Fond funciar. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 182/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 182/. publică de la 20.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – P. M.
Judecător - R. C.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta reclamantă T. A. împotriva sentinței civile nr. 1391/09.06.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. pentru A. L. F. Funciar Sâmbăta de Sus, C. Județeană pentru A. L. F. Funciar B. și S. I., având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2015, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 1391/19.06.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâte, și în consecință a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta T. A. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Aplicare a L. F. Funciar Sâmbăta de Sus, C. Județeană de Aplicare a L. F. Funciar B. și S. I..
Totodată au fost respinse ca nedovedite cererile formulate de pârâtele C. L. de Aplicare a L. F. Funciar Sâmbăta de Sus și S. I. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei F. sub nr._, reclamanta T. A. a solicitat, în contradictoriu cu C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sâmbăta de Sus, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., S. I. și D. I. M., constatarea nulității adeverinței de proprietate nr.648/a/1991, respectiv a reconstituirii dreptului de proprietate prin Hotărârea nr.27/02.08.1991 a Comisiei județene B., la poz.35 de pe anexa 4, pentru suprafața de 6,40 ha, în favoarea numitelor I. E. și D. M., precum și reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea sa, cu obligarea la punerea sa în posesie și eliberarea titlului de proprietate. Reclamanta a precizat ulterior că cererea de anulare se referă la Hotărârea nr.29/02.08.1991 a Comisiei județene B., iar nu la Hotărârea nr.27/1991 (f.77 – dosar atașat). Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. III alin.1 din Legea nr.169/1997.
Prin sentința civilă nr. 2475 din 5 iunie 2013, pronunțată în dosarul menționat, acțiunea reclamantei a fost respinsă, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamantă, prin decizia nr. 998/R/04.09.2013 a Tribunalului B..
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâte, instanța a reținut că acțiunea de față are același obiect ca și acțiunea din dosarul anterior, solicitându-se în principal constatarea nulității reconstituirii dreptului de proprietate efectuată prin Hotărârea nr.29/02.08.1991, adoptată de C. județeană de aplicare a Legii nr.18/1991, respectiv a validării reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numitelor I. E. și D. M. pentru suprafața de 6,40 ha teren situat pe teritoriul Comunei Sâmbăta de Sus. Adeverința de proprietate, eliberată în baza hotărârii ca dovadă a reconstituirii până la emiterea titlului de proprietate, cu privire la care s-a cerut de asemenea constatarea nulității, a fost identificată greșit de către reclamantă, în realitate fiind vorba despre adeverința nr.648/a/1991, pe care însăși reclamanta o anexează cererii de chemare în judecată.
De asemenea, a constatat că petitele subsecvente se regăsesc și în acțiunea care a făcut obiectul dosarului anterior, reclamanta solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea sa, punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate.
În același timp, temeiul de drept al cererii este identic cu cel invocat în litigiul anterior, nulitatea absolută a actelor emise de comisiile de fond funciar, invocată de reclamantă, fiind cea reglementată de art. III alin.1 lit. a din Legea nr.169/1997, iar părțile litigiului de față sunt aceleași.
Potrivit art.430 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Art.431 Cod procedură civilă reglementează efectele lucrului judecat, statuând că „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”. Astfel, o acțiune nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată, textul interzicând reluarea judecății între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză.
Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs (art.432 Cod procedură civilă).
Pe cale de consecință, întrucât între acțiunea anterioară și acțiunea din prezentul dosar există identitate de obiect, părți și cauză, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâte, și a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel reclamanta T. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de apel, apelanta a redat conținutul cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei F. și a arătat că această instanță a admis în mod greșit excepția autorității de lucru judecat întrucât obiectul prezentului litigiu este diferit de cel al acțiunii soluționate prin sentința civilă nr. 2475/2013 a Judecătoriei F..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 alin. 2 și 466 și următoarele Cod procedură civilă, precum și art. III alin. 1 lit. a subpunct ii din Legea nr. 169/1997.
Intimatele C. L. de Aplicare a L. F. Funciar Sâmbăta de Sus și S. I. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței atacate arătând că în mod corect prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat.
Intimata pârâtă S. I. solicită totodată obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată, arătând că aceasta nu aduce nicio critică raționamentului instanței de fond, care a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 430 Cod procedură civilă.
Cealaltă intimată – pârâtă nu a depus la dosar întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată ce a fost dedusă judecății în dosarul civil nr._, astfel cum a fost precizat în ședințele publice din 23.08.2012 și 16.01.2013 (filele 24 și 77 din dosarul nr._ ), a constat în anularea adeverinței de proprietate nr. 648a/1991 și a hotărârii nr. 29/02.08.1991 a Comisiei Județene B. cu privire la suprafața de 6,40 ha cuprinsă în anexa nr. 4 poziția 35 și în obligarea pârâtelor C. L. de Aplicare a L. F. Funciar Sâmbăta de Sus și C. Județeană de Aplicare a L. F. Funciar B. la reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie, respectiv la emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantei (fila 2 din același dosar)
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria F. la data de 21.03.2014 sub numărul de dosar_ s-au solicitat următoarele:
- să se constate nulitatea absolută a Adeverinței de proprietate nr. 848/A/1991validată de C. Funciară a județului B. prin hotărârea nr. 27/02.08.1991 pentru suprafața de 6,40 ha, anexa 4 poziția 35, a reconstituirii, precum și a hotărârii nr. 29/02.08.1991;
- să fie obligată C. L. Sâmbăta de Sus la reconstituirea dreptului de proprietate pe numele reclamantei pentru terenul precizat la petitul nr. 1, precum și la punerea reclamantei în posesie cu acest teren;
- să se dispună obligarea Comisiei Județene la validarea noii reconstituiri a terenului pe numele reclamantei și emiterea titlului de proprietate.
Împrejurarea că în primul petit al acestei cereri apelanta – reclamantă a menționat adeverința nr. 848A/1991 și hotărârea nr. 27/02.08.1991 în condițiile în care toată motivarea în fapt a cererii se referă la suprafața de 6,40 ha cuprinsă în adeverința nr. 648a/1991 în care se face trimitere la hotărârea Comisiei Județene nr. 29/02.08.1991, adeverință atașată cererii de chemare în judecată, nu este de natură a duce la concluzia că cererea de mai sus are un alt obiect decât cea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, în 04.07.2012. Aceasta este probabil o greșeală materială strecurată tocmai pentru a se evita invocarea de către părțile din proces a excepției autorității de lucru judecat.
În legătură cu singurul motiv de apel invocat constatăm că apelanta s-a rezumat la a spune că obiectul celor două cereri este diferit, fără să aducă nici un argument în acest sens.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți prin întâmpinare.
Menționăm că această soluție împiedică analiza pe fond a cererii de chemare în judecată, astfel că toate considerentele reluate din cererea introductivă ar fi avut relevanță numai în situația în care s-ar fi dispus anularea sentinței și judecarea procesului cu evocarea fondului, potrivit art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul dedus judecății și va păstra sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
Față de dispozițiile art. 452 Cod procedură civilă, văzând că intimata – pârâtă S. I. nu a depus la dosar dovezi cu privire la cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat în apel, tribunalul va respinge cererea acesteia de obligare a apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta – reclamantă T. A., având CNP_, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în mun. F., ., ., județul B., în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. de Aplicare a L. F. Funciar Sâmbăta de Sus, cu sediul în Sâmbăta de Sus, ., jud. B., C. Județeană pentru A. L. F. Funciar B., cu sediul în mun. B., .-5, județul B., și S. I., având CNP_, cu domiciliul în Târgu M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1391/19.06.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatei S. I. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2015.
Președinte, Judecător,
P. M. R. C.
Grefier,
M. D.
Red. P.M./23.06.2015
Tehnored. M.D./25.06.2015
6 ex.
Judecător fond L. D.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 84/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 95/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
