Contestaţie la executare. Sentința nr. 668/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 668/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 1234/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1234/R
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M. - judecător
Judecător N. F.
Judecător L. S.
Grefier E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă P. V., împotriva sentinței civile nr. 6686/17.04.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar civil nr._/62/2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA F. B., având ca obiect contestație la executare_/62/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă mandatar P. G., lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mandatarul recurentei depune la dosar în dublu exemplar cerere de recurs.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, față de faptul că recursul nu a fost motivat în termen, invocă excepția de nemotivare în termenul legal de 15 zile față de care rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului recurs, constată că:
P. Sentința civilă nr. 6686, pronunțată la data de 17.04.2013, în dosarul nr._/62/2012, Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea P. V., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA F. B..
Pentru a se pronunța în acest sens Judecătoria B., a constatat următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 27.11.2012, sub nr._/62/2012, contestatoarea P. V. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA F. B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare constând în somația nr._ din data de 12.10.2012 și titlul executoriu cu nr._ din data de 12.10.2012.
Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea contestației, s-a învederat de către contestatoare că a primit la sfârșitul lunii septembrie decizia de impunere nr._ din data de 27.09.2012, prin care a fost anunțată că are obligații de plată către intimată, în sumă de 157 lei.
A menționat contestatoarea că împotriva deciziei menționate a formulat contestație în care a arătat împrejurarea că suma solicitată nu este datorată. Referitor la modul de comunicare a actelor de executare, contestatoarea a învederat că acesta este necorespunzător și că pune la îndoială buna credință a expeditorului pentru că „atribuirea datei certe de depunere a corespondenței, în raport de care se poate aprecia îndeplinirea în termen a actelor de procedură poate fi făcută după cum prevede art. 104 din C.pr.civ., doar de factorul poștal”.
Referitor la semnăturile aplicate pe documente, acestea nu pot fi încadrate la semnături digitale, la rândul său, numerotarea paginilor fiind eronată.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 544 din 2004, O.G. 92 din 2003, Legea contabilității, nr. 82 din 1991, Constituția României, CEDO, Pactul Universal cu privire la Drepturi și Libertăți Fundamentale.
În dovedirea celor afirmate s-a solicitat de către contestatoare administrarea probei cu înscrisuri.
P. Sentința civilă nr. 401/CA din data de 21.01.2013 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului B. dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.01.2012.
P. concluziile scrise formulate la termenul din data de 22.02.2013 au fost reiterate de către contestatoare susținerile cuprinse în cererea introductivă.
În data de 05.04.2013 contestatoarea a formulat în prezenta cauză întâmpinare prin care a solicitat „respingerea documentului intitulat Dispoziție nr. 114 din data de 22.11.2012, emis de Direcția Finanțelor Publice B.”.
În motivare, contestatoare a învederat în esență că Serviciul Tehnologia Informației din Direcția F. nu este creator de lege. A menționat totodată contestatoare că dacă ar fi acordat dreptul la executare pentru intimată, acest lucru ar însemna confiscarea unui autoturism care se găsește sub sechestru aplicat de către DNA
În drept, au fost invocate prevederile Codului Fiscale și ale Normelor de Aplicare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
P. concluziile scrise formulate de contestatoare, au fost reiterate susținerile cuprinse în contestația la executare formulată și în notele de ședință ulterioare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 27.09.2012, a fost emisă Decizia nr._ prin care au fost stabilite în sarcina contestatoarei obligații de plată accesorii în sumă de 157 lei, pentru perioada ianuarie 2012 - august 2012.
Împotriva deciziei de impunere menționate, a formulat contestație pe cale administrativă debitoarea contestatoare, calea de atac fiind respinsă conform Dispoziției nr. 114 din data de 22.11.2012.
La data de 12.10.2012 a fost emis de către intimată titlul executoriu nr._ prin acre a fost pusă în vedere contestatoarei obligația de a achita suma de 3.397 lei, reprezentând contravaloare impozit auto și majorări aferente. A fost totodată emisă la aceeași dată și somația nr._ cu privire la aceeași sumă.
Referitor la executarea silită efectuată în cauză și la actele de executare contestate, instanța constată că nu au fost invocate de către parte ori constatate din oficiu elemente care să pună la îndoială legalitatea acestora astfel că va respinge cererea formulată ca fiind neîntemeiată.
Din analiza înscrisurilor depuse de către intimată la dosarul cauzei se constată astfel că întreaga procedură la care contestatoare face referire a fost respectată, actele de executare fiind legal întocmite și comunicate debitoarei.
Astfel, dată fiind omisiunea contestatoarei de plată a sumelor datorate cu titlu de impozit auto, s-a procedat la întocmirea formalităților de executare silită.
Referitor la susținerea contestatoarei conform căreia actele de executare au fost emise abuziv, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Se reține astfel că, formulare unei contestații pe cale administrativă nu suspendă executarea silită, actele de executare constând în titlul executoriu și somația de plată atacate fiind emise ca urmare a omisiunii contestatoarei debitoare de a achita debitele cu titlu de impozit auto și majorări legale de întârziere, decizia de calcul atacată referindu-se doar la accesorii.
Referitor la susținerile privitoare la caracterul nelegal al întocmirii și comunicării actelor de executare, instanța reține caracterul profund neîntemeiat al acestora invocarea motivelor menționate ținând fără îndoială de o necunoaștere din partea contestatoarei a legislației în domeniu.
Instanța reține astfel că potrivit dispozițiilor art. 43 din Codul de Procedură F., OG 92din 2003,
Conținutul și motivarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă.
(2) Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
(3) Actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie.
(4) P. ordin al ministrului finanțelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit în condițiile alin. (3), de către organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare F..
(5) P. ordin comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise în condițiile alin. (3) de către organele fiscale ale autorităților administrației publice locale, iar consiliile locale stabilesc, prin hotărâre, dacă organele fiscale din cadrul autorității administrației publice locale respective pot emite acte administrative fiscale în condițiile alin. (3).
Or, având în vedere că actele de executare contestate, așa cum rezultă din analizarea acestora, au fost emise cu respectarea strictă a textelor legale enunțate, instanța reține legalitatea acestora astfel că cererea formulată va fi respinsă. Se constată în plus că s-a procedat la comunicarea actelor de executare contestate cu respectarea strictă a dispozițiilor art. 44 din O.G. 92 din 2003, cele invocate de contestatoare fiind simple alegații fără suport legal și probator.
Referitor la contestarea pe cale prezentei acțiuni a dispoziției nr. 114 din 22.11.2012 instanța o reține ca inadmisibilă. Se are astfel în vedere că așa cum de altfel a fost menționat și în cuprinsul deciziei menționate, actul poate fi atacat conform art. 218 alin. 2 din OG 92 din 2003 la instanța de contencios administrativ competentă potrivit art. 11 din Legea nr. 544 din 2004 a contenciosului administrativ, în termen de 6 luni de la comunicare.
Prima instanță a constatat și împrejurarea că intimata nu a înțeles să solicite cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea P. V., criticând hotărârea apelată sub aspectul temeiniciei și legalității.
Cererea de apel nu a fost motivată, apelanta rezervându-și dreptul de a motiva calea de atac promovată, până la primul termen de judecată, printr-un memoriu separat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. C.pr.civ.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei, și a fost înregistrată la Tribunalul B. la data de 25.04.2013, sub nr._ .
La data de 25.07.2013 - în raport cu comunicarea Sentinței civile nr. 6686 pronunțată de Judecătoria B. la data de 17.04.2013, în dosarul cu nr. de mai sus - apelanta a depus la dosar o cerere de recurs, formulată împotriva aceleiași sentințe.
La termenul de judecată de la data de 18.10.2001 instanța a procedat la calificarea naturii juridice a căii de atac, corespunzătoare hotărârii criticate, stabilind că, față de prevederile art. 402 alin. 2 C.pr.civ. și art. 2821 C.pr.civ., calea de atac legală este recursul iar nu apelul, eronat promovată de recurenta - contestatoare.
La același termen de judecată recurenta a depus la dosar motivele pentru care a declarat recurs împotriva sentinței mai sus menționate.
Tot la termenul de judecată de la data de 18.10.2013, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 4, din oficiu, a invocat și pus în discuție excepția nulității cererii de recurs.
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor.
Relativ la excepția nulității cererii de recurs instanța de recurs reține următoarele:
Potrivit art. 301 C.pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar art. 303 alin. 1 C.pr.civ. stabilește că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor calculându-se de la comunicarea hotărârii, după cum se menționează la alin. 2 al aceluiași articol.
Art. 103 alin. 1 C.pr.civ. prevede că neexercitarea oricărei căi de atac ori neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea.
Având în vedere împrejurarea că sentința recurată a fost comunicată recurentei la data de 12.07.2013, cererea de recurs a fost depusă la prima instanță la data de 25.04.2013, iar motivele recursului au fost depuse de recurentă printr-un memoriu separat la data de 18.10.2013, cu depășirea termenului legal de 15 zile mai sus evocat, văzând și dispozițiile legale mai sus evocate, instanța constată că motivarea recursului s-a realizat tardiv, ceea ce echivalează cu nemotivarea acestuia.
P. urmare, tribunalul reține că în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul declarat de recurentă este nul, astfel încât excepția nulității va fi admisă, iar pe cale de consecință, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va constata nulitatea cererii de recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului.
Anulează cererea de recurs formulată de recurenta P. V., domiciliată în mun. B., ., ., jud. B., împotriva Sentinței civile nr. 6686, pronunțată de Judecătoria B., la data de 17.04.2013, în dosarul civil nr. 13._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18. octombrie 2013.
Președinte, D. M. | Judecător, N. F. | Judecător, L. S. |
Grefier, E. M. |
Red. D.M./27.05.2014
Tehnored. E.M./27.05.2014
- 2 ex. –
Jud. fond: M. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1224/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1228/2013. Tribunalul... → |
|---|
