Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 461/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 461/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 461/. publică din data de 07 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - I. L. - judecător
JUDECĂTOR - D. O. P.
Grefier - C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B. împotriva Încheierii pronunțată de către Judecătoria B. la data de 09.04.2015 în dosarul civil nr._, având ca obiect învestire cu formulă executorie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform prevederilor art. 159 teza a II-a Cod procedură civilă, față de natura urgentă a cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
D. analiza cererii de apel, instanța constată că apelanta nu a solicitat administrarea de probe noi.
Totodată, instanța constată că apelanta a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze și în lipsă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de apel dedusă judecății.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 09.04.2015 în Camera de Consiliu, Judecătoria B. a respins cererea de învestire cu formulă executorie formulată de creditorul C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art. 640 indice 1 al.1 „titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie”, din interpretarea textului legal rezultând că titlul a cărui investire cu formulă executorie trebuie să fie executoriu.
Or, din considerentele deciziei nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București pronunțată în procedura recursului în interesul legii, s-a reținut că procesele verbale de contravenție întocmite în format electronic de către CNADNR în baza OG nr. 15/2002 și comunicate contravenienților în formă scrisă, nu au valoare de titlu executoriu și ca urmare nu pot fi investite cu formulă executorie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a apelului creditoarea C. Națională de A. și D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., care a solicitat schimbarea încheierii pronunțare în sensul admiterii cererii de învestire cu formulă executorie.
În motivarea cererii de apel, apelanta a arătat că procesul verbal a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001, de către agentul constatator al CNADNR - CESTRIN București, certificat emis de Certsign S.A.– furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Prevederile Deciziei nr.6/2015 a I.C.C.J. nu au aplicabilitate la procesele verbale încheiate înainte de publicarea acestei decizii, întrucât, potrivit art. 517 alin. 2 și 4 C.pr.civ., decizia se pronunță numai în interesul legii și nu au efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din aceste procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Apelanta susține că, potrivit principiului neretroactivității legii civile, decizia se aplică pentru viitor, adică pentru procesele verbale emise după data de 25.03.2015, data publicării în Monitorul Oficial.
În drept, s-au invocat prevederile art.466 C.pr.civ., O.G. nr.15/2002, Legea nr.455/2001, HG nr.1259/2001.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 C.proc.civ., hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate de către apelanta-petentă, văzând că nu există motive de apel de ordine publică, Tribunalul reține următoarele:
Hotărârea atacată are la bază dispozițiile unei decizii date într-un recurs în interesul legii de către instanța supremă, decizie care era deja publicată în Monitorul Oficial la data pronunțării sale. Astfel, la data pronunțării sentinței apelate, respectiv 09.04..2015, în Monitorul Oficial al Românei, partea I, nr. 199/25.03.2015, fusese publicată Decizia ÎCCJ nr. 6 din 16.02.2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, prin care s-a statuat că: „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Conform art. 517 alin.4 C.pr.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că procesele verbale de tipul celui pentru care apelanta petentă a solicitat învestirea cu formulă executorie sunt lovite de nulitate absolută, rezultă că, indiferent dacă există sau nu certificat emis de furnizorul de servicii de certificare acreditat potrivit legii, acest înscris nu întrunește condițiile de formă cerute de lege pentru a fi învestit cu formulă executorie, respectiv nu poate fi titlu executoriu, lipsind semnătura agentului constatator.
Susținerea apelantei în sensul că decizia în interesul legii evocată mai sus s-ar aplica doar proceselor verbale încheiate ulterior publicării acesteia în Monitorul Oficial, conform principiului neretroactivității legii civile, nu poate fi reținută.
În acest sens se reține, în primul rând, că acest principiu vizează aplicarea în timp a legii, iar nu a unor hotărâri judecătorești. O decizie a unei instanțe de judecată, fie și a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, nu reprezintă un act normativ, nu se circumscrie noțiunii de ,,lege”, nici în sens restrâns și nici în sens larg. Prin intermediul său, nu se legiferează, nu se reglementează raporturi de drept civil, nu se dau dispoziții general valabile, ci doar se interpretează acte normative preexistente. Prin urmare, aplicarea sa nu este supusă principiilor de aplicare a legii în timp. Acestea nu pot viza decât normele de drept interpretate de instanța supremă or, erau în vigoare la data emiterii procesului-verbal în discuție.
În al doilea rând, aserțiunea apelantei contrazice scopul reglementării recursului în interesul legii. Potrivit art. 514 C.pr.civ., finalitatea acestei instituții este asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție este chemată să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de către instanțele judecătorești, recursul în interesul legii neputând avea ca obiect elemente de fapt ale cauzei. Data publicării este cea de la care hotărârea dată în interesul legii devine obligatorie pentru instanțe, ceea ce înseamnă că, de la momentul arătat, la soluționarea cauzelor în care se ridică problema de drept rezolvată prin decizia în interesul legii, instanțele sunt legate de dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În aceste circumstanțe, respectând modul de dezlegare a problemei de drept ce vizează valabilitatea proceselor-verbale de natura celui a cărui învestire s-a solicitat în speță, în mod corect prima instanță a statuat că acesta este lovit de nulitate și, prin urmare, nu poate constitui titlu executoriu. Pe cale de consecință, în mod evident este lipsit de relevanță faptul că data emiterii acestui act este situată anterior publicării în monitorul oficial a deciziei în interesul legii menționată.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel promovată și să păstreze soluția primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta C. Națională de A. D. Naționale din România, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., cu sediul în Municipiul B., .. 13, ., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, reprezentată legal de director, împotriva Încheierii ședinței camerei de consiliu din data de 09.04.2015 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. IL/Tehnored. CND/22.06.2015-3 ex.
Jud. fond – R. M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 366/2015. Tribunalul BRAŞOV | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 462/2015.... → |
|---|
