea imobil pentru a obține în conformitate cu Legea nr. 221/2009, despăgubiri materiale pentru diferența de suprafață de teren ce nu a fost restituită în temeiul legilor fondului funciar.
În raport cu această susținere, instanța a apreciat că, pentru justa soluționare cauzei, se impune ca partea reclamantă să depună la dosarul cauzei cererea de constituire a dreptului de proprietate ce a fost formulată în temeiul legilor fondului funciar.( filele 44-45 și 51)
În îndeplinirea acestei obligații, partea menționată a depus la dosarul cauzei cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar, documentația ce a fost întocmită în cadrul procedurii de soluționare a acesteia, precum și hotărârile pronunțe de instanțele judecătorești.
Cercetând cuprinsul acestor înscrisuri ce se află la filele 53- 60 din dosarul cauzei, tribunalul constată că, cu privire la suprafața de teren ce are destinația de livadă, succesorii în drepturi ai defunctului O. C., zis A., au urmat procedura instituită de legile fondului funciar, obținând o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a dispus a le fi reconstituit dreptul de proprietate asupra acestuia, respectiv sentința civilă nr. 365/14.02.1992 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele.
La termenul de judecată din data de 09.11.2012, reclamantul a recunoscut, la interpelarea instanței, că a obținut în conformitate cu legile fondului funciar, alături de ceilalți moștenitori ai defunctului, reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregului imobil cu destinația de livadă, dar a arătat că, deși există o hotărâre judecătorească pronunțată în acest sens, ea nu a putut fi pusă în executare, întrucât nu a existat terenul necesar reconstituirii în natură a dreptului.
Ca urmare a celor arătate de partea reclamantă în sensul celor mai sus expuse, tribunalul, în conformitate cu prevederile legale pe care le-a indicat anterior, prin încheierea termenului de judecată menționat, a stabilit în sarcina acestei părți obligația de a depune la dosarul cauzei dovada imposibilității punerii în executare a dispozițiilor sentinței civile nr. 365/14.02.1992 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele.
În îndeplinirea acestei obligații, partea reclamantă a depus la dosarul cauzei adresa nr. 9805/03.01.2013, emisă de Comisia Locală Pătârlagele de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, din care rezultă că, în baza sentinței civile mai sus indicate, această instituție a întocmit anexa 23 la legea nr. 247/2005, prin care reclamantul a fost înscris ,, la despăgubiri cu suprafața de 0,6929 ha”.
De asemenea, din acest înscris reiese că, la data de 22.11.2011, cu adresa nr._, Instituția Prefectului județului B. a făcut cunoscut faptul că au fost predate Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților un număr de 6 dosare, inclusiv dosarul reclamantului din cadrul prezentului proces, pentru parcurgerea procedurii de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilul cu destinația de livadă.( fila 80)
Față de considerentele ce preced, tribunalul apreciază că reclamantul nu poate obține în condițiile Legii nr. 221/2009 despăgubiri pentru terenul cu destinația de livadă în suprafață de 0,6929 ha, întrucât, pentru acest imobil, a obținut măsuri reparatorii în temeiul unui act normativ special de reparație, reprezentat de legea nr. 18/1991, astfel că pretențiile pe care partea menționată le-a formulat în acest sens vor fi respinse.
În ceea ce privește celelalte două imobile pe care partea reclamantă le-a indicat în cuprinsul cererii introductive de instanță, respectiv teren în suprafață de 1.254 mp. și imobilul cu destinația de casă de locuit, instanța constată că pentru acestea partea indicată beneficiază de prevederile cuprinse în art. 5 alin. 1 lit. b din legea nr. 221/2009, întrucât ele au fost preluate de către stat din patrimoniul bunicului său în temeiul hotărârii penale de condamnare ce a fost pronunțată împotriva acestuia pentru o fapt de natură politică și nu au fost restituite acestuia în temeiul legii nr. 10/2001.
Sub aspectul modalității de restituire, tribunalul constată că, prin rapoartele de expertiză tehnică judiciară ce au fost administrate ca probe s-a stabilit că imobilul cu destinație de construcție a fost demolat, iar pe terenul aferent acestuia, precum și pe terenul în suprafață de 1.254 mp, ce a reprezentat curtea casei au fost ridicate noi construcții, astfel că partea reclamantă nu poate beneficia decât de măsuri reparatorii în echivalent, constând în valoarea de circulație a acestor bunuri, cum de altfel a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește valoarea imobilelor mai sus indicate, instanța reține că acesta a fost determinată prin rapoartele de expertiză tehnică judiciară ce au fost administrate ca probe, ca fiind de 205.30 lei, pentru imobilul cu destinația de teren în suprafață de 1.254 mp, și de 130.260 lei, pentru imobilul cu destinația de construcție, astfel că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 5 alin. 1 lit. b din legea nr. 221/2009, va stabili la această valoare despăgubirile materiale ce se cuvin părții reclamante.
Față de considerentele ce preced, tribunalul, în temeiul art. 5 din legea nr. 221/2009, coroborat cu prevederile legale menționate, va admite în parte, astfel cum a fost ulterior completată, cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar, conform dispozitivului prezentei sentinței, urmând a respinge pretențiile pe care partea reclamantă le-a formulat cu privire la imobilul cu destinația de livadă în suprafață de 0,6929 ha și prin completarea cererii introductivă de instanță.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul constată că, în raport cu soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o, recurentul este îndreptățit la restituirea parțială a cheltuielilor pe care le-a efectuat în cadrul prezentului proces, ce se constituie din onorariul avocatuuil ce a reprezentat în instanță interesele sale, onorariu ce are valoarea de 4.000 de lei, și din onorariile experților ce au efectuat lucrările de expertiză administrate ca probe, în sumă de 1.000 de lei fiecare.
Instanța va acorda în totalitate părții menționate cheltuielile de judecată ce cuprind onorariul avocațial și onorariu expertului ce a realizat expertiza de evaluare a imobilului cu destinație de construcție și în cotă de ½ parte, onorariul expertului ce a întocmit expertiza de evaluare a imobilului cu destinația de teren în suprafață de 1.254 mp, pentru care pretențiile reclamantului au fost admise, și a terenului cu destinația de livadă, pentru care cererea a fost respinsă, astfel că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 276 din Codul de procedură civilă, va obliga pârâtul să achite reclamantului suma de 5.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte, astfel cum a fost ulterior completată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O. M. P., cu domiciliul ales în Municipiul B., ., județul B., la sediul Societății Civile de Avocați ,, S., P. și Asociații”, reprezentat convențional de această societate civilă de avocați, în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor P. a județului B., cu sediul ales la sediul reprezentantului convențional, situat în Municipiul B., B- dul M. K., nr. 7, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale și materiale în temeiul Legii nr. 221/2009. și în consecință:
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 335.640 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Respinge restul pretențiilor formulate de reclamant.
Obligă pârâtul să achite reclamantului cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 5.500 lei, reprezentând onorariu avocațial și onorariu experți.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2013.
Președinte, Grefier,
L. StroiaDorina L. – P.
Red.LS/25.07.2013
Tehnored.LC/25.07.2013
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 772/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 766/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
