Contestaţie la executare. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 398/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 398/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 398/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 15 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. G. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - V. M.
JUDECĂTOR - S. Ș. M.
GREFIER - C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de recurenta intimată S. D. în contradictoriu cu intimata contestatoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUNICIPIULUI B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile numărul_/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil numărul_, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză civilă au avut loc în ședința publică din data de 07 martie 2013, când părțile prezente au formulat concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15.03.2013.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr._/31.10.2012, Judecătoria B. a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., în contradictoriu cu intimata Șteblea D..
S-a dispus anularea somației emise la data de 12.06.2012 în cadrul dosarului execuțional nr.285/2009.
A fost respinsă cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.03.2009 creditoarea Șteblea D. a înregistrat pe rolul B. D. & Corșate cererea de executare silită a sentinței civile nr. 834/CA/18.12.2008, pronunțate de Tribunalul B..
P. sentința civilă nr. 834/CA/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul B., a fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. să plătească reclamantei Șteblea D. sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004 sau pentru cei deveniți funcționari publici după această dată de la data numirii lor în funcție și până la data pronunțării hotărârii, actualizată cu indicele de inflație.
P. încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din data de 22.10.2009, de Judecătoria B., a fost încuviințată executarea silită privind titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 834/CA/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul B..
La data de 12.06.2012, în cadrul dosarului execuțional nr. 285/2009, a fost emisă somația cuprinzând obligația debitoarei de achitare a sumei de 13.637,99 lei.
A reținut instanța de fond că prin art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, a fost eșalonată pe perioada 2012-2016.
Conform art. 6 paragraful 1 din CEDO orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
În sensul art. 6 din Convenție, executarea unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate de orice jurisdicție competentă are a fi considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de ,, proces”.
Dreptul la un proces echitabil nu este însă un drept absolut, fiind compatibil cu limitări implicite. Instanța europeană a arătat că statele contractante dispun, în această materie, de o anumită marjă de apreciere. Aceste limitări nu se conciliază cu dispozițiile art. 6 paragraf 1 decât dacă urmăresc un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Se menționează că, în privința executării sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar OUG nr. 71/2009 a prevăzut o limitare prin eșalonarea plății pentru perioada 2012-2016. Această limitare urmărește un scop legitim, respectiv, asigurarea echilibrul bugetar al unui stat aflat in criza economică este si proporționala, având in vedere marja mare de apreciere a statului in domeniul politicilor economice si sociale precum si echilibrul realizat de stat prin masurile respective.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
P. decizia din 6 decembrie 2011 pronuntata in cauzele conexate nr. 4232/11, F. Mihaies vs. Romania si, respectiv, nr._/11, A. G. Sentes vs. Romania, Curtea EDO a respins ca inadmisibile cererile prin care cei doi reclamanti se plangeau de incalcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 prin masura reducerii cu 25% a salariilor in aplicarea legii 118/2010. Facand trimitere la hotari anterioare (Vilho Eskelinen si altii vs. Finlanda, mutatis mutandis, Kjartan Ásmundsson vs. Islanda, Ketchko vs. Ukraina), Curtea a considerat ca era dificil pentru reclamanti sa sustina ca au un bun in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO. In esenta, Curtea a considerat ca ingerinta respectiva era justificata – fiind prevazuta de lege (chiar presupunand ca reclamantii ar fi titularii unui bun) si urmarind un scop legitim (echilibrul bugetar al unui stat aflat in criza economica) – si proportionala, avand in vedere marja mare de apreciere a statului in domeniul politicilor economice si sociale precum si echilibrul realizat de stat prin masurile respective (Hasani vs. Croatia).
Având în vedere jurisprudența instanței europene, instanța a constatat că somația emisă în data de 12.06.2012, în cadrul dosarului execuțional nr. 285/2009, încalcă prevederile OUG nr. 71/2009, considerent pentru care a admis prezenta contestație și a dispus anularea acesteia.
S-a mai susținut că, anularea somației nu este condiționată de anularea încheierii de încuviințare a executării silite. Aceasta întrucât încheierea de încuviințare a executării silite nu are natura unui act de executare silită.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata S. D. solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a arătat că prin prezenta contestație, intimata contestatoare nu solicită anularea încheierii de ședință a Judecătoriei B., prin care a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu ce este reprezentat de sentința civilă nr. 834/18.12.2008 a Tribunalului B..
Cu privire la incidența OUG 71/2009, recurenta a susținut că acest act normativ este în concurs cu Codul de Procedură Civillă, devenind aplicabilă regula constând în eficientizarea normei speciale, ca fiind derogatorie de la dreptul comun, principiul fiind cunoscut ca: specialia generalibus derogant.
A apreciat recurenta că în speță sunt încălcate art. 1 al Protocolului 1 Adițional la CEDO, art. 6 par. 1 din aceeași Convenție, art. 480 Cod Civil, art. 44, 11 și 20 din Constituția Romîniei, invocând în acest sens și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cu privire la posibila afectare a desfășurării activității intimatei, recurenta a susținut că starea de pasivitate dovedită de aceasta este culpabilă exclusiv acesteia.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 303, 304, 312 Cod Procedură Civilă, art. 274 Cod Procedură Civilă.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor invocate, având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
P. motivele invocate în recurs, recurenta intimată nu aduce niciun argument împotriva considerentelor reținute de instanța de fond în soluționarea cauzei deduse judecății. De altfel, recursul declarat reprezintă o copiere integrală a întâmpinării formulate în fața instanței de fond, fără a invoca motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate.
La adoptarea soluției pronunțate, instanța de fond a interpretat judicios dispozițiile legale incidente, raportat la înscrisurile depuse de părți în probațiune și decizia pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 6.12.2011, în cauzele conexate nr. 4232/11, F. Mihaies vs. Romania si, respectiv, nr._/11, A. G. Sentes vs. Romania.
In speță, legalitatea emiterii actelor de executare trebuie analizată prin prisma dispozițiilor OUG 71/2009, astfel cum era in vigoare la momentul declanșării executării silite și nu prin prisma OUG 45/2010, intrată in vigoare ulterior acesteia.
Este adevarat că pe parcursul procesului, OUG 71/2009 a fost modificată prin OUG 45/2010, insă, instanța de fond a fost investită cu solutionarea unei contestații la executare formulată impotriva unei executări silite demarate la data de 12.06.2012 astfel că, oportunitatea declanșării acestei proceduri nu se poate analiza decât in raport de starea de fapt și dispozițiile legale existente la acel moment.
Aprecierea recurentei, în sensul că OUG nr. 71/2009 este în contradicție cu art. 1 al Protocolului 1 și art. 6 par. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale este neîntemeiată.
Art. 1 alin. 1 din Protocolul 1 Aditional la Convenție prevede: „Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
(2) Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general (…) „
Nu se poate invoca formal jurisprudența CEDO cu privire la încălcarea art. 1 al Protocolului 1 Aditional la Convenție și respectiv, a art. 6 par. 1 din Conveție, relativ la neexecutarea hotărârilor judecătorești, aceste încălcări verificăndu-se raportat la realitățile speței, la particularitatile acesteia, neexistand situatii identice si nici macar similare, intre cauzele invocate de instanta de fond ca jurisprudenta CEDO si cea dedusa judecatii.
In cauză nu se poate aprecia ca este vorba de o îngrădire a dreptului de proprietate, respectiv, de lipsirea de “bun”, ci mai degrabă, de o limitare a proprietății, în sensul că intimata nu poate beneficia de posibilitatea încasării întregii creanțe printr-o singură executare din partea debitorului, ci de o eșalonare a plății acestei creante.
Limitarea proprietății trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim, să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. În speță, intervenția statului s-a făcut prin lege, așa cum cere art. 1 din Protocolul adițional.
In cauza Hasani vs. Croația, Curtea stabilește că scopurile avute în vedere la limitarea proprietății sunt justiția socială și bunăstarea economică a statului, ambele din aceste scopuri fiind considerate legitime.
Din expunerea de motive a O.U.G. nr. 71/2009 rezultă că acest act normativ a fost adoptat pentru următoarele considerente:
„Luând în considerare dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar,
având în vedere influența substanțială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în condițiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,
având în atenție necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar,
ținând seama de faptul că nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar,
în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată…”
P. decizia nr. 188/2010, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționațitate a dispozițiilor OUG 71/2009.
Curtea Constituțională este singura autoritate de jurisdicție constituțională din România.
Instanțele judecătorești nu se pot transforma în instanțe de control constituțional și nici nu pot ignora deciziile pronunțate de Curtea Constituțională, în caz contrar, încălcându-se principiul constituțional al separației puterilor în stat.
Respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG 71/2009, Curtea a constatat că ordonanța de urgență a fost adoptată în vederea atenuării efectelor unei stări de criză economică generalizată, iar măsura eșalonării drepturilor de natură salarială urmărește un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești.
P. adoptarea OUG 71/2009, nu se neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu se refuză punerea în aplicare a acestora, ci doar se stabilește o modalitate de executare a acestora, justificată de apărarea stabilității economice a statului.
P. decizia din 6 decembrie 2011 pronuntata in cauzele conexate nr. 4232/11, F. Mihaies vs. Romania si, respectiv, nr._/11, A. G. Sentes vs. Romania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului Curtea a considerat ca ingerinta respectiva era justificata – fiind prevazuta de lege (chiar presupunand ca reclamantii ar fi titularii unui bun) si urmarind un scop legitim (echilibrul bugetar al unui stat aflat in criza economica) – si proportionala, avand in vedere marja mare de apreciere a statului in domeniul politicilor economice si sociale precum si echilibrul realizat de stat prin masurile respective
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011 se realizează în mod eșalonat, în perioada 2012 – 2016.
Art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, prevede că, în cursul termenelor prevăzute la alin. 1 și 1 ind. 1 din acest act normativ, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
In consecință, orice acte de executare silită efectuate în perioada de timp în care executarea silită este suspendată de drept sunt nule.
Pentru considerentele reținute în fapt și în drept, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța va respinge recursul declarat de intimata S. D., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta S. D., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
A. G. V. M. S. Ș. M.
Grefier
pentru C. L. aflată în concediu
de odihnă semnează înlocuitor
Grefier Șef
D. A.
Red. SSM/02.07.2013
Tehnored. CL/03.07.2013
2 ex.
Judecător fond: C. E. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 293/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 396/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
