Legea 10/2001. Sentința nr. 104/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 104/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 104/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 104/S
Ședința publică de la 2 iunie 2015
Completul Civ. D4 compus din:
PREȘEDINTE – S. N. – judecător
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cauzei civile de față privind soluționarea contestației formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamantul C. JUDEȚEAN B., P. PREȘEDINTE, în contradictoriu cu pârâții M. I. A., VĂTĂȘAN A., S. R. P. M. DE FINANȚE BUCUREȘTI, M. C., C. ȘI P. N. P. MINISTRU, M. JUDEȚEAN DE E..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20.05.2015 și apoi, din aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
TRIBUNALUL,
În dosarul_ al Tribunalului B., pârâtul C. Județean B., prin președinte, a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu pârâții reconvenționali: M. I. Anexandra, Vătășan A., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. C., C. și P. Național și M. Județean de E..
Cererea reconvențională a fost disjunsă din dosarul inițial și a fost înregistrată în prezentul dosar în care reclamantul reconvențional a dobândit calitatea de reclamant iar pârâții reconvenționali calitatea de pârâți.
P. cererea formulată, reclamantul a solicitat următoarele:
În condițiile art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 213/1998 și a pct. 1 poz. 26 din anexa la această lege, să se constate dreptul de proprietate al Statului R. asupra imobilului monument de arhitectură, situat în B., Piața Sfatului nr. 15, înscris în CF_ B., nr. top 5243/1, compus din casă de piatră cuprinzând încăperile 1, 2, 3, 4 și 5 la subsol; 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21 și 22 la parter și încăperile 41 – 57 la etaj, cu cota de ½ din părțile de uz comun care sunt: terenul construi și neconstruit cu nr. top inițial 5243 în suprafață totală de 549 mp, zidurile comune cu fundațiile lor, podul și acoperișul, fațadele, branșamentele instalațiilor de apă, canal, gaz și electricitate.
În temeiul art. 9 din Legea 213/1998 să se constate că prin HG 972/2002 dreptul de proprietate publică asupra acestui imobil a fost atestat către U. A. T. Județul B..
În condițiile art. 22 din Legea 10/2001 să se constate dreptul de administrare și detenție al Muzeului Județean de E. asupra acestui imobil.
Să se dispună înscrierea în evidențele de carte funciară a acestui drept de administrare, radiat nelegal.
Să se stabilească că obligația de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură sau în echivalent formulată de către persoanele îndreptățite aparține Muzeului Județean.
În condițiile art. 23, 38 și 49 din Legea 422/2001 să se stabilească nivelul valoric al intervențiilor efectuate asupra acestui monument de arhitectură, care au determinat modificarea substanței acestuia.
În condițiile art. 39 din Legea 422/2001 să se stabilească că lucrările la acest monument sunt lucrări de interes public național.
În temeiul art. 34 pct. 3 teza a II-a din Legea 7/1996 să se dispună rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților M. I. A. și Vătășan A. și reînscrierii dreptului de proprietate al Județului B. cu titlu de drept HG 972/2002.
În subsidiar, pentru cazul restituirii în natură, să fie obligate persoanele îndreptățite, pârâții M. I. A. și Vătășan A. la restituirea contravalorii lucrărilor de consolidare și reparații capitale către C. Județean B. și M. C., C. și P. Național, în valoare actualizată în sumă 12.775.914,85 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut următoarele:
În fapt, imobilul situat în B., Piața Sfatului nr. 15, aflat în centrul orașului, se află înscris în toate listele monumentelor istorice din România.
Regimul juridic este dat de valoarea intrinsecă a imobilului ca atare, iar nu de destinația dată acestui imobil, respectiv aceea de muzeu.
Imobilele declarate monumente istorice prin semnificația pe care o au pentru istoria, cultura și civilizația națională și universală fac parte din patrimoniul cultural național și sunt protejate prin lege.
P. urmare, acest imobil se află sub protecția specială a Legii 422/2001.
Potrivit art. 4 din Legea 422/2001, monumentele istorice proprietate publică sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, S. R. și unitățile administrativ teritoriale având dreptul de a le expropria pentru cauză de utilitate publică, cu avizul Ministerului C.; protejarea monumentelor este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială.
În anul 2006, Consiliului Județean B. i-a fost transmisă spre soluționare solicitarea pârâților M. și Vătășan, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari, de restituire parțial în natură și parțial despăgubiri bănești, cu privire la imobilul în litigiu. Ulterior, după modificarea art. 16 din Legea 10/2001 prin Legea 247/2005, aceștia și-au schimbat cererea solicitând restituirea în natură a imobilului. Temeiul de drept al cererii de restituire este art. 16 din Legea 10/2001.
La data înregistrării acestei cereri, imobilul constituia domeniul public al județului B., fiind atestat ca atare prin HG 972/2002, cu drept de administrare în favoarea Muzeului de E. B., conform deciziei 227/1990.
Cum o instanță de judecată a obligat C. Județean B. să se pronunțe în legătură cu solicitarea persoanelor îndreptățite. C. Județean B. a adoptat HG 252/2007 prin care, în vederea soluționării notificării, imobilul este scos din domeniul public și trecut în domeniul privat al Județului B..
În același timp se procedează la întabularea în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate publică a județului asupra acestui imobil cu titlu de drept HG 972/2002, însă din eroare este radiat cu această ocazie dreptul de administrare operativă în favoarea Muzeului de E. B., iar cererea de îndreptare a erorii materiale a fost respinsă.
În aceste condiții,a fost emisă dispoziția 12/2009 a președintelui Consiliului Județean B. de reconstituire în natură.
Nu au fost observate cu această ocazie dispozițiile Legii 422/2001 care nu permit ca monumentele istorice aflate în domeniul public al statului sau unităților administrativ teritoriale să fie trecute în domeniul privat. Este o substanțială deosebire de regim juridic în privința acestor imobile aflate în domeniul public, față de restul imobilelor aflate în domeniul public și care, în temeiul art. 10 din Legea 213/2001, nu pot fi trecute în domeniul privat.
C. general, Legea 213/1998, privitoare la proprietatea publică și regimul acesteia, instituie, în privința domeniului public, două categorii de reglementări, una generală și alta specială.
Cu privire la . a dispoziției 12/2009, revocată, s-a susținut în primul rând, nerespectarea însușirilor bunurilor proprietate publică.
În al doi-lea rând, dispoziția a fost contestată în instanță de către M. de E., în termenul de 30 zile de la comunicare, procesul fiind notat în cartea funciară a imobilului.
Este de la sine înțeles că actul administrativ nu a intrat niciodată în circuitul civil. Oricum, . civil a unui astfel de imobil nu se face decât după parcurgerea fazelor legale privitoare la dreptul de preemțiune al statului.
P. decizia civilă 671/R/2010 a fost soluționată irevocabil excepția de nelegalitate a HCJ 252/2007 prin care imobilul a fost scos din domeniul public al județului și trecut în domeniul privat, în sensul constatării ca nelegale a acestei hotărâri.
Argumentele folosite de instanța de recurs au în vedere faptul că dispozițiile legale nu au fost luate în considerare la emiterea actului administrativ și nu permiteau înstrăinarea legală, existând interdicție legală.
Cu valoare de principiu, Curtea a statuat că actele emise cu încălcarea acestor forme legale sunt nule, chiar dacă prin revizuire, bazată pe art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, această frază a fost înlăturată fiind considerat un plus petit în raport de cererea introductivă, valoarea de principiu a acestei statuări rămâne.
În legătură cu dreptul de administrare al Muzeului de E. s-a susținut că acesta a fost instituit în anul 1990 și reconfirmat în anul 2002.
Nici un act administrativ nu a ridicat Muzeului de E. acest drept.
Cu privire la regimul juridic al investițiilor efectuate în intervalul 1991 - 2010, a căror valoare actualizată este de 12.775.914,85 lei, s-a susținut că prin lege este instituită obligativitatea realizării lucrărilor de protecție a monumentelor istorice, activitățile și măsurile de protejare fiind realizate în interes public.
În atare condiții, toate lucrările efectuate în anii 1991 – 2010 au avut drept scop conservarea, consolidarea și punerea în valoare a acestui monument, lucrări ce i-au modificat substanța.
În atare condiții, toate lucrările efectuate în anii 1991 – 2010 au avut drept scop conservarea, consolidarea și punerea în valoare a acestui monument. Aceste lucrări nu puteau fi stopate prin notificări, somații, interesul ocrotit fiind unul general, pentru cauză de utilitate publică, iar nu unul particular.
Investițiile având caracter public, contravaloarea acestora trebuie recuperată pentru cazul în care imobilul, prin absurd, ar fi restituit în natură.
S. R. și M. C., C. și P. Național au fost chemate în judecată deoarece acestea au aceleași drepturi ca și reclamanta.
Pârâții M. I. A. și Vătășan A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii.
În susținerea poziției exprimate prin întâmpinare, pârâții au expus istoricul derulării relațiilor dintre părți, arătând că prin dispoziția 12/2009 s-a soluționat notificarea în sensul restituirii imobilului în natură.
În baza acestei dispoziții, în temeiul 25 alin. 4 din Legea 10/2001, pârâții și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
S-au adresat reclamantului în vederea punerii în posesie, însă la data de 9.05.2011 a fost emisă dispoziția 338 prin care a fost revocată dispoziția 12/2010, ceea ce a generat o . litigii.
La dosar s-a depus cerere de intervenție principală și accesorie în favoarea reclamantei formulată de Județul B..
P. cererea de intervenție principală s-a solicitat ca în temeiul art. 22 din Legea 10/2001 să se stabilească că pârâta M. Județean de E. B. are calitate de persoană juridică deținătoare a imobilului; drept urmare să fie obligat acest pârât de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură a imobilului.
În susținerea cererii s-a arătat că imobilul în litigiu are destinația de Muzeu al Civilizației Medievale și are ca administrator M. de E., instituție acreditată în conformitate cu Legea 422/2001.
Pârâtul M. de E. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
La termenul de judecată din 15.11.2011 instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție.
Pârâtul S. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii.
La data de 10.01.2012, reclamanta a precizat cererea subsidiară în sensul că a solicitat să se stabilească valoarea lucrărilor de intervenție precum și a studiilor documentațiilor tehnice efectuate de către reclamantă împreună M. C. asupra imobilului în litigiu; să se dispună constituirea unei garații imobiliare asupra imobilului; să se stabilească valoarea actuală a imobilului, mai puțin lucrările de intervenție descrise mai sus, în scopul exercitării dreptului de preemțiune al reclamantului.
La termenul de judecată din 13.03.2012 s-a dispus suspendarea soluționării prezentului litigiu până la soluționarea irevocabilă a dosarului_ .
La data de 20.02.2014 s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei deoarece dosarul_ a fost soluționat irevocabil.
La data de 13.03.2014 s-a depus la dosar o nouă precizare a acțiunii în sensul că s-a renunțat la precizarea cererii subsidiare și s-a micșorat câtimea pretențiilor subsidiare la 7.778.520 lei.
Intervenienta a precizat cererea de intervenție principală, solicitând: să se constate că efectele dispoziției 12/2009 au încetat odată cu emiterea dispoziției 338/2011; să se dispună rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și întabularea dreptului de proprietate al Județului B..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată s-a pus în discuția contradictorie a părților excepția autorității de lucru judecat pentru petitele c, d și e ale acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Imobilul cu nr. top 5243/1 provine din dezmembrarea imobilului cu nr. top inițial 5243 înscris în CF_ B..
Din evidențele de carte funciară rezultă că întregul imobil a aparținut, începând cu anul 1898, lui Eremias G. N.. Ulterior, în anul 1903, a fost înscris dreptul de proprietate al numiților Szavu Gheorgy și Szavu I., iar în anul 1930 dreptul de proprietate al lui S. G. s-a transmis către S. N. și S. M., dreptul de proprietate al lui S. N. se transmite către S. Ghe. M. iar dreptul lui S. I. se transmite către S. I M..
În anul 1958, în baza Decretului 92/1950, imobilul a fost preluat de S. R..
În anul 1991 s-a înscris în cartea funciară dreptul de administrare în favoarea reclamantului, în baza deciziei 206/1991 emisă de Prefectura Județului B..
În anul 1998 imobilul se dezmembrează, lotul cu nr. top 6243/1 rămânând în proprietatea Statului R.. Acesta este compus din casă de piatră, monument de arhitectură, și cota de ½ din părțile de uz comun, compuse din terenul construit și neconstruit în suprafață de 549 mp, zidurile comune cu fundațiile lor, podul și acoperișul, fațadele și branșamentele.
Imobilul cu nr. top nou 5243/1 a fost trecut în CF_ B., la A+1, în proprietatea Județului B., în domeniul public, în anul 2008, dreptul de administrare operativă fiind înscris în această nouă carte funciară în favoarea Consiliului Județean B..
Pentru acest imobil, situat în B., Piața Sfatului nr. 15, pârâții M. I. A., Vătășan A. și O. G., în prezent decedată, au formulat notificare în temeiul Legii 10/2001. Notificarea a fost inițial înregistrată la . B., trimisă spre soluționare Prefecturii Județului B., retrimisă la . și apoi trimisă la C. Județean B..
P. Dispoziția 12/2009 a Președintelui Consiliului Județean s-a dispus restituirea în natură a imobilului cu nr. top 5243/1 către pârâții M. I. A. și Vătășan A., iar în baza acestei dispoziții pârâții și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate.
Pârâta M. de E. a formulat cerere de anulare a acestei dispoziții, înregistrată în dosar nr._ al Tribunalului B.. În timpul desfășurării procesului, a fost emisă dispoziția 338/2011 a Președintelui Consiliului Județean prin care a fost anulată dispoziția 12/2009. În aceste condiții, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Această nouă dispoziție a fost anulată, ca urmare a promovării unei acțiuni în acest sens de către Vătășan A. și M. I. A..
În cadrul dosarului 3253/2009 al Tribunalului B. a fost invocată excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean B. 252/2007 prin care imobilul în litigiu a trecut din domeniul public în domeniul privat al județului.
Această excepție a fost admisă de Curtea de Apel B..
P. sentința civilă 303/S/2011 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul_, dosar din care a fost disjunsă prezenta acțiune, a fost admisă acțiunea formulată M. I. A. și Vătășan A. și s-a constatat nulitatea absolută a dispoziției 338/2011 emisă de C. Județean B.. Această soluție a devenit irevocabilă prin respingerea căilor de atac.
P. anularea dispoziției 338/2011, dispoziția 12/2009 își produce în continuare efectele.
Pârâtul M. Județean de E. a formulat, la data de 10.01.2012, o acțiune, în contradictoriu cu Județul B., M. I. A. și Vătășan A., care a fost înregistrată în dosarul_ . P. această acțiune s-a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției 12/2009; constatarea dreptului de administrare operativă în favoarea Muzeului asupra imobilului din CF_ B., nr. top 5243/1; radierea dreptului de proprietate al pârâților M. I. A. și Vătășan A. și înscrierea dreptului de administrare operativă în favoarea Muzeului.
Până la soluționarea irevocabilă a acestei cereri a fost suspendată soluționarea prezentei cauze.
Raportat la această cerere a fost invocată și excepția autorității de lucru judecat a petitelor c, d și e ale acțiunii, respectiv acelea prin care s-a solicitat să se constate dreptul de administrare operativă și detenție al Muzeului de E. asupra imobilului în litigiu; să se dispună înscrierea în cartea funciară acest drept de administrare și să se stabilească obligația de a se pronunța asupra notificării în sarcina Muzeului de E..
Excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată și va fi respinsă deoarece în cauza înregistrată în dosarul_, C. Județean B., reclamat în prezenta cauză, nu a fost parte, astfel că tripla identitate, de obiect, părți și cauză, impusă de lege pentru a justifica autoritatea de lucru judecat nu este îndeplinită.
Cu privire la fondul litigiului reținem următoarele:
Deși nu există autoritate de lucru judecat, cauza înregistrată în dosarul_ a fost soluționată în mod irevocabil, intrând în puterea lucrului judecat. Soluția a fost aceea de respingere.
În considerentele deciziei 147/. reținut că la data soluționării notificării prin dispoziția 12/2009, asupra imobilului în litigiu era înscris în cartea funciară dreptul de proprietate publică al Județului B., dobândit conform HG 972/2002, iar dreptul de administrare operativă era înscris în favoarea Consiliului Județean B., drept înscris pe baza încheierii_/2008 CF.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Legea 7/1996, în vigoare la data înscrierii dreptului de administrare operativă în favoarea Consiliului Județean B., dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei lei, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință.
Încheierea_/2008 CF nu a fost atacată și nici nu s-a cerut rectificarea cărții funciare în temeiul vreunuia din cazurile reglementate de lege.
S-a mai reținut și faptul că prin sentința civilă 219/2008 a Tribunalului B., pârâtul Județul B., prin C. Județean B. a fost obligat să soluționeze notificarea.
Argumentele invocate de reclamantul C. Județean B. în susținerea acelorași cereri nu sunt de natură să înlăture prezumția de adevăr dedusă din puterea de lucru judecat a acestei hotărâri, astfel că cererile de constatare a dreptului de administrare operativă în favoarea pârâtului M. de E. B., înscrierea în cartea funciară a acestui drept și stabilirea în sarcina sa a obligației de soluționare a cererii de restituire a imobilului vor fi respinse.
Dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost înscris, succesiv, în favoarea Statului R., apoi a Județului B. și în prezent în favoarea pârâților M. I. A. și Vătășan A., iar instanța nu poate constata existența dreptului de proprietate contrar evidențelor de carte funciară astfel că petitele formulate în acest sens vor fi respinse, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea 7/1996.
Dispoziția 12/2009 prin care s-a restituit în natură imobilul pârâților M. I. A. și Vătășan A. este aptă să-și producă efectele, instanțele de judecată anulând dispoziția de revocare și respingând contestațiile formulate împotriva acesteia, astfel că rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului acestora și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Județului B. va fi respinsă.
Reclamanta a mai solicitat, prin cererea principală, să se stabilească nivelul valoric al investițiilor efectuate asupra imobilului monument de arhitectură, care au modificat substanța acestuia și să se stabilească caracterul de lucrări de interes public național al acestor lucrări.
În motivarea acestor cereri s-a susținut că în anii 1991 – 2010 au fost efectuate lucrări în scopul conservării, consolidării și punerii în valoare a acestui monument.
Reclamanta nu a arătat concret în ce au constat lucrările, ce lucrări au fost efectuate în fiecare an în parte și cuantumul investițiilor, limitându-se la a solicita generic stabilirea existenței unor lucrări de interes național și determinarea nivelului valoric al acestora.
Aceste cereri au valoarea unor cereri de asigurări de dovezi, ducând la stabilirea unor stări de fapt, astfel că vor fi respinse ca inadmisibile.
În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâților M. I. A. și Vătășan A. la restituirea contravalorii lucrărilor de consolidare și reparații capitale, lucrări în valoare actualizată în cuantum de 12.775.914,85 lei, precizate ulterior la 7.778.520 lei.
Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al acestei cereri subsidiare, iar prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâtul M. de E. a invocat în susținerea cererii reclamantului îmbogățirea fără justă cauză.
Îmbogățirea fără justă cauză dă dreptul la despăgubiri în limita măririi patrimoniului persoanei de la care se solicită, însă în cauză nu s-au solicitat despăgubiri reprezentând sporul de valoare adus imobilului, ci valoarea investițiilor efectuate, astfel că acest principiu al îmbogățirii fără justă cauză nu poate fi reținut în cauză.
Imobilul a fost restituit în natură pârâților M. și Vătășan în procedura reglementată de Legea 10/2001, lega cu caracter special.
Conform prevederilor art. 41 din această lege, distrugerile și degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi după . acesteia și până în momentul predării efective către persoana îndreptățită cad în sarcina deținătorului imobilului; deținătorul imobilului, în prezența persoanei îndreptățite, va încheia un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.
În cauză nu s-a dovedit existența unor procese verbale care să ateste starea imobilului la data intrării în vigoare a legii, la data notificării, la data soluționării notificării, pentru a se putea aprecia necesitatea efectuării lucrărilor pentru a evita distrugerile și degradările anterior, respectiv ulterior momentului prevăzut de lege.
Reclamantul a solicitat contravaloarea actualizată a lucrărilor de investiții efectuate în perioada 1991 – 2010, iar persoanelor îndreptățite cărora li s-a restituit imobilul în natură în condițiile Legii 10/2001, prin dispoziția 12/2009, nu li se poate pune în sarcină obligația de plată a unei astfel de despăgubiri.
Aprecieri asupra necesității și utilității lucrărilor efectuate și asupra sporului de valoare adus imobilului prin aceste lucrări exced cadrului procesual, astfel că orice analiză în acest sens ar duce la încălcarea principiului disponibilității.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, instanța va respinge acțiunea reclamantului.
Pentru aceleași considerente va fi respinsă și cererea de intervenție în interesul reclamantului, formulată de intervenientul Județul B..
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu a Județului B., aceasta va fi respinsă deoarece în dosarul_ al Tribunalului B. s-a stabilit entitatea de unitate deținătoare care are obligația de soluționare a notificării.
Precizarea cererii de intervenție, prin care s-a solicitat să se constate că efectele dispoziției 12/2009 au încetat odată cu emiterea dispoziției 338/2011; să se dispună rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și întabularea dreptului de proprietate al Județului B., va fi, de asemenea, respinsă deoarece prin sentința civilă 303/S/2011 a fost anulată dispoziția 338/2011, situație în care dispoziția 12/2009 își produce efectele, printre acestea fiind și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, conform art. 25 alin. 4 din Legea 10/2001.
Cererea pârâtului M. de E. B. va fi respinsă deoarece aceasta, prin întâmpinare, a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii, iar acțiunea a fost respinsă, astfel că reclamanta nu a căzut în pretenții față de această parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge acțiunea formulată și precizată de reclamantul C. Județean B. în contradictoriu cu pârâții M. I. A., Vătășan A., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. C., C. și Patrimonului Național și M. Județean de E., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de intervenție principală formulată de intervenientul Județul B. și cererea de intervenție accesorie, în interesul reclamantului, formulată de același intervenient.
Respinge cererea pârâtului M. de E. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.06.2015.
PREȘEDINTE,
Pentru S. N. aflată în
Concediu de odihnă, semnează
Președintele Tribunalului B.
Judecător A.-N. M.
Grefier,
Pentru I. M. aflată în
Concediu de odihnă, semnează înlocuitor grefier șef secție
Grefier- D. A.
Red. S.N./06.07.2015
Tehnored. AD/06.07.2015
9 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 578/2015.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 103/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
