Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 594/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 594/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 594/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 594/. camerei de consiliu din 29.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – R. C.
Judecător – P. M.
Grefier – M. D.
Pe rol este judecarea apelului formulat de către apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România SA – Direcția Regională de D. și Poduri B. împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ la data de 30.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Verificându-și competența în baza dispozițiilor art. 131 raportat la art. 95 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 466 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea de apel dedusă judecății.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL,
Prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu la data de 30.03.2015 în dosarul civil nr._ de către Judecătoria Zărnești s-a respins cererea de învestire cu formulă executorie formulată de petenta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B. privind învestirea cu formulă executorie a procesului – verbal de constatare a contravenției . nr._/21.05.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Petenta C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. – Direcția Regională de D. și Poduri B. a solicitat investirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/21.05.2012.
În drept, potrivit art. 6401 alin.1 din codul de procedură civilă titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie.
La analizarea temeiniciei cererilor de învestire cu formulă executorie, instanța a verificat dacă s-a solicitat învestirea cu formulă executorie a unui titlu executoriu, precum și dacă erau îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6401 alin. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv dacă înscrisul întrunea toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege.
În cauză, potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Cu toate acestea, instanța a constatat că titlul executoriu ce face obiectul prezentei cauze nu întrunea toate condițiile de formă cerute de lege. Astfel, conform art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției trebuia să cuprindă în mod obligatoriu semnătura agentului constatator, sub sancțiunea nulității absolute. Or, procesul-verbal de contravenție ce face obiectul prezentei cauze nu cuprindea semnătura olografă a agentului constatator, ci numai o semnătură electronică.
D. întreaga economie a Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege. Aceleași dispoziții legale conduc la concluzia că procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual.
Totodată, din examinarea dispozițiilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, instanța a constatat că un înscris în format electronic este destinat folosirii strict în sistemul electronic.
În plus, potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Or, procesul-verbal de contravenție are natura juridică a unui act administrativ, respectiv act public, nefiind un înscris sub semnătură privată. Tot astfel, nici OG nr. 2/2001 sau OG nr. 15/2002 nu cuprind mențiuni cu privire la semnarea electronică a proceselor verbale.
În aceste condiții, instanța a constatat că procesele-verbale de contravenție purtând semnătura electronică a agentului constatator nu întrunesc condițiile de formă instituite prin dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
De altfel, aceleași concluzii se desprind și din Decizia pronunțată la data de 16.02.2015 de Înalta Curte de Casație într-un recurs în interesul legii(nepublicată), potrivit cu care: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În consecință, reținând că procesul-verbal de contravenție nu întrunește condițiile de formă pentru a fi titlu executoriu, lipsind semnătura agentului constatator, instanța a respins cererea de învestire cu formulă executorie formulată de petenta C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. – Direcția Regională de D. și Poduri B..
Împotriva acestei soluții a declarat apel petenta C. Națională de A. și D. Naționale din România prin Direcția Regională de D. și Poduri B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea acesteia și admiterea cererii de învestirea cu formulă executorie.
În motivarea cererii de apel, apelanta a arătat că față de reținerea instanței de fond, relativ la verificarea înscrisului în original, Procesul verbal de constatare a contravenției a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și HG 1259/2001 de către agentul constatator al apelantei, conform certificatului emis de Certsign SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Mai arată apelanta că decizia nr. 6/2015, pronunțată de ICCJ nu are aplicabilitate cu privire la procesele verbale încheiate anterior emiterii acesteia, întrucât se aplică numai pentru viitor potrivit principiului neretroactivității legii civile.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 466 C.pr. civ., OG 15/2002, Legea 455/2001, HG 1259/2001.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând hotărârea atacată, raportat la actele și lucrările dosarului, la motivele invocate și la dispozițiile legale incidente în speță, instanța de apel reține următoarele:
Prin decizia nr. 6/2015, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, statuând că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
În M. Of. nr. 199 din 25 martie 2015 a fost publicată decizia ICCJ nr. 6/2015, astfel încât dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Înalta Curte a reținut că aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementata de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 – legea specială – care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 – dreptul comun în materie contravențională.
Semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.
Actul stocat pe suport informatic, având semnătura electronică a autorului său, beneficiază de prezumția de validitate, prevăzută de art. 283 din Codul de procedura civilă, care impune doar condiția existenței „unor garanții suficient de serioase” de credibilitate a documentului și care funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar „în favoarea terților”, iar nu împotriva lor.
Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătura electronică extinsă.
Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.
Prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, ICCJ a statuat că voința legiuitorului a fost aceea ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport hârtie. În aceste condiții, exista o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.
Este adevărat că semnătura electronică extinsă atașata unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție, întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport hârtie și, în plus, aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul său, însă aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.
Susținerea apelantei că această decizie în interesul legii se aplică doar proceselor-verbale de contravenție încheiate după publicarea în Monitorul Oficial este eronată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.517 al.2 și 4 C.pr. civ., decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este însă obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei.
Decizia în interesul legii ce a fost pronunțată vizează caracterul nul absolut al proceselor verbale de contravenție emise în format electronic în baza OG nr.15/2002, indiferent de data emiterii acestora, respectiv anterior sau ulterior deciziei. Textele legale enunțate anterior nu pot conduce la nicio concluzie contrară, instanțele de judecată fiind obligate de la data publicării deciziei la constatarea acestui caracter, doar hotărârea instanței fiind ulterioară deciziei, nu și procesul-verbal de contravenție.
Având în vedere toate aceste argumente, tribunalul apreciază ca prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel încât în temeiul art. 480 C.pr. civ. va respinge apelul declarat de apelantă și va păstra încheierea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către apelantul C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B., cu sediul în municipiul B., .. 13, ., județul B., împotriva încheierii din 30.03.2015 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 29.05.2015.
Președinte, Judecător,
R. C. P. M.
Grefier,
M. D.
Red. P.M./22.06.2015
Tehnored. M.D./22.06.2015
3 ex.
Judecător fond M. M.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 592/2015.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 633/2015.... → |
|---|
