Legea 10/2001. Sentința nr. 103/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 103/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 103/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 103/S
Ședința publică din 2 iunie 2015
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cauzei civile de față privind soluționarea contestației formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatorii F. R. J. (W.), prin mandatar F. K. - Fiedrich, W. A. C. A. (I.), prin mandatar F. K. - Fiedrich, W. H. R., prin mandatar F. K. – Fiedrich, în contradictoriu cu intimatul M. B. P. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18.05.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pronunțarea pentru data de 25.05.2015, iar apoi pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanții F. R. J., A. C. A. și W. H. R., toți prin mandatar F. K. Friedrich, au chemat în judecată pe pârâtul M. B. prin P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilelor situate în B., .. 60, înscrise în c.f. 246 B., nr. top. 2518/2/1/1/2 – loc de casă în suprafață de 220 mp, 2518/2/1/1/1/1 – loc de casă în suprafață de 505 mp și 2518/1/1/1/2 – loc de casă în suprafață de 210 mp, cu instituirea unui drept de folosință special în favoarea reclamanților, în condițiile O.U.G. nr. 184/2002, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorului lor W. R. E., care a deținut în proprietate imobilul din B., .. 60, înscris în c.f. 246 B., nr. top. inițiale 2517, 2518, care a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, precum și că au formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001, în vederea restituirii acestui imobil.
Au mai arătat că pârâtul a remis notificarea spre soluționare către .., fiind emisă astfel Decizia nr. 853/14.07.2010, din care rezultă calitatea lor de persoane îndreptățite, precum și că, potrivit art. 3 din decizie, cererea de restituire a imobilelor ce fac obiectul prezentei cauze a fost trimisă pârâtului, care însă nu și-a îndeplinit obligația legală de a soluționa această cerere.
Reclamanții au susținut de asemenea că în cauză sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, impunându-se ca instanța de judecată să se pronunțe asupra cererii de restituire formulată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001.
În probațiune au fost depuse la dosar copia notificării înregistrate sub nr. 2091/13.08.2001, copii ale evidențelor de carte funciară, Decizia nr. 853/14.07.2010 emisă de .., dovada calității de reprezentant a mandatarului F. K. Friedrich, alte acte și înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că, în principiu, nu se opune cererii de chemare în judecată, în condițiile în care reclamanții vor dovedi temeinicia pretențiilor, precum și că în notificarea depusă nu se face referire la imobilul teren, ci numai la imobilul construcție, iar notificatorii au solicitat doar acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul construcție, așa încât este necesar a se aprecia dacă notificarea a fost soluționată în integralitate prin Decizia nr. 853/2010 emisă de ..
Pârâtul a mai arătat că opțiunea notificatorilor pentru acordarea de despăgubiri bănești putea fi schimbată doar în interiorul termenului legal de depunere a notificărilor, cu respectarea art. 22 din legea nr. 10/2001, astfel că cererea de restituire în natură a terenurilor este tardiv formulată.
A arătat de asemenea că imobilele cu nr. top. 2518/2/1/2, înscris în c.f._ B. (c.f. veche 246) și nr. top. 2518/2/1/1/1/2, înscris în c.f._ B. (c.f. veche 246) nu pot fi restituite în natură, fiind concesionate pe durata existenței construcției, conform mențiunilor existente în cartea funciară, iar în ceea ce privește nr. top. 2518/2/1/171/1 s-a solicitat notificatorilor să depună o documentație din care să rezulte situația juridică a imobilului, prin care să se stabilească dacă terenul este liber și poate fi restituit ori dacă este ocupat subteran sau suprateran.
În continuare, pârâtul a invocat prevederile art. 23.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, pe care le-a citat integral, fără a arăta însă care este incidența acestora în cauză.
La termenul de judecată din 6.01.2014 a fost depusă la dosar o cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, formulată de terțele persoane MĂLĂIA D. și MĂLĂIA I., prin care aceștia au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți, arătând că pretențiile reclamanților vizează și o parcelă de teren cu privire la care aceștia au calitatea de proprietari de bună-credință, dobândit cu titlu oneros și pe care, la data dobândirii, se afla o construcție edificată „la roșu” și ulterior finalizată de terța intervenientă Mălăia I. și de defunctul său soț.
În consecință, au susținut terții intervenienți, reclamanții sunt îndreptățiți exclusiv la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acest imobil.
Cererea de intervenție accesorie a fost încuviințată în principiu la termenul de judecată din 14.04.2014.
La data de 24.01.2014 reclamanții au depus la dosar precizare de acțiune, prin care au solicitat ca, în subsidiar față de cererea de restituire în natură a imobilelor în litigiu, să se dispună obligarea pârâtului la includerea pe lista prevăzută de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 a imobilului înscris în c.f. 7375 B., nr. top. 3832/1, 3832/2, acordarea în compensare pentru imobilele ce fac obiectul cererii introductive a imobilului identificat mai sus – teren de 8181 mp, conform unei evaluări judiciare ce se va efectua.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în măsura în care instanța va aprecia că restituirea în natură a imobilelor identificate prin cererea introductivă nu este posibilă, se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, precum și că includerea terenurilor libere și disponibile pe lista prevăzută de art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 este o obligație a unității deținătoare, iar nu o facultate a acesteia.
Excepția de tardivitate de depunerii acestei precizări de acțiune, invocată de pârât, a fost respinsă la termenul de judecată din 3.03.2014, cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință de la acea dată.
La data de 9.12.2014 reclamanții au depus la dosar o precizare de acțiune similară celei menționate anterior, prin care au solicitat includerea în lista bunurilor disponibile și acordarea în compensare și a imobilului înscris în c.f._ B., nr. top. 5433/2 – teren de 88 mp.
La termenul de judecată din 18.05.2015, reclamanții au depus la dosar o precizare de acțiune prin care au arătat că nu mai solicită includerea în măsurile reparatorii prin compensare a imobilului situat în B., ., nr. cad._, solicitând acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 165/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. notificarea înregistrată sub nr. 2091/13.08.2011 la S.C.P.E.J. T. – D. – Koppandi (fila 3 din volumul I al dosarului), notificatorii F. R., I. Susanne și W. H. au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în B., .. 60, înscris în c.f. sub nr. top. 2517, 2518, cu motivarea că acesta a fost edificat de tatăl lor, W. R. E., decedat la data de 8.06.1999, imobilul fiind naționalizat în anul 1958 și estimat la valoarea de 60.000 dolari la data formulării notificării.
P. adresa aflată la fila 4 a volumului I al dosarului, Prefectura Județului B. a înaintat Primăriei Municipiului B. această cerere, în urma modificărilor legislative survenite ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
La rândul său, această autoritate a înaintat cererea către .., care a emis Decizia nr. 853/14.07.2010 (filele 15-18 din același dosar), prin care a fost respinsă cererea de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, cu motivarea că această măsură reparatorie nu mai era prevăzută de lege la data soluționării notificării, fiind formulată propunere de restituire prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren cu nr. top. nou 2518/1, trecut în c.f. nou înființată_, imobilul teren cu nr. top. 2518/2/3, trecut în c.f. nou înființată_ B., imobilele teren cu nr. top. 2518/2/2 și 2518/2/1/2, precum și pentru imobilele construcție cu nr. top. 2517/1, 2517/2, 2517/3, 2517/4, inclusiv terenurile construite și neconstruite aferente acestora, reținându-se în esență că imobilele menționate mai sus constituie în prezent proprietatea altor persoane, cele cu destinația de construcție fiind înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.
În ceea ce privește imobilele reprezentând terenuri neconstruite, înscrise în c.f. 246 B., nr. top. 2518/2/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 220 mp, 2518/2/1/1/1/1 – loc de casă în suprafață tabulară de 505,80 mp și 2518/2/1/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 210 mp, care fac obiectul prezentului litigiu, .. a reținut că acestea nu se află în administrarea sa, astfel încât a transmis cererea de restituire Primăriei Municipiului B..
În privința calității de persoane îndreptățite, .. a reținut că notificatorii au făcut dovada acestei calități, conform actelor de stare civilă depuse și certificatului de moștenitor nr. 58/7.06.2007, iar notificatoarea A. C. A. este moștenitoarea defunctei notificatoare I. Susanne.
Având în vedere apărarea pârâtului în sensul că este necesar a se stabili în prealabil dacă reclamanții au formulat notificare și pentru imobilele cu destinația de teren, sau numai cu privire la construcție, instanța reține că, potrivit cererii de restituire, notificatorii inițiali au arătat că solicită restituirea imobilului „situat în M. B., .. 60, înscris în cartea funciară B. sub nr. top. 2517 și 2518”.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, prin imobile, în sensul acestei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.
Această dispoziție cuprinsă în legea specială este în acord cu teoria generală a drepturilor reale imobiliare, potrivit cu care, în această materie, bunul principal este terenul, construcția fiind încorporată în acesta.
În consecință, dată fiind și definiția legală expresă, este de neconceput revendicarea pe calea legii special exclusiv a unei construcții, fiind posibilă numai revendicarea imobilului, astfel cum acesta este definit de lege.
Ținând seama că cererea de restituire formulată în cauză vitează imobilul „situat în M. B., .. 60, înscris în cartea funciară B. sub nr. top. 2517 și 2518”, este evident că notificarea vizează întregul imobil, compus din teren și construcții, cele două numere topografice menționate fiind cele inițiale, din care provin, prin dezmembrare, toate cele având aceeași rădăcină (2517/…, 2518/…).
În ceea ce privește apărarea potrivit căreia notificatorii ar fi solicitat exclusiv acordarea de despăgubiri bănești, așa încât nu ar fi îndreptățiți să solicite restituirea în natură a parcelelor de teren în litigiu, Tribunalul reține că ordinea de acordare a măsurilor reparatorii cuprinse în legea specială nu se află la latitudinea persoanei îndreptățite, restituirea în natură fiind obligatorie ori de câte ori aceasta este posibilă, ceea ce rezultă atât din interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001, cât și din cea a dispozițiilor cuprinse la art. 16, art. 21 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, prevederi legale din care rezultă cu claritate că ordinea de acordare a măsurilor reparatorii este următoarea: restituire în natură (ca regulă, ori de câte ori este posibil), restituire în echivalent prin compensare cu alte bunuri și servicii și respectiv restituire prin compensarea prin puncte, conform Legii nr. 165/2013.
Așa fiind, instanța urmează a înlătura ca neîntemeiată apărarea privind pretinsa modificare de către reclamanți a opțiunii referitoare la natura măsurilor reparatorii solicitate.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor Deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, urmând ca, în această situație, să examineze fondul raportului litigios.
Instanța reține că, în speță, deși decizia prin care .. a dispus înaintarea către pârât a notificării formulate în vederea restituirii imobilelor ce nu se aflau în administrarea acestei societăți datează din anul 2010, pârâtul nu a procedat la soluționarea cererii.
În consecință, instanța urmează a analiza în fond îndeplinirea condițiilor legale referitoare la calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, existența dreptului de proprietate al autorului reclamanților la data preluării, modalitatea și momentul preluării, precum și la posibilitatea de restituire în natură a imobilelor în cauză.
În acest sens, Tribunalul constată că, potrivit mențiunilor din c.f. 246 B., imobilul cu nr. top. inițiale 2517 și 2518 a constituit proprietatea numitului W. E. R., prin cumpărare (B 14), fiind preluat de Statul Român în baza Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966 (B 16).
Reclamanții F. R. J. și W. H. R. au calitatea de moștenitori ai acestuia, în modalitatea reținută în Decizia nr. 853/14.07.2010 emisă de .., iar reclamanta A. A. C. este succesoarea notificatoarei I. Susanne, potrivit certificatului de3 moștenitor emis de autoritățile germane competente (fila 26 din volumul I al dosarului); se reține totodată că pârâtul din această cauză nu a înțeles să conteste calitatea reclamanților de persoane îndreptățite.
P. modalitatea de preluare și momentul preluării, imobilul în cauză se încadrează în sfera de aplicare și perioada de referință a Legii nr. 10/2001, intrând sub incidența acestui act normativ.
În ceea ce privește situația juridică a imobilelor revendicate, instanța constată că, potrivit extraselor c.f. de la filele 137-142 din volumul II al dosarului, acestea constituie și în prezent proprietatea Statului Român, conform decretelor de preluare anterior menționate, asupra parcelei cu nr. top. 2518/2/1/1/2 fiind înscris dreptul de concesiune în favoarea numitului S. G., la baza acestei înscrieri stând contractul de concesiune nr. 48/1999 încheiat de acesta cu M. B. (filele 143 verso-145 din volumul II).
Asupra parcelei cu nr. top. 2518/2/1/1/1/2 este înscris dreptul de concesiune în favoarea intervenienților accesorii Mălăia D. și Mălăia I., conform contractului de concesiune nr. 113/2001 (filele 153-157 din volumul II).
În fapt, potrivit raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul G. F., terenul cu nr. top. 2518/2/1/1/1/1, în suprafață tabulară de 506 mp, înscris în c.f. nouă_ B., suprafața reală fiind identică, este liber, fără construcții sau detalii de sistematizare, o parte din acest imobil fiind folosită în mod abuziv de proprietarii imobilului situat în B., ..
În ceea ce privește .. 2518/2/1/1/2, înscrisă în c.f. nouă_ B., teren în suprafață tabulară de 220 mp și suprafață reală de 184 mp, expertul a constatat că și acesta este liberă, neafectată de detalii de sistematizare, fiind actualmente concesionată către proprietarii imobilului din .. 60A.
Cu privire la .. 2518/2/2/1/1/2, înscrisă în c.f. nouă_ B., teren în suprafață tabulară de 210 mp și suprafață reală de 114 mp, constatarea expertului a fost în același sens, terenul fiind liber, neafectat de detalii de sistematizare, fiind concesionat către proprietarii imobilului din ..
În final, expertul a arătat că pe toate cele trei parcele sunt amplasate în mod aleatoriu garduri din lemn sau plasă de sârmă, în funcție de cât a reușit să ocupe în mod abuziv fiecare dintre cei interesați (vecinii imobilelor).
Din punctul de vedere al amplasamentului parcelelor, instanța reține că acestea se află în interiorul unei suprafețe de teren aflată între străzile C. B. și Măcin, neavând un acces individual din drumul public și constituind practic o „enclavă” situată între imobile care constituie proprietatea altor persoane, situate administrativ pe cele două străzi menționate, ceea ce reiese din planurile de amplasament și delimitare întocmite de expert.
Din interpretarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 rezultă că imobilele preluate în mod abuziv și pe care nu se află edificate construcții autorizate, ori care nu sunt afectate de detalii de sistematizare, precum și cele care nu sunt cea afectate de servituți legale, spații verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a-f din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, se restituie în natură.
Existența unor impedimente la restituirea în natură se raportează numai la cele stabilite în mod expres de alin. 1 și 2 ale art. 10, în toate celelalte situații restituirea în natură fiind obligatorie potrivit art. 1 alin. 1 și 2, art. 7 alin. 1 și 3 din lege.
În consecință, atâta timp cât expertul a constatat că cele trei parcele sunt libere, că pe acestea nu se află nici o construcție sau vreun element de sistematizare (fiind vorba despre parcele înscrise în c.f. cu ramul de cultură loc de casă și folosite în fapt cu destinația de grădini), rezultă că nu există nici un temei pentru excluderea acestora de la restituirea în natură.
În ceea ce privește grevarea celor două parcele de drepturi de concesiune, constituite prin contracte încheiate cu autoritatea administrației publice locale, Tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 republicată, dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de această lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
În consecință, existența unui contract de asemenea natură, inclusiv un contract de concesiune, nu împiedică restituirea în natură a imobilelor care intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Tribunalul observă totodată, contrar apărărilor intervenienților, că reclamanții nu revendică vreo parcelă de teren care să constituie proprietatea acestora, toate cele trei parcele revendicate constituind și în prezent proprietatea Statului, iar imobilul construcție proprietatea intervenienților se află amplasat pe parcelele cu nr. top. 2518/2/2, 2518/2/1/2, conform extrasului c.f. de la fila 194 din volumul II și autorizației de dare în folosință definitivă de la fila 192.
Așa cum s-a arătat mai sus, asupra parcelei cu nr. top. 2518/2/1/1/1/2 intervenienții nu au un drept de proprietate, ci unul de concesiune, iar raportul de expertiză nu a relevat existența vreunei construcții sau amenajări pe această parcelă, după cum nu a relevat o atare situație nici în ceea ce privește .. 2518/2/1/1/2, concesionată numitului S. G..
În raport cu cele ce preced, instanța reține că nu există nici un impediment de natură legală sau faptică pentru restituirea în natură a celor 3 parcele de teren în litigiu, acestea constituind proprietatea Statului, fiind libere și neafectate de detalii de sistematizare, neconstruite, iar existența contractelor de concesiune nu împiedică restituirea în natură, conform art. 14 din Legea nr. 10/2001.
Totodată, se reține că legea nu prevede existența unor impedimente la restituire cum sunt amplasamentul imobilului, faptul că acesta este greu accesibil, înconjurat de alte imobile sau, cum este cazul în speță, folosit de alte persoane, parțial în mod legal și parțial în mod abuziv (aceștia opunând inițial rezistență la pătrunderea expertului la imobil în vederea îndepliniri atribuțiilor sale), așa încât varianta de restituire solicitată în subsidiar de reclamanți, respectiv aceea prin compensare, nu poate fi primită, deoarece o asemenea modalitate de restituire nu poate fi adoptată decât în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, ceea ce nu este cazul în speță, așa cum s-a arătat mai sus.
În consecință, instanța urmează a constata că, din punct de vedere legal, măsura reparatorie care se impune este cea prevăzută în mod prioritar de lege, respectiv aceea a restituirii în natură.
În raport cu cele ce preced, Tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a dispune restituirea în natură a imobilelor în litigiu, fiind, pe cale de consecință, neîntemeiată cererea reclamanților cuprinsă în precizările de acțiune succesive, în sensul de a se dispune restituirea prin echivalent, prin compensare cu alte imobile sau prin acordarea de puncte conform Legii nr. 165/2013, aceste modalități de restituire având caracter subsidiar și fiind aplicabile exclusiv în ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă.
Față de aceste considerente, în baza art. 25 alin. 1, art. 10 alin. 1 și 2, art. 14 din Legea nr. 10/2001 republicată, Tribunalul urmează a admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții F. R. J., A. C. A. și W. H. R., toți prin mandatar F. K. Friedrich, în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin P., și în consecință urmează a obliga pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a imobilelor situate în B., .. 60, înscrise în c.f. 246 B., nr. top. 2518/2/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 220 mp, 2518/2/1/1/1/1 – loc de casă în suprafață tabulară de 505 mp și 2518/1/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 210 mp, identificate prin raportul de expertiză tehnică nr._/2013, întocmit de expertul F. G., cu instituirea unui drept de folosință special în favoarea reclamanților, în condițiile O.U.G. nr. 184/2002, având în vedere că aceștia nu dețin cetățenia română.
În baza art. 1 alin. 1 și 2, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, instanța va respinge cererile formulate și precizate de reclamanți privind restituirea prin echivalent a imobilelor identificate mai sus.
Având în vedere principiul dependenței procesuale a cererii de intervenție accesorie față de situația juridică a părții în folosul căreia s-a intervenit, Tribunalul urmează a respinge cererea de intervenție accesorie formulată în folosul pârâtului de intervenienții accesorii Mălăia I. și Mălăia D..
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, care reprezintă onorarul expertului topograf, având în vedere că proba cu expertiza de evaluare a fost administrată în dovedirea unei cereri apreciată de instanță ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții F. R. J., A. C. A. și W. H. R., toți prin mandatar F. K. Friedrich, cu domiciliul ales în B., ., la sediul profesional al avocatului B. T., în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin P., și în consecință:
Obligă pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a imobilelor situate în B., .. 60, înscrise în c.f. 246 B., nr. top. 2518/2/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 220 mp, 2518/2/1/1/1/1 – loc de casă în suprafață tabulară de 505 mp și 2518/1/1/1/2 – loc de casă în suprafață tabulară de 210 mp, identificate prin raportul de expertiză tehnică nr._/2013, întocmit de expertul F. G., cu instituirea unui drept de folosință special în favoarea reclamanților, în condițiile O.U.G. nr. 184/2002.
Respinge cererile formulate și precizate de reclamanți privind restituirea prin echivalent a imobilelor identificate mai sus.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată în folosul pârâtului de intervenienții accesorii MĂLĂIA I. și MĂLĂIA D., domiciliați în B., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2015.
PREȘEDINTE, Grefier,
judecător C. F. I. M.
red. C.F.-18.06.2015
Tehnored. – I.M.-18.06.2015
6 ex.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 104/2015. Tribunalul BRAŞOV | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 592/2015.... → |
|---|
