Anulare act. Decizia nr. 252/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 252/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 252/R
Ședința publica de la 7 mai 2015
Completul de recurs compus din:
PREȘEDINTE: I. L. - judecător
Judecător: C. D. - P.
Judecător: V. M.
Grefier: D. A.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra recursului de fata care s-a judecat in ședința publica din 23 aprilie 2015 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie si 7 mai 2015.
La apelul nominal făcut în ședința publica la pronunțare se constata lipsa parților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, in urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Constata ca prin sentința civila nr. 8900 din data de 11.07.2014 pronuntata in cauza de Judecatoria Brasov, instanta a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâții P. L., P. E., P. B. SA, prin S. B. și O. M. R. I. SA și, în consecință, a constatat inopozabilitatea față de reclamanta B. M. a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 3804/25.11.2011 la BNP T. V. încheiat de pârâții P. E. și P. L., a constatat că în timpul căsătoriei pârâții P. L. și P. E. au dobândit, prin contribuție egală, imobilul înscris în CF_ Târlungeni (provenită din conversia pe hârtie a CF 438 Purcăreni) sub nr. top. 803, 804, în valoare de 156.953 lei si imobilul înscris în CF_ C1-U7 B. (provenită din conversia pe hârtie a CF_ B.), nr. top. 7490/1/1/1/1/1/1/1/1/20/XXII în valoare de 166.317 lei; a dispus împărțirea bunurilor comune în natură atribuind pârâtei P. L. imobilul înscris în CF_ Târlungeni (provenită din conversia pe hârtie a CF 438 Purcăreni) sub nr. top. 803, 804, în valoare de 156.953 lei și pârâtului P. E. imobilul înscris în CF_ C1-U7 B. (provenită din conversia pe hârtie a CF_ B.), nr. top. 7490/1/1/1/1/1/1/1/1/20/XXII, în valoare de 166.317 lei; a dispus notarea în CF_ Târlungeni (provenită din conversia pe hârtie a CF 438 Purcăreni) sub nr. top. 803, 804 a indisponibilizării imobilului ca efect al admiterii acțiunii revocatorii; i-a obligat pe pârâții P. L. și P. E. să plătească statului suma de 1.370 lei reprezentând onorariu expert pentru care s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere ca prin cererea de chemare în judecată reclamanta B. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. L., P. E. și P. B. SA, anularea actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 3804/25.11.2011 la BNPA T. și B.; revenirea la situația anterioară în sensul reîntoarcerii în patrimoniul indiviz al pârâților a imobilelor casă de locuit și teren situată în Târlungeni, sat Purcăreni, .. 391, jud. B., înscrisă în CF 438 Purcăreni sub nr. top. 803, 804 și apartament situat în B., ., ., ., înscris în CF_ B., nr. top. 7490/1/1/1/1/1/1/1/1/20/XXII și revenirea la situația de carte funciară anterioară; partajarea celor două imobile în sensul atribuirii lor în natură către pârâta P. L. și obligarea acesteia la plata unei sulte către pârâtul P. E.; cu cheltuieli de judecată.
P. completarea de acțiune depusă la termenul din 10.05.2013 reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă si pe . I. SA, pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă, aceasta având înscris în cartea funciară un drept de ipotecă asupra imobilelor în litigiu.
Pârâtul P. E. a formulat întâmpinare la modificarea de acțiune prin care a invocat excepția prescripției acțiunii pauliene și excepția inadmisibilității acțiunii oblice.
Pârâta P. L. a formulat întâmpinare la modificarea de acțiune prin care a invocat excepția prescripției acțiunii pauliene și excepția inadmisibilității acțiunii oblice.
P. Încheierea din data de 12.04.2013 (fila 90 vol. I dosar fond), recurata de asemenea, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pauliană și a calificat excepția inadmisibilității acțiunii oblice ca fiind o apărare pe fondul cauzei.
Referitor la excepția prescripției, instanța de fond a reținut ca termenul de prescripție curge de la data cunoașterii prejudiciului ca urmare a încheierii actului, iar precizarea de acțiune nu a făcut altceva decât să lămurească petitele inițiale.
Pe fond prima instanța a reținut următoarele:
P. Actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3804/25.11.2011 pârâții P. E. și P. L., în calitate de foști soți, au stabilit masa bunurilor comune, cota de contribuție la dobândirea acestora, respectiv ¾ pârâtul P. E. și ¼ pârâta P. L., și au împărțit bunurile prin atribuirea acestora către pârâtul P. E. cu obligația sa de a prelua toate creanțele pentru care s-a instituit dreptul de ipotecă asupra imobilelor. Valoarea cotei părți de ¼ ce revenea pârâtei P. L. a fost stabilită la suma de 43.500 lei, în vederea taxări actului. Bunurile supuse partajului s-au stabilit ca fiind casă de locuit și teren de 785 mp. situată în Târlungeni, sat Purcăreni, .. 391, jud. B., înscrisă în CF_ Târlungeni (provenită din conversia pe hârtie a CF 438 Purcăreni) sub nr. top. 803, 804 și apartament situat în B., ., ., ., compus din două camere și dependințe, înscris în CF_ C1-U7 B. (provenită din conversia pe hârtie a CF_ B.) nr. top. 7490/1/1/1/1/1/1/1/1/20/XXII.
Din cuprinsul actului de partaj instanța a reținut că la acel moment imobilele erau grevate de sarcini astfel: imobilul înscris în CF_ Târlungeni (provenită din conversia pe hârtie a CF 438 Purcăreni) sub nr. top. 803, 804 este grevat de un drept de ipotecă în favoarea O. M. R. I. SA pentru o creanță de 30.000 lei și imobilul înscris în CF_ C1-U7 B. (provenită din conversia pe hârtie a CF_ B.) nr. top. 7490/1/1/1/1/1/1/1/1/20/XXII este grevat de un drept de ipotecă în favoarea P. B. SA pentru o creanță de 135.000 lei și o creanță de 18.000 Euro.
Valoarea totală a creanțelor preluate prin partaj de pârâtul P. E. se ridică la suma de 243.300 lei (135.000 + 30.000 + 78.300 lei – 18.000 Euro la cursul BNR din data de 25.11.2011 de 4,35 lei).
Valoarea imobilului înscris în CF_ Târlungeni (provenită din conversia pe hârtie a CF 438 Purcăreni) sub nr. top. 803, 804, la data partajului și în starea în care imobilul se afla în acel moment, stabilită în raportul de expertiză specialitatea evaluare bunuri imobile întocmită de domnul expert I. S. V., este de 156.953 lei.
Valoarea imobilului înscris în CF_ C1-U7 B. (provenită din conversia pe hârtie a CF_ B.) nr. top. 7490/1/1/1/1/1/1/1/1/20/XXII, la data partajului și în starea în care imobilul se afla în acel moment, stabilită în raportul de expertiză specialitatea evaluare bunuri imobile întocmită de domnul expert I. S. V., este de 166.317 lei.
În concluzie, a reținut instanța de fond, valoarea masei partajabile se ridică la suma de 323.270 lei.
Părțile actului de partaj au stabilit cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune la ¼ pârâta P. L. și ¾ pârâtul P. E.. Astfel, raportat la valoarea bunurilor împărțite, pârâtului P. E. îi revine o valoare de 242.452 lei iar pârâtei P. L. o valoare de 80.817 lei. Soții au obligația de a suporta creanțele în aceiași proporție cu care au contribuit la obținerea bunurilor. Astfel, pârâtul P. E. avea obligația de a prelua creanțe în valoare de 182.472 lei, iar pârâta P. L. de 60.825 lei.
În drept instanța a reținut prevederile art. 1562 Noul cod civil potrivit căruia „Dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate. (2) Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.”
Condițiile exercitării acestei acțiuni privesc pe de o parte creditorul și creanța sa și, pe de altă parte, debitorul, actul încheiat și terții contractanți.
În primul rând creditorul trebuie să dețină o creanță certă astfel cum prevede art. 1563 Noul Cod Civil. Creanța deținută de reclamantă provine dintr-un contract de împrumut a sumei de 20.000 Euro, încheiat cu pârâta P. L. (fila 83 dosar) la data de 01.02.2005 și care urma a fi restituit în 36 de luni cu achitarea unei dobânzi de 150 Euro/lună. Întrucât pârâta nu a restituit întreg împrumutul prin sentința civilă nr. 6698/07.06.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2010 aceasta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 9547,46 Euro cu titlu de împrumut nerestituit la care se adaugă dobânda legală și cheltuielile de judecată.
Susținerea pârâtului P. E., potrivit căreia acțiunea este inadmisibilă întrucât creanța este ulterioară datei actului fraudulos, nu poate fi reținută.
Art. 1563 impune condiția ca aceasta sa fie “certa”, iar în înțelesul Noului Cod de procedura civila prin creanță certă se înțelege aceea a cărei existența neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu – art. 653 alin. (2) – fiind prin urmare condiționata de deținerea unui “titlu executoriu”. În doctrină s-a emis și ipoteza potrivit căreia nu este necesar ca existența creanței să fie constatată printr-un titlu executoriu (a se vedea în acest sens Tratat elementar de drept civil – Obligațiile L. P. Editura Universul Juridic 2012).
Indiferent de opinia doctrinară îmbrățișată, sentința civilă nr. 6698/07.06.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2010 a fost definitivă de la data pronunțării sale și deci executorie. Sentința a fost pronunțată la data de 07.06.2011 și a fost executorie de la data pronunțării iar actul de partaj a fost încheiat ulterior, la data de 25.11.2011.
În concluzie instanța a reținut că reclamanta, anterior actului de partaj voluntar, deținea împotriva pârâtei P. L. o creanță certă constatată printr-un titlu executoriu, îndeplinind condiția stabilită de art. 1563 Noul Cod Civil.
O altă condiție de admisibilitate a acțiunii constă în existența unui prejudiciu creat creditoarei prin încheierea de către debitoare a actului respectiv. Prejudiciul constă în crearea sau mărirea stării de insolvabilitate.
Reclamanta debitoare a pornit executarea silită împotriva pârâtei P. L. în anul 2011 (dosar execuțional nr. 1074/2011 al B. Ț. C. O.). Creanța nu a fost recuperată, împrejurare ce dovedește faptul că la acest moment pârâta nu deținea bunuri care să poată fi executate silit și nici nu realiza venituri. În consecință instanța a reținut că prin încheierea actului de partaj pârâta P. L. și-a creat o stare de insolvabilitate.
Actul încheiat de debitoare trebuie să fi cauzat insolvabilitatea acesteia și totodată trebuie să fie fraudulos, respectiv debitoarea să fi avut cunoștință la data încheierii actului că prin aceasta va prejudicia pe creditoarea sa prin provocarea stării de insolvabilitate. În materia acțiunii pauliene nu este cerută o intenție doloziva din partea debitorului, ci este suficient ca debitorul doar sa aibă simpla cunoștința a prejudiciului creat creditorului său.
Elementul frauda ce reprezintă un element de natura psihică este mai dificil de probat, si oricum imposibil prin mijloace de proba directe. Practica judiciară a relevat faptul că noțiunea de fraudă – condiție a acțiunii pauliene – are un înțeles special, ce nu se confundă cu dolul contractual, ci este suficient ca debitorul să fi avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor. Astfel, se apreciază că dacă se probează cunoașterea de către debitor a rezultatului actului - in sensul ca își creează o stare de insolvabilitate - se poate prezuma că a vrut să păgubească pe creditorul său. Practic, debitoarea nu putea să nu cunoască faptul că în urma încheierii actului de partaj nu va mai deține bunuri care să poată fi executate. De altfel, în răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 7) pârâta recunoaște că nu deține alte bunuri în patrimoniu.
Actul de partaj nu poate fi calificat ca fiind un act cu titlu gratuit motiv pentru care este necesară îndeplinirea condiției prevăzute de art. 1562 alin. 2 Noul Cod Civil, respectiv frauda terțului contractant.
În ce privește existența fraudei pârâtului P. E. instanța a reținut ca pârâtul, în calitatea sa de terț față de raportul juridic dintre reclamantă și pârâta P. L., trebuie să fi știut că prin încheierea actului de partaj voluntar pârâta debitoare își creează sau mărește starea de insolvabilitate (art. 1562 alin. 2 Noul Cod Civil).
Pârâtul a avansat ideea că nu a cunoscut existența datoriei pe care fosta sa soție o avea față de reclamantă. Această susținere este incorectă cât timp pârâtul a semnat actul de împrumut. Faptul că părțile actului de partaj sunt foști soți prezumă faptul că fiecare dintre ei cunoștea situația patrimonială a celuilalt. În consecință instanța a reținut că pârâtul P. E. a cunoscut situația patrimonială a pârâtei P. L. la data încheierii actului de partaj, respectiv faptul că în patrimoniul acesteia nu se va mai regăsi nici un bun.
La această concluzie conduce și depoziția martorului M. I. care, vecin fiind cu pârâții, a declarat că aceștia locuiesc împreună în locuința din Târlungeni, că sunt percepuți în comună ca oameni cuminți și gospodari și nu are cunoștință să fi divorțat. Împrejurarea că pârâții locuiesc împreună și după divorț deși au deținut în comun două imobile fapt ce le-ar fi permis separarea, conduce la concluzia că aceștia conviețuiesc ca o familie, iar divorțul și partajul au avut drept scop protejarea patrimoniului comun.
Instanța a reținut in aprecierea atitudinii subiective a ambilor pârâți și faptul că divorțul s-a produs la doar două luni de la data la care reclamanta obținuse un titlu executoriu, iar partajul după aproximativ 3 luni de la aceiași dată.
Având în vedere valoarea imobilelor ce au făcut obiectul partajului și valoarea creanțelor (valoarea lor maximă care în prezent este redusă având în vedere că toate cele trei credite au fost contractate în anul 2006 și s-au efectuat plăți în contul acestora), instanța a reținut că patrimoniul pârâtei P. L. a fost prejudiciat cu suma de 19.992 lei reprezentând diferența dintre valoarea debitelor și valoarea bunurilor ce îi reveneau la partaj potrivit cotelor stabilite prin act (80.817 lei - 60.825 lei).
Apărările pârâților referitoare la inadmisibilitatea acțiunii pauliene ca urmare a faptului că actul de partaj este unul personal ce nu poate fi atacat pe această cale, au fost înlăturate de instanță. Partajul bunurilor comune nu este un act personal. O dovadă certă a acestei calificări este și faptul că însăși legea prevede posibilitatea unor terți să solicite partajul bunurilor comune.
În concluzie instanța a reținut că în privința actului de partaj voluntar încheiat de pârâții P. L. și P. E. sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii pauliene.
Consecințele admiterii acțiunii pauliene sunt prevăzute de art. 1565 alin. 1 Noul Cod Civil potrivit căruia „actul atacat va fi declarat inopozabil atât față de creditorul care a introdus acțiunea, cât și față de toți ceilalți creditori care, putând introduce acțiunea, au intervenit în cauză. Aceștia vor avea dreptul de a fi plătiți din prețul bunului urmărit, cu respectarea cauzelor de preferință existente între ei.”
Urmare a admiterii acțiunii revocatorii, actul atacat, dovedit ca fiind fraudulos, va fi inopozabil creditorului, el putând urmări bunul care forma actul ca si cum acesta n-ar fi ieșit din patrimoniul debitorului. Altfel spus, admiterea acțiunii pauliene atrage ineficacitatea actului fraudulos numai in raporturile dintre creditor pe de o parte si debitor și terțul contractant, pe de altă parte.
Față de reclamanta creditoare, actul de partaj voluntar practic nu există aceasta fiind pusă, în raport cu părțile actului fraudulos, în situația anterioară încheierii sale.
Situația specială a părților actului de partaj și a bunurilor ce au făcut obiectul acestuia, respectiv calitatea de foști soți și de bunuri comune, impun o abordare diferită față de alte acte juridice cu titlu oneros declarate inopozabile. Astfel, inexistența actului de partaj pune reclamanta creditoare în situația prevăzută de art. 353 alin. 2 Noul Cod Civil potrivit căruia „după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale”. Reclamanta a și solicitat prin modificarea de acțiune realizarea partajului bunurilor comune prin formarea a două loturi echivalente sau atribuirea bunurilor către pârâta P. L. cu obligația achitării unei sulte către pârâtul P. E..
Pentru ca admiterea acțiunii pauliene să poată produce efectele specifice, respectiv posibilitatea de a executa bunul ce a făcut obiectul actului fraudulos, este necesar a se dispune partajul bunurilor comune. Efectele acțiunii pauliene fac inopozabil actul fraudulos numai în raport cu creditorul, între părțile acestuia actul rămâne valabil. În consecință partajul pe care instanța îl va dispune va avea efect doar în raport cu reclamanta creditoare și în măsura satisfacerii creanței sale.
Pentru a putea dispune partajul instanța a trebuit să stabilească cotele părți ce revin fiecărui soț. Art. 357 alin. 2 instituie o prezumție de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune. Cel care contestă contribuția egală trebuie să facă dovada unei contribuții diferite. În actul de partaj voluntar cei doi soți au stabilit o cotă de contribuție de ¾ pentru P. E. și ¼ pentru P. L.. Aceste cote nu au putut fi reținute de instanță cât timp s-a reținut că actul de partaj este fraudulos. În consecință, în raport cu reclamanta operează prezumția de egalitate a contribuției la dobândirea bunurilor comune, pârâților revenindu-le obligația de a dovedi o contribuție diferită. În cauza de față pârâții nu doar că nu au solicitat a se constata o cotă de contribuție diferită dar nici nu au administrat nici un fel de probă care să răstoarne prezumția de egalitate.
Pentru aceste argumente instanța a reținut că părțile au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune.
Instanța a reținut că masa bunurilor comune este cea reținută în actul de partaj voluntar întrucât niciuna din părți nu a contestat această împrejurare. În consecință, a stabilit că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu titlu de bun comun, imobilul înscris în CF_ Târlungeni (provenită din conversia pe hârtie a CF 438 Purcăreni) sub nr. top. 803, 804, în valoare de 156.953 lei si imobilul înscris în CF_ C1-U7 B. (provenită din conversia pe hârtie a CF_ B.) nr. top. 7490/1/1/1/1/1/1/1/1/20/XXII, în valoare de 166.317 lei.
Instanța a reținut ca părțile au datorii comune constând în debite în valoare totală de 243.300 lei. Partajul acestor datorii nu a fost solicitat și nici nu are relevanță raportat la scopul acțiunii pauliene, respectiv întoarcerea în patrimoniul pârâtei debitoare a bunurilor ce au făcut obiectul actului fraudulos.
Drepturile creditorilor P. B. SA și O. M. R. I. SA nu sunt afectate în nici un fel aceștia având înscris un drept de ipotecă asupra imobilelor.
În temeiul art. 357 Noul Cod Civil, raportat la art. 673 indice 5 Cod procedura civila (din 1865 in vigoare la data introducerii acțiunii) instanța a dispus partajul bunurilor în natură atribuind pârâtei P. L. imobilul înscris în CF_ Târlungeni (provenită din conversia pe hârtie a CF 438 Purcăreni) sub nr. top. 803, 804, în valoare de 156.953 lei și pârâtului P. E. imobilul înscris în CF_ C1-U7 B. (provenită din conversia pe hârtie a CF_ B.) nr. top. 7490/1/1/1/1/1/1/1/1/20/XXII, în valoare de 166.317 lei.
Partajul dispus de instanță aduce în patrimoniul pârâtei debitoare P. L. imobilul ce i-a fost atribuit cu titlu de bun propriu în conformitate cu art. 358 alin. 3 Noul Cod Civil, putând fi urmărit silit pentru realizarea creanței deținută de reclamantă. Pentru a-și păstra neafectate drepturile obținute prin partajul voluntar, pârâtul P. E. are posibilitatea achitării debitului către reclamantă potrivit art. 1565 alin. 2 Noul Cod Civil.
Pentru argumentele prezentate instanța a admis acțiunea, a constatat caracterul fraudulos al actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 3804/25.11.2011 la BNP T. V. încheiat de pârâții P. E. și P. L., în calitate de foști soți și procedând la partajul bunurilor comune ale pârâților a constatat cota de contribuție egală și a dispus partajul în natură.
Instanța a mai reținut ca art. 1565 alin. 2 Noul Cod Procedura Civila stabilește că admiterea acțiunii pauliene are drept consecință indisponibilizarea bunului până la încetarea executării silite. Textul de lege prevede înscrierea în cartea funciară a indisponibilizării motiv pentru care, reținând și prevederile art. 902 pct. 19 Noul Cod Civil, instanța a dispus notarea în CF_ Târlungeni (provenită din conversia pe hârtie a CF 438 Purcăreni) sub nr. top. 803, 804 a indisponibilizării imobilului ca efect al admiterii acțiunii revocatorii.
La termenul de judecată din data de 13.06.2014 instanța a încuviințat cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata onorariului de expert în cuantum de 1.370 lei. Potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008 „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.” În cazul de față partea căzută în pretenții sunt pârâții P. E. și P. L., astfel ca instanța i-a obligat pe aceștia să plătească către stat suma de 1.370 lei.
Împotriva acestei sentințe si a Încheierii din 12.04.2013 pronunțata in cauza, a declarat recurs paratul P. E..
Acesta a arătat in primul rând ca hotărârea trebuia data cu drept de apel, având in vedere valoarea masei partajabile, mai mare de 100.000 lei.
S-a arătat ca in mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, reținând ca modificarea de acțiune a reprezentat in realitate numai o precizare a petitelor.
Recurentul a arătat ca înscrierea in CF a actului de partaj a avut loc la data de 28.11.2011 si ca acțiunea introductiva de instanța a fost înregistrata la data de 12 iunie 2012, insa modificarea de acțiune, prin care s-a solicitat declararea inopozabilității actului de partaj ca fiind un act fraudulos, indisponibilizarea bunurilor casa si teren care au făcut obiectul partajului, notarea in CF a hotărârii ce se va pronunța, iar, pe cale oblica, constatarea ca cei doi foști soți au dobândit bunurile comune in cote egale de contribuție, precum si ieșirea din indiviziune a acestor bunuri comune prin atribuirea lor către parata P. L., a fost înregistrata numai la data de 01.02.2013, după împlinirea termenului de un an.
Recurentul a arătat ca in mod greșit s-a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de partaj, fata de faptul ca acțiunea revocatori a fost introdusa după împlinirea termenului de prescripție.
Recurentul a arătat ca in mod greșit instanța de fond a apreciat ca actul de partaj a fost unul fraudulos, încheiat in dauna intereselor reclamantei si in scopul creării stării de insolvabilitate a paratei P. L.. S-a arătat ca parata la rândul ei are împotriva reclamantei un titlu executoriu pentru suma de 34.327 lei, pe care nu l-a putut insa executa din cauza atitudinii reclamantei, parata ajungând sa fie lipsita de venituri tocmai din cauza reclamantei.
Un recurs identic a fost promovat si de către parata P. L..
Împotriva sentinței a declarat recurs si reclamanta B. M., solicitând modificarea sentinței sub aspectul atribuirii către parata P. L. a imobilului apartament înscris în CF_ C1-U7 B. (provenită din conversia pe hârtie a CF_ B.) nr. top. 7490/1/1/1/1/1/1/1/1/20/XXII, în valoare de 166.317 lei, deoarece acest imobil reprezintă sediul societății in care reclamata si parata au fost asociate, este distinct de locuința paraților si poate fi mai ușor valorificat de către reclamanta.
Paratul P. E. a formulat întâmpinare fata de recursul declarat de reclamanta, solicitând in principal anularea acestuia pentru lipsa mențiunilor prevăzute la art. 302 ind. 1 alin. 2 Cod procedura civila.
S-a mai arata ca la data de 01.09.2014 parata P. L. a achitat reclamantei recurente suma de 10.000 Euro, stingând astfel împrumutul in valoare de 9.547 Euro stabilit prin sentința civila nr. 6698/2011 invocata ca si titlu executoriu, astfel ca nu se mai justifica modificarea partajului din considerente care sa ii ușureze reclamantei o eventuala procedura executională.
O întâmpinare similara a formulat si parata P. L..
Recurenții parați P. L. si E. au depus la dosar o declarație autentica provenita de la recurenta reclamanta prin care aceasta atesta faptul ca a primit de la P. L. suma de 10.000 Euro, reprezentând plata parțiala a împrumutului ce a făcut obiectul dosarului civil nr._/197/2010 si al dosarului execuțional nr. 174/2013 al B. Balca F..
F. de recursurile paraților, reclamanta a formulat la rândul ei întâmpinare, solicitând respingerea acestora si obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata din recurs.
Aceasta a arătat in esența ca acțiunea sa a reprezentat de la bun început o acțiune revocatorie in ceea ce privește actul fraudulos si o acțiune oblica in ceea ce privește partajul bunurilor comune, promovate in cadrul termenului de prescripției de un an de la data înscrierii actului de partaj in CF, speculațiile legate de precizările ulterioare nefiind întemeiate.
Pe fond, reclamata a arătat ca atitudinea frauduloasa a celor doi parați a fost pe deplin dovedita si corect reținuta si sancționata de către instanța de fond.
Recursul reclamantei a fost legal timbrat.
In ceea ce privește taxa judiciara de timbru stabilita pentru recursurile recurenților parați, aceștia, in cursul judecații recursului, au fost scutiți de la plata acestor taxe, de cate 2.545,5 lei fiecare, in urma admiterii cererii de ajutor public judiciar formulate de aceștia.
La dosar a fost depusa Încheierea data de executorul judecătoresc in dosarul execuțional nr. 174/2013 al B. Balca F., prin care acesta a dispus la data de 20.02.2015 încetarea executării silite având in vedere ca debitoarea a achitat integral debitul urmărit si toate cheltuielile de executare silita.
F. de aceasta împrejurare, la termenul de judecata din 26.03.2015, recurentul parat P. E. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. M. pentru pierderea calității sale de creditor.
P. concluziile orale, recurenta reclamanta prin apărător a arătat ca este de acord ca fata de actuala stare de lucruri recursul sau sa fie respins, insa se opune sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
La termenul de judecata din 23.04.2015, pentru considerentele expuse in cuprinsul încheierii de la respectivul termen de judecata, tribunalul a stabilit ca in cauza, calea de atac prevăzuta de lege este recursul, răspunzând astfel si primelor critici formulate prin cererea de recurs de către parații P. L. si E..
Analizând recursurile de fata prin prisma criticilor formulate, tribunalul retine ca acestea sunt neîntemeiate.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei recurente, invocata de către recurentul P. E., tribunalul constata ca aceasta este neîntemeiata si urmează sa o respingă, indiferent daca excepția vizează calitatea de reclamanta sau pe cea de recurenta.
Motivul pentru care recurentul a invocat aceasta excepție este împrejurarea ca reclamanta si-a pierdut calitatea de creditoare la data de 20.02.2015, data la care executarea silita a încetat ca urmare a stingerii debitului prin plata.
Calitatea procesuala activa este o condiție a exercitării acțiunii civile si aceasta condiție trebuie sa fie îndeplinita la data promovării cererii de chemare in judecata.
In speța, atât la data promovării cererii de chemare in judecata, la momentul pronunțării hotărârii recurate, dar si la momentul promovării caii de atac, reclamanta avea încă, fapt necontestat, calitatea de creditoare a recurentei P. L., iar aceasta calitate deținuta pe aceasta perioada de timp este suficienta pentru a-i justifica acesteia calitatea procesuala activa.
In ceea ce privește calitatea procesuala activa in recurs, aceasta ii este garantata recurentei reclamante prin simpla împrejurare ca a fost parte in procesul soluționat cu hotărârea atacata, iar intervenirea mai devreme de soluționarea recursului a împrejurării invocate de recurentul P. E. poate pune in discuție cel mult interesul recurentei in susținerea in continuare a caii de atac.
Insa recurenta, prin concluziile orale a arătat ca solicita respingerea recursului sau fata de noua stare de fapt si de drept.
Având in vedere aceeași împrejurare invocata de către recurentul P. E., a încetării executării silite ca urmare a plații integrale a debitului, dar si poziția procesuala a recurentei reclamante, exprimata la ultimul termen de judecata, tribunalul constata ca recursul declarat de aceasta este fondat si urmează sa fie respins.
In ceea ce privește recursurile paraților P. E. si L., având in vedere identitatea criticilor formulate, tribunalul, analizându-le împreuna, constata ca sunt nefondate si urmează sa le respingă, pentru următoarele considerente.
Referitor la critica care vizează modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul retine ca prin cererea introductiva de instanța, înregistrata la data de 12.06.2012, reclamanta a solicitat anularea actului de partaj voluntar intervenit intre parați, revenirea in patrimoniul indiviz al paraților a bunurilor care au făcut obiectul partajului voluntar, revenirea la situația anterioara de CF si partajarea respectivelor bunuri prin atribuirea lor in natura către parata P. L.. Cu cheltuieli de judecata.
Încă din motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca demersul sau judiciar a fost determinat de convingerea ca parata P. L. in mod voluntar si-a provocat starea de insolvabilitate prin încheierea actului de partaj vizat de cererea de chemare in judecata, arătând ca astfel este îndreptățita sa promoveze atât o acțiune pauliana in vederea anularii actului fraudulos, cat si o acțiune oblica, de partajare ulterioara a bunurilor in maniera solicitata. In drept cererea reclamantei a fost întemeiata pe disp. art. 1560 si 1562 Cod civil.
De altfel, apărarea formulata de parați, prin întâmpinarea depusa in cauza la fila 24, a vizat atât acțiunea pauliana, cat si pe cea oblica promovate de reclamanta.
La termenul de judecata din 14.12.2012, fata de excepțiile de inadmisibilitate invocate de către parați referitoare la acțiunea pauliana si la cea oblica, reclamanta prin avocat a solicitat termen sa își precizeze cererea de chemare in judecata, in temeiul art. 132 Cod procedura civila, cerere la care parata P. L. prin avocat P. S. M. a arătat ca nu se opune.
La același termen de judecata instanța a stabilit in mod corect ca, atâta vreme cat pana la acel moment taxa judiciara de timbru nu fusese achitata de reclamanta si nu fusese soluționata nici cererea de acordare ajutor public judiciar formulata de aceasta, nu intervenise încă primul termen de judecata, astfel ca a încuviințat reclamantei cererea de a-si preciza acțiunea.
P. cererea modificatoare depusa la dosar la fila 62, in data de 01.02.2013, reclamanta a arătat ca solicita instanței sa declare inopozabil fata de aceasta actul de partaj voluntar încheiat de parți in frauda sa, sa dispună indisponibilizarea bunurilor si notarea in CF a hotărârii ce urmează sa se pronunțe, precum si partajarea bunurilor dobândite de cei doi parați in timpul căsătoriei, cu reținerea unei cote egale de contribuție, de 50% fiecare, la dobândirea bunurilor comune.
In urma acestei modificări, parații au invocat, prin întâmpinarea depusa la fila 69 si raportat la disp. art. 1564 Cod civil („daca prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acțiune se prescrie in termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoască prejudiciul ce rezulta din actul atacat,,) excepția prescripției dreptului material la acțiunea pauliana (revocatorie) si, pe cale de consecința, excepția inadmisibilității acțiunii oblice.
Parații recurenți de fata au arătat ca acțiunea pauliana a fost formulata numai la data depunerii modificării de acțiune, adică la data de 01.02.2013, in timp ce actul de partaj voluntar a fost înscris in CF la data de 28.11.2011, acesta din urma fiind termenul de la care reclamanta trebuia sa cunoască prejudiciul cauzat de respectivul act.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii oblice, aceasta trebuie admisa, potrivit susținerilor paraților, ca o consecința a respingerii ca tardiva a acțiunii oblice.
Tribunalul retine ca excepția prescripției este nefondata pentru mai multe considerente.
In primul rând, chiar si raportat la data cererii modificatoare, din 01.02.2013, acțiunea revocatorie apare ca fiind formulata in cadrul termenului de prescripție de 1 an.
Dispozițiile art. 1564 Cod civil mai sus redate nu reglementează momentul de început al prescripției ca fiind data la care creditorul a luat la cunoștința de existenta actului pretins fraudulos – aceasta data putând fi apreciata ca fiind data înscrierii in cartea funciara – ci indica momentul la care creditorul a luat la cunoștința de paguba provocata prin respectivul act.
Si este firesc sa fie așa, câta vreme, actul de partaj prin el însuși nu face dovada provocării deliberate a stării de insolvabilitate ci numai prin coroborarea lui cu alte informații despre starea materiala a debitoarei rezultata in urma acestui act.
Ori, din înscrisurile depuse la dosar tribunalul retine următoarea succesiune a evenimentelor:
Cererea de executare silita împotriva debitoarei P. L. a fost formulata la data de 18.11.2011, anterior încheierii actului si anterior înscrieri in CF a actului de partaj.
Din înscrisul eliberat executorului judecătoresc de către Primăria Tarlungeni (fila 87) rezultă ca încă la data de 27.01.2012 creditoarei i s-a comunicat faptul că debitoarea sa figura având proprietăți imobiliare, drept pentru care, la data de 31.01.2012 executorul a solicitat un extras CF (fila 88), cu termen de eliberare la data de 03.02.2011.
Astfel, instanța apreciază ca numai la data de 03.02.2011 reclamanta ar fi putut dobândi convingerea despre prejudicierea sa urmărită prin actul de partaj.
Or, cererea modificatoare a fost formulată la data de 01.02.2013, deci in cursul termenului de un an.
Pe de alta parte, tribunalul apreciază ca in mod corect a reținut instanța de fond că modificarea din data de 1 februarie 2012 nu este o veritabilă modificare de acțiune ci mai degrabă o precizare referitoare la efectele care s-ar putea obține prin promovarea acțiunii revocatorie, deoarece, astfel cum s-a reținut mai sus, încă din acțiunea introductivă, reclamanta a indicat care sunt demersurile judiciare la care înțelege să apeleze, acțiunea revocatorie si cea oblică, precum si textele de lege care cuprind sediul materiei, art. 1560 si 1562 Cod civil, fiind evidentă intenția demersului său judiciar.
Apreciind netemeinicia excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei in ceea ce privește acțiunea revocatorie, pe cale de consecința devine nefondata si excepția inadmisibilității acțiunii oblice.
In ceea ce privește critica adusa modului in care instanța a soluționat pe fond cauza dedusa judecații, tribunalul retine cu prioritate faptul ca recurenții P. nu au concretizat nicio critica referitoare la argumentele si împrejurările pe baza cărora instanța si-a fundamentat hotărârea, limitându-se sa afirme ca in mod greșit instanța a apreciat ca actul de partaj a fost unul fraudulos, încheiat in dauna intereselor reclamantei si in scopul creării stării de insolvabilitate a paratei P. L., mai ales ca parata la rândul ei are împotriva reclamantei un titlu executoriu pentru suma de 34.327 lei, pe care nu l-a putut insa executa din cauza atitudinii reclamantei, parata ajungând sa fie lipsita de venituri tocmai din cauza reclamantei.
Tribunalul apreciază ca starea de fapt a fost corect reținuta de instanța de fond, recurenții P. nefiind in măsura sa formuleze nicio critica cu privire la acest aspect.
Or, in contextul stării de fapt reținute, concluziile instanței apar pe deplin justificate.
Astfel, reținând ca stare de fapt necontestata, in mod corect a statuat instanța de fond ca reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor exercitării acțiunii pauliene, respectiv:
-existenta unei creanțe certe, a cărei existenta rezulta neîndoielnic dintr-un titlu executoriu, respectiv sentința civila nr. 6698/07.06.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2010, definitivă de la data pronunțării sale și deci executorie de la aceeași data si deci anterioara actului de partaj voluntar pretins fraudulos, care a intervenit numai ulterior, la data de 25.11.2011;
-existența unui prejudiciu creat creditoarei prin încheierea de către debitoare a actului respectiv, constând în crearea sau mărirea stării de insolvabilitate, concluzie confirmata si prin imposibilitatea executării silite a debitoarei pentru lipsa oricăror bunuri care ar fi putut fi executate silit;
-actul încheiat de debitoare a cauzat insolvabilitatea acesteia, fiind totodată fraudulos, câta vreme in mod evident debitoarea a știut si chiar a urmărit prin încheierea actului prejudicierea creditoarei sale prin provocarea stării de insolvabilitate, mai ales ca in mod corecta a reținut instanța de fond, ca in materia acțiunii pauliene nu este cerută o intenție doloziva din partea debitorului, fiind suficient ca debitorul sa aibă simpla cunoștința a prejudiciului creat creditorului său, astfel ca, dacă se probează cunoașterea de către debitor a rezultatului actului - in sensul ca își creează o stare de insolvabilitate - se poate prezuma că a vrut să păgubească pe creditorul său. Or, relativ la aceste aspecte, in mod absolut corect si întemeiat a reținut instanța de fond ca debitoarea nu putea să nu cunoască faptul că în urma încheierii actului de partaj nu va mai deține bunuri care să poată fi executate.
In mod corect a apreciat instanța de fond îndeplinirea si a condiției prevăzute de art. 1562 alin. 2 Noul Cod Civil, respectiv frauda terțului contractant, reținând in mod întemeiat, in ceea ce privește existența fraudei pârâtului P. E., ca acesta, în calitatea sa de terț față de raportul juridic dintre reclamantă și pârâta P. L., trebuie să fi știut că prin încheierea actului de partaj voluntar pârâta debitoare își creează sau mărește starea de insolvabilitate.
In mod corect a înlăturat instanța de fond apărarea paratului potrivit cu care acesta nu ar fi cunoscut existența datoriei pe care fosta sa soție o avea față de reclamantă, in contextul in care semnătura paratului apare pe contractul de împrumut si câta vreme acesta nu a răsturnat prezumția potrivit cu care, fiind soți la data contractării împrumutului, fiecare dintre ei cunoștea situația patrimonială a celuilalt.
In mod corect a întărit instanța de fond aceste concluzii cu aspectele rezultate din proba testimoniala administrata in cauza, aspecte necontestate de către niciunul dintre parați.
Apărările pârâților referitoare la inadmisibilitatea acțiunii pauliene ca urmare a faptului că actul de partaj este unul personal ce nu poate fi atacat pe această cale, au fost înlăturate in mod întemeiat de către instanță, reținându-se corect faptul ca partajul bunurilor comune nu este un act personal exclusiv câta vreme legea procedurala recunoaște si unor terțe persoane dreptul a solicita acest lucru.
Reținând îndeplinirea in cauza a condițiilor de exercitare a acțiunii pauliene si găsind întemeiat demersul reclamantei, in mod firesc instanța de fond a dat curs consecințelor admiterii acțiunii pauliene, prevăzute de art. 1565 alin. 1 Noul Cod Civil, declarând inopozabil fata de reclamanta creditoare actul de partaj si dispunând, in temeiul art. 1565 alin. 2 indisponibilizarea bunului până la încetarea executării silite si notarea în CF_ Târlungeni (provenită din conversia pe hârtie a CF 438 Purcăreni) sub nr. top. 803, 804 a indisponibilizării imobilului ca efect al admiterii acțiunii revocatorii.
Reținând ca in ceea ce privește modalitatea de soluționare pe fond a acțiunii oblice recurenții nu au formulat critici, tribunalul urmează sa constata ca recursurile declarate de către parați sunt nefondate si se impune sa fie respinse, in baza art. 312 Cod procedura civila, cu consecința menținerii sentinței ca temeinica si legala.
Având in vedere ca recurenților parați le-a fost încuviințata cererea de ajutor public judiciar prin scutirea de la plata taxei judiciare de timbru aferenta recursurilor declarate, având in vedere ca potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008 „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale.”, precum si soluția de respingere a tuturor recursurilor, instanța va stabili ca toate cheltuielile avansate de stat cu titlu de ajutor public judiciar sa rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei reclamante B. M. invocată de recurenții pârâți P. L. și P. E., ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiate recursurile declarate de recurenții pârâți P. L. și P. E. împotriva sentinței civile nr. 8900/11.07.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o menține.
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă B. M. împotriva aceleiași sentinței civile, pe care o menține.
Cheltuielile avansate de stat cu titlu de ajutor public judiciar rămân în sarcina acestuia.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
I. LIȚĂCARMEN D. – POPVASILE M.
Grefier,
D. A.
Red.CDP/2ex.
Judecător fond: B. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul BRAŞOV | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
