Pretenţii. Decizia nr. 157/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 157/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ .157/2013 DOSAR NR._
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - S. S. M.
JUDECĂTOR - D. O. P.
GREFIER - N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului cauzei civile declarat de apelantul pârât L. H. M. în contradictoriu cu intimata reclamantă M. G. F. C., împotriva sentinței civile nr._/19.09.2012 și încheierii de ședință din data de 05.09.2012 pronunțate de Judecătoria B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 16.04.2013.
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr._/19.09.2012, Judecătoria B. a admis cererea formulată de reclamanta M. G. F. C., în contradictoriu cu pârâtul L. H. M..
A fost admisă în parte cererea formulată în dosarul conex de către reclamantul L. H. M. în contradictoriu cu pârâta M. G. F. C..
A fost obligat pârâtul L. H. M. la plata către reclamanta M. G. F. C. a sumei de 110.221,25 lei reprezentând fructele civile (chiria) ale imobilului proprietatea reclamantei – situat în Stupini, ., jud. B., înscris în CF 3413 B., nr. top_.
A fost obligată pârâta din dosarul conex M. G. F. C. la plata către reclamantul din dosarul conex L. H. M. a sumei de 19.291,25 lei cu titlu de cheltuieli efectuate la imobilul proprietatea acesteia.
A fost obligat pârâtul L. H. M. la plata sumei de 3.452,6 lei către reclamanta M. G. F. C. cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform extrasului CF 3413 B., reclamanta este proprietara imobilului cu nr. top_ reprezentând casă de piatră și curte în suprafață de 3.744 mp și nr. top_/1/2/1 reprezentând arabil în suprafață de 20.298,8 mp (f.34).
Prin procura autentificată în data de 08.06.2000, reclamanta l-a împuternicit pe nepotul său, Gerhard Christian Gross să o reprezinte în toate problemele privitoare la proprietatea imobiliară situată în Stupini, ., fiind îndreptățit să decidă în legătură cu folosința, respectiv vânzarea terenului menționat și a casei ce se află pe acesta, încheind contractele corespunzătoare.
Totodată, prin procura încheiată în data de 07 februarie 2002, reclamanta l-a împuternicit pe pârâtul L. H. M. să o reprezinte oficial și neoficial în toate problemele de administrare referitoare la același imobil însă nu este cuprins dreptul de a închiria, arenda sau vinde imobilul (f.4).
Prin procura autentificată la data de 22.07.2002, Gerhard Christian Gross l-a împuternicit pe pârâtul L. H. M. să renegocieze contractul de închiriere referitor la imobilul intabulat în CF 3413 B., nr. top_ și_/1, încheiat la data de 22.12.2000 cu Primăria B., fiind împuternicit pârâtul să stabilească condițiile noului contract de închiriere, în numele proprietarei, în special în ceea ce privește durata, cuprinsul acestuia, valoarea chiriei etc. (f.5).
Prin declarația autentificată sub nr.1313 din data de 07 iulie 2005, reclamanta a revocat în întregime prevederile pct.1 din procura autentificată sub nr.259/2000, obligându-se să aducă la cunoștința mandatarului acest aspect (f.6).
Conform contractului de închiriere încheiat în data de 22.12.2000 între reclamantă, prin mandatar Gerhard Christian Gross și Municipiul B. s-a închiriat imobilul intabulat în CF 3413 B., nr. top_ și_/1 pe o durată de trei ani (f.11-14).
Ulterior, s-a încheiat un nou contractul de închiriere la data de 29.03.2004 între reclamantă, prin mandatar Gerhard Christian Gross, reprezentat de L. H. M. și Consiliul Local al mun. B. – Direcția de Servicii Sociale B., având ca obiect același imobil (f.16-22).
A mai reținut instanța de fond că, potrivit art.1541 Cod civ. (în vigoare la data sesizării instanței), mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului.
Având în vedere că prin răspunsurile la interogatoriu, pârâtul a recunoscut faptul că a încasat cu titlu de chiriei suma de 110.221,25 lei (f.231 vol. I), se impune admiterea cererii principale formulate de către reclamantă.
În ce privește cererea conexă, potrivit art.1547 Cod civ., mandantul trebuie să dezdăuneze pe mandatar de anticipațiile și spezele făcute pentru îndeplinirea mandatului și să-i plătească onorariul, dacă i s-a promis.
Având în vedere că s-a constatat imposibilitatea administrării probei cu expertiză solicitată de reclamantul din dosarul conex pentru dovedirea investițiilor și cheltuielilor realizate la imobilul în litigiu, urmează ca instanță să analizeze înscrisurile depuse la dosar de către reclamant în susținerea pretențiilor sale.
Astfel, la f. 209 s-a depus un buletin de schimb valutar, fără să aibă legătură cu lucrările efectuate iar facturile fiscale și bonurile de vânzare depuse la f.210-217 sunt emise pe numele . SRL unde pârâtul avea calitatea de asociat și nu s-a făcut dovada că este vorba de materiale de construcții folosite la îmbunătățirile pretinse că s-au adus la imobilul în discuție.
Totodată, chitanțele de plată a unor onorarii avocațiale sau a unor taxe judiciare de timbru (f.220-221) nu au legătură cu aceleași îmbunătățiri pretinse de reclamantul din dosarul conex.
În schimb, având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză din care rezultă că reclamantul din dosarul conex este cel care a suportat cheltuielile legate de racordarea imobilului la rețeaua de electricitate și gaz metan, se va avea în vedere chitanțele de plată a taxelor de racordare eliberate chiar pe numele M. G. F. C. (f.217-218), precum și onorariul achitat pentru expertiza topografică de identificare a imobilului efectuată de către expert M. E. (f.170-182, 219 verso), expertiza efectuată fiind necesară pentru încheierea contractului de închiriere cu consiliul Local B..
De asemenea, reclamantul din dosarul conex a achitat și impozitul datorat pentru imobilul în litigiu în sumă de 16.531,77 lei (f.222-223), urmând ca și această sumă să fie restituită de către proprietarul imobilul, respectiv reclamanta, fiind achitat în numele acesteia.
Referitor la onorariul pretins de către reclamantul L. H. M. pentru activitatea desfășurată, potrivit art.1534 Cod civ., instanța a reținut că mandatul se presupune gratuit dacă nu s-a stipulat contrariul iar reclamantul nu a făcut dovada vreunei înțelegeri referitoare la remunerarea sa pentru activitatea desfășurată.
Prin Încheierea Ședinței Camerei de Consiliu din data de 31.01.2013, instanța a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta M. G. F. C. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul încheierii de ședință din data de 05.09.2012, în sensul că, la apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților, iar instanța a constatat decăderea pârâtului reclamant reconvențional din proba cu expertiză, solicitată de către acesta.
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea caietului de ședință al grefierului de la termenul respectiv, instanța de fond a constatat că nu s-a prezentat niciuna dintre părți la apelul nominal făcut în ședința publică din ziua respectivă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul - reclamant L. H. M., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de fond.
În motivare, apelantul a arătat că, în ceea ce privește încheierea din data de 05.09.2012, în situația în care s-a constatat lipsa părților și niciuna nu a solicitat judecata în lipsă, instanța trebuia să suspende cauza, iar nu să procedeze la judecata în fond.
A mai arătat apelantul că o altă greșeală făcută de instanță la termenul din 05.09.2012 o reprezintă decăderea din proba cu contraexpertiza. Se menționează că în cauză a fost admisă proba cu expertiza specialitatea construcții și proba cu expertiza specialitatea contabilitate prin încheierea din data de 11.06.2008. Expertiza specialitatea construcții a fost efectuată de expert T. D., împotriva acesteia a formulat obiecțiuni reclamanta – pârâtă reconvențional, obiecțiuni ce au fost încuviințate de către instanță. Prin încheierea din 25.01.2012, instanța a dispus înlocuirea expertului și restituirea onorariului. Invederează apelantul că, cererea fiind formulată de reprezentanta reclamantei, obligația de a plăti onorariul dispus pentru expertul C. D. era în sarcina reclamantei.
A considerat apelantul că instanța de fond a făcut o confuzie permanentă, reținând că pârâtul este cel ce formulează cereri, în condițiile în care acesta era lipsă. Față de acest aspect, se susține că onorariul de 800 lei, pentru expertul C. D. trebuia achitat de reclamantă, întrucât privea obiecțiunile la expertiza formulată de aceasta, aceasta solicitând de altfel înlocuirea expertului.
Un alt motiv de apel invocat de apelant îl reprezintă nepronunțarea instanței cu privire la soarta expertizei contabile admisă în cauză și care trebuia administrată după expertiza construcții.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de apel formulate, având în vedere actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, instanța constată următoarele:
La termenul de judecată din 05.09.2012, astfel cum se poate reține din încheierea de ședință, în forma ulterioară admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale strecurată în aceasta, instanța de fond a constatat lipsa părților.
Verificând acțiunile de chemare în judecată formulate în cele două dosare conexate, precizările și completările de acțiune, întâmpinările, notele de ședință și încheierile ședințelor de judecată, tribunalul constată că părțile nu au solicitat judecata cauzei și în lipsa lor, potrivit art. 242 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
Potrivit art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod Procedură Civilă, instanța va suspenda judecata, dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii
Norma juridică prevăzută de art. 242 alin. 1 pct. Cod Procedură Civilă este imperativă, astfel încât, dacă sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, instanța este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură.
Nesocotirea dispozițiilor legale anterior invocate este sancționată cu nulitatea hotărârii pronunțate în urma judecării cauzei în lipsa părților, conform art. 105 alin. 2 Cod Procedură Civilă. Această nulitate este de ordine publică deoarece privește regulile procedurale relative la desfășurarea activității de judecată, instituirea lor urmărind asigurarea cadrului legal în care se poate desfășura procesul.
Prin încheierea de la termenul de judecată din 05.09.2012, instanța de fond a decăzut apelantul din proba cu contraexpertiza, probă ce nu a fost solicitată de acesta, astfel cum eronat a reținut instanța prin încheierea din 25.01.2012, ci de reclamanta pârâtă reconvențional (a se observa în acest sens solicitările reclamantei și dispozițiile instanței din încheierile de la termenele de judecată din 09.03.2011, 14.12.2011 – fila 196).
Relativ la motivul de apel privind proba cu expertiza contabilă, se reține că prin încheierea de ședință din 11.06.2008, instanța a încuviințat această probă la solicitarea pârâtului reclamant reconvențional, iar obiectivele au fost încuviințate la termenul de judecată din 22.10.2008 (fila 257), urmând ca această probă să fie administrată după proba cu expertiza construcții.
Prin închiderea dezbaterilor cu încălcarea dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod Procedură Civilă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, pricinuind o vătămare apelantului, prin punerea în imposibilitate a acestuia de a pune concluzii pe fond și de a formula apărări, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură pronunțat în aceste condiții.
Pentru considerentele reținute în fapt și în drept, în baza art. 296 Cod Procedură Civilă, instanța va admite apelul formulat de apelantul L. H. M., va anula sentința civilă și încheierea de ședință din data de 05.09.2012, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond se va pronunța în cauza dedusă judecății, cu respectarea dispozițiilor legale și având în vedere și criticile formulate în apel, relative la probatoriul încuviințat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul L. H. M., î34mpotriva sentinței civile nr._ din data de 19.09.2012 și împotriva încheierii de ședință din data de 05.09.2012, pronunțate de Judecătoria B., in dosarul nr._, pe care le anulează, și in consecință, trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședinta publică azi, 16.04.2013.
Președinte, S. S. M. | Judecător, D. O. P. | |
Grefier, N. C. |
Red.SȘM/28.06.2013
Tehnored.CL/01.07.2013
Jud.fond: R.C.
4 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 351/2015. Tribunalul BRAŞOV | Legea 10/2001. Sentința nr. 59/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
