Partaj judiciar. Decizia nr. 250/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 250/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.250 /R
Ședința publică din data de 07.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. L.
JUDECĂTOR: C. D.-P.
JUDECĂTOR: V. M.
GREFIER: D. ANDORNIC
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării recursului declarat de recurenta-pârâtă P. M., împotriva Sentinței civile nr._/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. D., P. R. P. și G. N. L., intimatul-reclamant S. A. și intervenientul accesoriu G. I., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 23.04.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 30.04.2015 și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 07.05.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._ din 22.09.2014, pronunțată de Judecătoria B., s-a hotărât următoarele: a admis acțiunea civilă având ca obiect „ieșire din indiviziune” formulată de reclamantul S. A., în calitate de moștenitor al defunctei reclamante S. E. (născută G.),decedată la data de 07.01.2010 în contradictoriu cu pârâții P. M., M. D., născută C., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului pârât C. M., decedat la data de 15.12.2010, P. R. P., născută G., G. N. L..
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional P. M. în contradictoriu cu reclamantul S. A., în calitate de moștenitor al defunctei reclamante S. E.( născută G.), decedată la data de 07.01.2010.
A dispus sistarea stării de indiviziune a părților cu privire la imobilul teren în suprafață de 595 mp înscris în CF nr._ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ B.), nr. top 6771/1/b/2/2, situat în mun. B., ., jud. B., prin partajarea imobilului în natură, prin formarea a trei loturi, conform raportului de expertiză tehnică nr._/2011 efectuat de expert A. G., astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, lucrare avizată afirmativ de către A.N.C.P.I. – O.C.P.I. B. prin procesul verbal de recepție nr. 1184/2014, documentație ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după cum urmează( potrivit Anexei nr. 16 A varianta 2 fila 81 vol. 3):
- Lotul nr. 1 cu nr. top nou 6771/1/b/2/2/1 în suprafață de 198 mp se atribuie în proprietatea exclusivă a pârâtei reclamante reconvenționale P. M.
- Lotul nr. 2 cu nr. top nou 6771/1/b/2/2/2 în suprafață de 198 mp se atribuie în proprietatea exclusivă a reclamantului pârât reconvențional S. A., în calitate de moștenitor al defunctei reclamante S. E.( născută G.).
- Lotul nr. 3 cu nr. top nou 6771/1/b/2/2/3 în suprafață de 199 mp se atribuie în proprietatea exclusivă a pârâților M. D., născută C., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului pârât C. M., decedat la data de 15.12.2010, P. R. P., născută G. și G. N. L..
A dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate rezultat pentru reclamantul pârât reconvențional S. A., pârâta reclamantă reconvențional P. M. și pârâții M. D., născută C., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului pârât C. M., decedat la data de 15.12.2010, P. R. P., născută G. și G. N. L., cu titlu de ieșire din indiviziune.
A dispus modificarea suprafeței imobilului teren situat în mun. B., ., jud. B., înscris în CF nr._ B.( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ B.), nr. top 6771/1/b/2/2, în sensul menționării suprafeței de 595 mp, în loc de 611,208 mp, conform raportului de expertiză tehnică nr._/2011 efectuat de expert A. G., astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, lucrare avizată afirmativ de către A.N.C.P.I. – O.C.P.I. B. prin procesul verbal de recepție nr. 1184/2014, documentație ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A obligat-o pe pârâta reclamantă reconvențional P. M. să plătească reclamantului pârât reconvențional S. A., suma de 570 lei reprezentând onorariu expert aferent raportului de expertiză tehnică nr._/2011 efectuat de expert A. G..
I-a obligat pe pârâții M. D., născută C., P. R. P., născută G. și G. N. L., să plătească reclamantului pârât reconvențional S. A., suma de 570 lei, fiecare, reprezentând onorariu expert aferent raportului de expertiză tehnică nr._/2011 efectuat de expert A. G..
A respins petitul formulat de pârâta reclamantă reconvențional P. M., privind obligarea reclamantului pârât reconvențional S. A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător ales.
A compensat între părți celelalte cheltuielile de judecată efectuate.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că defunctul G. N. a fost proprietar al imobilului teren înscris în CF nr._ B., cu nr. topo 6771/1/b/2/2 și a avut trei fii, pe S. E., G. N. și G. D.. Reclamantul S. A. are calitatea de fiu al defunctei reclamante S. E., ce deținea o cotă de 1/3 din teren, în calitate de fiică a defunctului G. N.. Pârâta P. M. are calitatea de fiică a defunctului G. D., astfel că deține tot o cotă de 1/3 din același teren. Pârâții M. D., P. R. P. și G. N. L. (toți moștenitori ai lui G. N., fiu decedat al lui G. N.) dețin tot o treime din același imobil, obiect al litigiului de față. Imobilul - obiect al acțiunii apare înscris în CF, în suprafață totală de 611,208 mp.
În drept, instanța a reținut regula cuprinsă în art. 728 C.civ., potrivit căreia “ nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”, un coerede putând oricând cere împărțeala succesiunii, bunul obiect al partajului fiind dobândit pe cale succesorală.
Anterior procedării la soluționarea problemei partajului pe fondul său, pentru ca situația juridică a imobilului să corespundă întru totul realității faptice actuale și viitoare, instanța a mai reținut incidența prioritară a dispozițiilor art. 33 alin.1 și 3 din Legea nr. 7 / 1996- rep. Legea cadastrului și a publicității imobiliare, potrivit cărora „ În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia… P. modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.”.
În același sens, instanța a reținut dispozițiile art. 89 din Ordinul Nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară – „P. modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil. (6) Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară.”
În primul rând, instanța a cconstatat că examinând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, petitul reclamantului privind modificarea suprafeței imobilului apare drept întemeiat, înscrierea în CF privind imobilului obiect al cauzei nemaifiind corespunzătoare situației reale din teren, sens în care se impune modificarea suprafeței imobilului, față de rolul publicității imobiliare de a evidenția în mod fidel situația juridică a imobilelor și fata de necesitatea imperativa a concordantei intre situația reală si cea evidențiată scriptic în CF.
În acest sens, instanța a dispus modificarea suprafeței imobilului teren înscris în CF nr._ B. cu nr. topo 6771/1/b/2/2 arabil, în sensul menționării suprafeței reale de 595 mp în loc de 611,208 mp cum este înscris în CF, potrivit raportului de expertiză tehnică nr._/2011 întocmit expert topograf A. G., avizată afirmativ de către A.N.C.P.I. – O.C.I.P. B. prin procesul-verbal de recepție nr. 1184/2014, documentație ce face parte integranta din prezenta hotărâre.
În continuare, instanța a luat act de manifestarea de voință a părților litigante în sensul de a se dispune ieșirea din starea de indiviziune existentă asupra imobilului teren înscris în CF nr._ B. cu nr. topo 6771/1/b/2/2 arabil, în suprafață de 595 mp. Instanța a reținut că, în conformitate și cu disp. art. 673 ind. 9 din C.proc.civ. de la 1865 partajarea imobilului în natură, prin formarea a 3 loturi este posibilă, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică nr._/2011 întocmit expert topograf A. G., avizată afirmativ de către A.N.C.P.I. – O.C.I.P. B., prin procesul-verbal de recepție nr. 1184/2014, documentație ce face parte integranta din prezenta hotărâre, după cum urmează (potrivit Anexei nr. 12A var. 2 la dosar, fila 81 vol. III):
- Lotul nr. 1 cu nr. top nou 6771/1/b/2/2/1 în suprafață de 198 mp în proprietatea exclusivă a pârâtei reclamante reconvenționale P. M.;
- Lotul nr. 2 cu nr. top nou 6771/1/b/2/2/2 în suprafață de 198 mp în proprietatea exclusivă a reclamantului pârât reconvențional S. A., în calitate de moștenitor al defunctei reclamante S. E. (născută G.);
- Lotul nr. 3 cu nr. top nou 6771/1/b/2/2/3 în suprafață de 199 mp se atribuie în proprietatea exclusivă a pârâților M. D., născută C., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului pârât C. M., decedat la data de 15.12.2010, P. R. P., născută G. și G. N. L..
Instanța a considerat că acest mod de împărțire, deși nu este corespunzător cererii formulate de reclamanta reconvențională P. M., este unica modalitate aptă să asigure respectarea dispozițiilor legale și să conducă la o partajare echitabilă a imobilului, corespunzător nevoilor fiecăruia dintre coproprietari.
Astfel, formând lotul nr. 1 în proprietatea reclamantului S. A. și lotul nr. 2 în proprietatea reclamantei – reconvenționale P. M., instanța a considerat că amândurora dintre cei doi, le este asigurată o folosință utilă suprafeței dobândite, întrucât reclamantul deține un imobil amplasat imediat lângă lotul nr. 1, iar reclamanta-reconvențională deține un teren în coproprietate cu alte persoane în continuarea lotului nr. 2 propus de către expert. Cu toate că acest lot 2 nu prevede o ieșire spre .. B., ci numai spre . considerat că cererea în sens contrar a reclamantei-reconvenționale nu a prezentat un interes superior aceluia constând în respectarea condițiilor legale de formare a loturilor, și anume, respectarea unei distanțe de minimum 8 m la fiecare ieșire spre stradă, în condițiile în care unica posibilitate de a i se respecta această cerere ar fi condus la încălcarea normelor (a se vedea în acest sens varianta 16.3 din raportul de expertiză – fila 78 vol. III).
Pe de altă parte, s-a reținut că modul de partajare, astfel cum este descris în anexa 16A.2 (fila 81 vol. III), stabilește o partajare egală, astfel încât toți coproprietarii dobândesc o parte din imobil în natură.
În ceea ce îi privește pe pârâții moștenitori ai lui G. N., prima instanță a reținut că toți vor dobândi cota de 1/3 din imobil și vor rămâne în indiviziune cu privire la terenul atribuit, întrucât aceștia nu au formulat un capăt de cerere privind ieșirea din indiviziune rezultată din succesiunea după G. N. și nu au formulat nici cerere reconvențională privind modul de partajare, ci doar au arătat că sunt de acord cu partajul, solicitând plata unor sulte. Or, întrucât partajul în natură a fost posibil, iar modul de împărțire corespunde cotelor de coproprietate, instanța constată că nu este necesară stabilirea vreunei sulte.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța a admis integral cererea principală și a admis doar în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta – reconvențională P. M..
Nu în ultimul rând, față de această nouă realitate juridică, instanța a dispus intabularea drepturilor de proprietate rezultate pentru reclamantul pârât reconvențional S. A., pârâta reclamantă reconvențional P. M. și pârâții M. D., născută C., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului pârât C. M., decedat la data de 15.12.2010, P. R. P., născută G. și G. N. L., cu titlu de ieșire din indiviziune.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către părți, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 274, 276 și 277 C.proc.civ., în măsura în care pretențiile unei părți au fost admise doar în parte, solicitările acesteia privind cheltuielile de judecată urmează să fie admise proporțional, iar dacă sunt mai multe părți, fiecare va suporta cheltuielile de judecată potrivit interesului lor.
În speță, reclamantului i-a fost admisă integral cererea de chemare în judecată și acesta a achitat suma totală de 2850 lei (filele 207, 237 dos. vol. I) cu titlu de onorariu expert. Pentru acest motiv, instanța, constatând culpa procesuală a pârâților P. M., M. D., G. N. L. și P. R. P., i-a obligat pe aceștia la plata către reclamant a câte 570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a considerat că nu este întemeiat capătul de cerere formulat de reclamanta recunovențională P. M. referitor la obligarea pârâtului reconvențional S. A., întrucât cererea acesteia nu a fost admisă integral, iar cu privire la toate celelalte cereri de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța, constatând că s-a admis ieșirea din indiviziune a tuturor părților cu privire la imobilul în litigiu, a compensat cheltuielile efectuate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta reclamantă P. M., prin care a solicitat modificarea în parte, în sensul atribuirii lotului II, teren în suprafață de 198 mp, cu nr. top nou 6771/1/b/2/2/2, conform Anexei 16 din suplimentul la Raportul de expertiză topografică ing. A. G. nr._/06.12.2012, iar în subsidiar, atribuirea lotului nr. 3, teren în suprafață de 199 mp, cu nr. top nou 6771/1/b/2/2/3, conform aceleiași Anexe 16 și înscrierea în CF_ B., sub nr. top nou atribuit a dreptului de proprietate asupra lotului atribuit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat, în esență, că obiectul recursului vizează numai atribuirea loturilor, așa încât taxa judiciară de timbru este fixă.
A precizat recurenta că instanța de fond i-a atribuit un lot teren înfundat, fără ieșire la calea publică, așa încât această soluție este greșită.
Recurenta pârâtă a menționat că motivarea instanței de fond în sensul că lotul care i s-a atribuit are ieșire spre .. Faptul că este coproprietară împreună cu alți doi coproprietari asupra unui teren învecinat nu asigură în mod practic pentru lotul atribuit ieșirea în . class="Style1"> Recurenta a arătat în continuare că instanța a prezentat considerente contradictorii raportat la mențiunile din dispozitiv. Astfel, în dispozitiv se dispune atribuirea către ea a lotului nr. 1, dar în considerente, se arată că lotul nr. 1 se atribuie în proprietatea reclamantului S. A., lotul nr. 2 se atribuie în proprietatea sa, cu motivarea că lotul nr. 2 nu are ieșire cu spre . spre . class="Style1"> A precizat recurenta pârâtă că instanța de fond justifică atribuirea loturilor prin interesul de a respecta o distantă de minimum 8 m. la fiecare ieșire spre stradă.
Motivarea instanței este evident greșită de vreme ce frontul la . supus partajului este de 10,23 m. Teoretic, este imposibil ca loturi atribuite reclamantului S. A. și moștenitorilor Chimbășan N. să aibă 8 m. fiecare ieșire spre stradă. Practic, din Anexa 16A rezultă că lotul 2 are o ieșire la stradă de 4,59 m., iar lotul 3 o ieșire de ifi4 nici unul dintre cele 2 loturi neavând ieșirea la stradă de 8 m. ceea ce potrivit motrdm instanței conduce la încălcarea normelor legale de formare a loturilor.
În continuare, a arătat că instanța de fond a motivat atribuirea lotului reclamantului S. A. prin faptul că deține un imobil amplasat lângă lotul pe care i-l atribuie, această motivare fiind greșită întrucât nu mai este deținut de această parte, fiind vândut către G. I..
În drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct.9 1 C.p.civ.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru.
În apărare, intimatul reclamant S. A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, intimatul a învederat că terenul supus indiviziunii are o suprafață+ reală de 595 mp și reprezintă curtea casei mamei sale pe care a folosit-o din 1935 și până la decesul său, în 2010, iar dintr-o eroare, atunci când părinții acesteia i-au donat locuința, nu s-a avut în vedere că această curte are un alt nr. topografic, în act, fiind menționat numai topul construcției.
A precizat că recurenta a avut dintotdeauna ieșire la . de onestitate. Aceasta solicită prin recurs atribuirea unei fâșii lată de 4 metri care trece prin fața ferestrelor casei deși lotul care i-a fost atribuit completează efectiv proprietatea pe care o deține și care are ieșire la . a-l șicana pe actualul proprietar.
În ceea ce privește pretinsa contradicție dintre considerente și dispozitiv a arătat intimatul că este vorba despre o eroare materială strecurată în considerente care nu e de natură a altera hotărârea în esența sa de vreme ce rezultă fără echivoc faptul că instanța a avut în vedere Anexa 16 A, varianta 2.
Relativ la lățimea frontului, a menționat că instanța de fond a arătat că, prin atribuirea celor două loturi către el, nu se mai pune problema frontului la stradă.
A precizat că moștenitorii defunctului G. N. au fost de acord ca împărțirea să fie realizată conform Anexei 16A, în caz contrar, fiind șantajați de recurenta pârâtă, prin obligarea lor de a-i vinde lotul în condițiile impune de ea.
În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiată.
În apărare, intimații pârâți M. D., G. N. L. și P. R. P. nu au depus întâmpinare, deși aceasta era obligatorie conform art. 308 al. 2 C.p.civ.
La data de 17.03.2015, prin serviciu Registratură al instanței, numitul G. I. a depus cerere de intervenție accesorie în interesul intimaților, solicitând respingerea recursului.
În motivare, intervenientul accesoriu a menționat, în esență, că este proprietarul actual al imobilului deținut de intimatul reclamant, justificând, astfel un interes în formularea acestei cereri.
A precizat că nu se pune problema frontului stradal, întrucât prin cumpărare, loturile 2 și 3 se alipesc. Totodată, a precizat că împărțirea este echitabilă, fiecărei părți fiindu-i asigurată ieșirea la calea publică, iar curtea casei va fi folosită ca și până în prezent, recurenta nefolosind niciodată terenul în litigiu.
La termenul din data de 23.04.2015, tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție accesorie pentru considerentele expuse în încheierea interlocutorie de la termenul menționat, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În cauză, nu au fost solicitate probe noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
P. cererea de recurs supusă analizei de față, recurenta pârâtă a criticat modalitatea de atribuire a loturilor de către instanța de fond, raportat la Anexa nr. 16A varianta 2 la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar specialitatea topografie G. A., apreciind că, echitabil pentru ea, ar fi atribuirea, în principal a lotului nr. 2 sau în subsidiar, atribuirea lotului nr. 3 din Anexa 16 la același raport.
Tribunalul consideră că acest motiv de recurs nu este întemeiat, pentru considerentele care succed.
Din analiza Anexei 16 la raportul de expertiză (f.75 din vol. III dosar de fond), rezultă că lotul nr. 2 solicitat de recurenta pârâtă-reclamantă, deși are ieșire la . sale, are o suprafață totală de 198 mp, din care circa 33 mp-lungime de 16,02 m x 2,08 m lățime, sunt afectați accesului de la această stradă la lotul care ar putea fi folosit efectiv, în suprafață de circa 165 mp.
Totodată, lotul menționat nu se află în continuarea proprietății recurentei pârâte, așa încât, astfel cum s-a reținut, suprafața ce poate fi folosită efectiv este de numai 165 mp, suprafață considerată de instanță ca improprie construirii sau valorificării sale în mod eficient de către aceasta.
În ceea ce privește atribuirea lotului 3, Tribunalul reține, în mod similar celor menționate anterior, că, în mod obiectiv, nici acesta nu poate primi o valorificare eficientă de către recurenta pârâtă, în condițiile în care lățimea acestui lot, care reprezintă, de altfel, lățimea frontului stradal este de 5,07 m, iar lungimea de 41,42 m pe o latură și 40,01 m pe cealaltă latură.
Mai mult, nu trebuie omis faptul că, în ipoteza efectuării partajului în modalitatea propusă de către recurentă, una dintre părțile adverse va primi lotul nr. 1 al variantei propuse, lot care, datorită dimensiunii și configurației sale, este impropriu unei utilizări normale, practice, în condițiile în care niciuna dintre aceste părți nu deține o proprietate limitrofă de natură a eficientiza folosirea sa.
P. urmare, Tribunalul reține că, în oricare dintre cele două variante propuse de către recurentă, s-a ajunge la o împărțeală inechitabilă și, totodată ineficientă din punct de vedere practic a terenului supus partajului, prin formarea unor loturi care nu sunt de natură a asigură o utilizare rațională a spațiului mic pe care îl are fiecare în parte și, totodată, de natură a da naștere unor noi litigii între părți.
Spre deosebire de această variantă de lotizare, varianta prezentată în anexa 16A varianta 2 (f.81 vol. III), aleasă de către instanța de fond asigură tocmai utilizarea loturilor de către copartajanți în mod eficient, prin raportare la suprafața lor redusă și situația juridică a fiecăruia.
Astfel, tribunalul are în vedere, cum corect a reținut instanța de fond, că recurenta pârâtă deține în coproprietate un teren aflat în continuarea lotului nr. 1 ce i-a fost atribuit, situat pe .> În aceste condiții, se reține că susținerea recurentei pârâte în sensul că, prin atribuirea acestui lot, nu i se asigură ieșire la calea publică, nu este întemeiată, în condițiile în care ieșirea sa este asigurată la . coproprietar asupra terenului vecin asigurând folosința acestuia, inclusiv în acest scop.
Nu se poate susține întemeiat faptul că această calitate de coproprietar nu îi conferă practic prerogativa folosinței terenului deținut în coproprietate pentru a avea acces la lotul nr.1 ce i-a fost atribuit în cadrul partajului de față, în condițiile în care, este de esența coproprietății folosința bunului de către fiecare dintre coproprietari, cu condiția de a nu afecta folosința celorlalți și, în mod evident, de a nu schimba destinația bunului, fără acordul acestora, iar recurenta nu a făcut dovada existenței actuale a unui partaj de folosință intervenit între coproprietari de natură a-i împiedica efectiv accesul la calea publică reprezentată de .> Pe cale de consecință, critica recurentei pârâte în sensul că i s-a atribuit un loc înfundat nu subzistă.
În ceea ce privește loturile atribuite celorlalte părți, se reține că aceștia au fost de acord cu modalitatea de partajare adoptată de instanța de fond, iar intimatul reclamant S. A. a deținut un imobil în vecinătatea lotului nr. 2 ce i-a fost atribuit prin sentința criticată, deținut în prezent de intervenientul accesoriu G. I..
Atribuirea acestui lot către intimatul reclamant satisface interesele acestei părți în condițiile în care s-a urmărit menținerea situației de fapt existente de-a lungul timpului, și anume folosirea curții imobilului construcție de către aceeași persoană care este și proprietarul construcției.
Altfel spus, se reține că lotul nr. 2 atribuit intimatului reclamant reprezintă curtea casei ce a fost deținută de către mama acestuia, cu nr. top 6771/1/b/2/1, folosită de aceasta până la data decesului său, iar în condițiile în care imobilul construcție a fost înstrăinat către intervenientul accesoriu, prin efectuarea unui contract de schimb imobiliar (f. 25-26), se intenționează achiziționarea de către aceeași persoană a lotului în discuție care reprezintă curtea imobilului.
Or, raportat la această situație, Tribunalul reține că nu există nicio rațiune pentru care partajul să fie realizat în modalitatea propusă de către recurenta reclamantă.
Dorința sa afirmată de a avea acces la . unui lot care nu poate fi utilizat în mod eficient, practic, raportat la dimensiunile sale, nu este suficientă și nu poate fi avută în vedere de către instanță, rolul acesteia fiind acela de a asigura o împărțeală echitabilă a imobilului, pentru toate părțile litigante, cu găsirea soluției optime interesului fiecăreia dintre ele, cu luarea în considerare a situației fiecăruia în parte, ce a fost prezentată anterior și preîntâmpinarea nașterii unor litigii sau diferende viitoare.
Tribunalul consideră, conform celor deja prezentate, faptul că modalitatea de partajare prezentată de către recurenta pârâtă nu corespunde nici interesului acesteia, pentru motivele amintite, partea neprezentând, de altfel, un alt argument în solicitarea sa de natură a justifica interesul practic urmărit, decât cel analizat, constând în ieșirea la calea publică și cel al locului înfundat.
În ceea ce privește pretinsa contradicție între considerente și dispozitiv, tribunalul reține că această critică nu este întemeiată, în condițiile în care eroarea strecurată în considerentele hotărârii nu este de natură a conduce instanța la concluzia că soluția ar fi fost alta decât cea din dispozitiv.
Se are în vedere în acest sens, faptul că, deși instanța de fond a indicat greșit numerele loturilor ce au fost atribuite părților, inversându-le în considerentele hotărârii, totuși, din motivare, rezultă, în mod clar, faptul că au fost avute în vedere loturile menționate în dispozitiv, în condițiile în care a prezentat elemente de natură a identifica exact aceste loturi.
În acest sens, Tribunalul are în vedere faptul că, din motivare, rezultă cu certitudine că lotul avut în vedere pentru a fi atribuit recurentei pârâte este nr. 1, iar nu nr. 2, cum s-a menționat în considerente, din moment ce, din analiza Anexei 16A2 specificată de instanța de fond, acesta se află în continuarea lotului deținut de această parte în coproprietate, iar lotul nr. 2, iar nu nr. 1, se află în vecinătatea imobilului cu nr. top 6771/1/b/2/1, ce a fost deținut în proprietate tot de către intimatul reclamant, înstrăinat, pe calea schimbului imobiliar, pe parcursul procesului către intervenientul G. I..
Relativ la lățimea de 8 m a frontului stradal, tribunalul are în vedere că deși motivarea instanței de fond este neclară sub acest aspect, din analiza sa atentă coroborată cu concluziile părților expuse pe parcursul procesului și în încheierea de amânare inițială a pronunțării, rezultă că rațiunea constă în aceea că, prin atribuirea lotului nr. 2 către intimatul reclamant S. A., care conform intenției sale afirmate și cea a intervenientului accesoriu, va înstrăina acest lot către cel din urmă, tocmai în ideea menționată mai sus, și anume că acest lot reprezintă curtea imobilului deținut în prezent de acesta, nu se mai pune problema unei lățimi a frontului stradal inferioară lățimii de 8 metri.
De asemenea, în ceea ce privește atribuirea lotului nr. 3 intimaților pârâți, cu un front stradal inferior lățimii menționate, rațiunea nu poate fi decât aceea a înțelegerii intervenite între aceștia și intimatul reclamant S. A., conform concluziilor expuse la ultimul termen de judecată, precum și în declarațiile autentificate aflate la filele 109, 133 din vol. I al dosarului de fond, și anume intenția lor inițială ca lotul ce urmează a le fi atribuit să îi revină intimatului reclamant, în schimbul unei sulte corespunzătoare, ulterior îmbrăcând forma intenției de vânzare a acestui lot către cel dintâi.
Tribunalul reține faptul că, indiferent de rațiunea avută în vedere de instanța de fond, această critică a sentinței apelate nu subzistă, fiind absolut neîntemeiată, în condițiile în care nici în modalitatea de partajare solicitată de recurentă, lățimea frontului stradal nu este și nu poate fi respectată, diferența fiind numai aceea că, între celelalte părți în litigiu, există o înțelegere exprimată privind intenția de înstrăinare a lotului ce le va fi atribuit către aceeași persoană și, totodată, există temerea declarată că, prin atribuirea către recurenta pârâtă a unui lot situat între loturile ce le vor fi atribuite lor și intimatului reclamant, vor fi obligați să îi vândă la un preț impus de aceasta.
Or, criticarea sentinței apelate sub acest aspect, în condițiile în care prin modalitatea de partajare propusă s-ar ajunge la aceeași nerespectare a dimensiunii frontului stradal al loturilor, nu este întemeiată.
Raportat la toate aceste considerente și dat fiind că soluția ce se va da cererii de intervenție accesorie depinde de soluția ce se va da recursului declarat de partea potrivnică celei în favoarea căreia a intervenit intervenientul accesoriu G. I., Tribunalul va admite cererea de intervenție accesorie formulată de acesta în interesul intimaților S. A., M. D., P. R. P. și G. N. L., iar față de dispoz. art. 312 al.1 C.p.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de apelanta pârâtă-reclamantă P. M. împotriva sentinței civile nr._ din 22.09.2014 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
Dată fiind soluția ce se va pronunța în cauză, față de dispoz. art. 274 al. 1 C.p.civ., constatând culpa procesuală a recurentei ca parte căzută în pretenții, tribunalul va dispune obligarea sa la plata către intimatul reclamant-pârât S. A. a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat., conform chitanței aflate la fila 46 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu G. I. în interesul intimaților S. A., M. D., P. R. P. și G. N. L..
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de apelanta pârâtă-reclamantă P. M. împotriva sentinței civile nr._ din 22.09.2014 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurenta reclamantă-pârâtă la plata către intimatul reclamant-pârât S. A. a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
I. L. C. D.-P. Pentru V. M. aflat în
concediu de odihnă, semnează
Președintele Tribunalului B.
GREFIER Judecător A.-N. M.
D. A.
Red. IL/Tehnored.AD/07.07.2015-Ex.2
Jud. fond I. R. D.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 78/2015. Tribunalul BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 436/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
