Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 145/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 145/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-05-2012 în dosarul nr. 145/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 145/S
Ședința publică din 18 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Grefier D. Litescu P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamanta B. C. B. M., în contradictoriu cu pârâții M. B., reprezentat legal prin P., și S. R., reprezentat legal prin M. Finanțelor P., reprezentat convențional prin Direcția Generală a Finanțelor P. B., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Jurgen E. Prediger pentru reclamantă și avocat C. M. pentru pârâtul M. B., reprezentat legal de P., lipsă fiind pârâtul S. R., reprezentat legal prin M. Finanțelor P., reprezentat convențional prin Direcția Generală a Finanțelor P. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Cercetând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că, prin serviciul de registratură al instanței, au fost depuse la dosar obiecțiunile pe care pârâtul S. R., prin reprezentantul său convențional, a înțeles să le formuleze cu privire la concluziile raportului de expertiză întocmit de către dl. expert T. O.. Cercetând cuprinsul acestui act, tribunalul constată că, prin intermediul său, partea menționată a înțeles să formuleze și apărări cu privire la modul de soluționare pe fond a pricinii.
De asemenea, expertul G. F. a depus la dosar dovada restituirii în contul Biroului Local de Expertize a sumei de 960 lei, reprezentând 1/3 parte din onorariul de expert încasat pentru lucrarea de expertiză întocmită în acest proces.
In conformitate cu dispozițiile art. 86 Cod procedură civilă, tribunalul procedează la comunicarea către reprezentanții în instanță ai părților a câte unui exemplar de pe înscrisul depus la dosarul cauzei de către pârâtul S. R..
Reprezentanții convenționali ai părților învederează instanței că nu solicită termen pentru studiul obiecțiunilor.
În urma deliberării, instanța ia act de această precizare și, pe cale de consecință, acordă cuvântul asupra obiecțiunilor formulate de către pârâtul S. R., la concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul T. O..
Reprezentantul convențional al reclamantei solicită instanței respingerea obiecțiunilor, apreciind că, împrejurarea că valoarea stabilită de expert este prea mare, în opinia pârâtului, nu poate constitui o obiecțiune în sine, fără a avea la bază o greșeală de calcul sau un alt argument juridic.
Reprezentantul convențional al pârâtului M. B. arată că se critică doar valoarea stabilită de către expert, fără a se aduce un argument pur tehnic, care nu ar fi fost luat în considerare de expert. Apreciază că, chestiunile invocate de către pârâtul S. R. prin obiecțiunile la concluziile raportului de expertiză, constituie de fapt apărări de fond.
Instanța, în urma deliberării, respinge ca nefondate obiecțiunile pe care pârâtul S. R. a înțeles să le formuleze cu privire la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către dl. expert O. T..
La adoptarea acestei soluții, instanța are în vedere faptul că partea menționată nu a criticat în realitate, în mod documentat, concluziile raportului de expertiză ci a făcut o simplă apreciere personala referitoare la cuantumul valorii bunului imobil în litigiu, ce a fost stabilită prin raportul de expertiză criticat.
Întrebat fiind, reprezentantul convențional al reclamantei arată că partea pe care o reprezintă nu a intrat încă în posesia sumei de bani restituite de către dl. expert G. F., astfel că, solicită instanței să dispună restituirea acestei sume către reclamantă.
Tribunalul, în urma deliberării, apreciază ca fiind întemeiată solicitarea pe care partea reclamantă, prin reprezentantul său convențional a formulat-o, având în vedere faptul că această parte a procedat la achitarea și a onorariului provizoriu pe care instanța l-a stabilit în favoarea expertului desemnat în cauză pentru a realiza raportul de expertiză în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare, ca urmare a refuzului expertului G. F. de a se conforma, în termenul instituit de lege și de către instanța de judecată, dispoziției vizând restituirea cotei de 1/3 parte din onorariul pe care l-a încasat în cadrul prezentului proces.
Așa fiind, va dispune ca Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului B. să restituie părții reclamante suma de 962 lei, pe care dl. expert G. F. a achitat-o în contul Biroului Local de Expertize, ca urmare a dispozițiilor instanței, cuprinse în încheierea termenului anterior de judecată, prin chitanța nr._/1 emisă de CEC Bank B., la data de 11.05.2012.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat și nici probe de administrat, instanța, în urma deliberării, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Din expertiza efectuată de către expertul G. F. rezultă clar că terenul pe care l-a dat la schimb B., care are calitatea de reclamantă în acest dosar, a fost preluat de S. R., însă, terenul pe care l-a dat S. R. a fost greșit identificat scriptic și funciar de reclamantă, care a dorit să obțină un teren care să fie lipit de terenul pe care le află construită biserica, iar, acel terne a fost și predat, numai că, din punct de vedere al evidențelor de CF a fost greșit identificat, așa cum atestă expertul.
Fiind vorba de o eroare obstacol, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută iar restitutio in integrum nu poate opera, pentru că, pe terenul care a fost inițial al bisericii, s-a edificat între timp un . aceste condiții cererea se transformă într-o cerere de acordare de despăgubiri, fără a fi vorba însă de un imobil preluat de stat care face obiectul reparației.
Părțile au încheiat un act juridic care este nul absolut, datorită faptului că unul dintre terenurile care a făcut obiectul schimbului a fost greșit identificat în contract. Nemaiputând fi restituit terenul pe care biserica l-a oferit la schimb, aceasta a solicitat despăgubiri, care au fost evaluate la suma de 100.800 euro.
Singura problema care se pune în speța de față o reprezintă cea referitoare la titularul obligației de plata a despăgubirilor, respectiv dacă acesta este S. R. sau M. B..
La momentul la care s-a încheiat contractul de schimb M. B. nu avea personalitate juridică, dobânditorul dreptului de proprietate fiind S. R.. După anul 1989 au apărut mai multe text de lege, prin care dreptul de proprietate asupra acestor terenuri ale Statului, a trecut în patrimoniul unităților administrativ –teritoriale.
Din acest punct de vedere, M. B. este continuatorul în drepturi al fostului proprietar, având în vedere faptul că a avut loc o transmisiune legală a tuturor drepturilor și obligațiilor cu privire la aceste terenuri. Actualmente, o parte a terenului, așa cum a evidențiat expertul G. F. are destinația de trotuar, aflându-se deci în domeniul public al Municipiului B.. Așadar, din acest punct de vedere, titularul obligației de plată a despăgubirilor este M. B.. Pe de altă parte, raportat la momentul încheierii contractului de schimb, acel care ar trebui să fie obligat la plata despăgubirilor este S. R..
Reprezentantul convențional al pârâtului M. B. solicită instanței respingerea acțiunii.
Arată că acțiunea dedusă judecății este una de drept comun, care nu are ca temei juridic legi speciale de restituire. În atare situație, această acțiune trebuie analizată prin prisma dispozițiilor de drept comun, referitoare la nulitatea absolută a unui act juridic civil.
În ce privește chestiunea referitoare la titularul obligației de restituire, apreciază că, fiind vorba de nulitatea unui act juridic civil încheiat între reclamantă și S. R., o eventuală nulitate absolută a acestuia nu se poate răsfrânge asupra altor părți, decât asupra celor contractante.
Ca atare, acțiunea de față se impune a fi respinsă față de M. B., întrucât actul juridic a cărui nulitate se solicită a fi constatată nu a fost încheiat cu M., ci cu S. R.. Ca efect al nulității absolute se va considera că actul nu fost încheiat niciodată. Or, în aceste condiții, M. B. nu poate fi obligat la plata acestor sume.
Nu sunt întrunite în speță condițiile pentru a se reține error in corpore, respectiv eroare asupra obiectului material al actului juridic întrucât nu s-a dovedit că la momentul încheierii actului juridic a cărui nulitate s-a solicitat, reclamanta a avut o falsă reprezentare a realității cu privire la obiectul actului juridic. S-a susținut că eroarea a fost provocată de personalul autorităților administrației publice, din serviciul de proiectare, care au identificat greșit terenul supus schimbului. Însă, la acel moment, imobilul putea fi ușor identificat, atât scriptic cât și faptic, mai mult decât atât, însăși reclamanta recunoaște, prin răspunsul la interogatoriu, faptul că reprezentanții săi au fost la fata locului la momentul identificării imobilului și la momentul realizării schimbului. O astfel de identificare putea fi realizata la acela moment.
Mai mult, trebuie reținut și faptul că suntem în prezența unui act juridic cu titlu oneros, întrucât s-a predat un bun în schimbul altuia.
Pentru a se reține existența erorii obstacol, reclamanta trebuia să facă dovada că partea contractantă, respectiv S. R., știu că factorul asupra căruia poartă eroarea a constituit motivul determinant la încheierea actului juridic.
Pe de altă parte, revenirea la situația anterioară, ca efect al nulității absolute, nu se poate realiza, întrucât, așa cum s-a arătat, pe terenul supus schimbului s-a edificat un . că acesta a trecut în domeniul public, astfel că inalienabil, imprescriptibil și insesizabil.
În aceste condiții apreciază că se impune respingerea cererii de chemare în judecată față de M. B.. Cu cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată sub nr._, la data de 29.05.2009, reclamanta B. Creștină Baptistă Maghiară a chemat în judecată pe pârâtul M. B., solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să constate nulitatea absolută a actului de schimb încuviințat prin decizia nr. 856/21.12.1985, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului B., având ca obiect terenurile înscrise în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8829/11,8828/2/a/11, ce constituie proprietatea Statului R., și în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8828/b/2/2/2/2/2/2/8/1 și sub nr. top. 8828/b/2/2/2/2/2/2/5/b/1, ce constituie obiectul dreptului de proprietate al Bisericii Creștine Baptiste Maghiare, pentru eroare a supra obiectului schimbului, să repună părțile în situația avută anterior datei perfectării actului juridic menționat, prin rectificarea evidențelor existente în cartea funciară nr._ B., nr. top. 8829/11, 8828/2/a/11 totul/b, și prin obligarea pârâtei la plata de daune, constând în contravaloarea terenului dat la schimb de către partea reclamantă sau acordarea unui alte teren corespunzător ca valoare cu cel primit de către pârâtă, având în vedere faptul că restituirea în natură a acestui imobil nu mai este posibilă.
De asemenea, prin cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, în cazul în care acesta se va opune la admiterea acțiunii.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în cursul anului 1985, reprezentanții Statului R. i-au cerut să efectueze un schimb imobiliar, motivat de faptul că o suprafață de teren ce constituie obiectul dreptului său de proprietate este necesară pentru edificarea unor construcții urbanistice de interes public. A fost de acord cu efectuarea schimbului de teren, solicitând o suprafață de teren aflată în vecinătatea sediului bisericii sale.
În acest scop, s-au identificat cele două suprafețe, așa cum rezultă din memoriu cu nr. 464/XII.1985, din planul de situație și din tabelul de dezmembrare, întocmite de GIGCL B.. Conform acestor acte, ea a predat terenul în suprafață de 560 mp., înscris în cartea funciară nr._ B., sub numerele topografice 8828/b/2/2/2/2/2/2/8/1 și 8828/b/2/2/2/2/2/2/5/b/1 și a primit în schimb terenul înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8829/11, 8828/2/a/11 totul/b.
Așa cum rezultă din planul de dezmembrare, terenul pe care ea l-a primit în urma schimbului se află situat în spatele bisericii sale. P. procesul – verbal întocmit la data de 12.01.1987, în prezenta reprezentanților ICRAL ȘI GIGCL B., acest teren i-a fost predat și l-a folosit neîntrerupt până în anul 2007, când, prin decizia civilă nr. 733/R/16.10.2007, Tribunalul B. a obligat-o să lase acest teren în deplină proprietate și posesie numiților C. A. și C. L. S..
În cadrul procesului ce a fost soluționat prin hotărârea judecătorească menționată, a reieșit faptul că terenul pe care ea le-a primit în temeiul actul de schimb este înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8828/2/a/9 și a intrat în proprietatea statului în temeiul Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966. P. sentința civilă nr._/1997, pronunțată de Judecătoria B., s-a constatat nevalabilitatea titlului în temeiul căruia statul a preluat acest imobil și s-a dispus rectificarea evidențelor de publicitate imobiliară, prin radierea dreptului ce a fost întabulat în favoarea statului și prin reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea proprietarilor inițiali. Întrucât terenul se afla în posesia sa, proprietarii tabulari ai acestuia au formulat o acțiune în revendicare, ce a fost admisă de către Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 11.074/20.12.2006, ce a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii căii de atac a recursului ce a fost exercitată împotriva ei, prin decizia civilă nr. 733/16.10.2007 a Tribunalului B..
În cadrul litigiului mai sus menționat, a reieșit faptul că terenul pe care ea l-a primit de jure în urma schimbului se află situat în altă parte, respectiv cu două numere stradale mai sus. Cu alte cuvinte, terenul pe care ea l-a primit în temeiul contractul de schimb a fost identificat eronat, astfel încât ea a primit un alt teren decât cel pentru care și-a exprimat acordul la perfectarea acestui act juridic. Din punct de vedere juridic, această împrejurare este de natură să atragă sancțiunea nulității absolute a convenției, întrucât lipsește consimțământul părților .
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la repunerea părților în situația existentă anterior perfectării actului juridic a cărui nulitate absolută s-a solicitat a fi constatată, reclamanta a arătat în motivarea cererii de chemare în judecată că pe terenul pe care ea l-a transmis statului în temeiul acestui act juridic s-a edificat blocul de locuințe A7, de la nr. 12 din . rezultă din expertiza tehnică judiciară ce a fost întocmită în cadrul litigiului menționat anterior, astfel că restituirea acestui imobil nu mai este posibilă, motiv pentru care se impune a fi despăgubită la valoarea de circulație actuală a imobilului, ce urmează a fi determinată printr-o expertiză de evaluare.
În ceea ce privește terenul primit de jure, prin același raport de expertiză, s-a stabilit că și pe acesta este edificat un . blocul nr. A2 din .. Ca o consecință a repunerii părților în situația anterioară, se impune radierea dreptului său de proprietate ce a fost înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8829/11, 8828/2/a/11 totul/b, precum și din cartea funciară nr._ B., unde a fost ulterior trecut.
În drept, reclamanta a fundamentat cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 948 pct. 2 din Codul civil.
La termenul de judecată din data de 18.09.2009, reclamanta a depus la dosarul cauzei o completare a cererii introductivă de instanță, prin care a arătat că înțelege să se judece și în contradictoriu și cu pârâtul S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P..
În motivarea acestei cereri, titularul său a arătat că, întrucât contractul de schimb imobiliar a cărui nulitate absolută a solicitat a fi constatată a fost perfectat cu S. R., se impune ca și acesta să figureze în calitate de parte în cadrul prezentului proces.
În ceea ce privește latura subiectivă a cererii de chemare în judecată pe care a formulat-o, reclamanta a menționat că, dat fiind faptul că imobilul în litigiu face parte în prezent din domeniul privat al Municipiului B., și acesta justifică legitimitate procesuală pasivă în cadrul prezentului proces.
În drept, reclamanta a fundamentat completarea cererii introductivă de instanță pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 132 din Codul de procedură civilă.
În apărare, pârâtul M. B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii promovată de către reclamanta B. Creștină Baptistă Maghiară, arătând, în esență, în motivarea poziției sale procesuale că, în cazul în care această parte apreciază că o parte din imobilul ce a constituit obiectul dreptului său de proprietate i-a fost preluată de către stat în mod abuziv și solicită restituirea acesteia, calea de urmat este cea instituită de legea specială de reparație, ce este reprezentată în speță de OG nr. 94/2000.
În prezent atât imobilul ce a fost de jure predat reclamantei în temeiul contractului de schimb imobiliar, cât și cel care a fost predat în fapt acestei părți sunt afectate de blocuri de locuințe, astfel că, prin promovarea prezentei acțiuni în constarea nulității absolute a actului juridic de schimb imobiliar, partea menționată eludează prevederile cuprinse în actul special de reparație anterior indicat.
În continuarea motivării poziției sale procesuale, pârâtul a redat prevederile cuprinse în OG nr. 94/2000 și a susținut că, în raport de acestea, cererea de chemare în judecată pe care reclamanta a formulat-o este inadmisibilă, întrucât aceasta nu putea uza decât de prevederile legii speciale pentru a valorifica dreptul la despăgubiri pe care le-a invocat în cadrul prezentului litigiu, în acest sens fiind și cele statuate prin decizia pronunțată la data de 9 iunie 2008, de către Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 60/2207.
La rândul său, pârâtul S. R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor P. pentru S. R., și lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că, în prezent, nu deține niciun drept asupra bunului imobil din litigiu, acesta făcând parte din domeniul privat al Municipiului B..
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul S. R. a susținut prin întâmpinarea pe care a formulat-o că, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanta nu poate valorifica drepturile pe care susține că le are asupra bunului imobil în litigiu decât în condițiile reglementate de acest act normativ, cererea de chemare în judecată pe care aceasta a formulat-o în condițiile dreptului comun fiind inadmisibilă.
În cauză, au fost administrate, la cererea părților, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie și în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare.
La termenul de judecată din data de 15.01.2010, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 12 7 și în art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul a pus în discuția contradictorie a părților excepțiile de ordine publică ce au fost invocate în cauză de către pârâtul S. R. și a dispus în sensul respingerii acestora, pentru considerentele expuse în încheierea termenului de judecată menționat.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. decizia nr. 856/21 decembrie 195, emisă de către fostul Consiliu Popular al județului B.- Comitetul Executiv- Biroul Permanent, s-a autorizat schimbul de terenuri între Comitetul Executiv al Municipiului B. și B. Creștină Baptistă Maghiară, după cum urmează: a) Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B. predă Bisericii Creștine Baptiste Maghiare terenul în suprafață de 172 mp., situat în M. B., ., înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8829/11,8828/2/a/11, totul/b; b) Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B. primește în schimb de la B. Creștină Baptistă Maghiară terenul în suprafață de 560 mp., situat în ., înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8828/b/2/2/2/2/2/2/8/1 și 8828/b/2/2/2/2/2/2/5/b/1.
În evidențele de carte funciară, în temeiul actului juridic anterior menționat, a fost întabulat dreptul de proprietate al pârâtului S. R. asupra imobilului terenul în suprafață de 560 mp., situat în ., înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8828/b/2/2/2/2/2/2/8/1 și 8828/b/2/2/2/2/2/2/5/b/1 și dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului terenul în suprafață de 172 mp., situat în M. B., ., înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8829/11,8828/2/a/11, totul/b.
Sub nr._, pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. A. A. și C. L. S. în contradictoriu cu pârâta B. Creștină Baptistă Maghiară, care este reclamanta din cadrul prezentului proces, prin care s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să o oblige pe pârâtă să preda reclamanților în deplină proprietate terenul în suprafață de 272, 34 mp., înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 828/2/a/9, întrucât ei sunt proprietarii tabulari ai acestuia.
P. sentința civilă nr. 1107/20.12.2006, Judecătoria B. a admis cererea ce a fost formulată în sensul celor mai sus expuse împotriva reclamantei din cadrul prezentului proces.
Această hotărâre judecătorească a devenit irevocabilă, ca urmare a respingerii căii de atac a recursului ce a fost exercitată împotriva sa, prin decizia civilă nr. 733/16.10.2007, pronunțată de Tribunalul B..
La adoptarea soluției mai sus expusă, instanțele judecătorești au stabilit că, prin raportul de expertiză ce a fost efectuat în cauză, s-a stabilit că reclamanta din cadrul prezentului litigiu nu a fost pusă în posesie cu privire la suprafața de teren ce i –a fost atribuită în temeiul contractului de schimb imobiliar validat prin decizia nr. 856/21.12.1985 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B., ci cu o altă suprafață de teren, ce este înscrisă în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8828/2/a/9, ce constituie obiectul dreptului de proprietate al numiților C. A. A. și C. L. S., în timp ce suprafața de 172 mp ce a făcut obiectul schimbului este în prezent ocupată de un . căile de acces aferente.
P. raportul de expertiză în specialitatea topografie ce a fost efectuat în cauză de către ing. expert G. F., s-a stabilit că, imobilele cu destinația de teren pe care reclamanta le-a predat în temeiul contractului de schimb validat prin decizia nr. 856/1985 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular B. au fost corect identificate atât din punct de vedere scriptic, cât și din punct de vedere faptic, fiind localizate precis în teren și materializate corect în planul de dezmembrare ce a fost întocmit în vederea realizării schimbului imobiliar.
Terenul ce a fost cedat reclamantei în temeiul actului juridic arătat a fost identificat eronat din punct de vedere scriptic funciar. Astfel, la data efectuării schimbului de terenuri, Comitetul Executiv al Consiliului Popular B. a predat din punct de vedere fizic un alt teren decât cel indicat în cuprinsul convenției de schimb, respectiv imobilul ce este înscris sub nr. top. 882/2/a/9. Terenul ce a fost cedat scriptic de către instituția menționată reclamantei în temeiul actului juridic de schimb se află situat în B., . și se suprapune actualmente peste blocul de locuințe situat la această adresă, precum și peste spațiul verde aferent acestui . asemenea, prin raportul de expertiză în specialitatea topografie s-a stabilit că și imobilul pe care reclamanta l-a cedat în temeiul contractului de schimb imobiliar este afectat de detalii de sistematizare, pe el fiind amplasat trotuarul străzii Toamnei, precum și blocul de locuințe nr. 1 din . și spațiul verde aparținând acestui . privire la concluziile acestui raport de expertiză, pârâtul M. B. a formulat obiecțiuni, pe care instanța de judecată le-a respins, pentru motivele expuse în Încheierea termenului de judecată din data de 15.10.2010.
În vederea determinării valorii actuale a imobilului ce a constituit obiectul dreptului de proprietate al reclamantei, imobil pe care această parte l-a cedat în temeiul contractului de schimb imobiliar supus analizei, tribunalul a încuviințat administrarea în cauză a probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea evaluarea proprietății imobile.
În acest sens, este de menționată, că, în vederea evaluării imobilului mai sus menționat, instanța l-a desemnat să răspundă acestui obiectiv pe expertul G. F., care prin raportul de expertiză în specialitatea topografie pe care l-a întocmit, a procedat și la stabilirea valorii acestui imobil, potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Evaluarea imobilului din litigiu făcută de către expertul menționat, conform celor mai sus indicate, a fost anulată de către instanța de judecată prin Încheierea ședinței publice din data de 25.03.2011, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei încheieri.
Ca urmare a acestei soluții, tribunalul l-a numit în calitate de expert în cauză pe d-nul L. A., iar, prin încheierea ședinței publice din data de 31.10.2011, a constatat, pentru motivele cuprinse în această încheiere, că raportul de expertiză pe care acesta l-a întocmit nu respectă cerințele instituite de lege, astfel că a dispus înlăturarea lui ca probă.
În vederea realizării raportului de expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, cu obiectivul arătat, instanța l-a desemnat în cauză în calitate de expert pe d-nul T. Oțele, care, prin lucrarea de expertiză pe care a întocmit-o, a concluzionat că imobilul ce a constituit obiectul dreptul de proprietate al reclamantei, imobil pe care aceasta l-a cedat în temeiul convenției de schimb imobiliar, are o valoare de 100.800 Euro.
Reclamanta și pârâtul M. B. au fost de acord cu evaluarea astfel efectuată, în timp ce pârâtul S. R. a formulat obiecțiuni cu privire la concluziile acestui raport de expertiză, pe care tribunalul le-a respins conform celor arătate în practicaua sentinței.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 1405 din Codul civil în vigoare la data perfectării actului juridic a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată, schimbul este un contract prin care părțile, numite copermutanți, își dau un lucru pentru altul. Rezultă că schimbul, ca și vânzarea, este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ și consensual( art. 1406 din Codul civil).De asemenea, schimbul este un contract translativ de proprietate.
Contractului de schimb îi sunt aplicabile același dispoziții ca și cele ce sunt incidente în cazul contractului de vânzare – cumpărare, astfel că, în codul civil în vigoare la data nașterii raportului juridic suspus judecății și în alte acte normative în vigoare la același moment, pentru contractul de schimb sunt prevăzute numai câteva reguli speciale, în rest schimbul fiind guvernat de regulile prevăzute pentru contractul de vânzare - cumpărare.( art. 1409 din Codul civil)
Una dintre regulile speciale aplicabile în material schimbului este cea instituită de dispozițiile cuprinse în art. 1407 din Codul civil, din care rezultă că schimbul lucrului altuia este nul, iar, într-o are situație unul dintre copermutanți poate refuza predarea lucrului promis în schimb.
În cauza de față, reclamanta nu a putut uza de prevederile cuprinse în textul de lege anterior evocat, întrucât, deși, așa cum rezultă din situația de fapt mai sus expusă, a primit în schimb un bun care nu constituia obiectul dreptului de proprietarului al copermutantului cu care a semnat convenția, acest aspect i-a devenit cunoscut după ce a predat bunul imobil ce constituia obiectul dreptului său de proprietate, în cadrul procesului în revendicare inițiat de adevărații proprietari ai acestui imobil.
În aceste condiții, partea menționată a sesizat instanța de judecată cu prezenta acțiune în nulitate, pe care a fundamentat-o, așa cum am arătat, pe prevederile cuprinse în art. 948 pct. 2 din Codul civil, text de lege ce precede că una dintre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este consimțământul valabil al părții ce se obligă.
P. consimțământ se înțelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil.
Consimțământul este o condiție de fond, esențială și generală a actului juridic.
Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat, să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Unul dintre viciile de consimțământ este eroarea, care se definește ca fiind falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic.
Una dintre formele viciului de consimțământ mai sus indicat este eroarea obstacol, care este cea mai gravă formă a erorii, împiedicând formarea actului juridic. În cazul acesteia, falsa reprezentare cade fie asupra naturii actului juridic ce se încheie( error in negotiunm), fie asupra identității fizice a obiectului( error in corpore). Această din urmă formă a erorii obstacol intervine în situația în care una dintre părți crede că tratează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere un alt bun.
Se observă că eroarea obstacol este mai mult decât un viciu de consimțământ, deoarece, practic, partea nu și-a data consimțământul pentru încheierea actului juridic în cauză, or, viciul de consimțământ presupune totuși un consimțământ exprimat.
În speța de față, tribunalul apreciază că este incidentă eroarea obstacol sub forma error in corpore, întrucât reclamanta a avut o falsă reprezentare asupra identității fizice a imobilului pe care urma să îl primească în temeiul convenției pe care a perfectat-o.
Astfel, această parte a avut convingerea că urmează a primi în schimbul imobilului pe care l-a predat un imobil cu destinația de teren, în suprafață de 560 mp., situat în ., înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8828/b/2/2/2/2/2/2/8/1 și 8828/b/2/2/2/2/2/2/5/b/1, despre care, la data perfectării contractului, s-a susținut că aparține copermutantului. Contrar acestei convingeri, ce a determinat partea menționată să perfecteze convenția de schimb imobiliar, ea a primit în proprietate un imobil asupra căruia copermutantul nu deținea un drept de proprietate, imobil ce este identificat în evidențele de publicitate imobiliară ca fiind înscris în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 882/2/a/9.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată că este întemeiată pretenția pe care reclamanta a formulat-o în sensul constatării nulității actului de schimb încuviințat prin decizia nr. 856/21.12.1985 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului B., pentru eroare asupra obiectului schimbului.
În privește pretenția pe care partea menționată a formulat-o în sensul repunerii părților în situația avută anterior perfectării actului juridic a cărui nulitate a fost constatată, tribunalul observă că aceasta este, la rândul său, întemeiată, întrucât, ca urmare a soluției pronunțată în sensul celor mai sus expuse, nu mai există niciun temei pentru ca părțile să păstreze prestațiile pe care le-au încasat în temeiul acestuia.
În ceea ce privește modalitatea de restabilire a situației anterioare, instanța reține că nu este posibil a fi restituit părții reclamante imobilul pe care aceasta l-a predat în temeiul contractului de schimb desființat, întrucât, așa cum rezultă din materialul probator ce a fost administrat în cauză, acesta este afectat de detalii de sistematizare. În aceste condiții, repunerea părții reclamante în situația pe care aceasta a avut-o anterior datei la care a încheiat contractul de schimb nu poate să îmbrace decât forma dezdăunării acesteia cu suma de bani ce reprezintă valoarea de circulație a acestui imobil, astfel cum ea a fost determinată prin raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, efectuat în cauză de către expertul T. O..
În legătură cu pârâtul în sarcina căruia trebuie să fie stabilită obligația de dezdăunare a reclamantei, instanța va validat susținerile pe care această parte le-a formulat prin cererea introductivă de instanță și prin concluziile formulate cu privire la fondului cauzei, în conformitate cu care, această obligație trebuie stabilită în sarcina pârâtului M. B., pentru considerentele ce succed:
În evidențele de publicitate imobiliară, dreptul de proprietate dobândit în temeiul contractului de schimb a fot întabulat în favoarea Statului R., întrucât, la data la care această operațiune a fost efectuată, legislația nu cunoștea decât o formă de proprietate, ce a statului, neexistând noțiunea de domeniu public sau privat la unităților administrativ - teritoriale.
Legea nr. 213/1998 a reglementat regimul juridic al proprietății publice și private a statului și a unităților administrativ –teritoriale, prevăzând că bunurile imobile aflate în limitele teritoriale ale unităților administrative, ce nu fac parte din domeniul public al statului, compun domeniul public sau privat al acestora.
P. urmare, în virtutea legii, bunul imobil în litigiu a intrat parțial, respectiv suprafața de are destinația de trotuar, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie de a fost întocmit în cauză, în domeniul public al pârâtului M. B., iar restul suprafeței acestui imobil a intrat în domeniul privat al părții menționate, chiar dacă situația astfel rezultată din aplicarea prevederilor actului normativ menționat nu a fost înscrisă în evidențele de carte funciară.
Așa fiind, tribunalul apreciază că pârâtului, în calitate de continuator în drepturi al copermutantului din actul de schimb imobiliar pe care reclamanta l-a perfectat, și de titular, în virtutea legii, a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, îi revine obligația mai sus analizată, astfel că această obligație va fi stabilită în sarcina pârâtului M. B..
De asemenea, tot pentru repunerea părților în situația pe care acestea au avut-o anterior perfectării actului juridic desființat, instanța va dispune ca din evidențele de publicitate imobiliară să fie radiat dreptul de proprietate ce a fost înscris în favoarea reclamantei în temeiul acestui act juridic.
Reținând culpa procesuală a pârâților, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 274 din Codul de procedură civilă, va obliga părțile menționate să achite reclamantei suma de 7.170 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și contravaloarea rapoartelor de expertiză ce au fost administrate ca probe, acestea fiind singurele cheltuieli pe care partea reclamantă le-a justificat până la data închiderii dezbaterilor și până la data pronunțării instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, astfel cum a fost completată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. Creștină Baptistă Maghiară, cu sediul în M. B., ., reprezentată legal de pastor K. O. –Karoly, reprezentată convențional de Societatea Civilă de Avocați,, Prediger & C.- F.”, în contradictoriu cu pârâții M. B., reprezentat legal de primar, reprezentat convențional de către Cabinetul de Avocat A. R., și S. R., reprezentat legal de M. Finanțelor P., reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor P. a județului B., cu sediul ales la sediul reprezentantului convențional, situat în M. B., B- dul M. K., nr.7, și, în consecință:
Constată nulitatea absolută a actului de schimb încuviințat prin decizia nr. 856/21.12.1985 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al județului B., având ca obiect material terenurile înscrise în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8829/11, 828/2/a/11, totul/b, proprietatea Statului R., și respectiv în cartea funciară nr._ B., sub nr. top. 8828/b/2/2/2/2/2/2/8/1, 8828/2/b/2/2/2/2/2/2/5/b/1, proprietatea reclamantei.
Dispune radierea din cartea funciară nr. nr._ B. a dreptului de proprietate întabulat în favoarea reclamantei asupra imobilului înscris sub nr. top. 8829/11, 828/2/a/11, totul/b.
Obligă pârâtul M. B. să achite reclamantei suma de 100.800 Euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la data efectuării plății.
Obligă pârâții să achite reclamantei suma de 7.170 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2012.
Președinte, L. S. | Grefier, D. Litescu P. |
RED.l.s. 23.07.2012
TEHNORED.d.l.p. 27.07.2012 - 5 EX
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 685/2016. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 634/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
