Obligaţie de a face. Decizia nr. 1429/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1429/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-11-2012 în dosarul nr. 1429/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1429/R
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. Ș. M. – judecător
Judecător – D. M.
Judecător – A. G.
Grefier – C. M. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul pârât M. I., în contradictoriu cu intimata reclamantă A. DE P. R., prin reprezentant legal, împotriva Deciei civile nr. 87/R/26.01.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 octombrie 2012, când reprezentantul convențional al contestatorului a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea, pentru data de 31 octombrie 2012, iar apoi, din același motive pentru data de 05 noiembrie 2012 și respectiv 12 noiembrie 2012, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că:
P. contestația în anulare înregistrată la această instanță la data de 18.05.2012, sub nr._, contestatorul M. I., în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari R., a solicitat anularea Deciziei civile nr. 87/R pronunțată de Tribunalul B. la data de 26.01.2012, în dosarul civil nr._ .
În expunerea de motive contestatorul a arătat, în fapt, următoarele:
P. decizia civila contestată s-a admis recursul formulat de recurenta - reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI R., împotriva Sentinței civile nr._ din 12.09.2011, pronunțata de Judecătoria B. pe care a modificat-o in parte, in sensul că s-a admis acțiunea reclamantei si a fost obligat la plata sumei de 5000 lei, reprezentând contravaloare folosința camera evacuare gunoi. A mai fost obligat să plătească reclamantei suma de 1703,2 lei, cheltuieli de judecata.
S-a menținut dispoziția instanței de fond privind obligarea sa la eliberarea și predarea către reclamanta a spațiului de uz comun cu destinația de camera evacuare gunoi situat la parterul imobilului din B., ., ..
S-a anulat recursul formulat de el ca netimbrat. Decizia este irevocabila. Prezenta contestație în anulare se întemeiază pe prevederile art. 318 (1)C.pr.civ., în sensul că dezlegarea dată este rezultatul unor grave greșeli materiale, raportat la reținerea stării de fapt si la probatoriul administrat în cauză.
În motivarea deciziei s-a reținut în esență că prima instanță în mod greșit a admis doar în parte cererea reclamantei, obligându-l la plata contravalorii lipsei de folosința a camerei numai pentru perioada iulie 2010 - noiembrie 2011, și că aceasta a apreciat în mod greșit ca pentru perioada anterioara lunii iulie 2010, prejudiciul suferit nu a fost dovedit, condiționând existenta prejudiciului de o oferta de a închiria spațiul în litigiu.
S-a reținut că existenta prejudiciului este dovedita de reclamanta pentru întreaga perioadă solicitată, iar cuantumul acestuia urmează a fi apreciat de instanță.
Consideră că la stabilirea acestui cuantum în suma de 5000 lei, instanța de recurs a făcut o grava eroare.
În ce privește contractele de închiriere depuse de reclamanta - recurenta, încheiate de alte asociații de proprietar pentru spatii situate la parterul blocurilor, acestea nu puteau servi ca elemente de referință în aprecierea valorii unei chirii, referindu-se la alte perioade de timp în alte zone, stabilirea chiriei depinzând exclusiv de caracteristicile tehnice ale imobilului de amplasament si de suprafața, chiria stabilindu-se în urma acordului de voința al părților.
În aceste condiții, apreciază că prejudiciul putea fi cuantificat numai după efectuarea unei expertize care sa aibă în vedere toate elementele antemenționate. Mai arată că el are drepturi proprii la folosirea acestui spațiu, având o cotă de 13/425 din părțile de uz comun, inclusiv din "camera evacuare gunoi". Arată de asemenea că el nu s-a opus niciodată ca ceilalți locatari să depoziteze obiecte în acest spațiu - cameră de gunoi.
Față de aceste considerente apreciază că instanța a greșit material la cuantificarea prejudiciului cauzat, pornind de la premise false si de la anumite înscrisuri fără relevanță în speță.
În consecință, solicită admiterea contestației, anularea hotărârii atacate si reluarea judecații de la cel mai vechi act de procedura efectuat în vederea pronunțări ""unei hotărâri neviciate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 317 - 321 C.pr.civ.
În probațiune, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestația a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În cauză, intimata nu a depus întâmpinare.
Relativ la probele solicitate a fi administrate în cauză, la termenul de judecată de la data de 25.10.2012, instanța a respins proba cu înscrisuri solicitată de către contestator, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen.
Analizând contestația formulată în raport cu motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
P. Decizia nr. 87/R pronunțată la data de 26.01.2013, în dosarul nr._/197/2010, Tribunalul B. a hotărât următoarele:
A admis recursul formulat de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI R. în contradictoriu cu intimatul pârât M. I. împotriva sentinței civile nr._/12.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A admis acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI R. în contradictoriu cu pârâtul M. I..
A obligat pe pârât la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloare folosință cameră evacuare gunoi.
A obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 1703,2 reprezentând cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
A menținut dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtului la eliberarea și predarea către reclamantă a spațiului de uz comun cu destinația de cameră evacuare gunoi situat la parterul imobilului din B. ., ..
A anulat recursul formulat de recurentul pârât M. I. împotriva sentinței civile nr._/12.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. ca netimbrat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul B., în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului a constat că recursul formulat de intimatul din prezenta contestație este întemeiat având în vedere următoarele:
P. cererea de recurs formulată recurenta - reclamantă a criticat soluția dată de instanță petitului privind obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a camerei evacuare gunoi.
Instanța apreciază că instanța de fond în mod greșit a admis doar în parte această cerere.
Prima instanță a reținut în mod corect că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului pentru faptul că fără vreun titlu ocupă spațiul de uz comun cu destinația de cameră evacuare gunoi situat la parterul imobilului din B., ., .> În ceea ce privește cuantificarea prejudiciului instanța de fond a reținut că partea reclamantă a dovedit că a avut posibilitatea concretă de a închiria spațiul în discuție numai cu începere din iulie 2010, când a primit o ofertă concretă de 250 lei lunar din partea unui comerciant, astfel încât obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință a camerei nu se poate dispune decât pentru perioada iulie 2010 - noiembrie 2011 (data introducerii acțiunii) inclusiv.
În mod greșit prima instanță a apreciat că pentru perioada anterioară lunii iulie 2010 prejudiciul suferit nu a fost dovedit, condiționând existența prejudiciului de o oferta de a închiria spațiul în litigiu. Tribunalul apreciază că în cauză prin ocuparea abuzivă a spațiului de către pârât s-a făcut dovada prejudicierii reclamantei fiind evident că aceasta nu poate exhiba un contract de închiriere pentru această perioadă în condițiile în care spațiul nu a fost liber.
Așadar existența prejudiciului este dovedită pentru întreaga perioadă solicitată doar cuantumul prejudiciului urmează a fi apreciat de instanță.
În acest sens se reține că s-a făcut dovada că spații similare celui în cauză au fost innchiriate pentru sume de 120 lei, 150 lei sau 200 lei, iar reclamnta a primit o oferta de a închiria începând cu iulie 2010 pentru suma de 250 lei lunar.
În aceste condiții, chiar făcând o medie a veniturilor realizate din chirie pentru spații similare rezultă un cuantum lunar de 180 lei care pentru perioada de trei ani anterioară formulării cererii și până la momentul pronunțării hotărârii (dat fiind că la acel moment pârâtul nu a eliberat spațiul) ar însuma un cuantum de 8280 lei, însă ținând cont că s-a solicitat doar suma de 5000 lei, față de principiul disponibilității urmează ca cererea să fie admisă în aceste limite.
P. urmare, în baza art. 312 C. pr. civ. tribunalul a admis recursul formulat de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI R. în contradictoriu cu intimatul pârât M. I. împotriva Sentinței civile nr._/12.09.2011 pronunțată de Judecătoria B., pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI R. în contradictoriu cu pârâtul M. I., și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloare folosință cameră evacuare gunoi.
Totodată, în baza art. 274 C.pr.civ. l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 1703,2 reprezentând cheltuieli de judecată în fond și în recurs respectiv taxe timbru și onorariu avocat.
În ceea ce privește sentința recurată din aceasta a fost menținută doar dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtului la eliberarea și predarea către reclamantă a spațiului de uz comun cu destinația de cameră evacuare gunoi situat la parterul imobilului din B. ., .> În ceea ce privește recursul formulat de recurentul pârât M. I. împotriva sentinței civile nr._/12.09.2011 pronunțată de Judecătoria B., acesta a fost anulat ca netimbrat.
Art. 317 C.pr.civ. prevede următoarele:
”Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”
Potrivit art. 318 C.pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, prin contestația formulată, contestatorul a invocat faptul că hotărârea contestată este rezultatul unor erori materiale ale instanței de recurs, sub aspectul stabilirii cuantumului prejudiciului
Cercetând considerentele hotărârii a cărei desființare s-a solicitat, instanța învestită cu soluționarea prezentei contestții, constată că, instanța de recurs, cu ocazia soluționării acestei căi de atac, a arătat cât se poate de inteligibil, de ce cuantul prejudiciului a fost szabilit la suma de 5000 lei.
P. urmare, nu se poate reține că motivele invocate de către instanța de recurs cu ocazia soluționării cererii de recurs, formulate împotriva Sentinței civile nr._ din 12.09.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._/197/2010, ar fi rezultatul unei erori materiale.
Totodată, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, constată că motivele invocate de contestator, vizează în esență chestiuni legate de judecata instanței de recurs, iar nu greșeli materiale în sensul art. 318 C.pr.civ.
Cum decizia contestată nu este rezultatul unor greșeli de ordin material, după cum a pretins contestatorul, iar în cadrul contestației în anulare nu pot fi analizate aspectele legate de judecată, tribunalul constată contestația formulată de contestator ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M. I. cu domiciliul în mun. B., ., ., ., împotriva Deciziei civile nr. 87/R, pronunțată de Tribunalul B. la data de 26.01.2012, în dosarul nr._/197/2010.
Obligă recurentul să plătească intimatei AOCIAȚIA DE P. R., suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. Ș. M. D. M. A. G.
GREFIER
C. M. A.
Plecat din instanță, semnează grefier șef secție, I. M.
Red.DM./15.04.2013
Tehnored. CL/19.04.2013
- 2 ex -
Jud. recurs A. C., i. M. I., I. Ț..
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 174/2014. Tribunalul BRAŞOV | Legea 10/2001. Sentința nr. 277/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
