Succesiune. Decizia nr. 885/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 885/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 885/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 885/R
Ședința publică din data de 21 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător D. N.
Judecător V. M.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții pârâți C. C. și C. I., în contradictoriu cu intimații reclamanți C. N. și C. P., și cu intimații pârâți P. G. a lui J., C. G., C. N. și P. G., împotriva sentinței civile nr. 431/14.06.2012, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2013 conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța din lipsă de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 07 iunie 2013, când din imposibilitatea constituirii completului de judecată datorită faptului că domnul judecător V. M. a fost în concediu de odihnă, a amânat pronunțarea pentru data de 14 iunie 2013, când, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată că prin Sentința civilă nr. 431 din data de 14 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria R., a fost admisă acțiunea formulată reclamanții C. N. si C. P., în contradictoriu cu pârâții P. G. A L. J. pârât necunoscut, C. G. - pârât necunoscut, C. N. - pârât necunoscut, P. G. - V. - pârât necunoscut, C. C., C. I., și a constatat următoarele:
- că prin joncțiunea posesiei reclamanților cu a antecesorilor lor C. Z. decedat la data de 16.03.1993 și R. C. dec.la data de l6.02.1987, aceștia au dobândit dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă asupra terenului imobilului situat in L. nr.35 înscris în CF L. l00l72 top.34/5 teren în suprafață de 2632 mp. și dispune înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților astfel dobândit cu titlu de uzucapiune în CF. ;
- că pe terenul descris anterior mătușa lor (sora tatălui ) V. C., a edificat în anul 1936 o construcție de casă ;
- că în anul 1947 pe același imobil, părinții reclamanților Z. și R. C. au edificat o altă construcție de casă și s-a dispus înscrierea acesteia în CF la numele antecesorilor lor ;
- că după decesul V. C. necăsătorită, singurul moștenitor al acesteia a fost tatăl reclamanților Z. C. ;
- că după decesul mamei reclamanților R. C. singurii moștenitori acceptanți ai succesiunii sunt cei doi reclamanți, pârâtul C. C. fiind străin de moștenire prin neacceptarea acesteia în termenul legal.
- că după decesul tatălui reclamanților Z. C., dec.la data de 16.02.1993 singurii moștenitori acceptanți ai succesiunii sunt reclamanții, pârâtul C. C. fiind străin de moștenire prin neacceptarea acesteia în termenul legal.
- că masa succesorală rămasă după mama reclamanților se compune din cota de 1/2 parte din construcția de casa edificata în anul 1936, revenind tatălui lor cota de 2/16 părti iar reclamanților cate 3/16 părti.
- că masa succesorală rămasă după tatăl lor se compune din cota de 8/16 părți din imobilul construit în anul 1947 precum și din întregi construcțiile edificate de sora sa predecedată,V. C. dec.în anul 1965.
S-a dispus înscrierea la numele reclamanților a dreptului de proprietate asupra construcțiilor descrise anterior potrivit cotelor de proprietate arătate cu titlu de succesiune și s-a constatat nulitatea actului sub semnătura privată încheiat între C. C. și C. I., fiind obligat C. I. să lase în deplina proprietate construcția edificata de părinții lor în anul 1947.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, potrivit extrasului CF depus la dosar (f. 5) proprietari tabulari ai imobilului situat în L. nr. 35 identic cu cel CF l00l72 Hoghiz( provenită din conversia pe hârtie a CF 133 L.) nr. top.34/5, teren în suprafață de 2632 mp. sunt pârâții P. G. a lui J., C. G., C. N. și P. G. – V., toți necunoscuți pe raza localității.
Din declarațiile martorilor audiați, respectiv Roșală I. și Clem N.(f.41,42) rezultă că într-adevăr părinții reclamanților și ai pârâtului C. C. au folosit în trecut terenul respectiv în condițiile unei posesii utile, neîntrerupte și sub nume de proprietari, posesia lor fiind continuată de către reclamanți până în prezent iar după decesul părinților acestora au rămas ca moștenitori ei, pârâtul C. C. fiind străin de moștenire prin neacceptare, aspectul potrivit căruia reclamanții și pârâtul C. C. împreună cu tatăl lor C. Z. rămânând ca succesibili prezumtivi ai defunctei C. R. rezultând și din actele de la f.(7-8). Martorii au confirmat de asemenea și suținerile reclamanților cu privire la construcțiile edificate.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că solicitările reclamanților au fost dovedite în tot, astfel că în temeiul textelor de lege invocate a dispus admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, urmând, astfel, să constate că prin joncțiunea posesiei reclamanților cu a antecesorilor lor C. Z. decedat la data de 16.03.1993 și R. C. dec.la data de l6.02.1987, aceștia au dobândit dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă asupra terenului imobilului situat in L. nr.35 înscris în CF L. l00l72 top.34/5 teren în suprafață de 2632 mp. și dispune înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților astfel dobândit cu titlu de uzucapiune în CF; să constatate că pe terenul descris anterior mătușa lor (sora tatălui ) V. C., a edificat în anul 1936 o construcție de casă ; să constate că în anul 1947 pe același imobil, părinții reclamanților Z. și R. C. au edificat o altă construcție de casă și dispune înscrierea acesteia în CF la numele antecesorilor lor; să constate că după decesul V. C. necăsătorită, singurul moștenitor al acesteia a fost tatăl reclamanților Z. C.; să constate că după decesul mamei reclamanților R. C. singurii moștenitori acceptanți ai succesiunii sunt cei doi reclamanți, pârâtul C. C. fiind străin de moștenire prin neacceptarea acesteia în termenul legal; să constate că după decesul tatălui reclamanților Z. C., dec.la data de 16.02.1993 singurii moștenitori acceptanți ai succesiunii sunt reclamanții, pârâtul C. C. fiind străin de moștenire prin neacceptarea acesteia în termenul legal.
De asemenea a constatat că masa succesorală rămasă după mama reclamanților se compune din cota de 1/2 parte din construcția de casă edificată în anul 1936, revenind tatălui lor cota de 2/16 părti iar reclamanților cate 3/16 părti; să constate că masa succesorală rămasă după tatăl lor se compune din cota de 8/16 părți din imobilul construit în anul 1947 precum și din întregi construcțiile edificate de sora sa predecedată,V. C. dec.în anul 1965, dispunând înscrierea la numele reclamanților a dreptului de proprietate asupra construcțiilor descrise anterior potrivit cotelor de proprietate arătate cu titlu de succesiune.
Pe cale de consecință, a constatat nulitatea actului sub semnătura privată încheiat între C. C. și C. I. ca urmare a faptului că acesta a încheiat cu fiul său un act de mână fără să fie proprietar al imobilului respectiv și l-a obligat pe C. I. să lase în deplina proprietate construcția edificata de părinții lor în anul 1947.
A reținut că, deși au fost solicitate cheltuieli de judecată nu au fost depuse dovezi în acest sens.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâții C. C. și C. I., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei la rejudecare, cu cheltuieli de judecată .
În motivarea recursului lor, recurenții susțin că prima instanță a preluat argumentarea eronată a reclamanților concluzionând greșit că antecesorul comun al părților, C. Z. a fost singurul moștenitor al mătușii lor C. V., nefăcându-se dovada decesului acesteia și nici data la care acesta s-a produs .
Cei doi reclamanți au folosit doar una dintre case, cea construită de părinții recurenților fiind folosită de aceștia, procedându-se la împărțire averii încă în timpul vieții antecesorilor recurenților C. Z. și C. R. potrivit dorinței lor, casa construită de Chîțea V. rămânând reclamanților iar cea construită de părinții recurenților rămânând acestora .
Reținerea că pârâtul C. C. este străin de moștenire este eronată întrucât acesta a făcut investiții la imobil, a plătit taxele aferente iar susținerea privind participarea exclusivă a reclamanților la cheltuielile înmormântării nu corespunde adevărului .
Mai arată că instanța a neglijat necesitatea ca martorii audiați să relateze aspecte pe care le-au surprins personal iar identitatea, până la confundare, a celor două depoziții pune sub semnul întrebării sinceritatea acestora .
Potrivit art. 129 Cod procedură civilă, instanța avea obligația să pună în vedere reclamanților să-și precizeze acțiunea sub aspectul capătului de cerere vizând uzucapiunea, în condițiile în care celor începute după data de 12.07.1947 li se aplică dispozițiile art. 27 și 28 din Decretul lege 115/1938
Hotărâre atacată nu este motivată potrivit art. 261 Cod procedură civilă, nerezultând considerentele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, astfel că se impune casarea cu trimitere la rejudecare potrivit art. 312 al.1 teza 1 și al. 3 Cod procedură civilă .
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, art. 304 ind. 1, art. 305 și art. 312 din codul de procedură civilă .
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului pentru aceleași motive reținute de instanță în considerentele sentinței atacate .
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează .
Capătul de cerere principal al acțiunii reclamanților este unul caracteristic acțiunilor în constarea dobândirii dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiune, soluția dată acestuia reflectându-se și asupra celorlalte capete de cerere .
Astfel, reclamanții au solicitat să se constate că, prin joncțiunea posesiei acestora cu cea a antecesorilor lor C. Z. decedat la data de 16.03.1993 și R. C. dec.la data de l6.02.1987, au dobândit dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă asupra terenului imobilului situat în L. nr.35 înscris în CF L. l00l72 top.34/5 teren în suprafață de 2632 mp. și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților astfel dobândit cu titlu de uzucapiune în cartea funciară, depunând în extras CF_ Hoghiz.
Literatura juridică și practica instanței supreme s-au exprimat, în mod constant, în sensul că regulile cu privire la uzucapiune, prevăzute de art. 1890 din art. 1895 și următoarele Cod civil, se aplică numai în acea parte a țării în care sistemul de publicitate imobiliară se realizează prin registrele de transcripțiuni. În zonele țării în care se aplică regimul cărții funciare, uzucapiunea are o aplicație excepțională și numai în anumite condiții restrictive, prevăzute de art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, încât prevederile generale ale Codului civil român sunt inaplicabile, uzucapiunea tabulară este esențial diferită de uzucapiunea reglementată de Codul civil român, ea având un caracter excepțional și o exclude pe aceasta .
În sistemul publicității materiale, drepturile reale se dobândesc numai prin înscrierea lor în cartea funciară, în mod excepțional, în art. 27 și 28 din Decretul-lege, sunt prevăzute două cazuri în care dreptul de proprietate asupra imobilelor poate fi dobândit prin uzucapiune și anume: când s-a înscris în cartea funciară fără cauză legitimă un drept de proprietate, iar titularul a posedat imobilul cu bună credință, potrivit legii, timp de 10 ani și cea de-a doua situație, când cineva a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 ani după moartea titularului dreptului înscris în cartea funciară, fără ca moștenitorul său să fi cerut înscrierea dreptului .
În ambele ipoteze prevăzute de art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, uzucapiunea nu se întemeiază pe ideea de pierdere a dreptului ca sancțiune juridică, ci reafirmă efectul static al înscrierii tabulare, adică dreptul înscris nu se pierde niciodată. În primul caz se dă preferință uneia dintre cele două înscrisuri succesive, iar în al doilea, de fapt, nu există înscrisuri, încât este nevoie a se constitui un titlu necesar înscrierii.
Această soluție a fost consacrată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007, stabind că «în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938. «
Rezultă că, în timp, legea veche reprezentată de acest decret ultraactivează în întregul său, acțiunea sa neputând înceta decât la momentul stabilit de legiuitor .
Prevederile legale pentru cele două cazuri de uzucapiune prevăzute de art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 presupun îndeplinirea anumitor condiții pentru ca cel ce invocă posesia să poată uzucapa, respectiv nevalabilitatea titlului pentru uzucapiunea de 10 ani și, iar pentru cea de 20 ani – titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat, uzucapantul să posede timp de 20 ani de la moartea titularului și posesia să fie una utilă, nu sunt îndeplinite în cauză .
Prima instanță nu a cercetat aceste aspecte, rezumând-se la reluarea capetelor de cerere din cererea reclamanților, fără a motiva în detaliu în fapt și drept soluția adoptată pentru fiecare capăt de cerere în parte în special pentru cel vizând uzucapiunea de care depind soluțiile date tuturor celorlalte .
Motivarea hotărârii judecătorești într-o manieră clară și coerentă este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituie, printre altele, o garanție împotriva arbitrarului pentru părțile litigante, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.
În cazul în care motivarea lipsește cu desăvârșire, adică atunci când nu se arată care sunt considerentele pentru care cererile și mijloacele de apărare invocate de părți prin au fost admise sau înlăturate, hotărârea este nulă și se impune casarea sa, cu reluarea judecății.
Pe de altă parte, potrivit art.129 al.5 Cod procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, stabilind existența legală a drepturilor părților, în contradictoriu cu titularii dreptului .
În speță, hotărârea s-a dat cu încălcarea prevederilor legale imperative ce vizează motivarea corespunzătoare a acesteia cât și a celor privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, acesta având îndatorirea de a asigura respectarea și de a respecta el însuși toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil, ceea ce echivalează cu aplicarea greșită a legii, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 312 al. 3 din același cod, dispozițiile încălcate atrag modificarea hotărârii însă, deoarece prima instanță nu a cercetat cauza sub toate aspectele și lipsesc temeiurile de drept pe care și-a fundamentat soluția, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe care a dat soluția fără cercetarea sub toate aspectele a fondului cererii deduse judecății, din perspectiva art. 312 al. 5 Cod procedură civilă.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va administra probele legale necesare pentru dovedirea îndeplinirea condițiile uzucapiunii în regim de carte funciară, existența sau nu a unor moștenitori ai proprietarilor tabulari, în caz contrar dovedirea prin mijloace legale de probă a decesului acestora, existența autorizației de construire a locuinței în litigiu și stabilirea modului în care aceasta este folosită și cu ce titlu, precum și cercetarea în fond a raporturile juridice dintre părți, raportat la cererea formulată .
Potrivit schiței cadastrale aflate la Raportul de expertiză tehnică nr._/2010 întocmit de expert P. R. în dosar nr._ al judecătoriei R., rezultă și alți proprietari limitrofi părților prezentului litigiu cu nume similare celor din cartea funciară care au fost citați prin publicitate, fiind necesar a se stabili eventuala legătură de rudenie între aceste persoane.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâții C. C. și C. I., împotriva Sentinței civile nr. 431 din data de 14 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria R., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21.06.2013.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. G. D. N. V. M.,
Aflată în concediu de odihnă,
Semnează Președinte Instanță,
A. N. M.
Pentru Grefier,
C. L.,
Aflată în concediu de odihnă,
Semnează înlocuitor șef secție,
D. A..
Red. VM/24.07.2013
Tehnored. CND/24.07.2013
2 ex.
Jud fond- H. A. P.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 1068/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1256/2013. Tribunalul... → |
|---|
