Contestaţie la executare. Decizia nr. 646/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 646/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 646/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.646/R DOSAR NR._
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. G.
JUDECĂTOR - S. Ș. M.
JUDECĂTOR - V. M.
GREFIER - N. C.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului cauzei civile declarat de recurentul intimat Direcția Județeană pentru A. și Acțiuni V. B. prin reprezentant legal C. S. în contradictoriu cu intimata contestatoare ., împotriva sentinței civile nr. 2085/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare - contestație împotriva măsurii asiguratorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18.04.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 29.04.2013.
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr. 2085/07.11.2012, Judecătoria B. a admis contestația formulată de contestatoarea .., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru A. și Operațiuni V. B. și în consecință:
A fost anulată decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 25.09.2012 de intimată și dispune ridicarea măsurii asiguratorii instituite în baza acestei decizii.
A fost obligată intimata la plata sumei de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
P. a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 25.09.2012 intimata Direcția Județeană pentru A. și operațiuni V. B. a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii asupra conturilor de disponibilități și de depozite ale contestatoarei pe care aceasta le deține la B.C.R. F. și Raiffeisenbank, natura obligației fiscale provenind din aplicarea a două sancțiuni contravenționale, una principală, în valoare de 20.000 lei, și una complementară, în valoare de 11.600 lei (filele5-7).
În drept, potrivit art. 129 alin.2 din c. proc. Fiscală, se dispun măsuri asiguratorii sub forma popririi asigurători și sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. De asemenea, potrivit alin.5 al aceluiași articol, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de conducătorul organului fiscal competent.
Conform alin. 11 al aceluiași articol, împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asiguratorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Instanța reține că luarea măsurilor asiguratorii prin decizia atacată nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate. Astfel, instanța reține că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu este motivată, intimata neinvocând și nedovedind împrejurări concrete, elemente din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile din textul legal, respectiv pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, lipsa acestor stări de fapt concrete punând instanța în imposibilitatea de a exercita controlul asupra temeiniciei măsurii luate. Indicarea în decizia contestată a faptului că există posibilitatea ca societatea să-și înceteze activitatea, în opinia instanței, nu se încadrează în ipoteza prevăzută de norma legală mai sus invocată, intimata nedovedind dealtfel nici existența acestei situații, în timp ce din certificatul fiscal nr. 3861/20.09.2011, depus de contestatore la fila 12 a dosarului, reiese că intimata nu are obligații de plată la bugetul statului.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată teritorial de Direcția Regională pentru A. și Operațiuni V. B., criticând-o pentru nelegalitate. În drept, recurența și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304/1 Cod Procedură Civilă.
În motivare, recurenta a arătat că susținerile contestatoarei nu privesc în niciun mod, direct sau indirect nelegalități ale acteor și a măsurilor asiguratorii întreprinse de organele de executare ale DRAOV B., ceea ce, de altfel, ar fi fost obiectul unei contestații la executare, motivele invocate rezumându-se la motive străine de natura măsurii asiguratorii contestate, făcând referire la fondul litigiului, la temeinicia și legalitatea titlurilor executorii.
Prin recursul formulat, recurenta nu a adus nicio critică considerentelor avute în vedere de instanță la adoptarea soluției pronunțate, rezumîndu-se a prezenta teoretic modul și cazurile în care se instituie măsurile asiguratorii.
A mai arătat recurenta că, relativ la cheltuielile de judecată, acestea au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească, iar pe calea contestației la executare nu se pot repune în discuție și administra probe pentru a combate situația de fapt, soluționată cu ocazia procesului de fond, nefiind posibil a se schimba fondul soluției cuprinse în titlul executoriu. A solicitat recurenta ca, în raport de această chestiune, instanța să se pronunțe și asupra cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor invocate, având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Motivele invocate de recurentă sunt străine de natura pricinii, mai mult, nu se aduce niciun argument împotriva considerentelor reținute de instanța de fond în soluționarea cauzei deduse judecății. Totodată, se observă că intimata este în eroare și cu privire la criticile aduse de către intimata contestatoare, deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii a cărei anulare a solicitat-o în prezenta cauză, considerând că se face referire la fondul litigiului, la temeinicia și legalitatea titlurilor executorii.
La adoptarea soluției pronunțate, instanța de fond a interpretat judicios dispozițiile legale incidente, raportat la înscrisurile depuse de părți în probațiune.
Potrivit art. 129 alin. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Art. 172 alin. 1 din același act normativ, referitor la contestația la executare silită in materie fiscala, prevede că, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Totodată, potrivit art. 2.1 din Ordinul nr.2065/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, punctul 5.1.1., în situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control."
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă că pentru a se justifica instituirea acestei măsuri, organul de control, respectiv intimata recurentă, trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul.
Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari, astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F.
Așa cum întemeiat a reținut și instanța de fond, intimata nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor, neinvocând și nedovedind nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
Simpla completare a unui formular tipizat de către intimată, fără ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situației intimatei contestatoare față de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului acesteia, și pune instanța în imposibilitatea de a exercita controlul de temeinicie a măsurii luate.
Relativ la motivul privind cheltuielile de judecată, tribunalul constată că în cauză, intimata nu a investit instanța de judecată cu anularea/reducerea unor cheltuieli de judecată stabilite prin vreun titlu executoriu și nici instanța nu a dispus în acest sens, motivul invocat fiind străin de natura pricinii.
P. considerentele reținute în fapt și în drept, în baza art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de intimata Autoritatea Națională a Vămilor, prin reprezentant legal, ca neîntemeiat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată de Direcția Regională pentru A. și Operațiuni V. B., impotriva sentinței civile nr. 2085/04.11.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 29.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. G. S. Ș. M. V. M.
Grefier
pentru N. C. aflată în concediu
de odihnă semnează înlocuitor
Grefier Șef
D. A.
Red S.S.M. 02 Iulie 2013
Tehnored.CL/03.07.2013
Jud.fond: A.D.
2 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 630/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 762/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
