Legea 10/2001. Sentința nr. 78/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 78/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 78/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 78 /S
Ședința publică din data de 05.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE –V. M.
GREFIER- D. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii formulată în temeiul Legii 10/2001, formulată de contestatoarea W. –S. H. în contradictoriu cu intimații . reprezentant legal și S. R. prin M. Finanțelor P. – prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 27.04.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 05.05.2015
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta W. - S. H., în contradictoriu cu pârâții .. și S. R., a solicitat instanței obligarea acestora să dispună în favoarea reclamantei, în compensare pentru imobilul revendicat situat în B., ., înscris în CF nr. 59 colectivă B., sub nr. top 4955/2 a unor alte imobile situate în B., .. 10, înscris în CF_ B., sub nr. top 5734/2/6 totul/5- nr. cadastral_-C1-U4; .. 44, înscris în CF nr._ sub nr. top [6117/1-6117/2]/2, nr. top [6117/1-6117/2]/5; . nr. 41, ., . CF nr._ B., sub nr. top 9219/11/1/3/2/2/LXIII.
Solicită a se dispune acordarea unui alt imobil aflat în administrarea pârâtei 1 pentru diferența valorică dintre imobilul revendicat, mai valoros, și imobilele atribuite în compensare.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că a depus Notificarea nr. 3135/29.10.2001 în baza Legii 10/2001, pentru imobilul din B. . care a fost proprietatea autoarei sale W. Erna (născută Galli), admisă în parte prin Decizia nr. 503/02.02.2007 întrucât o parte din imobil a fost înstrăinată conform Legii 112/1995 pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Nefiind emisă decizie de stabilire a despăgubirilor de către Comisia Centrală, a solicitat returnarea dosarului către pârâtă, în temeiul art. II al. 1 din Legea 368/2013 pentru compensarea cu un alt imobil, potrivit prevederilor art. 22 din Normele de aplicarea a Legii 165/2013.
La nivelul Municipiului B. pot fi identificate imobile care pot fi acordate în compensare, statul este proprietar tabular asupra imobilelor indicate în cerere, dispozițiile legale fiind în sensul reparației în natură pentru imobilele deposedate abuziv în perioada regimului comunist.
Această reparație nu este lăsată la aprecierea exclusivă a unității deținătoare, instanța având posibilitatea cenzurării eventualului abuz al acesteia de a nu declara anumite bunuri ca fiind disponibile, analizarea cererii reclamantului de către instanță nereprezentând o ingerință a acesteia în atribuțiile organelor administrative.
Conform dispozițiilor acelorași norme, conducătorul entității investite cu soluționarea notificărilor are obligația afișării lunare a tabelului cu bunurile disponibile care pot fi acordate în compensare, obligație neîndeplinită de pârâtă.
S. R. rămâne proprietar asupra imobilului care a aparținut autorului reclamantului, preluat prin expropriere și tot statul a reglementat și această formă de reparație prin compensare, cererea fiind justificată.
P. precizarea cererii de chemare în judecată, depusă la fila 171 a volumului 1 al dosarului, reclamanta solicită alte două imobile aflate în administrarea pârâtei .. respectiv cele situate în B., .. 128, . CF_ B., sub nr. top 1929/2/1/1/1/b/1/1/1/3 și ., ap.1, . CF nr._, sub nr. top 7536/1/15.
În drept, cererea a fost motivată pe prevederile Legii 10/2001, Legii 368/2013.
Pârâta .. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, susținând că Notificarea nr. 3135 din 29.10.2001 a fost soluționată prin Decizia nr. 503 din 02.02.2010 prin care au fost restituite reclamantei patru apartamente situate în imobilul din B., ., ocupate de chiriași și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru alte cinci apartamente din același imobil, care au fost înstrăinate în baza Legii 112/1995.
Această decizie a rămas în forma inițială urmare Sentinței civile nr. 11/S din 24.01.2008 a Tribunalului B., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 122/..2008 a Curții de Apel B. și Decizia nr. 9840 din 03.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosar civil nr._ al Tribunalului B..
Decizia a fost depusă la A.N.R.P. care nu a emis decizie de stabilire a despăgubirilor, bunurile solicitate în compensare nu sunt libere de orice sarcini cum prevede Legea 165/2013 și Normele de aplicare a acesteia, fiind ocupate de chiriași unii dorind să le cumpere, iar societatea nu deține în bunuri imobile și/sau servicii pentru a fi acordate în compensare, potrivit art. 1 al. 2 din Legea 165/2013, această situație fiind afișată la sediul său potrivit dispozițiilor legale.
P. HCL 313/2013 s-a aprobat punerea în aplicare a Sentinței civile nr. 6966/2011 a Judecătoriei B., privind convenția de eșalonare la plată încheiată între M. B., proprietarul fondului locativ și S.C. B. Invest S.R.L., Primăria solicitând punerea la dispoziția Consiliului Local a imobilelor libere de sarcini, exclusiv contractele de închiriere, conform art. 10 din Legea 10/2001, potrivit Adresei înregistrată la pârâtă sub nr. 2153/04.04.2014.
P. însăși notificarea formulată de reclamantă, aceasta a solicitat „ obligarea deținătorului imobilului la calcularea restului de despăgubiri eferente imobilului situat în B., ..
După precizarea acțiunii, pârâta a completat întâmpinarea sa, arătând că imobile situate în B., .. 128, ., . libere din punct de vedere juridic, fiind ocupate de chiriași în baza Contractelor de închiriere nr. 8325/2010 (N. E. și fiul Bocă R.) și nr. 3768/2009 (D. L. I. și D. R. B.).
În drept, s-au invocat prevederile Legii 10/2001, modificată și completată prin Lega 1/2000, Legea 165/2013 și Legea 368/2013.
Și pârâtul S. R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. și lipsei calității de reprezentant a ministerului pentru statul român, susținând că imobilele nu fac parte din domeniul public al statului, potrivit art. 12 din Legea 213/1998, notificarea fiind soluționată de pârâta .. prin decizia 503/02.02.2007 și nu de către stat.
Întrucât litigiul nu are ca obiect bunuri din domeniul public al statului, nu este justificată nici reprezentarea acestuia de către M. Finanțelor P., iar bunurile ce se solicită a fi acordate în compensare aparțin, în virtutea legii Municipiului B., acesta trebuind să reprezinte S. R. în cauza dedusă judecății.
În ce privește fondul cauzei deduse judecății, arată că instanța urmează a aprecia asupra temeiniciei cererii reclamantului după verificarea incidenței prevederilor Legii 165/2013.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinările depuse la dosarul cauzei, susținând că valabilitatea contractelor de închiriere este limitată până la data de 19.05.2014, nu se poate proceda la valorificarea dreptului de preemțiune al chiriașilor, aceștia putând încheia un nou contract cu persoana căreia i s-a restituit imobilul în compensare.
Măsura acordării bunurilor în compensare este prevăzută de legea specială, nu este lăsată de legiuitor la aprecierea discreționară a entității investite cu soluționarea notificării, s-a făcut dovada existenței unor bunuri ce pot fi acordate în echivalent, iar instanța poate sancționa acest abuz prin dispunerea acordării măsurii.
În răspunsul formulat la întâmpinarea pârâtului S. R. se arată că acesta are calitate procesuală pasivă întrucât trebuie să garanteze realizarea efectivă și rapidă a dreptului la restituire, este proprietarul tabular ala imobilelor solicitate în compensare și nu este justificată înlăturarea din proces a acestui pârât, chiar dacă unitatea deținătoare se pronunță asupra notificări prin decizie motivată, fiind singurul răspunzător de prejudiciul cauzat prin nefuncționarea mecanismului destinat a asigura plata măsurilor reparatorii prin echivalent datorate în baza Legii 10/2000.
Și reprezentarea acestuia prin M. Finanțelor P. este justificată pentru capătul de cerere prin care se solicită compensarea cu alte imobile proprietatea tabulară a Statului R..
În cauză, au fost formulate și cererii de intervenție accesorie în interesul pârâtei S.C. R. de către intervenienții T. A., F. M. A. B., I. D., admise în principiu prin Încheierea de ședință din 22.09.2014 pentru considerentele rezultate din conținutul acestei încheieri de ședință, valabile și în ce privește cererea intervenienților D. L. I. și D. R. B..
S-a reținut că intervenienții justifică un interes legitim în promovarea cererilor lor în condițiile în care ambele categorii de drepturi ale părților sunt deopotrivă protejate de legislația internă și chiar de practica CEDO în materie.
Și M. B. a formulat cerere de intervenție invocând inexistența la dispoziția pârâtei a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare potrivit prevederilor H.G. 401/2013, susținând că locuințele în litigiu fac parte dintre cele prevăzute în anexa 2 a HCL 241/2005 și se regăsesc în proprietatea privată a Municipiului B., fiind supuse dispozițiilor Legii 215/2001, cerere admisă în principiu prin aceeași încheiere de ședință.
Analizând excepțiile invocate, cererea reclamantei în raport de probele existente la dosarul cauzei și dispozițiile legale aplicabile speței, precum și cererile de intervenție formulate în cauză, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanța va analiza mai întâi excepțiile invocate de pârâtul S. R., prin întâmpinarea sa, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor P. pentru statul român.
Dispozițiile legilor speciale, în temeiul cărora a fost promovată prezenta acțiune, sunt clare în ce privește calitatea procesuală pasivă, legiuitorul atribuind-o emitenților deciziile sau dispozițiilor prin care se soluționează notificările, cum rezultă din prevederile art. art. 3 pct. 4 lit. a și b din Legea 165/2013.
Potrivit acestora, în înțelesul prezentei legi, expresiile și termenii de mai jos au următoarele semnificații:
„ 4. entitatea învestită de lege - următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:
a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare … ;
b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; „
Pentru aceste motive, nu poate fi primită susținerea reclamantului în sensul justificării calității procesuale pasive a statului în temeiul dispozițiilor specifice ale dreptului comun, astfel că va fi respinsă excepția.
În condițiile în care statul nu are calitate procesuală, nici ministerul nu are pe cine reprezenta, excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia pentru stat rămânând fără obiect și va fi respinsă ca atare.
Pe fond, susținerile reclamantei în sensul derulării procedurii speciale reglementată de Legea 10/2001 și finalizării acesteia prin emiterea decizia de soluționare a notificării, sunt confirmate de probele dosarului, prin decizia nr. 503 din 02.02.2007 prin care au fost restituite reclamantei patru apartamente situate în imobilul din B., ., ocupate de chiriași și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru alte cinci apartamente din același imobil, cu terenul aferent, care au fost înstrăinate în baza Legii 112/1995.
Decizia 503/2007 a fost depusă la Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților (A.N.R.P.) fiind constituit dosarul nr._/CC și care a fost solicitat la returnare prin cererea înregistrată sub nr. 8729/RG din 06._, în temeiul art. II din Legea 368/2013, cerere căreia s-a dat curs de către Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților în sensul returnării dosarului către pârâta ..
Această pârâtă răspunde reclamantei în sensul că nu poate da curs cererii sale de acordare în compensare a altor bunuri, ca măsură reparatorie în echivalent, întrucât nu dispune de astfel de bunuri libere de sarcini la dispoziție pentru a face obiectul acordării în compensare, conform art. I al. 2 din Legea 368/2013 (filele 160-165).
Imobilele solicitate în compensare sunt ocupate de chiriași, cel situat în B., .. 10 de către M. G., I. D.-intervenient, O. V., și N. M. (filele 53-66 vol. 1), cel din .. 44 de către intervenienții T. A., F. M. A. B. (filele 71-76), cel din . nr. 41, ., . Z. Iolan (filele 67-70), cele din B., .. 28, ap. 3 și ., ap.1, . N. E. și intervenienții D. L. I. și D. R. B. (filele_).
Chiar dacă s-a confirmat de către serviciul de specialitate decesul chiriașei Z. Iolan, nu se poate reține că spațiul deținut de aceasta este la dispoziția pârâtei pentru acordarea în compensare, pentru inexistența unei astfel de dovezi și raportat la necesitățile acesteia de a asigura locuințe sociale peroanelor aflate în nevoie, potrivi reglementărilor legale în materie, reclamanta nefăcând parte din această categorie.
Potrivit art. 1 al. 1 și 2 din Legea 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată și completată prin Legea 368/2013 „ Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură” iar „ În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare (….), precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III”.
Reclamanta este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii din perspectiva prevederilor art. 3 pct. 3 din H.G. nr. 401/2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013, măsurile compensatorii fiind acordate la propunerea entităților investite cu soluționarea notificărilor, cum rezultă din prevederile art. 21 din Legea 165/2013 și art. 22 ind. 1 din H.G. 401/2013 – Capitolul ^1 privind mecanismul și condițiile privind compensarea cu bunuri oferite în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist
Potrivit acestor dispoziții legale, măsura reparatorie a compensării cu bunuri oferite în echivalent, prevăzută de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, se aplică de către entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 și constă în acordarea de bunuri, libere de orice sarcini, în echivalent valoric.
P. același articol se prevede că bunurile care pot face obiectul compensării, în condițiile legii, sunt terenurile, cu sau fără construcții și construcțiile finalizate sau nefinalizate, precum și modul de stabilire a echivalenței valorice între bunurile care au făcut obiectul cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 și bunurile care se acordă în compensare prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare.
În cazul construcțiilor nefinalizate, valoarea se stabilește proporțional cu stadiul de execuție, stabilit prin raport de expertiză tehnică, întocmit de un expert autorizat, în condițiile legii.
De asemenea, este stabilită obligația entității învestite cu soluționarea notificării în baza Legii nr. 10/2001 de a afișa situația bunurilor care pot fi acordate în compensare, la sfârșitul fiecărei luni, atât pe site-ul unității cât și la sediul acesteia.
Potrivit art. 22^3 din aceleași Norme, măsura compensării se dispune prin dispoziția, decizia sau, după caz, ordinul conducătorului entității învestite cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001.
În speță ne aflăm în situația emiterii deciziei de către unitatea investită cu soluționarea notificării, comunicării deciziei către A.N.R.P. și solicitării de returnare a acesteia în vederea acordării măsurilor compensatorii în modalitatea „alte bunuri în echivalent”.
Reclamanta nu a parcurs această procedură în fața unității investite cu soluționarea notificării sale care a emis decizia, cum s-a arătat mai sus, adresându-se direct instanței competente a analiza contestația împotriva deciziei emisă în baza legii 10/2001 și Legii 165/2013, după ce soluția dată prin decizia nr. 503 din 02.02.2007 în sensul restituirii către reclamantă a patru apartamente situate în imobilul din B., ., ocupate de chiriași și propunerii de acordare de despăgubiri pentru alte cinci apartamente din același imobil, cu terenul aferent, care au fost înstrăinate în baza Legii 112/1995.
Pârâta a comunicat reclamantului inexistența unor imobile la dispoziția sa pentru a fi acordate în echivalent pentru cel preluat de stat și care a făcut obiectul notificării soluționate în modalitatea arătată ( fila 145 ), depunând și dovada afișării situației bunurilor respective ( filele 32-50 vol. 1 și 20-30, 45-48 vol. 2), aspect ce rezultă si din înscrisurile depuse la filele 11-19, 36, 60-62 din vol. 2).
Esențial pentru soluționarea cauzei, în maniera solicitată prin cererea de chemare în judecată, este existența unor bunuri la dispoziția pârâtei, libere de orice sarcini, pentru ca aceasta sau instanța să poată acorda măsura reparatorie a compensării cu bunuri oferite în echivalent, potrivit prevederilor art. 22 ind. 1 din H.G. 401/2013.
Existența contractelor de închiriere având ca obiect imobilele solicitate la acordare în echivalent semnifică atât existența locațiunii ca sarcină asupra imobilelor menționate, din perspectiva prevederilor speciale ale art. 23 al. 2 lit. a din Legea 7/1996, cât și neîndeplinirea condiției legale ca astfel de imobile să fie „ libere de orice sarcini „ pentru a pute a fi acordate în echivalent.
Pe de altă parte, reclamanta are domiciliul în străinătate, respectiv în Germania, aspect rezultat din decizia 503/2007 fără a exista dovezi care să contrazică această stare de fapt, astfel că nu se poate reține nevoia de spațiu ca justificare a acordării altor spații de locuit pe lângă cele patru restituite prin decizia menționată, în condițiile afectării acestora de contractele de închiriere menționate și implici a drepturilor chiriașilor.
Drepturile foștilor proprietari ca și cele ale foștilor chiriași, respectiv a celor către care s-a vândut parte din imobilul preluat de la reclamant, sunt deopotrivă protejate de Constituția României și Convenția Europeană a drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând, de principiu, asupra acestui aspect în sensul că „ diminuarea vechilor atingeri nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporționate. În acest sens, legislația ar trebui să permită să se ia în considerare circumstanțele speciale ale fiecărei spețe, astfel încât persoanele care și-au dobândit bunurile de bună credință să nu fie aduse în situația de a suporta ponderea responsabilității Statului care a confiscat în trecut aceste bunuri „ ( Cauza R. împotriva României – 2006 ).
Chiar dacă nu ne aflăm în această ipoteză din două perspective, respectiv că apartamentele deținute în chirie de către intervenienți nu sunt și nu au fost în proprietatea reclamantei, pe de o parte și nu au fost vândute către chiriași în condițiile legii, pe de altă parte, statuările din hotărârea menționată operează și în speță, Curtea reamintind că trebuie păstrat un echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului.
Potrivit statuărilor aceleiași Curți E.D.O., în speță, acest echilibru ar fi distrus dacă intervenienții ar fi lipsiți de spațiul locativ atribuit în condițiile legii speciale, ei suportând o sarcină specială și exorbitantă în condițiile în care reclamanta a beneficiat atât de restituirea în natură a unor unități locative cât și de acordarea de despăgubiri pentru partea din imobil imposibil de restituit în natură.
De asemenea, prin Decizia nr. 269/2014 a Curții Constituționale s-a reținut că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza M. A. și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită, rețineri similare și celor din Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014.
Se mai face trimitere la Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza P. și alții împotriva României, în care „ Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive, cum ar fi eșalonarea plății acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și găseau un just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia”.
P. aceeași decizie, Curtea a reținut ca fiind constituționale și prevederile Legii nr. 165/2013, respectiv art. 16 referitoare la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, art. 21 alin. 6 privind evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, statuând că procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv este în acord cu prevederile art. 44 alin. (1), teza a doua, din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege ( a se vedea și Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din data de 19 iunie 2013).
Pentru toate aceste considerente, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. și respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a acestui minister pentru statul român ca rămasă fără obiect, va fi respinsă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta W. - S. H., în contradictoriu cu pârâta .., ca neîntemeiată și ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., prin Administrația Județeană a Finanțelor P. B..
De asemenea, pentru aceleași considerente mai sus dezvoltate, vor fi admise cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtei .., formulate de intervenienții T. A., M. B., prin P., F. M. A. B., I. D., D. L. I. și D. R. B..
Analizând conținutul cererilor de intervenție în interesul pârâtei .. în raport de solicitarea reclamantei de restituire prin echivalent a imobilelor preluate abuziv de către stat pentru care au fost acordate despăgubiri în condițiile prevederilor legale speciale și dreptul de locațiune actual invocat de intervenienți, instanța reține că intervenienții persoane fizice justifică un interes legitim în promovarea cererilor lor în condițiile în care ambele categorii de drepturi ale părților sunt deopotrivă protejate de legislația internă în acord cu Convenția E.D.O. și jurisprudența C.E.D.O.
În temeiul art. 453 raportat la art. 451 al. 2 din Codul de procedură civilă, reclamanta va suporta cheltuielile de judecată proprii și pe cele ale intervenienților, urmând a fi obligat la plata sumei de 1200 lei către intervenientul F. M. A. B. și 1500 lei către intervenientele D. L. I. și D. R. B., reprezentând onorarii avocațiale (filele 98-102) în cuantum redus față de cel de 4000 solicitat, raportat la activitatea concretă a apărătorului acestor părți, respectiv redactarea cererii de intervenție și prezența la 7 termene de judecată la care nu s-au pus în discuție chestiuni de drept care să determine o complexitate superioară a cauzei.
Ceilalți pârâți și intervenienți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. și respinge excepție lipsei calității de reprezentant a acestui minister pentru statul român ca rămasă fără obiect, excepții invocate de pârât prin întâmpinare.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta W. - S. H., cu domiciliul ales în B., .. 43, camera 212, la sediul avocatului N. D., județul B., în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în B., . nr. 29, județul B., ca neîntemeiată.
Respinge aceeași cerere de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta W. - S. H., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., prin Administrația Județeană a Finanțelor P. B., cu sediul ales în B., .. 7 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtei .., formulate de intervenienții T. A., CNP_, cu domiciliul în B., .. 44 ., prin P., cu sediul în B., ., F. M. A. B., CNP_, cu domiciliul în B., .. 44, ., cu domiciliul ales în B., .. 64, . Avocat Crisitina G., D. L. I. și D. R. B., cu domiciliul ales în B., .. 32, . Avocat Kulcsar A..
Obligă reclamanta W. - S. H. la plata sumei de 1200 lei către intervenientul F. M. A. B. și 1500 lei către intervenientele D. L. I. și D. R. B., cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul B. .
Pronunțată în ședință publică din 05.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
V. M. D. A.
Red. VM/28.09.2015
Dact.AD/28.09.2015
Ex.11
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 247/2015. Tribunalul BRAŞOV | Partaj judiciar. Decizia nr. 250/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
