Pretenţii. Sentința nr. 131/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 131/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-05-2012 în dosarul nr. 131/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 131/S
Ședința publică din data de 04 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Grefier D. Litescu P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamanta P. M. L. A. A., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat Rommer Klaudia I. în substituirea d-lui avocat C. N., pentru pârâtă, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
În ședință publică, se depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială acordată de către Cabinetul de Avocat C. N., doamnei avocat Rommer Klaudia I., în vederea substituirii sale, cu ocazia dezbaterilor ce se urmează la termenul de judecată de astăzi.
Tribunalul reține că, după începerea ședinței de judecată, serviciul de registratură a comunicat la dosarul cauzei o cerere prin care partea reclamantă solicită instanței să procedeze la judecarea pricinii și în lipsa sa și să admită pretențiile referitoare la obligarea pârâtei la plata daunelor morale, astfel cum acestea au fost formulate.
Reprezentanta în substituire a părții pârâte învederează instanței că, în opinia sa, acțiunea ce face obiectul prezentei cauze se impune a fi timbrată.
Apreciază că dispozițiile legale pe care s-a fundamentat cererea reclamantei referitoare la scutirea sa de la pata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, respectiv art. 15 lit. f ind. 1, ce a fost introdus în Legea nr. 146 /1997 ca urmare a deciziei pronunțate de către Curtea Constituțională a României, nu sunt aplicabile în speță, întrucât, potrivit considerentelor Curții Constituționale, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, are loc numai în cazul în care daunele morale sunt solicitate pentru prejudiciile aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice, ca urmare a publicării sau difuzări unor articole prin mijloace de informare în masă.
În urma deliberării, tribunalul înlătură susținerea pe care partea pârâtă, prin reprezentantul său în instanță, a formulat-o, în sensul existenței în sarcina părții reclamante a obligației de plată a taxei judiciare de timbru, pentru două considerente, și anume:
- pentru că textul de lege reprezentat de art. 15 lit. f ind. 1 din Legea nr. 146/1997 nu cuprinde distincția despre care reprezentantul părții menționate a făcut vorbire, astfel că, aplicând principiul de drept în conformitate cu care, acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu are voie sa o facă”, instanța constată că textul de lege anterior menționat se aplică tuturor acțiunilor ce au ca obiect stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane.
- pentru că, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, daunele morale au fost suferite de către partea reclamantă, ca urmare a nesoluționării, potrivit susținerilor acesteia, a notificării pe care a promovat-o, în conformitate cu dispozițiile Legi nr. 10/2001. P. urmare, în cauză devin incidente și dispozițiile art. 50 din Legea nr.10/2001, litigiul izvorând din procedura instituită de acest act normativ.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta părții pârâte solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, prin întâmpinare formulată, partea pârâtă face vorbire despre faptul că ar fi fost emisă o decizie, respectiv decizia nr. 33/12.11.2008.
Reprezentanta pârâtei depune la dosarul cauzei decizia nr. 33/12.11.2008 emisă de către S.C. P. B. S.A, privind soluționarea notificării P. M. L. A. A. .
Deliberând asupra cererii în probațiune formulată în cauză, instanța, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, admite administrarea în cauză a probei cu înscrisuri.
Tribunalul constată că, prin cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o partea reclamantă a solicitat administrarea probei cu acte și a oricărei alte probe care se dovedește a fi pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
D. fiind modul de formulare a cererilor în probațiune, reținut conform celor arătate anterior, tribunalul, făcând aplicarea dispozițiilor legale pe care le-a indicat mai sus, admite administrarea și pentru reclamantă a probei cu înscrisuri, respectiv cele existente la dosar.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat și nici probe de administrat, instanța, în urma deliberării, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentanta convențională a pârâtei solicită instanței respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată și nedovedită. P. actele depuse la dosar și prin întâmpinarea depusă s-a subliniat faptul că sentința a cărei punere în executare se solicită a fost executată de către pârâtă, aceasta emițând decizia prevăzută de Legea nr. 10/2001, însă, deoarece terenul care s-a solicitat a fi restituit nu se află în administrarea societății pârâte, aceasta nu a putut dispune restituirea lui.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, arată că, în afara faptului că acestea depășesc de 30 sau 40 de ori valoarea terenului care s-a solicitata fi restituit, nici nu sunt dovedite.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra fondului.
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată sub nr._/197, la data de 30.11.2011, pe rolul Judecătoriei B., reclamanta Partheiu M. L. A. A. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să o oblige pe pârâtă să îi achite suma de 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciile aduse demnității și reputației sale de om și cetățean.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 384/2006, pronunțată în dosarul nr. 379/2006, de către Tribunalul B., devenită definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea pe care a promovat-o și, în consecință, a fost obligată pârâta să emită o deciziei motivată prin care să îi restituie în natură imobilul cu destinația de teren în suprafață de 900 mp. situat în P. B., identificat în cartea funciară nr._ B., sub nr. top._/6/2/2/1.
Întrucât pârâta nu a înțeles să execute de bunăvoie această obligație, a declanșat procedura executării silite, sens în care a fost constituit dosarul execuțional nr. 477/2009 al Biroului Executorului judecătoresc Koppandi Oyllver.
În cadrul acestui dosar, a fost pronunțată Încheierea din data de 13.01.2010, prin care Judecătoria B. a încuviințat declanșarea procedurii execuționale, iar, la data de 16.01.2010, pârâta a fost somată să aducă la îndeplinire obligația ce îi revine potrivit hotărârii judecătorești mai sus menționată, precum și obligația de plată a sumei de 3.600, 75 lei, ce reprezintă cheltuieli de executare.
Cu toate acestea, partea menționată a refuzat să execute obligațiile ce îi revin, astfel că, la data de 05.03.2010, ora 14,00, a întocmit un proces- verbal, prin care se consemnează că i-a fost comunicată decizia nr. 33/12.11.2008, emisă de către Consiliul de Administrație al pârâtei, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului anterior identificat, cerere pe care ea a formulat-o în temeiul legii nr. 10/2001, și s-a dispus trimiterea notificării și a întregului dosar Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru stabilirea și acordarea de despăgubiri.
În continuarea motivării cererii, reclamanta a arătat că anul 1989 a marcat o schimbare profundă în evoluția României, ce s-a reflectat și în regimul juridic al proprietății private.
P. legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, legiuitorul a ținut să creeze un instrument destinat tuturor persoanelor interesate de restituirea proprietăților confiscate de regimul comunist.
În acest context, a apelat la justiție pentru a redobândi un drept de care a fost deposedată în mod abuziv, demersurile pe care le-a efectuat în acest sens fiind zădărnicite de atitudinea pârâtei, care refuză să pună în executare hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești.
A mai susținut reclamantă că, în decurs de 20 de ani a fost pusă în imposibilitatea de a se bucura de drepturile sale, fiind tracasată, mințită, purtată prin procese grele, costisitoare și care s-au dovedit a fi inutile.
În drept, reclamanta a fundamentat cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 998 din Codul civil.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii pe care reclamanta a promovat-o în sensul celor mai sus expuse, susținând în motivarea poziției sale procesuale că, prin hotărârea judecătorească indicată în cererea de chemare în judecată, în sarcina sa nu a fost stabilită obligația de a restitui în natură părții menționate imobilul pentru care aceasta a urmat procedura instituită de lege nr. 10/2001, ci doar obligația de a soluționa notificarea promovată în temeiul acestui act normativ.
P. sentința civilă nr. 1561/08.02.2012, Judecătoria B. a admis excepția lipsei competenței sale materiale, excepție pe care a invocat-o din oficiu, și, în consecință, a declinat, în favoarea Tribunalului B., competența materială de soluționare a pricinii.
La adoptarea acestei soluții, instanța menționată a reținut că, în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv 10.000.000lei, competența materială de soluționare în primă instanță a acesteia revine Tribunalului B..
Ca urmare a adoptării soluției mai sus expusă, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 05.03.2012, sub nr._ .
În cauză, a fost administrată, la cererea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 384/30.10.2006, Tribunalul B. a dispus următoarele:
Admite contestația formulată de contestatoarea Partheiu M. L. A. A. în contradictoriu cu intimata . și, în consecință:
Obligă intimata să emită decizie motivată de restituire în natură a imobilului cu destinația de teren în suprafață de 900 mp., situat în P. B. și identificat în cartea funciară nr._ B.- A 32, sub nr. top._/6/2/2/2/1.
Așa cum am arătat, reclamanta a susținut că pârâta refuză să execute obligația pe care instanțele judecătorești au stabilit-o în sarcina sa, potrivit celor mai sus expuse, astfel că, a învestit tribunalul B. cu prezenta cerere, prin care a solicitat a-i fi acordate despăgubiri, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a atitudinii abuzive a părții adverse.
Cererea astfel formulat a fost întemeiată în drept pe dispozițiile cuprinse în art. 998 din Codul civil, text de lege ce reglementează răspunderea civilă delictuală.
Elementele acestei forme de răspundere civilă sunt: fapta ilicită, prejudiciul suferit ca urmare a săvârșirii unei astfel de fapte, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul reclamat.
Este de menționat că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală este necesar a se stabili că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate elementele acesteia, astfel cum au fost evocate anterior, iar, potrivit prevederilor cuprinse în art. 1169 din Codul civil în vigoare la data nașterii raportului juridic, sarcina probei existenței în mod cumulativ a elementelor acestei forme a răspunderii civile revine părții reclamante.
Or, reclamanta nu a propus nicio probă de natură a dovedi că fapta ilicită pe care pretinde că pârâta a săvârșit-o a adus atingere valorilor nepatrimoniale legate de persoana sa, pe care legea le ocrotește.
Astfel, în cauză nu a fost făcută dovada aducerii vreunei atingeri onoarei sau demnității reclamantei și nici nu s-a probat că percepția pe care aceasta o avea despre ea s-a schimbat ca urmare a faptului ilicit invocat . De asemenea, nu există nicio probă care să ateste că percepția pe care membrii societății o au despre reclamantă s-a modificat în sens negativ, ca urmare a atitudinii pe care a susținut că partea pârâtă a manifestat-o față de ea.
Așa fiind, tribunalul, având în vedere considerentele ce preced, din care rezultă neîndeplinirea în cauza de față a condițiilor angajării răspunderii civile delictuale, va respinge cererea suspusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Patertheniu M. L. A. A., domiciliată în Municipiul București, .. 89, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în P. B., ..5, reprezentată legal de director, reprezentată convențional de Cabinetul de Avocat N. C..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.05.2012.
Președinte, L. S. | Grefier, D. Litescu P. | |
Red.LS.. 17.07.2012
Tehnored.D.L.P. 18.07.2012 – 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 634/2012. Tribunalul BRAŞOV | Acţiune în constatare. Decizia nr. 158/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
