Partaj judiciar. Decizia nr. 630/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 630/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 630/R
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător C. R.
Judecător A. B.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții pârâți T. A. și T. I. D., în contradictoriu cu intimații reclamanți C. C., C. M. și intimații pârâți Staul R. prin . și ., împotriva sentinței civile nr. 1996/13.02.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19 aprilie 2013, când părțile prezente au formulat concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1996/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._:
- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin .;
- s-a admis în parte acțiunea civilă formulata de reclamanții C. C. si C. M. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin ., T. I. D. și T. A.;
- s-a constatat că reclamanții sunt proprietari asupra cotei de 1/3 din imobilul cu număr top 1351 de la A+1 – grădină intravilan - 2152,80 mp și asupra imobilului cu nr. top 1352 și cu cota de 2/3 din imobilul cu nr. top 1351 de la A+1, în coproprietate cu S. R. ce deține în baza decretului 223/1974 casa, dependințele și teren în suprafață de 250 mp de la A+1, nr. top 1351 și nr. top 1352;
- s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin formarea de loturi și atribuirea lor conform anexei 3, varianta II din raportul de expertiza nr._/01.02.2010 expert M. E. astfel: în lotul reclamanților C. C. si C. M. va intra lotul nr. 1 prevăzut in CF 8067 P., nr. top nou 1351-1352 totul/1, cu suprafața de 3195,20 mp - grădina intravilan - iar lotul II din CF 8067 P., nr. top nou 1351-1352 totul/2, cu suprafața de 250 mp – casa de piatră și curte, va rămâne Statului R.;
- s-a dispus înscrierea drepturilor de proprietate al reclamanților în CF 8067 P., corespunzător situației actuale rezultată din raportul de expertiză nr._/01.02.2010 - anexa 3 ce face parte integranta din prezenta sentință civilă;
- s-a respins acțiunea civilă în contradictoriu cu pârâții T. I. D. și T. A.;
- S. R. prin . a fost obligat la plata sumei de 555 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
S-a stabilit cadrul procesual: reclamanții C. C. si C. M. au solicitat ieșirea din indiviziune in contradictoriu cu pârâții S. R. prin . și T. I. D. și T. A..
Conform extrasului de carte funciară nr. 8067 P., reclamanții C. C. și C. M. sunt proprietarii asupra cotei de 1/3 din imobilul cu număr top 1351 de la A+1 – gradină intravilan - 2152,80 mp și asupra imobilului cu nr. top 1352 și cu cota de 2/3 din imobilul cu nr. zop 1351 de la A+1, in coproprietate cu S. R. ce deține in baza decretului 223/1974 casa, dependințele si teren în suprafață de 250 mp de la A+1, nr. top 1351 și top 1352.
S. R. fiind menționat in cartea funciara ca proprietar in baza decretului 223/1974, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a comunei P. prin P.. La soluționarea excepției, în sensul respingerii, instanța a avut in vedere că imobilul se află in domeniul privat al comunei iar potrivit art. 121 din Legea 215/2001 domeniul privat al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri mobile si imobile altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. 1 intrate in proprietatea acestora prin diferite modalități prevăzute de lege.
P. H.G. nr. 113/1992 a fost stabilită procedura de defalcare si trecere în patrimoniul comunelor orașelor și județelor a bunurilor de interes local din domeniul public si privat al statului. Potrivit art. 1143 cod civil care prevede că, nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune, coroborat cu art. 669 Cod civil care prevede că încetarea coproprietății poate fi ceruta oricând, la cererea părților instanța a dispus efectuarea expertizei tehnice în vederea identificării pe teren și în coroborare cu cartea funciara a imobilului descris mai sus.
Identificarea s-a dispus doar în contradictoriu cu S. R. prin . împreună cu reclamanții figurează proprietari tabulari in cartea funciara.
Pârâții T. I. si A. au cumpărat ulterior parte din imobil, fără a fi înscriși în cartea funciară, fapt pentru care identificarea imobilului reclamanților față de aceștia din urmă nu a fost posibilă. Pe acest considerent, acțiunea reclamanților față de pârâții T. a fost respinsă.
Astfel prin raportul de expertiza nr._/01.02.2010, expert M. E., s-a dezmembrat imobilul, corespunzător cotelor de proprietate al fiecărei părți, propunându-se două variante de ieșire din indiviziune. În prima varianta s-a propus constituirea de curte comună în care părțile să dețină cota de 1/2 din terenul aferent curții iar în varianta II se formează două loturi proprietatea exclusivă a actualilor coindivizari. Pentru ca părțile să folosească liber și nestânjenit dreptul său de proprietate, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea variantei II din raportul de expertiză sus menționat. Astfel, nr. top 1351 și 1352 au fost comasate și apoi dezmembrate și acordate numere topo noi.
În lotul I al reclamanților C. C. si C. M. s-a inclus imobilul din CF 8067 P., nr. top nou 1351-1352 totul/1 în suprafață de 3195,20 mp - grădina intravilan - iar lotul II din CF 8067 P., nr. Top nou 1351-1352 totul/2 cu suprafața de 250 mp – casa de piatră și curte a rămas Statului R..
Având în vedere dispozițiile Legii nr. 7/1996 instanța a dispus înscrierea drepturilor de proprietate ale reclamanților în CF 8067 P., corespunzător situației actuale rezultată din raportul de expertiza nr._/01.02.2010 - anexa 3 ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
Având în vedere că ieșirea din indiviziune profită ambelor părți aflate în proces, în baza art. 274 C. Pr. Civilă, pârâta a fost obligată la plata sumei de 555 lei parte din c/valoarea raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții T. I. D. și T. A., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul constatării nulității absolute.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâții au arătat că în fața primei instanțe reclamanții au solicitat introducerea lor în cauză, în temeiul art. 57 Cod proc. civ., ca urmare a precizării prin întâmpinarea depusă de ., a faptului că proprietar asupra construcțiilor nu mai este S. R., deoarece acestea le-au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare – cumpărare iar terenul va urma regimul prevăzut de art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Apelanții arată că au formulat cerere de intervenție în interes propriu asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, apreciind în mod greșit că au renunțat la aceasta.
De asemenea, se susține că instanța de fond a stabilit cadrul procesual, fără a ține seama de principiul disponibilității.
Instanța de fond nu a pus în discuția contradictorie a părților probele, fiind incidente prevederile art. 105 alin. 1 Cod proc. civ., a motivat hotărârea în sensul că nu a putut fi identificat imobilul, deși contractul de vânzare – cumpărare încheiat de apelanți se afla la dosarul cauzei.
Expertiza administrată în probațiune nu s-a efectuat în contradictoriu și cu apelanții iar aceasta nu corespunde situației din teren.
În consecință, apreciază apelanții, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
P. întâmpinarea depusă la fila nr. 17 a dosarului intimații pârâți C. M. și C. C., solicitând respingerea apelului motivat de faptul că toate criticile aduse hotărârii primei instanțe sunt neîntemeiate.
Se arată că pârâții T. au fost introduși în cauză iar apoi au formulat cerere de intervenție în interes propriu, pe care nu au timbrat-o, astfel că au rămas în proces în calitate de pârâți. Ca urmare a vânzării în parte a bunului litigios, pârâții T. au fost introduși în cauză în calitate de pârâți, preluând cauza în starea în care se afla la momentul introducerii lor în proces, în speță după efectuarea expertizei.
În consecință, prima instanță a respins în mod întemeiat cererea apelanților pârâți privitoare la efectuarea uni noi expertize, fără a încălca principiile contradictorialității și al dreptului la apărare.
La termenul de judecată din data de 08.06.2012, raportat la valoarea imobilului din litigiu, necontestată de părți, Tribunalul a calificat drept recurs natura juridică a căii de atac ce se putea exercita în cauză.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este legal timbrat.
P. încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 03.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată prin omisiune în dispozitivul sentinței civile nr. 1996/1302.2012 din dosarul nr._, în sensul: „Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei P. prin P.”, motiv pentru care instanța de recurs a dispus citarea în calitate de intimată în recurs a acestei părți.
De asemenea, la termenul de judecată din data de reprezentant al Comunei P. prin P. pentru S. R..
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
P. cererea introductivă de instanță, reclamanții C. C. și C. M. au chemat în judecată pârâtul S. R. prin .> Deși prin precizarea verbală din ședința publică din data de 07.04.2008 reclamanții au precizat că înțeleg să se judece cu pârâta ., iar nu cu S. R. prin . instanță a pronunțat sentința civilă, reținând în dispozitiv în calitate de pârât a Statului R. prin ., însă în cursul judecății la instanța de fond, inclusiv la termenul la care s-au închis dezbaterile și s-au pus concluzii asupra fondului cauzei, a fost legal citată în calitate de pârâtă . P. (f. 20, 27, 35, 48, 52, 5687, 93, 106, 124, 133, 144 dos. fond).
Din conținutul cererii de îndreptare a erorii materiale și de lămurire a dispozitivului sentinței civile recurate, precum și din cuprinsul recursului declarat de reclamanți împotriva încheierii ședinței Camerei de Consiliu din data de 03.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată prin omisiune în dispozitivul sentinței civile recurate, rezultă faptul că reclamanții au dorit să se judece în această cauză cu unitatea administrativ teritorială . iar nu cu S. R. reprezentat prin . (f. 57 dos. recurs și f. 2 dos. nr._ al Tribunalului B.).
De altfel, la instanța de fond, S. R. prin reprezentantul său legal Ministerul Finanțelor Publice nu a fost chemat în judecată și nici nu a fost citat.
În cartea funciară C.F. nr. 8067 P. în care este înscris imobilul ce face obiectul prezentei cereri de sistare a coproprietății, sub nr. top 1351, 1352 este înscris dreptul de proprietate al Statului R. asupra unei porțiuni de 250 mp din teren și asupra casei și dependințelor, restul cotelor din imobil aparținând reclamanților.
În consecință, starea de coproprietate asupra imobilului din litigiu este între reclamanți și S. R., în cartea funciară nefiind operată trecerea imobilului în domeniul Comunei P..
Din încheierea de dezbateri a cauzei la prima instanță, de la ultimul termen de judecată din data de 30.01.2012 precum și din încheierea de dezbateri din recurs, rezultă că a fost supusă discuției și s-a invocat de către pârâții T. I. și T. A. faptul că în prezenta cauză, calitatea procesuală pasivă aparține Statului R. care trebuia reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice iar nu Comunei P. (f. 151 dos fond și f. nr. 60 dos. recurs).
Astfel, potrivit art. 46 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată (în prezent art. 27 alin. 1), „imobilele ce aparțin domeniului public și domeniului privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale se vor înscrie în cărți funciare speciale ale unității administrativ-teritoriale pe care sunt situate, cu excepțiile prevăzute de lege.”
Tribunalul apreciază că, atâta timp cât S. R. este înscris ca și proprietar în cartea funciară asupra unei porțiuni din terenul în litigiu, are legitimare procesuală pasivă. Nu are relevanță faptul că în prezent bunul în litigiu nu face parte din domeniul public al Statului, ci s-ar afla în proprietatea privată a Comunei P. în temeiul Legii nr. 213/1998. Din moment ce S. R. a fost înscris în C.F., în calitate de proprietar, în temeiul Decretului nr. 223/1974 (fila nr. 37 dos. recurs), este firesc ca S. R. să stea in proces în calitate de pârât. Mai mult decât atât, deși Legea nr. 213/1998 delimitează domeniul public și privat al Statului de cel al unităților administrativ teritoriale, această delimitare nu s-a materializat prin înscrieri în cartea funciară, potrivit prevederile legale redate mai sus, iar în speță reclamanții solicită sistarea stării de coproprietate asupra acestui imobil și înscrierea noii situații în Cartea funciară prin radierea dreptului de proprietate actual al Statului R. și reînscrierea acestuia asupra lotului ce s-ar atribui prin sentința civilă, pe temeiul art. 34 din Legea nr. 7/1996 rep., motiv pentru care acesta trebuie să figureze în proces.
Acțiunea în sistare a coproprietății și rectificarea înscrierilor din cartea funciară nu se poate îndrepta împotriva unei entități sau unei persoane care nu are înscris în favoarea sa vreun drept real, în speță . P., astfel cum în mod eronat au susținut recurenții reclamanți.
Potrivit legii administrației publice locale nr. 215/2001, . juridică distinctă de S. R., cu patrimoniu și buget propriu, cu organe proprii de conducere și cu statut juridic distinct față de S. R..
Nefiind titulara unui drept înscris în cartea funciară, . dispune de un astfel de drept, chiar dacă este conferit de lege, pentru că niciun drept real nu poate exista și nu poate fi opus nimănui dacă nu este înscris în cartea funciară, potrivit art. 20 alin. 3, art. 22 lit. a) și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 7/1997 în forma în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată.
În contextul celor arătate și a principiilor care stau la baza sistemului de publicitate imobiliară, se constată că în litigiul având ca obiect sistarea coproprietății, trebuie să stea ca părți litigante coproprietarii tabulari, respectiv reclamanții și S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentare legală prevăzută de art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și potrivit art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 în forma în vigoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar nicidecum ., cum greșit au susținut reclamanții sau S. R. prin ., cum greșit a reținut în dispozitiv prima instanță.
Astfel, în procesele de ieșire din indiviziune sau de sistare a coproprietății, în regim de carte funciară, cadrul procesual este în mod obligatoriu constituit din titularii dreptului de proprietate înscriși în cartea funciară.
În speță, după cum rezultă din starea de fapt redată anterior, reclamanții nu au atras în proces pe coproprietarul tabular – S. R. prin M.F.P. – susținând atât în fața primei instanțe cât și în prezenta cale de atac, faptul că înțeleg să se judece cu . P., care ar avea legitimare procesuală pasivă în cauză.
Instanța de recurs reține însă că, lipsa formulării cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu coproprietarul tabular S. R. prin M.F.P., reprezintă un fine de neprimire a cererii de sistare a coproprietății, care nu s-ar putea remedia prin casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, raportat la poziția constantă a intimaților reclamanți de a se judeca în prezentul litigiu cu . și implicit, la respectarea principiului disponibilității.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod proc. civ. recursul declarat de recurenții pârâți T. I. D. și T. A. împotriva sentinței civile nr. 1996/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. va fi admis, sentința urmând a se modifica în parte, în sensul respingerii în tot a acțiunii civile formulată și precizată de reclamanții C. C. și C. M. în contradictoriu cu pârâții . P., T. I. D. și T. A..
Se va menține dispoziția de respingere a acțiunii civile formulată în contradictoriu cu pârâții T. I. D. și T. A..
În temeiul art. 274 Cod proc. civ., intimații reclamanți C. C. și C. M. vor fi obligați să plătească recurenților pârâți T. I. D. și T. A. suma de 1.805 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs respectiv taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, potrivit chitanțelor depuse la filele nr. 2 – 5, 30 și 59.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții pârâți T. I. D. și T. A. împotriva sentinței civile nr. 1996/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge în tot acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții C. C. și C. M. în contradictoriu cu pârâții . P., T. I. D. și T. A..
Menține dispoziția sentinței civile recurate, de respingere a acțiunii civile formulată în contradictoriu cu pârâții T. I. D. și T. A..
Obligă intimații reclamanți C. C. și C. M. să plătească recurenților pârâți T. I. D. și T. A. suma de 1.805 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2013.
Președinte, P. M. | Judecător, C. R. | Judecător, A. B. |
Grefier, C. L. |
Red. CR/23.09.2013
Tehnored. CL/24.09.2013
2 ex.
Judecător fond: M. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 615/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 646/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
