Obligaţie de a face. Decizia nr. 1202/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1202/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1202/R
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. –judecător
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți V. Voievod M., N. D., G. I. A., P. I. M. A., G. A., V. Voievod D., V. Voievod C. A., V. Voievod A. în contradictoriu cu intimații pârâți N. N., G. T., N. V., B. M., M. G. M., D. V.. G. E., G. Dabiela, R. N., S. E., V. R., S. C., M. C., S. G., B. I., împotriva Sentinței civile nr._/12.12.2012 în dosarul civil nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat I. P., pentru recurenții reclamanți, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța pune în discuția reprezentantului convențional al recurenților reclamanți necesitatea suspendării judecății prezentei cauze în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._/197/2012 al Judecătoriei B..
Reprezentantul convențional al recurenților reclamanți arată că, în dosarul nr._/197/2012, Judecătoria B. a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a altor două dosare, ce au ca obiect acțiunile promovate de către intimații din pricina de față în vederea obținerii titlurilor de proprietate asupra imobilelor în care locuiesc. În consecință, nu se poate dispune suspendarea judecății în cauza de față, până la soluționarea unui alt dosar care este suspendat. Depune la dosarul cauzei un extras de pe portalul Judecătoriei B. cu privire la dosarul nr._/197/2012.
În urma deliberării, având în vedere situația nouă evocată de reprezentantul convențional al recurenților reclamanți în ședința publică de astăzi, situație dovedită prin înscrisul depus la dosar, respectiv extrasul de pe portalul Judecătoriei B. cu privire la dosarul nr._/197/2010 până la soluționarea căruia instanța a pus în discuție necesitatea suspendării judecății prezentei cauze, dosar care este suspendat conform prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, se constată că nu se poate dispune suspendarea judecății recursului de față, premisa fiind aceea că suspendarea unei cauze poate fi dispusă până la soluționarea unui dosar aflat pe rolul instanței, iar nu suspendat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de solicitat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul reprezentantului convențional al recurenților reclamanți asupra cererii de recurs dedusă judecății.
Reprezentantul convențional al recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 12.12.2012, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă cererea formulată de reclamanții V. V. M., N. D., G. I. A., P. I. M. A., G. A., V. V. D., V. V. C. A. și V. V. A. A., în contradictoriu cu pârâții N. N., G. T., N. V., B. M., M. G. M., D. V., G. E., G. D., R. N., S. E., V. R., S. C., M. C., S. G., B. I., ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
A obligat reclamanții la plata către pârâții M. C., S. G., G. T., N. V., B. M., D. V., G. E., R. N., S. E., V. Răzmerița, S. C. a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A obligat pârâții M. C., S. G., G. T., N. V., B. M., D. V., G. E., R. N., S. E., V. Răzmerița, S. C. la plata către expert tehnic L. A., prin Ministerul de Justiție, Biroul Local de Expertize Judiciare, a sumei de 725 lei, reprezentând onorariul pentru expertiza tehnică nr._/2011.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că reclamanții sunt coproprietarii imobilului înscris în CF nr._ a localității B., top: 5653, 5654, conform extrasului de carte funciară depus la dosar, imobil situat în B., Piața Sfatului, nr. 23.
Pârâții locuiesc în imobilul situat în B., .. 24, înscris în CF nr. 12.814 B., nr. top 5655, 5656/1 și 5656/2.
A reținut că potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic L. A., accesul către cele două imobile se realizează numai prin poarta de la nr. 23, inclusiv pentru imobilul de la nr. 24, accesul către acesta, făcându-se printr-un pasaj realizat prin construcție la nivelul parterului și sub etajul celor două imobile alipite, spate în spate, ce aparțin atât nr. 23 cât și nr. 24.
Din cuprinsul raportului de expertiză, instanța de fond a reținut că rezultă că imobilul proprietatea reclamanților este afectat de trecerea pe proprietatea lor a fluxului de oameni care rezultă din componența familiilor locatarilor pârâți dar că, în prezent nu există altă cale de acces la calea publică, cu piciorul sau autoturismul.
Martorul C. D. E. a identificat alte două modalități de acces către imobilul folosit de pârâți, însă nu a putut preciza dacă porțile de acces identificate pe planul de suprafețe depus la dosar sunt deschise și pot fi folosite efectiv pentru acces.
În consecință, declarația martorului nu contrazice concluziile expertizei tehnice administrate în cauză.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța nu a putut reține că pârâții ar fi autorii unei fapte licite în condițiile în care aceștia folosesc singura cale de acces existentă către imobilele care le-au fost închiriate.
Pentru considerentele expuse instanța a respins prezenta cerere, ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, instanța a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Constatând culpa procesuală a reclamanților în formularea prezentei cereri, în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. instanța a dispus obligarea acestora la plata către pârâții M. C., S. G., G. T., Nahnebei V., B. M., D. V., G. E., R. N., S. E., V. Răzmerița, S. C. a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv, onorariul provizoriu achitat pentru lucrarea de expertiză depusă la dosar.
În conformitate cu prevederile art. 23 alin. 2 din OG nr. 2/2000, instanța i-a obligat pe pârâții M. C., S. G., G. T., Nahnebei V., B. M., D. V., G. E., R. N., S. E., V. Răzmerița, S. C. la plata către expertul tehnic L. A., prin Ministerul de Justiție, Biroul Local de Expertize Judiciare a sumei de 725 lei, reprezentând onorariul pentru expertiza tehnică nr._/2011.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, prin care au solicitat modificarea în tot, în sensul admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs, recurenții reclamanți au învederat, în esență, că dreptul lor înscris în cartea funciară și cum există în realitate, nu este afectat de sarcini, așa încât ar trebui să se bucure de el în mod deplin așa cum garantează și impun în mod imperativ prevederile art. 44 din Constituția României, art. 480 și 481 C.civ., art. 555, 556 și 559 N.c.civ., dovada dreptului făcând-o cu extrasul de carte funciară, în condițiile art. 565 N.civ. Potrivit acestor prevedri în acord cu CEDO, dreptul lor nu poate fi afectat, limitat sau exclus parțial ori total decât în condițiile legii.
Recurenții reclamanți au precizat că intimații pârâți folosesc fără drept o parte din imobilul proprietatea lor, pentru acces către stradă, cu toate că imobilul folosit de ei are acces direct pe ambele părți, la . mod, perpetuând o stare de fapt ce se consuma cu mult timp în urmă și prin care sunt grav prejudiciați.
Au menționat că în mod greșit, instanța de fond a reținut lipsa oricărei fapte ilicite, lipsa unei astfel de fapte conducând la admiterea cererii lor, iar nu la respingere. Au precizat că instanța nu este preocupată de rezolvarea situației reale, soluția fiind una nefondată care omite împrejurările esențiale ale cauzei, vizând dreptul lor și inexistența dreptului de proprietate al pârâților cu privire la imobil.
Recurenții au învederat că intimații pârâți sunt chiriași, contractele de închiriere neputându-le fi opuse și nu le conferă nici un drept asupra imobilului ce le aparține. Toți pârâții împreună și separat au acționat și acționează, sfidând dreptul lor de proprietate și cu dezinteres pentru rezolvarea situației lor de către locator și autoritățile și organele competente, manifestând rea credință, aceasta în condițiile în care există un acces care se poate practica prin ieșirea pe . care este ținut închis, cu rea-credință, cum a relatat martorul audiat, depoziția sa fiind interpretată greșit, susținându-se confirmarea lucrărilor expertizei, una incompletă și în raport cu care obiecțiunile lor au fost respinse, nedorindu-se aflarea stării de fapt reale în condițiile în care a fost respinsă și cererea pentru efectuarea unei cercetări locale.
Au menționat în continuare recurenții reclamanți că instanța a reținut greșit culpa lor procesuală, omițând dorința lor esențială de le fi respectat dreptul de proprietate pe care și-au întemeiat cererea și lipsa oricărui drept al pârâților. Situația existentă imputabilă pârâților, Statului Român, Județului B., municipiului B. și Rial B., în calitatea lor de foști pretinși proprietari ori administratori ai imobilului învecinat, de titulari ai dreptului de a folosi imobilul vecin, folosit de pârâți alături de alte persoane le creează un grav prejudiciu.
În drept, cererea de recurs nu a fost întemeiată.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 905,5 lei taxă judiciară de timbru .
În apărare, intimații pârâți nu a depus întâmpinare, aceasta fiind obligatorie potrivit art. 308 al. 2 C.p.civ.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi, conform art. 305 C.p.civ.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința recurată, instanța de fond a pronunțat o soluție în echitate, în considerarea imposibilității faptice a intimaților pârâți de a ieși la calea publică, fără ca aceștia să poată exhiba vreun titlu pentru această stare de fapt de natură a o justifica în drept, prejudiciind, astfel, în mod grav dreptul de proprietate al recurenților reclamanți, aflați în situația de a suporta o sarcină exorbitantă, disproporționată, incompatibilă cu dreptul lor constituțional la respectarea dreptului de proprietate privată.
Astfel, se are în vedere în sensul celor reținute faptul că, așa cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză și, de altfel, din însuși recunoașterea intimaților pârâți, aceștia folosesc dintotdeauna calea de acces spre drumul public reprezentat de Piața Sfatului din mun. B., ce trece pe terenul proprietatea actuală a recurenților reclamanți, fără a avea în acest sens vreun drept, respectiv un drept de servitute care să aparțină locatorului acestora.
Or, în aceste condiții în care intimații pârâți se prevalează de o simplă stare de fapt, nu se poate nega dreptul de proprietate al recurenților reclamanți ca stare de drept asupra căii de acces, cu toate atributele pe care acesta le conferă, respectiv posesia, folosința și dispoziția în putere și interes proprii, fără a se ajunge la o ingerință în acest drept al lor, neprevăzută de lege și, mai mult decât atât, fără o justă și prealabilă despăgubire.
Tribunalul are în vedere faptul că prin respingerea cererii de chemare în judecată în condițiile menționate, se creează o practică deosebit de periculoasă și contrară legislației interne și art. 1 din Protocolul I la CEDO, în care se dă eficiență unei stări de fapt fără ca aceasta să intre în categoria actelor/faptelor juridice prin care să poată fi dobândit dreptul de servitute, a căror exhibare i-ar fi îndreptățit pe intimații pârâți la folosirea căii de acces către drumul public, aflată pe proprietatea recurenților reclamanți. În acest sens, se are în vedere cauza Bock și P. contra României pronunțată de CEDO, în materia dreptului de superficie, aplicabilă cauzei pentru identitate de rațiune, atât în situația din speță, cât și în cea din cauza evocată, instanțele dând eficiență unei stări de fapt de natură a conduce la dobândirea dreptului pe cale judiciară, în detrimentul dreptului de proprietate exhibat de reclamanți.
Tribunalul reține, totodată, faptul că singura situație în care acțiunea putea fi respinsă era obținerea de către locatorul intimaților pârâți care dețin calitatea de chiriași ai imobilului învecinat imobilului proprietatea recurenților reclamanți, a unui drept de servitute pe terenul acestora din urmă.
Se remarcă, în acest sens, faptul că, în cadrul judecății în fond a prezentei cauze, a fost formulată de intimații pârâți o cerere reconvențională cu un astfel de obiect, pe calea acțiunii oblice, care nu a mai fost însă continuată. Însă, se observă, totodată, din analiza sistemului informatic Ecris, faptul că intimații pârâți au introdus o nouă acțiune cu un astfel de obiect, dosar nr._/197/2012 (f.99-100), a cărei judecată a fost însă suspendată conform art. 244 al. 1 pct. 1 C.p.civ. până la soluționarea irevocabilă a unui alt dosar, respectiv nr._/197/2012 conexat la dosarul nr._ prin care intimații pârâți S. E. și N. V., precum și R. N., R. F., V. Rezmerita, V. M., S. E. și S. C. tind la dobândirea calității de proprietar al imobilelor deținute cu titlu de închiriere, sens în care au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic .
Prin urmare, relativ la aceste aspecte, tribunalul reține că imposibilitatea faptică a intimaților pârâți de a ieși la calea publică nu impietează asupra soluției legale ce poate fi pronunțată în cauză. Este cert faptul că, astfel cum a reținut și instanța de fond, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că, în prezent, această parte nu au o altă posibilitate de a ieși la calea publică, în condițiile în care poarta spre/din . fi închisă-încuiată, iar cealaltă ieșire spre Piața Sfatului a fost închisă ca urmare a extinderii magazinului aflat la parterul imobilului.
Însă, nu poate fi omis faptul că intimații pârâți pot depune diligențe în vederea deschiderii accesului spre . proprietarul porții de acces, fie în mod direct, fie prin intermediul locatorului lor, .. Greutatea unui astfel de demers nu justifică încălcarea dreptului de proprietate al recurenților reclamanți.
De asemenea, se reține că nici faptul că această singură ieșire ce poate fi practicată, nu este accesibilă decât pietonal, iar nu și cu autovehiculul, nu este de natură a conduce instanța la o altă soluție, câtă vreme intimații pârâți nu justifică niciun drept de natură a justifica o ingerință în dreptul de proprietate al recurenților reclamanți.
Pe de altă parte, se are în vedere că intimații pârâți au la îndemână o cale separată prin care pot solicita permiterea accesului temporar pe calea de acces practicată spre și din locuințele lor, la calea publică, până la soluționarea irevocabilă a cererii lor prin care tind la dobândirea unui drept în acest sens, cum de altfel, au acționat și până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Raportat la toate aceste considerente, față de dispoz. art.312 al. 1, 2 și 3 C.p.civ., Tribunalul va admite recursul declarat de recurenții reclamanți V. V. M., N. D., G. I. A., P. I. M. A., G. A., V. V. D., V. V. C. A. și V. V. A. A. împotriva sentinței civile nr._ din data de 12.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte cererea formulată de reclamanții V. V. M., N. D., G. I. A., P. I. M. A., G. A., V. V. D., V. V. C. A. și V. V. A. A., în contradictoriu cu pârâții N. N., G. T., N. V., B. M., M. G. M., D. V., G. E., G. D., R. N., S. E., V. R., S. C., M. C., S. G., B. I..
Va obliga pârâții să înceteze trecerea pe imobilul proprietatea reclamanților situat în B., Piața Sfatului nr. 23, jud. B., înscris în CF_ provenită din conversia de pe hârtie a CF 193 B., nr.top 5653 și 5654, pentru . imobilul folosit de cei dintâi, situat în B., Piața Sfatului, nr. 24.
Față de soluția ce va fi pronunțată pe fondul cauzei și dispoz. art. 274 al. 1 C.p.civ., va obliga pârâții ca parte căzută în pretenții la plata către reclamanți a sumei de 3.036 lei reprezentând cheltuieli de judecată, din care 1.811 lei taxă judiciară de timbru (f.53-54) și 1.225 lei onorariu de expert.
Va menține dispoziția privind respingerea cererii reclamanților de obligare a pârâților la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei/zi de întârziere, având în vedere, pe de o parte dispoz. art. 580 ind. 2 și 580 ind. 3 C.p.civ. și faptul că obligația poate fi executată în natură de către recurenții reclamanți pe cheltuiala intimaților pârâți, pentru împiedicarea accesului.
Având în vedere dispoz. art. 274 al. 1 C.p.civ. și culpa procesuală a intimaților pârâți, va dispune obligarea lor la plata către recurenții reclamanți a sumei de 905,5 lei (f.52), reprezentând cheltuieli de judecată-taxă judiciară de timbru recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți V. V. M., N. D., G. I. A., P. I. M. A., G. A., V. V. D., V. V. C. A. și V. V. A. A. împotriva sentinței civile nr._ din data de 12.12.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte cererea formulată de reclamanții V. V. M., N. D., G. I. A., P. I. M. A., G. A., V. V. D., V. V. C. A. și V. V. A. A., în contradictoriu cu pârâții N. N., G. T., N. V., B. M., M. G. M., D. V., G. E., G. D., R. N., S. E., V. R., S. C., M. C., S. G., B. I..
Obligă pârâții să înceteze trecerea pe imobilul proprietatea reclamanților situat în B., Piața Sfatului nr. 23, jud. B., înscris în CF_ provenită din conversia de pe hârtie a CF 193 B., nr.top 5653 și 5654, pentru . imobilul folosit de cei dintâi, situat în B., Piața Sfatului, nr. 24.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 3.036 lei reprezentând cheltuieli de judecată, din care 1.811 lei taxă judiciară de timbru și 1.225 lei onorariu de expert.
Menține dispoziția privind respingerea cererii reclamanților de obligare a pârâților la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei/zi de întârziere.
Obligă intimații pârâți la plata către recurenții reclamanți a sumei de 905,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată-taxă judiciară de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședința publică, azi, 17.10.2013.
PREȘEINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. O. D. P. C. F.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. IL/Tehnored. CND/03.12.2013-Ex. 2
Jud. fond- C. E. R.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
