Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 151/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-05-2012 în dosarul nr. 151
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 151
Ședința publică din22 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător A. I.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului declarat de apelanții-pârâți M. B. prin P., . și S. R. prin M. Finanțelor P. prin D.G.F.P. B. și de către apelanții intervenienți M. C. U. - Cabinet Medical Medicină de F., V. D. I. - Cabinet I. de M. de F., L. S., L. F., U. A. și U. M. în contradictoriu cu intimații reclamanți I. A. T. și S. E. H., împotriva sentinței civile nr. 5191/03.05.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 15.05.2012, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 22.05.2012.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 5191/03.05.2011 pronunțată în dosarul civil nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și completată de reclamantele H. M. E., decedată pe parcursul soluționării cauzei și continuată de moștenitoarea legală S. E. H. căsătorită PECQUERIAUX și T. I. A. în contradictoriu cu pârâții M. B., S.C. „ R. „ S.R.L. și S. ROMÂN prin M. Finanțelor P. prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. B.. S-a constatat calitatea de moștenitoare a reclamantelor H. M. E. - decedată pe parcursul soluționării cauzei și T. I. A. după defuncții FRANK O. ( născută T. ) - decedată la data de 07.09.1952, T. MIRANDA T. - decedată la data de 07.03.1968, T. A. STEPHANIA - decedată la data de 28.01.1976 și T. WALTER CONRAD - decedat la data de 25.02.1958 . S-a constatat nevalabilitatea titlului statului de preluare a imobilului situat în mun. B., .. 22, înscris în CF nr. 9368 B. sub nr. top. 5185 (A +1), actualmente dezmembrat conform notărilor de la A + 2-7 notat la B + 11 . S-a dispus rectificarea CF nr. 9368 B., nr. top. 5185 / 3 ( A +4), nr. top. 5185/4 ( A + 5 ), nr. top. 5185/5 ( A + 6 ), nr. top. 5185/6 ( A + 7 ), în sensul radierii înscrierii efectuate la B + 11 și revenirea la situația anterioară de carte funciară . S-a dispus radierea din CF nr. 9368 B. a dreptului de administrare operativă înscris în favoarea S.C. „ R. „ S.R.L. B. pentru apartamentele nr. 3 – nr. top. 5185/3, nr. 4 – nr. top. 5185/4 și nr.5- nr. top. 5185/5. S-a respins rectificarea CF nr. 9368 B. sub nr. top. 5185/1 ( A + 2 ), în sensul radierii înscrierii efectuate la B + 11 și revenirea la situația anterioară de carte funciară, ca neîntemeiată. S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții accesorii M. C. U. – Cabinet Medical Medicină de F., V. D. I. – Cabinet Medical Medicină de F., L. Ș. și L. F., U. ALEXANDU și U. M. în interesul pârâților M. B., prin primar, S.C. „ R. „ S.R.L. B. și S. ROMÂN prin M. Finanțelor P. și în contradictoriu cu reclamantele H. M. E., decedată pe parcursul soluționării cauzei și continuată de moștenitoarea legală S. E. H. căsătorită PECQUERIAUX și T. I. A., ca neîntemeiată. S-a luat act ca reclamantele nu mai solicită cheltuieli de judecată .
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca din copia cărții funciare nr. 9368 B. rezulta ca imobilul situat in mun. B., .. 22 intabulat la A+ 1 sub nr. top. 5185, reprezentând casa de piatră și curte de 439, 20 mp a constituit obiectul dreptului de proprietate al numiților T. O., nascută Frank, T. Miranda, T. Guste și T. Walter, dobândit în cote egale, prin cumpărare conform contractului de vânzare- cumpărare nr. 7618 din data de 15.12.1925.
Imobilul a fost preluat de S. R. in baza Decretului nr. 92/1950- la poziția 540 din anexa la decret figurând “ most. E. T. 3 apartamente .. Nerva T. 1 “.
P. încheierea de carte funciara nr. 1289/ 1965 data de fostul notariat de Stat Regional B. s-a dispus ca asupra imobilului cuprins in CF 9368 B. de la A + 1, cu nr. top. 5185, înscris la B 5-8 proprietatea lui T. O., T. Miranda, T. Guste și T. Walter să se intabuleze dreptul de proprietate, cu titlu de drept naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950 în favoarea Statului R..
S-a arătat în considerentele încheierii că proprietarii imobilului sunt copii lui T. E., vizați de poziția nr. 540 din anexa la Decretul nr. 92/1950.
Din evidentele de carte funciara și din încheierea mai sus evidențiată rezultă că la data intrării în vigoare a Decretului nr. 92/1950, imobilul era proprietatea indiviză a numiților T. O., T. Miranda, T. Guste și T. Walter, în cote de ¼ părti fiecare.
Ulterior datei la care imobilul a trecut în proprietatea statului, acesta a fost dezmembrat în șase apartamente, care au primit numere noi topografice, doua dintre acestea fiind înstrăinate intervenienților accesorii L. S. si L. F. (. contractului de vânzare – cumpărare nr._/ 25.07.2005, act în temeiul căruia și-au intabulat dreptul de proprietate in cartea funciara si U. A. și U. M. ( . contractului de vânzare – cumpărare cu plata în rate nr._/18.09.2006, contracte încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Trei dintre apartamente sunt închiriate de administratorul S.C. “ R. “ S.R.L. B., iar apartamentul nr. 6- parter, compus din spațiu cu alta destinație ( format din 5 încăperi ) a fost concesionat de Consiliu Local al Municipiului B., în numele Municipiului B., intervenienților accesorii Cabinet Medical de M. de F. dr. V. D. I. și Cabinet Medical de M. de F. dr. M. C. U., conform contractului de concesiune nr. 1541 / 20.06.2006 .
Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei rezultă că FRANK O. ( născută T. ) a decedat la data de 07.09.1952, T. MIRANDA – T. a decedat la data de 07.03.1968, T. AGUSTA S., identica cu T. Guste a decedat la data de 28.01.1976, iar T. WALTER – CONRAD a decedat la data de 25.02.1958.
Proprietara tabulară FRANK O.( nascută T. )a fost căsătorită cu FRANK ALFRED WILHELM, decedat la data de 07.11.1922, ambii fără moștenitori, T. MIRANDA T. si T. A. S. nu au fost căsătorite și nu au avut urmași, T. WALTER CONRAD a fost căsătorit cu T. ELSE ELISABET GERTRUD, decedata la data de 11.12.1989, căsătorie din care au rezultat copii T. HANS HARTMUT WALDEMAR, decedat la data de 20.08.2007, singura moștenitoare a acestuia fiind soția supraviețuitoare, respectiv reclamanta T. I. A. și reclamanta H. E. M. ( nascuta T. ), decedată pe parcursul soluționării cauzei, respectiv la data de 20.09.2010 având ca unica moștenitoare pe S. E. H., căsătorită PECQUERIAUX, conform certificatului de moștenitor depus la dosarul cauzei.
Potrivit susținerilor reclamantelor, după coproprietarii tabulari ai imobilului naționalizat nu s-au dezbătut succesiunile, deoarece la decesul acestora imobilul fusese preluat de stat, iar bunurile mobile au rămas in familie.
În speță, reclamanta T. I. A. în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului T. HANS HARTMUT WALDEMAR-descendent de gardul I al defunctului T. Walter Conrad si de colateral privilegiat al defuncților FRANK O., T. MIRANDA T. și T. A. S. și defuncta reclamanta H. M. E.- în calitate de descendent de gradul I al defunctului T. Walter Conrad și de colateral privilegiat al defuncților FRANK O., T. MIRANDA T. și T. A. S. au vocație succesorala (de a culege moștenirea rămasă de pe urma defuncților coproprietari tabulari asupra imobilului ).
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii, invocata de intervenienții accesorii, pe motiv ca nu s-a făcut dovada calității de moștenitor decât după defunctul T. Walther - Conrad care deținea o cota de ¼ din imobil, nefiind respectat principiul unanimității in promovarea acțiunii instanța retine ca in cauza Lupas și alții împotriva României C.E.D.O. a statuat prin hotărârea pronunțată la data de 14.12.2006 ca acțiunile prin care “ unul sau mai mulți coproprietari sau unul sau mai mulți dintre moștenitorii lor, dar nu neapărat toți, pot introduce o acțiune în justiție pentru a demonstra ca statul nu deține niciun titlu de proprietate valabil“.
P. urmare, având în vedere practica C.E.D.O., aplicarea stricta a regulii unanimității, fără a se ține cont de circumstanțele speciale ale spetei, ar aduce atingere dreptului de acces la o instanța a proprietarilor sau moștenitorilor proprietarilor deposedați în mod nelegal de bunurile acestora.
În speță, reclamantele prin actele de stare civila depuse la dosarul cauzei au dovedit ca sunt moștenitoarele proprietarilor tabulari FRANK O. ( născută T. ), T. MIRANDA T., T. A. STEPHANIA si T. WALTER CONRAD. Chiar daca ar mai exista și alți moștenitori, nu poate fi îngrădit dreptul reclamantelor la promovarea unei acțiuni având ca obiect nevalabilitatea titlului statului în raport de practica C.E.D.O.
În consecință, în temeiul art. 652, art. 659 si art. 675 din C. civil, instanța va constata calitatea de moștenitoare a defunctei reclamante H. M. E. si a reclamantei T. I. A. după defuncții FRANK O. ( născută T. )decedata la data de 07.09.1952, T. MIRANDA T. decedata la data de 07.03.1968, T. A. STEPHANIA decedata la data de 28.01.1968 și T. WALTER CONRAD decedat la data de 25.02.1958.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii in revendicarea imobilelor preluate fără titlu, formulate in condițiile dreptului comun ( art. 480-481 C.civil și art. 6 din Legea nr. 213/1998) după . Legii nr. 10/2001, instanța a reținut ca prezenta acțiune este o acțiune în constatarea nevalabilității titlului statului întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 și nu o acțiune în revendicare care ar fi trebuit întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil. Faptul că ea tinde la realizarea unor drepturi este de esența oricărei acțiuni civile, în lipsa acestei finalități orice acțiune ar fi respinsă ca fiind lipsită de una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, respectiv interesul.
Art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 prevede că “ fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat “.
Apariția Legii nr. 10 /2001 și ulterior modificările aduse acesteia prin Legea nr. 247/2005 nu au suprimat competenta instanțelor judecătorești de a se pronunța asupra valabilității titlului statului. Art.1 din Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr. 247/2005 determina domeniul de aplicare al acestei legi ca fiind dat de imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ceea ce nu exclude competenta instanțelor de a stabili daca preluarea s-a făcut cu sau fără titlu valabil, având în vedere ca noțiunea de "preluare abuziva" cu care operează Legea nr.10/2001 include atât preluarea cu titlu valabil, cât si preluarea fără titlu valabil, conform art.2 alin.1 lit. g si h din aceasta lege; distincția între preluările cu titlu și cele fără titlu valabil are consecințe în aplicarea Legii nr.10/2001, astfel cum rezulta din întreaga economie a acestei legi, care se întregește cu prevederile art.6 din Legea nr.213/1998 sub aspectul criteriilor de determinare a legalității titlului statului și a autorității competente să decidă asupra acestei chestiuni. Prevederile art.6 din Legea nr.213/1998 rămânând aplicabile și după . modificarea Legii nr.10/2001, înseamnă că instanțele de judecată își păstrează competenta de a verifica legalitatea titlului statului, cu consecința ca din acest punct de vedere nu se poate retine inadmisibilitatea unei cereri în justiție având un asemenea obiect .
Decizia nr. 33/ 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se impune cu caracter obligatoriu instanțelor judecătorești în temeiul art.329 Cod procedură civilă. Având un veritabil caracter normativ, ea trebuie interpretată ca și legea, în sensul producerii de efecte și nu în sens contrar. Or, decizia prevede că în caz de neconcordanță între legea specială - respectiv Legea nr. 10 /2001 care impune urmarea unei proceduri speciale pentru restituirea bunului ce intră în sfera ei de reglementare, acțiunea în revendicare de drept comun este admisibilă în măsura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Referitor la valabilitatea titlului statului, instanța reține că Decretul nr. 92/1950 nu poate fi apreciat ca fiind un act normativ constituțional în raport de Constituția din anul 1948 în vigoare la acea data care stipula in art. 8 alin. 1 ca ‘’proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege‘’ iar potrivit dispozițiilor art. 10‘’ pot fi făcute exproprieri pentru cauza de utilitate publica pe baza unei legi si cu o dreapta despăgubire stabilită de justiție ‘’ .
Decretul nr. 92/1950, act normativ de rang inferior Constituției încalcă dispozițiile legale mai sus evocate, de vreme ce proprietarii au fost deposedați arbitrar de bunurile lor, fără să fie incident vreun caz de utilitate publică și fără a primi vreo despăgubire.
De asemenea, Decretul nr. 92/1950 este contrar și Declarației Universale a Drepturilor Omului (adoptată de Adunarea Generală O. la 10.12.1948, la care Romania este parte semnatară) și care prevedea în art. 17 pct.1 si 2, că ‘’orice persoana are dreptul la proprietate sa atât singură cât și în asociație cu alții; nimeni nu poate fi lipsit, în mod arbitrar, de proprietatea sa‘. Or, Decretul nr. 92/1950 încalcă dreptul de proprietate recunoscut de această convenție internațională, de vreme ce lipsea, în mod arbitrar, împotriva voinței lor, pe cetățenii romani de un drept de proprietate juridic ocrotit.
Nu în ultimul rând, Decretul nr. 92/1950 încalcă dispozițiile art. 451 din C.civil, potrivit cărora‘’ nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publica și primind o dreaptă și prelabilă despăgubire‘’ tocmai prin faptul că trecea în proprietatea statului bunurile cetățenilor români fără să existe o cauză de utilitate publică.
Incalcând toate aceste acte normative mai sus evocate, Decretul nr. 92/1950 nu poate constitui un titlu valabil al statului în intelesul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
In speță, nelegalitatea titlului de preluare rezulta și din faptul ca in lista anexa a Decretului nr. 92/1950 la poziția 540 apare ca proprietar “ moșt.E. T. “, or conform evidentelor de carte funciara, coproprietari tabulari ai imobilului situat in B., .. 22 la momentul preluării erau: T. O., T. Miranda, T. Guste si T. Walter, în cote de ¼ părți fiecare.
P. urmare, in temeiul dispozițiilor legale mai sus evocate instanța a constatat nevalabilitatea titlului statului titlului statului de preluare a imobilului situat în mun. B., .. 22, înscris în CF nr. 9368 B. sub nr. top. 5185 (A +1), actualmente dezmembrat conform notărilor de la A + 2-7 notat la B + 11.
În temeiul art. 34 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată, cu modificările si completările ulterioare instanța a dispus rectificarea CF nr. 9368 B., nr. top. 5185 / 3 ( A +4), nr. top. 5185/4 ( A + 5 ), nr. top. 5185/5 ( A + 6 ), nr. top. 5185/6 ( A + 7 ), în sensul radierii înscrierii efectuate la B + 11 și revenirea la situația anterioară de carte funciară si radierea din CF nr. 9368 B. a dreptului de administrare operativă înscris în favoarea S.C. „ R. „ S.R.L. B. pentru apartamentele nr. 3 – nr. top. 5185/3, nr.4 – nr. top. 5185/4 și nr.5- nr. top. 5185/5.
Având în vedere că imobilul identificat la A + 2 este proprietatea intervenienților accesorii U., drept de proprietate neînscris in cartea funciara pe numele intervenienților, pentru respectarea dreptului de proprietatea al acestora in sensul dispozițiilor Deciziei nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a respins rectificarea CF nr. 9368 B. sub nr. top. 5185/1 ( A + 2 ), în sensul radierii înscrierii efectuate la B + 11 și revenirea la situația anterioară de carte funciară, ca neîntemeiată .
In raport de considerentele reținute referitoare la cererea principala, instanța a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții accesorii M. C. U. – Cabinet Medical Medicină de F., V. D. I. – Cabinet Medical Medicină de F., L. Ș. și L. F., U. A. și U. M. în interesul pârâților M. B., prin primar, S.C. „ R. „ S.R.L. B. și S. ROMÂN prin M. Finanțelor P. și în contradictoriu cu reclamantele H. M. E., decedată pe parcursul soluționării cauzei și continuată de moștenitoarea legală S. E. H. căsătorită PECQUERIAUX și T. I. A., ca neîntemeiată.
Instanța de fond a luat act ca reclamantele nu mai solicita obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. B. prin primar, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererilor privind constatarea nevalabilității titlului statului de preluare a imobilului în cauza, rectificare carte funciară în sensul radierii înscrierii de la B11 și revenirea la situația anterioară, precum și radierea din cf a dreptului de administrare operativă înscris în favoarea . B..
În motivare a arătat ca odată cu . Legii 10/2001, persoanele îndreptățite trebuiau să urmeze procedura specială instituită de acest act normativ, și în situația în care sunt nemulțumite de modul de soluționare a cererilor, pot ataca în instanță deciziile emise.
Acțiunea reclamantelor, fiind una de revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil, întemeiată pe dispozițiile art.480-481 C.civ. și art.6 din Legea 213/1998, nu poate fi primită în condițiile în care acestea nu au urmat procedura legală din culpa lor. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr.33/2008 .
Pârâta . B. a declarat de asemenea apel împotriva sentinței pronunțate, solicitând admiterea acestuia și în consecință respingerea acțiunii ca netemeinica și nelegală.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a sesizat faptul că S. nu a preluat întregul imobil, ci doar 3 apartamente din acesta, astfel cum rezultă din anexele la decretul 92/1950.
Imobilul în cauză a fost trecut legal în proprietatea Statului R., Decretul 92/1950 constituind titlu valabil în acest sens, iar dispozițiile sale au fost respectate în întregime.
În privinta celor 2 apartamente văndute către foștii chiriași U. M. și L. S., se arată că în mod corect instanța de fond a respins petitul privind rectificarea cărții funciare. Referitor la cele 3 spatii pentru care în prezent în administrarea sa și date în folosința chiriașilor Glied A., M. D. și P. E., se arată că petitul de rectificare carte funciară a fost în mod greșit admis, impunându-se verificări pentru a se stabili care dintre cele 3 apartamente au fost preluate de către S. R..
Apelanta pârâtă . a mai arătat că acțiunea promovată de reclamante este de fapt o acțiune în revendicare pe drept comun mascată, intenția acestora directă fiind de a redobândi imobilul în natură, acțiune ce este inadmisibilă după . Legii 10/2001.
Astfel, pentru toate imobilele ce intra sub incidența Legii 10/2001, persoanele îndreptățite pot obține repararea prejudiciului cauzat, numai în condițiile acestei legi, sub sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, conform art.22 al.5 din Legea 10/2001.
Având în vedere că reclamantele nu au formulat notificare în temeiul Legii 10/2001, apelanta solicită admiterea apelului .
În drept au fost invocate prevederile art. 289 și următoarele C.pr.civ., art.115 și urmatoarele C.pr.civ., cele ale Legii 10/2001, Legii 112/1995 și Legii 1/2009.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. B. a declarat de asemenea apel împotriva sentinței, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței și respingerea în totalitate a acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat ca în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile lipsei calității de reprezentant a Ministerului F. P. pentru S. R. și lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. R., excepții pe care le-a reiterate prin cererea de apel.
Pe fondul cauzei s-a arătat că acțiunea promovată este inadmisibilă, întrucât ulterior intrării în vigoare a Legii 10/2001 nu se mai pot formula direct în instanță cereri având ca obiect constatarea nevalabilitatii titlului statului și revendicarea imobilelor. Accesul la justitie este condiționat de urmarea procedurii speciale reglementate de Legea specială 10/2001 .
S-a mai arătat că instanța de fond nu a manifestat rol activ în clarificarea modalității de preluare a imobilului, ci s-au avut în vedere doar susținerile teoretice ale reclamantelor, susțineri nedovedite.
În drept au fost invocate prevederile art.282 și următoarele C.pr.civ.
Intervenienții M. C. U. – Cabinet Medical Medicină de F., V. D. I. – Cabinet Medical Medicină de F., L. Ș. și L. F., U. A. și U. M. în interesul pârâților M. B., prin primar, S.C. „ R. „ S.R.L. B. și S. ROMÂN prin M. Finanțelor P. au declarat de asemenea apel împotriva sentinței, arătând ca aceasta este nelegala si nefondata, urmând ca motivele de apel sa fie înaintate prin inscris separat.
In acest sens s-a încuviințat apelantei interveniente M. C. U. – Cabinet Medical Medicină de F. cererea de amânare la termenul de judecata din 08.11.2011, insa pana la termenul din 15 mai 2012, aceasta nu a înțeles sa motiveze apelul declarat . În consecință, la termenul menționat s-a respins cererea de acordare a unui termen de judecata suplimentar pentru motivarea apelului.
F. de apelurile declarate in cauza, intimatele reclamante S. E. PECQUERIAUX (născută H.) și T. I. A. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea acestora .
S-a arătat in cuprinsul întâmpinării ca obiectul prezentului litigiu îl constituie constatarea nevalabilității titlului statului, și nu acțiune in revendicare. În consecință, nu poate fi invocata inadmisibilitatea acestei acțiuni pe motivul că după apariția Legii 10/2001, concursul între legea specială și legea generala se rezolvă în favoarea legii speciale.
Preluarea imobilului de către stat a fost nelegală, întrucât Decretul 92/1950 nu a respectat prevederile Constituției din 1948 si ale legilor in vigoare la data preluării imobilului. De asemenea, nelegalitatea rezultă și din faptul ca în lista anexă a Decretului 92/1950 la poziția 540 apare ca proprietar „Most.E. T.”, iar proprietarii tabulari au fost T. O., T. Miranda T., T. August Stephania si T. Walter Conrad. Avand în vedere ca nu există identitate între persoana menționată ca proprietar și listele-anexa la decret, preluarea are caracter nelegal.
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie rectificarea cărții funciare în temeiul dispozițiilor art. 34 pct.1 din Legea 7/1996, având în vedere că actul în baza căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil. Intrucât titlul statului nu este valabil, se impune admiterea acțiunii în rectificare .
La termenul de judecata din 24.01.2012 tribunalul a stabilit natura juridica a caii de atac ca fiind apelul, fata de valoarea imobilului indicata la 80.000 euro.
În probațiune a fost încuviințată intimatelor reclamante în apel proba cu înscrisuri, respectiv certificatul de calitate de moștenitor nr.53/20.09.2011 emis de BNP asociați S. V. și S. A. I..
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
Analizând cu prioritate modul de soluționare de către instanța de fond a excepțiilor lipsei calitații procesuale pasive a pârâtului S. R. și lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor P. pentru Statu R., excepții reiterate de către acest pârât în apelul formulat, se constată că acestea au fost în mod corect respinse.
Astfel, se impunea chemarea în judecată a pârâtului Statului R., față de obiectul acțiunii, respectiv constatarea nevalabilitatii titlului Statului și rectificarea CF9368 B. prin radierea înscrierii de la B11, respectiv a dreptului de proprietate al Statului R. intabulat cu titlu de drept de naționalizare în baza Decretului 92/1950.
În privința excepției lipsei calității de reprezentând a Ministerului Finanțelor P. pentru paratul S. R., văzând prevederile art. 25 al.1 si 2 din Decretul 51/1934, în vigoare la data introducerii acțiunii și data pronunțării sentinței, potrivit cărora statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin M. Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Imobilul înscris în CF 9368 B. sub nr.de ordine A+1 cu nr.top.5185, proprietatea lui T. O., T. Miranda, T. Gusta si T. Walter, a fost naționalizat de catre S. R. în baza Decretului 92/1950, la B11 fiind înscris dreptul de proprietate în favoarea Statului asupra întregului imobil.
In anexa Decretului 92/1950 la poziția 540 s-a menționat ca se nationalizează 3 apartamente din imobilul situat în B., ., ., ce aparțin most. lui E. T..
P. certificatul de moștenitor nr.53/20.09.2011 emis de BNP asociați S. V. și S. A. I.. și depus în faza apelului, s-a făcut dovada calității de moștenitor a intimatelor reclamante după proprietarii tabulari T. O., căsătorită Frank, T. Walter, T. Miranda T. si T. A. S. .
Apelanta pârâtă . B. a invocat în apelul formulat faptul ca nu s-au naționalizat decât 3 apartamente din cele 6 ale imobilului, solicitând instanței să identifice care apartamente au fost supuse naționalizării.
Din cuprinsul cărții funciare rezulta ca intabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului R. a avut loc asupra întregului imobil, astfel cum era înscris la A+1 cu nr.top.5185, făra a avea loc o dezmembrare anterioara a acestuia. Având în vedere caracterul constitutiv al înscrierii in cartea funciara, consacrat de prevederile art.17 din decretul-Lege 115/1938, instanța retine ca S. R. a naționalizat întregul imobil compus din 6 apartamente, și nu doar 3 apartamente, astfel cum se menționează în anexa actului de preluare, momentul dobândirii dreptului de proprietate fiind cel al intabulării dreptului în carte funciara.
Apelanta pârâtă . B. a susținut de asemenea că imobilul a fost preluat în mod legal de către Stat, față de dispozițiile HG 11/1997 de aplicare a Legii 112/1995.
Art. 6 al.3 din Legea 213/1998 da competența instanțelor să analizeze valabilitatea preluării de către Stat a imobilului, dispoziție aplicabila și după . Legii 10/2001, astfel cum corect reține instanța de fond.
Chiar dacă art.1 al.2 din HG 11/1997 menționează Decretul 92/1950 între actele normative constituind titlu de preluare a imobilului, valabilitatea sau nevalabilitatea acestuia urmează a fi stabilită de către instanțele judecătorești, în temeiul art.6 din Legea 213/1998 și prin raportare la Constituția, tratatele internaționale la care România era parte și legile în vigoare la data preluării lor de către stat.
Analizând valabilitatea preluării de către Stat, instanța de fond în mod corect a stabilit ca acesta încalcă prevederile Constituției din anul 1948 care permitea în art.10 doar exproprierea în favoarea Statului, pentru o cauza de utilitate publică, pe baza unei legi și după o dreapta și prealabila despăgubire stabilită de justiție, cele ale Declarației Universale a Drepturilor Omului la care România era parte, care proteja lipsirea arbitrara a unei persoane de proprietatea sa, și cele ale art.451 C.civ., care de asemenea reglementau doar exproprierea pentru cauza de utilitate publică.
Caracterul nevalabil al preluării este accentuat în speță de faptul ca în anexa Decretului 92/1950 la poziția 540 nu s-a menționat numele proprietarilor tabulari de la momentul preluării, indicându-se doar ca acesta aparține most. E. T., precum și de faptul că, deși s-au naționalizat 3 apartamente, intabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului roman a avut loc asupra întregului imobil nedezmembrat la acel moment.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul reține caracterul nelegal al preluării imobilul de către S. R..
În privința inadmisibilității acțiunii introductive, apărare invocată de către pârâți atât țn fața instanței de fond, cât și în apelurile formulate, se reține, față de petitele formulate și temeiul de drept invocat, ca aceasta reprezintă o acțiune în rectificarea cărții funciare, pentru nevalabilitatea actului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.34 pct.1 din Legea 7/1996, pe care reclamantele și-au întemeiat acțiunea, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil. Petitul principal este astfel cel de rectificare carte funciara și pentru admiterea căruia, reclamantele au solicitat în prealabil constatarea nevalabilității titlului Statului. Nu ne aflam în prezența unei acțiuni în revendicare de drept comun, întemeiată pe dispozițiile art. 480, 481 C.civ., chiar dacă, astfel cum corect reține instanța de fond, reclamantele urmăresc prin acțiune realizarea unor drepturi, acest aspect fiind însa de esența oricărei acțiuni civile.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva posesorului neproprietar. Pentru stabilirea și recunoașterea calității de proprietar asupra imobilului în favoarea reclamantelor se introduce aceasta acțiune care analizează valabilitatea înscrierii în cartea funciară a Statului R. și a dobânditorilor subsecvenți asupra imobilului ce a aparținut autorilor lor.
În consecință, instanța reține că prezenta acțiune este admisibilă și după . Legii 10/2001 ce instituie procedura specială de urmat pentru stabilirea măsurilor reparatorii constând în restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor ce au fost preluate în mod abuziv.
Imobilul în cauză a fost supus, după naționalizare, dezmembrării în 6 apartamente, între care 2 au fost instrăinate către apelanții intervenienți accesorii L. S. și L. F. (.), ce și-au intabulat dreptul de proprietate, respectiv U. A. și U. M.(.), ce nu și-au intabulat dreptul. Trei dintre apartamente sunt închiriate de către administratorul . către Glied A., M. D. și P. E., iar al șaselea este concesionat de Consiliul Local B. în numele Municipiului B. către intervenienții M. C. U. – Cabinet Medical Medicină de F., V. D. I. – Cabinet Medical Medicină de F..
Față de considerentele expuse, instanța reține că în mod corect s-a dispus rectificarea cărții funciare prin radierea înscrierii de sub B11 vizând dreptul de proprietate al Statului R. asupra imobilelor de sub nr. de ordine A+4, 5, 6 și 7, precum și radierea dreptului de administrare înscris în favoarea . B. cu privire la apartamentele de sub A+4, 5 si 6.
În consecință, văzând și faptul că soluția respingerii petitului privind radierea dreptului de proprietate a statului asupra imobilelor de sub A+2 nu a fost atacată, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelurile formulate și va păstra sentința atacată. Totodată va lua act ca intimatele reclamante nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de apelanții pârâți M. B. prin primar, . B. și S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. B. și apelanții intervenienți în interesul pârâților M. C. U.-Cabinet Medical M. de familie, V. D. I.- Cabinet Medical M. de F., L. S., L. F., U. A., U. M. împotriva sentinței civile nr. 5191/03.05.2011 pe care o păstrează.
Ia act că intimatele reclamante nu au solicitat cheltuieli de judecata în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2012.
Președinte, Judecător,
M. B. A. I.
Grefier,
N. C.
Redactat jud. M.B./31.05.2012
Tehnoredactat N.C./11.06.2012
Jud. fond A. M.
14 ex.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 158/2012. Tribunalul BRAŞOV | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1498/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
