Fond funciar. Decizia nr. 204/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 204/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 204/. publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător V. M.
Grefier E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanții – pârâți P. C. J., C. L. DE A. A L. F. F. J., . civile nr. 594/24.06.2014, în contradictoriu cu intimații pârâți F. A. B. G.., D. C. L. M., C. JUDEȚEANĂ DE A. A L. F. F. B. - P. REPREZ. LEGAL, având ca obiect fond funciar obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2015, când părțile prezente au pus concluzii, conform consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța retine următoarele:
P. Sentința civilă nr. 594 din data de 24.06.2014, pronunțată de Judecătoria R., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele F. A., D. C., L. M., în contradictoriu cu pârâții P. comunei J. și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar J., C. Județeană de fond funciar B. și . și obligată pârâta C. locală de aplicare a legilor fondului funciar să pună în posesie reclamantele cu suprafața de 12,09 ha teren agricol pe vechiul amplasament, validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr.414/10.08.2007 Anexa 27 poz 2, și doar în situația în care vechiul amplasament nu e liber, pe alt amplasament.
A fost obligată pârâta C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar să elibereze titlul de proprietate reclamantelor, după depunerea documentației necesare de către C. locală și P. . de penalități în sumă de 100 lei pe zi de la data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea efectivă a obligației de punere în posesie.
Pârâții P. . locală de aplicare a legilor fondului funciar au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, fiind respinse restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantele au depus la C. locală de aplicare a legilor fondului funciar J., la data de 17.08.2007 (f.79) o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate însoțită de documente justificative. Cererea a fost analizată, astfel că s-a propus Comisiei Județene validarea, adoptându-se Hotărârea nr.414/10.08.2007 cu 2 anexe, între care și Anexa 27 unde la poz 2 figurează reclamantele (f.72).
Reclamantele au solicitat în mai multe rânduri punerea în posesie pe vechiul amplasament și au adresat memorii atât comisiei locale cât și prefecturii (f.8-9).
Abia la data de 14.08.2013 C. L. J. eliberează o adeverință cu nr.69 deși s-a recurs la eliberarea adeverințelor de proprietate la apariția Legii 18/1991, când acestea au ținut loc de acte doveditoare până la tipărirea Titlurilor de proprietate.
Potrivit art. 5 lit.i din HG 890/2005 „comisiile locale (…)pun in posesie prin delimitare în teren persoanele îndreptățite sa primească terenul, completează fisele de punere în posesie a acestora după validarea de către comisia județeana a propunerilor făcute si înmânează titlul de proprietate”.
Conform art.36 alin 1 din HG 890/2005 pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere in posesie și schițele terenurilor, comisia județeana emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa 20.
Art 64 din Legea 18/1991 republicată și modificată prevede că:
(1) În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
(2) Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
Apărările pârâților referitoare la inexistența planurilor parcelare și imposibilitatea stabilirii amplasamentului terenului nu poate fi reținută având în vedere că obligația de a întocmi planurile parcelare există cel puțin din anul 2005.
Pe de altă parte, regula este că reconstituirea se face pe vechiul amplasament ( conform art. 14 alin. 2 din Legea 18/1991, atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție ) .
În ceea ce privește solicitarea de obligare la plata de daune cominatorii, instanța a reținut că, potrivit art. 64 alin 1 din Legea 18/1991, după cum s-a mai arătat, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul iar potrivit alin 2 dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă. Dispoziția a fost introdusă ca urmare a art.11 din Legea 76/2012, articol care dispune: Dacă legea specială prevede obligarea debitorului la plata de daune cominatorii ori, după caz, a unei amenzi civile pentru nerespectarea unei obligații de a face sau de a nu face ce nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, de la . Codului de procedură civilă, se vor putea aplica penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.
În urma republicării noului cod de procedură civilă și a modificărilor ulterioare, dispozițiile vechiului art.894 se regăsesc în actualul cod de procedură la art.905 alin 2: când obligația nu este evaluabilă în bani debitorul poate fi obligat să plătească o penalitate de la 100 lei la 1000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu.
P. urmare, primarul comunei J. a fost obligat la plata de penalități în sumă de 100 lei pe zi până la punerea în posesie a reclamantei și înaintarea documentației comisiei județene.
În ceea ce privește lipsa temeiurilor de drept ori inaplicabilitatea acestora, instanța a reținut că, potrivit art. 22 din NCPC ( noul cod de procedură civilă), în aflarea adevărului judecătorul exercită rol activ, iar potrivit alin 4 dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății.
Cu privire la imposibilitatea punerii în posesie datorită suspendării procedurilor administrative prevăzute de art.7 alin 1 din Legea 165/2013, instanța reține că potrivit alin 2 al aceluiași articol textul nu se aplică hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, prin urmare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri ( având în vedere că noul cod de procedură civilă nu mai prevede noțiunea „irevocabilă”) se va proceda la punerea în posesie.
Referitor la obligarea Comisiei Județene de a emite titlului de proprietate instanța a constatat că o astfel de cerere este admisibilă, urmând ca obligația să fie îndeplinită de îndată ce C. L. va înmâna documentația necesară.
În concluzie, instanța a constatat că acțiunea reclamantelor este fondată, având în vedere că deși li s-a reconstituit dreptul de proprietate din anul 2007, nici la acest moment nu au fost puse în posesie din culpa Comisiei locale care nu a depus diligențele necesare, nefiind prin urmare nici în posesia titlului de proprietate.
Întrucât pârâții C. locală de aplicare a legilor fondului funciar și P. . culpă procesuală, prin pasivitatea de care au dat dovadă determinând reclamantele să acționeze în justiție, fiind irelevant în opinia instanței împrejurarea că au fost de acord cu admiterea acțiunii atâta timp cât nu au răspuns solicitărilor adresate extrajudiciar, instanța în temeiul art. 453 NCPC i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentința a declarat apel pârâții, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate.
În motivarea apelului, se arată că instanța a indicat greșit termenul de apel de 15 zile și nu de 30 zile cum se prevede în art. 468 al. 1 Cod procedură civilă, este nejustificată respingerea cererii de suspendare a judecății până la soluționarea procedurilor administrative în condițiile în care art. 11 din Legea 1654/2013 dă termen de soluționare până la data de 01.01.2016.
În speță nu ne aflăm în situația existenței iunie hotărâri irevocabile, prima instanță apreciind greșit aceasta, recurenta-pârâtă recunoaște dreptul reclamantelor la reconstituirea dreptului de proprietate și emitere titlului dar trebuie avută în vederea finalizarea centralizării terenurilor potrivit prevederilor Legii 165/2013.
Neexistând refuz nejustificat de punere în posesie a reclamantelor nu este justificată nici acordarea penalităților și cheltuielilor de judecată.
În drept, apelul a fost motivat pe prevederile Legii 165/2013.
Intimatele nu au depus întâmpinare, dar au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, prin nota de ședință depusă pentru termenul de judecată din 16.02.2015.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin cererea de apel, dispozițiilor legale în materie și probele existente la dosarul cauzei, instanță constată apelul ca fiind fondat și-l va admite cu consecința schimbării în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantelor, pentru considerentele ce urmează.
Apelanții critică soluția primei instanțe sub aspectul neglijării dispozițiilor speciale ale Legii 165/2013, critica vizând suspendarea judecății neputând fi primită întrucât legiuitorul a prevăzut suspendarea procedurii administrative și nu a celei în fața instanței, care rămâne la aprecierea acesteia în condițiile dreptului procedural coroborat cu dispozițiile speciale ale Legii 164/2013.
Potrivit prevederilor art. 11 al. 1 din Legea 165/2013, comisiile locale și județene de fond funciar au obligația de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016, pentru ca la aliniatul 2 să se prevadă posibilitatea formulării plângerii, la judecătorie, de către persoana care se consideră îndreptățită, în situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. 1.
Dispoziții similare se regăsesc și în art. 7 al 1 din aceeași lege, care prevede suspendarea eliberării titlurilor de proprietate și punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local.
Corespunde realității că, potrivit al. 2 al acestui articol, dispozițiile alin. 1 nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, hotărâri existente cu acest caracter la data apariției legii și nu ulterior acesteia, cum greșit susține prima instanță, în condițiile în care legiuitorul a prorogat posibilitatea formulării plângerii împotriva comisiei până la data de 1 ianuarie 2016, respectiv până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local.
Soluția rezultată din prevederile legale analizate mai sus a fost confirmată, urmare solicitărilor instanțelor de către instanța supremă.
P. Decizia nr. 5/2015 a I.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că este prematură cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ, de obligare a unității deținătoare să soluționeze notificarea la împlinirea termenelor respective.
Instanța supremă a mai reținut statuările constante ale Curții Constituționale în sensul că „reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept - subiectiv ori procesual - inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă ( Decizia Curții Constituționale nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012; Decizia Curții Constituționale nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012).
Se mai reține, în decizia 5/2015, că „instituirea unor termene prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, înăuntrul cărora, în procedura prealabilă, entitățile învestite cu soluționarea notificărilor trebuie să dea răspuns acestora nu contravine nici liberului acces la justiție, nici principiului neretroactivității legii civile”.
Statuările completului specializat vizează procedura Legii 165/2013 în raport de prevederile Legii 10/2001, dar sunt valabile și în situația reglementată de aceeași lege cu referire la procedura legilor fondului funciar.
Trimiterea la statuările acestei decizii, nu reprezintă o aplicare retroactivă a acesteia în condițiile pronunțării ei după darea prezentei hotărâri, mai degrabă prin interpretarea dată se confirmă practica concordantă cu interpretarea dată de completul specializat.
În temeiul acestor prevederi legale, apelul va fi cu consecința schimbării în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantelor F. A., D. C., L. M., în contradictoriu cu pârâții P. comunei J., C. L. de aplicare a legilor fondului funciar J., . și C. Județeană de aplicarea a legilor fondului funciar B., ca prematură.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții-apelanți . J. și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar J., împotriva Sentinței civile nr. 594 din data de 24.06.2014, pronunțată de Judecătoria R., pe care o schimbă tot în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantele F. A., D. C., L. M., în contradictoriu cu pârâții P. comunei J., C. L. de aplicare a legilor fondului funciar J., . și C. Județeană de aplicarea a legilor fondului funciar B., ca prematură.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2015.
Președinte, A. G. | Judecător, V. M. | |
Grefier, E. M. |
Red. V.M./29.04.2015
Tehnored. E.M./30.04.2015
- 9 ex. -
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 126/2015. Tribunalul BRAŞOV | Legea 10/2001. Sentința nr. 36/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
