Contestaţie la executare. Decizia nr. 4124/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4124/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 4124/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4124 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA: 10.11.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: P. S.
JUDECĂTOR: B. M. C.
GREFIER: N. D.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta – contestatoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE TIMISOARA PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 2401/24.02.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în contradictoriu intimata – creditoare M. E., având ca obiect „contestație la executare - suspendarea executării silite”
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nicio parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul, văzând că apelanta, prin cererea de apel, în temeiul disp. art. 411 alin. 2 teza a II a din codul de procedură civilă a solicitat judecata și în lipsă și, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._, contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat suspendarea executării popririi și a formulat contestație la executare împotriva popririi emise în dosarul 281/2013 B. C. S. A. și anularea încheierii de încuviințare a executării silite a debitorului Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În motivare, contestatoarea a susținut că interesul suspendării executării popririi constă în evitarea producerii unor pagube generate de o urmărire greșită, prin poprire, a pretinselor sume ce ar fi datorate de la bugetul de stat, cu titlu de debit, la care s-au calculat accesoriile reprezentând cheltuielile de executare, neexistând certitudinea repunerii în situația anterioară pe calea întoarcerii executării. Prin continuarea executării popririi Ministerul Finanțelor Publice este transformat în debitor al unei obligații ce nu se regăsește în niciun titlu executoriu, prin actele de executare emise fiind prejudiciată activitatea debitorului Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, continuatorul în drepturi și obligații al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice a județului C. S., conform Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Atât timp cât instanța legal învestită nu s-a pronunțat în mod irevocabil cu privire la legalitatea actelor inițiale de executare, prin care s-a solicitat executarea pretinsei creanțe prin poprire de către terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, instituirea unei noi obligații în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, de această dată, în calitate de debitor pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, este o măsură care denaturează controlul de legalitate exercitat de instanță la soluționarea contestației la executare și a cererii de validare poprire, în favoarea Ministerului Finanțelor Publice.
Prejudiciul inevitabil care se produce prin continuarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 281/2013 este acela al executării silite a unei sume de la bugetul de stat, față de care s-a statuat că nu are caracterul lichid și exigibil al unei creanțe susceptibile de executare, așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ *.
Suma indicată în adresa de înființare poprire din dosarul de executare nr. 281/2013, de 36.330 lei, cuprinde suma de 32.999 lei cu titlu de debit și suma de 3.331 lei cu titlu de cheltuieli de executare, cu toate că prin Sentința civilă nr. 5235/06.06.2013 și Sentința civilă nr. 5236/06.06.2013 s-a stabilit faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de terț poprit, actele de executare fiind anulate față de această parte.
Nu se poate aprecia că suma menționată în adresa de înființare poprire ar fi fost transferată către Ministerul Finanțelor Publice, care ar fi devenit debitor al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, întrucât nu este făcută dovada, până la acest moment, că Ministerul Finanțelor Publice ar avea față de A.N.A.F. calitatea de terț poprit și că, în această calitate, ar datora Agenției Naționale de Administrare Fiscală suma invocată cu titlu de drepturi bănești, pe de o parte, iar pe de altă parte, faptul că A.N.A.F. ar avea conturi deschise la Ministerul Finanțelor Publice. În aceste condiții, debitorul D.G.R.F.P. Timișoara, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, justifică interesul de a contesta actele de executare emise în dosarul de executare nr. 281/2013, motivat de faptul că, pe de o parte, se atribuie calitatea de terț poprit unei altei entități decât cea prevăzută de O.U.G. nr. 146/2002, de faptul că se nesocotesc dispozițiile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 146/2002, precum și de faptul că pe lângă sumele pretinse cu titlu de debit și cheltuieli de executare silită stabilite în dosarul de executare nr. 1106/2012, în prezent sunt solicitate a fi achitate, în numele pretinsei creanțe datorate, și alte sume, cu titlu de cheltuieli de executare-în cuantum de 3.331 lei.
Odată cu adresa de înființare poprire și încheierea de încuviințare a executării silite a Sentinței civile nr. 6907/14.08.2013, nu a fost comunicată și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare la care se face trimitere prin adresa de înființare poprire. Față de Ministerul Finanțelor Publice, creditoarea nu deține niciun titlu valabil care să impună existența unei obligații de plată, în calitate de terț poprit al debitorului Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru a opera transferul creanței urmărite și substituirea terțului debitorului poprit, motivat de cele dispuse prin Sentința civilă nr. 5235/06.06.2013, precum și prin Sentința civilă nr. 5236/06.06.2013, astfel că sunt create în mod artificial aceste raporturi juridice, inexistente din punct de vedere legal. Suma ce se pretinde în plus, de 3.331 lei cu titlu de cheltuieli de executare, menționată în adresa de înființare poprire, în dosarul de executare nr. 281/2013, nu rezultă din niciun înscris ce ar fi fost comunicat așa-zisului terț poprit Ministerul Finanțelor Publice. Deși se face mențiune în adresa de înființare poprire din dosarul de executare nr. 281/2013 de faptul că suma de 3.331 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită este prevăzută în încheierea privind cheltuielile de executare silită, cu toate acestea, această încheiere nu a fost comunicată, dovadă în acest sens fiind și mențiunea din finalul adresei de înființare poprire, în sensul că, la prezența adresă, sunt anexate în copie certificată, încheierea de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria sectorul 4 București”.
În drept, au fost invocate disp. Art. 711, art. 632 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata a ridicat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 5 București.
Prin aceeași întimpinare intimată a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei. În motivarea excepției, intimata a susținut faptul că nu s-a invocat niciun motiv propriu de contestație, debitul fiind stabilit prin hotărâre irevocabilă. S-a pus în executare sentința de validare numai față de ANAF.
Prin sentința civilă nr. 2401/24.02.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins contestația privind pe contestatoarea DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în contradictoriu cu intimata M. E., ca formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În dosarul de executare 281/2013 B. C. S. A., a fost pus în executare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6907/2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, dar debitorul din raportul juridic stabilit de acest titlu executoriu este ANAF, iar nu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara și nici Ministerul Finanțelor Publice.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara a fost debitor în cadrul raportului juridic în baza căruia a fost validata poprirea. Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara putea să își valorifice drepturile și interesele în calitate de contestator, sub aspectul motivelor legate de titlul executoriu, numai în cadrul contestației la executare în care avea calitatea de debitor.
Or, în cauză, a fost pusă în executare o hotărâre de validare a popririi prin care contestatoarea din prezența cauză nu a fost pusă în executare în calitate de debitor, iar în prezența contestație contestatoarea a invocat exclusiv motive de contestație legale de actele de executare anterioare prezentei executări.
În consecință, instanța a constatat că prezența contestație a fost formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activa și a respins-o ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințea formulat apel debitoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, continuator în drepturi și obligații al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C. S., în temeiul dispozițiilor art. 466 coroborat cu art. 650 alin.3 Cod procedură civilă, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate cu consecința respingerii excepției lipsei calității procesuale active a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, prin Ministerul Finanțelor Publice, și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru a proceda la judecarea pe fond a contestației.
În motivarea cererii de apel se arată că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică apreciind că excepția lipsei calității procesuale active trebuia respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit raționamentului instanței de fond, contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are deschisă calea contestației la executare, nefiind parte în dosarul de executare nr. 213/2014.
A aprecia că Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara nu are calitate procesuală activă echivalează cu lipsirea de conținut a dispozițiilor art. 711 C.proc. Civ. care prevăd că „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Textul de lege enunțat nu constată dreptul exclusiv al debitorului de a contesta actele de executare silită ci conferă legitimitate procesuală activă celor interesați sau vătămați prin executare.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara întrunește ambele cerințe impuse de textul legal antemenționat, având interesul de a contesta actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 213/2014 existând totodată și pericolul vătămării sale prin continuarea executării silite.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 649 C.proc. Civ. prevăd că orice terță persoană vătămată printr-un act de executare poate solicita desființarea acestuia sau, după caz, încetarea executării silite înseși, numai pe calea contestației la executare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Se învederează faptul că, o eventuală poprire a sumelor evidențiate în adresa de înființare a popririi contestate, chiar dacă acestea sunt datorate de actuala debitoare ANAF, vatămă tocmai debitoarea inițială Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, ce va fi prejudiciată prin nevirarea sumelor aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli.
Contestația la executare prin poprire nu a fost exercitată de către debitor pentru terțul poprit așa cum a reținut instanța de fond, toate susținerile din contestație neavând drept scop să critice exclusiv luarea măsurii popririi Ministerului Finanțelor Publice, ci vin să critice actul de executare în integralitatea să.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în calitatea sa de debitor inițial (în dosarul de executare nr. 788/2012, anterior dosarului de executare nr. 213/2014 ce face obiectul contestației de față), a justificat interesul în contestarea adresei de înființare a popririi prin prisma prejudiciului inevitabil care se produce prin continuarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.281/2013, prin executarea silită a unei sume de la bugetul de stat, față de care s-a statuat că nu are caracterul lichid și exigibil al unei creanțe susceptibilă de executare, așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșita în dosarul nr._ *, irevocabilă prin decizia civilă nr.67 din 05.03.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ *.
Atâta timp cât poprirea, ca mijloc procedural de realizare a unui drept pe cale silită, presupune existența unui titlu executoriu, în baza căruia să se pornească executarea silită, inexistența unui asemenea titlu are ca efect ineficiența popririi.
Instanța de judecată nu a validat poprirea asupra terțului poprit Ministerul Finanțelor Publice ci, dimpotrivă, prin sentința civilă nr. 5235/06.06.2013, precum și prin sentința civilă nr. 5236/06.06.2013, a fost anulată orice formă de executare silită a Ministerului Finanțelor Publice, pentru punerea în executare a Sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, creditoarea nedeținând niciun titlu executoriu față de Ministerul Finanțelor Publice.
Neexistând un titlu executoriu opozabil terțului Ministerul Finanțelor Publice, apreciază că față de acesta adresa de înființare poprire nou emisă nu poate constitui un act legal, valabil, de executare, chiar dacă prin conținutul său se instituie în sarcina terțului fie și numai obligația de indisponibilizare a pretinsei creanțe.
Continuarea executării silite a sentinței civile nr. 1843/28.10.2008 este, la acest moment, lipsită de eficientă juridică întrucât, dincolo de aspectele legate de calitatea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală de „terț poprit”, Judecătoria Reșița, prin sentința civilă nr.2136/30.09.2013, irevocabilă, a constatat că sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 nu conține o creanță lichidă și exigibilă, așa cum se invocă prin actele de executare contestate.
Absența pretinsei creanțe invocată față de debitorul inițial, conduce la inexistența raportului juridic obligațional, artificial instituit, și între debitorul inițial - fosta Direcție a Finanțelor Publice a județului C. S. (în prezent, Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara) și terții popriți Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, respectiv, între debitorul - Agenția Națională de Administrare Fiscală și așa-zisul terț poprit Ministerul Finanțelor Publice.
Contrar demersului continuat și de creditoarea din prezența cauză, solicită a se constata că din punct de vedere juridic există identitate, nu numai de părți și cauză, dar și de obiect și atunci când este vorba de partea cuprinsă într-un întreg (pars est în toto), întrucât, odată realizată verificarea jurisdicțională cu privire la întreg, nu se poate pretinde contrariul pentru parte din acesta și, prin urmare, atâta timp cât debitorul - fosta Direcție a Finanțelor Publice a județului C. S. (în prezent, Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara, potrivit art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr.74/2013, precum și în baza H. G. nr.520/2013) nu datorează suma de 13.547.774 lei, cu atât mai puțin, nu datorează nici sumele componente, rezultate din centralizatorul nr.4/16.02.2012, înscris din care au fost preluate sumele invocate drept debit în cele aproximativ 400 de dosare de executare întocmite la nivelul B. „C. S. A.”, în cadrul executării silite a Sentinței civile nr. 1843/28.10.2008.
Puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ *, IREVOCABILĂ prin Decizia civilă nr.67 din 05.03.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ * a fost reținută de Judecătoria Sectorului 4 București prin Sentința civilă nr. 9822/13.11.2014 pronunțată în dosarul nr._, în sensul că, debitorul inițial nu mai poate fi executat și că nu este determinată în mod cert câtimea creanței inițiale.
Pentru toate aceste motive, apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, arată că, în calitate de debitor inițial (continuator în drepturi și obligații al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C. S., potrivit Hotărârii Guvernului nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală), a contestat actele de executare emise în dosarul nou creat - nr.281/2013, raportat la dispozițiile art. 711 alin.1 teza I Cod procedură civilă.
S-a arătat prin contestație faptul că prin continuarea executării popririi, în baza Sentinței civile nr.6907/14.08.2013, Ministerul Finanțelor Publice devine debitorul unei obligații, ce nu se regăsește în niciun titlu executoriu, prin actele de executare emise fiind prejudiciată activitatea debitorului Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, continuatorul în drepturi și obligații al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice a județului C. S., conform Hotărârii Guvernului nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.p. civ.
Creditoarea M. E. a formulat întâmpinare la apelul formulat de către contestatoare, prin care solicită respingerea apelului formulat de către DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA (continuator în drepturi și obligații al Direcției Generate a Finanțelor Publice a județului C. S., în continuare DGRFPT), prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, se arată că apelanta din cauza de față nu are nicio calitate în dosarul de executare silită în care este formulată prezenta contestație la executare.
Aceasta instituție a avut calitatea de debitor inițial în dosarul de executare nr. 1106/2012 înregistrat pe rolul B. C.-S. A. ca urmare a rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul_ . În cadrul acestui dosar de executare DGRFPT avea posibilitatea de a aduce criticile pe care le consideră necesare.
În condițiile în care debitorul a refuzat achitarea drepturilor bănești cu privire la care a fost obligat de instanță de judecată, s-a procedat la validarea popririi cu privire la terții popriți ANAF și MFP, în prezent intimata deținând un titlu executoriu în contradictoriu cu ANAF, acesta devenind astfel din terț-poprit, veritabil debitor ca urmare a refuzului acestei instituții a statului de a plăti ori consemna debitul, fiind astfel înregistrat un nou dosar de executare silită, tot pe rolul B. C.-S. A. sub nr. 213/2014 și în care ANAF este debitor.
Mai arată că a fost nevoită a formula o a doua cerere de validare a popririi față de debitorul ANAF și terții popriți ai ANAF, fiind de asemenea formulate contestații la executare pentru fiecare dintre actele de executare emise.
Se susține că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că în prezența cauza, contestatoarea critica emiterea adresei de înființare a popririi către MFP, fără a fi parte în dosarul execuțional nr. 213/2014 al B. C.-S. A., criticile putând fi aduse chiar de MFP, parte în dosarul execuțional sau de ANAF, debitor.
Cu privire la interesul și vătămarea invocate de către apelanta-contestatoare, se arată că DGRFPT este parte în dosarul de executare nr. 1106/2012 și în această calitate și-a exercitat dreptul de a formula contestație la executare, dosarul nefiind nesoluționat irevocabil până la acest moment.
În ceea ce privește invocarea de către DGRFPT a sentinței pronunțate de către Judecătoria Reșița și care vizează executarea silită inițiată derulată în cadrul dosarului 123/2012 instrumentat de B. N. N., din Reșița conform art. 373 alin. 2 C., se arată că acea executare, în care creditor este Sindicatul DGFP C. S., a vizat același titlu executoriu, sentința nr. 1843/28.10.2008, irevocabilă, prin care a fost obligat DGFP C. S. la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Față de această executare a fost admisă contestația DGFP C. S. (nu a ANAF sau a MFP) prin mandatar procesual MFP, sentința 2136/30.09.2013 din dosarul nr._ * a Judecătoriei Reșița fiind menținută în recurs de Tribunalul Reșița.
Susține că această soluție nu are nicio incidență asupra cauzei de față, neexistând autoritate ori putere de lucru judecat, în sensul triplei identități, de părți obiect, cauză.
Astfel, în contestația la executare ce face obiectul dosarului nr._ *, contestator-debitor este DGFP C. S. și nu ANAF ori Ministerul de Finanțe, iar creditor-intimat a fost Sindicatul DGFP C. S..
În plus, cele două executări silite sunt distincte, se derulează în circumscripții și condiții diferite, în executarea ce a făcut obiectul dosarului nr. 123/2012, sumele datorate conform titlului executoriu sentința 1843/28.10.2008, au fost indicate prin calcul de executorul judecătoresc (după cum se reține în sentința irevocabilă) mai exact prin somația adresată debitorului conform OG 22/2002, iar executarea a pornit la inițiativa creditorului Sindicatul DGFP C. S..
În executarea silită ce face obiectul prezentului dosar, sumele datorate au fost calculate de către debitorul DGFP C. S. la cererea Sindicatului la nivelul la care au fost achitate în restul țării - 25%, în mod individual, cu fișă de calcul, fiind emisă o adresă de calcul, pe baza căreia se derulează executarea silită.
În tot cazul, în condițiile în care debitorii dar și terții popriți aveau obligația legală de a cuantifica și plăti aceste sume, încă din 2009 (fiind evident că procentele încasate la O., B., etc. de 25% trebuiau să fie identice cu cele achitate și creditorilor din prezenta cauză ) dar nu au întreprins nici o acțiune în acest sens, pe calea prezentei contestații la executare se invocă propria culpă.
Cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se arată că au fost soluționate definitiv și irevocabil două dosare ce ca obiect contestații la executare formulate de MFP și DGFP (dos nr._ în care contestator este MFP și dosar nr._ în care contestator este DGFP, în ambele dosare fiind intimați colegi ai creditoarei ) prin care a fost tranșată deja această chestiune. Astfel, cu titlu preliminar, cu autoritate de lucru judecat, problema factuală a existenței creanței certe lichide și exigibile este intrată în autoritate de lucru judecat.
Practica recentă și unitară a Tribunalului București este de respingere definitivă a contestațiilor la executare formulate atât în ceea ce privește emiterea somației cât și în ceea ce privește adresele de înființare a popririi (dosarele cu nr._ ,_ ,_ ,_ ,_/4/2013,_ ). Acest lucru demonstrează încă o dată faptul că soluția pronunțata în dosarul_ *, nu are nicio relevanță în cauză.
În plus, nici titlul executoriu inițial sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, titlul executoriu ce privește ANAF, respectiv sentința civilă nr. 6907/14.08.2013 pronunțata în dosarul_, nu sunt desființate, astfel ca executarea acestora este obligatorie pentru Statul Român și instituțiile sale, neafectată de soluția dată în dosarul_ *.
Problema caracterului cert, lichid și exigibil nu mai poate face obiectul criticii în cadrul prezentei contestării, aceasta fiind deja tranșat în numeroase alte cauze, mai important însă fiind irevocabil stabilită în dosarul_ în care părți sunt subsemnata și ANAF prin decizia din 11.12.2014
Cu privire la calitatea de terț-poprit a MFP, Tribunalului București în dosarul_/302/2012 (validare poprire formulată în baza aceluiași titlu executoriu) inițial în contradictoriu cu DGRFPT, ANAF, MFP, instanță de control judiciar a decis irevocabil că „Ministerul Finanțelor Publice ar putea fi asimilat ca și terț-poprit al ANAF nu și debitorului din titlu executoriu, tocmai în respectarea ordinii în care se face operațiunea de repartizare bugetară". În dosarul_ cu același obiect și în contradictoriu cu aceleași instituții, diferit fiind doar creditorul, aceeași instanță a admis validarea și în contradictoriu cu MFP, irevocabil.
Apelanta-contestatoare afirmă că instanța de judecată nu a validat poprirea asupra terțului poprit Ministerul Finanțatelor Publice, ci dimpotrivă prin Sentința Civilă nr. 5235/06.06.2013 precum și prin Sentința Civilă nr. 5236/06.06.2013, a fost anulată orice formă de executare silită a MFP, așadar creditorul nu deține niciun titlu executoriu fata de MFP.
Așadar, în urma acestor afirmații, rezultă fără putință de tăgadă faptul că aceasta contestație este lipsită de finalitate, fiindcă nu se execută silit MFP ci debitorul ANAF, fost terț poprit validat.
Mai afirmă instituția apelantă că puterea de lucru judecat a sentinei civile nr. 2136/30.09.2013, a fost reținută de Judecătoria Sectorului 4 București prin sentința civilă nr. 9822/13.11.2014 pronunțată în dosarul_, în sensul că debitorul inițial nu mai poate fi executat și că nu este determinată în mod cert câtimea creanței.
Cu privire la acest aspect, solicită a se reține faptul că această soluție este unică la nivelul Judecătoriei Sectorului 4 București, fiind vorba de practică unui singur complet de judecată. Această hotărâre nu este executorie nici în sensul prevăzut de art. 633 NCPC și nici în sensul prevăzut de art. 448 NCPC care reglementează executarea provizorie de drept. Așadar aceasta sentință menționata nu are relevanță în speța, venind în contradicție cu sentințele rămase definitive la nivelul Tribunalului București (dosarele cu nr._ ,_ ,_ ,_ ,_/4/2013,_ )..
Susținerea că prin continuarea executării popririi în baza sentinței civile nr. 6907/14.08.2013, MFP devine debitorul unei obligații ce nu se regăsește în niciun titlu executoriu este și neadevărată și de natură a induce instanța în eroare.
În primul rând atât timp cât instanță de judecata va decide respingerea contestațiilor la executare privind poprirea MFP, acesta va datora bani păstrându-și calitatea de terț-poprit și nu debitor, iar dacă vor fi dimpotrivă admise contestațiile MFP, acesta nu va fi executat ca terț poprit executarea fiind derulată numai contra ANAF în raport de care sentința în cadrul contestației la executare este deja irevocabilă -_ în care părți sunt subsemnata și ANAF prin decizia din 11.12.2014.
Intimata creditoare arată că sunt invocate numai parțial, dispozițiile exprese ale art. 786 alin. 5 NCPC, DGRFPT afirmă că MFP nu are dreptul de a formula contestație la executare în dosarul 266/2013, însă omite a arăta dispozițiile părții a doua a aceluiași alineat care tot expres prevede că terțul-poprit își va putea formula apărările în instanță de validare, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București aflându-se dosarul cu nr._ ce are ca obiect validare poprire, în contradictoriu cu debitorul ANAF și terții popriți ai acestuia, inclusiv MFP, care și-a formulat apărările considerate necesare în cadrul acestui dosar.
În condițiile în care executarea împotriva MFP a fost anulată ca urmare a admiterii în parte a contestației la executare în dosarele_/302/2012 și_/302/2012 irevocabil de către Tribunalul București, dacă și ANAF este exonerat de plată prin admiterea contestației, înseamnă că nimeni nu este obligat să achite drepturile salariate, câștigate prin hotărârea irevocabilă, instituțiile statului devenind imune la executare, acest lucru neputând fi admis și tolerat prin prisma reglementarilor CEDO - art. 6.1. Din Convenție și art. 1.1 din Protocolul adițional.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate în susținerea acestuia, a apărărilor formulate în cauză prin întâmpinare, având în vedere probatoriul administrat în cauză precum și dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1843 pronunțată la data de 28.10.2008 de Tribunalul C. – S. – Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul civil nr._, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de creditorul M. E. în contradictoriu cu debitorii Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S., cu consecința obligării debitorului Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. la plata către creditor a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03.2004 – 28.10.2008.
Consecință a neexecutării obligației stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843 pronunțată la data de 28.10.2008 de Tribunalul C. – S., creditoarea s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc „C. – S. A.”, în vederea demarării procedurii de executare silite, astfel încât, pe rolul executorului judecătoresc s-a înregistrat un dosar de executare silită.
În cadrul acestui dosar executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare și altor bunuri mobile incorporale datorate de Agenția Națională de Administrare Fiscală debitorului Direcția G. a Finanțelor Publice C. S., până la concurența sumei calculate în faza de executare ca reprezentând drepturile recunoscute prin titlul executoriu.
Ca urmare a neîndeplinire a obligațiilor care îi reveneau în calitate de terț poprit, creditoarea a formulat cerere de validare a popririi, iar sentința pronunțată în acest dosar reprezintă titlul executoriu ce formează obiectul dosarului cu nr. 281/2013 al B. C. S. A., terțul poprit inițial devenind așadar debitor.
Aceasta fiind situația de fapt, Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a determinat care sunt părțile raportului juridic în executarea silită ce este contestată în prezenta cauză, reținând în mod legal și temeinic faptul că apelanta contestatoare din prezenta cauză nu are nici o calitate în prezenta executare, neputând fi astfel nici subiect al contestației la executare.
Tribunalul reține că susținerile apelantei contestatoare referitore la interesul și calitatea sa procesuală, izvorâte din aplicarea dispozițiilor art. 711 C.p. civ., nu sunt fondate, chiar dacă textul dă posibilitatea oricărei persoane interesate de a formula contestație la executare, acesta trebuind să fie corelat cu prevederile generale care reglementează dreptul la acțiune, reclamantul trebuind să justifice un interes personal, direct în formularea cererii de chemare în judecată.
Cum în procedura de executare silită contestată în prezenta cauză nu au fost afectate bunuri care să aparțină apelantei contestatoare și cum aceasta nu are nici calitatea de debitor și nici de terț poprit, nu se poate susține că aceasta are calitate procesuală în cauză, nefiind parte a raportului execuțional contestat.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Tribunalul, în baza art. 480 C.p. civ. urmează a respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta contestatoare D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE TIMISOARA, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2401/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare M. E., cu domiciliul ales la CA E. C., cu sediul în București, ., ., .,
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. S. B. M. C. N. D.
red. jud. M.C.B. / 08.02.2016
4 ex./th.red.N.V.
JUD.S.4 /Jud. L. D. P.
| ← Anulare act. Sentința nr. 1432/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Anulare act. Sentința nr. 1325/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
