Contestaţie la executare. Decizia nr. 4305/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4305/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 4305/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4305 A
Ședința publică din data de 12.11.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: E. R.
JUDECĂTOR: A. M. B.
GREFIER: C. M. C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A împotriva sentinței civile nr. 5586/09.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în contradictoriu cu intimatul-contestator G. M., cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
I. Judecata la instanța de fond:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 29.04.2015, sub nr._, contestatorul G. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONMALE DIN ROMÂNIA SA, contestație la executare împotriva executării silite începută în dosarul de executare Nr.3789/b/2014, solicitând admiterea contestației, anularea tuturor actelor de executare, precum și anularea încheierilor de încuviințare a executării silite, pronunțate de către Judecătoria sectorului 6 București în dosarul Nr._/303/2014 .
În motivare, contestatorul a arătat că se reține atât de către instanța de executare cât și de creditor că cererea de începere a executării silite este legală și astfel prin încheierea dată este încuviințată executarea silită pentru plata tarifelor de despăgubire, instituite prin procesul-verbal de constatare a contravenției conform înștiințării de plată din cadrul acelorași procese verbale în cuantum de câte 28 de euro.
Contestatorul a mai învederat instanței că pe rolul instanțelor din toată țara au fost promovate peste_ de procese ce au vizat anularea tarifului de despăgubire, tocmai pentru marele abuz săvârșit prin aplicarea în cascadă a amenzilor cât și prin menținerea în fiecare proces verbal de contravenție, chiar și zilnic, a unui tarif de despăgubire.
Contestatorul a invocat art. 6 referitor la aplicarea legii civile, referitoare la faptul că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, deci nu are putere retroactivă, și, potrivit legii 144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Contestatorul a invocat și art. 15 din Constituția României, alin. 2, potrivit căruia, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Referitor la titlul executoriu, procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._, contestatorul a arătat că acesta este nul și trebuie anulat, deoarece vehiculul face parte din categoria B și nu A, după cum greșit s-a făcut mențiunea în procesul-verbal, deci amenda nu este în conformitate cu anexa din legea nr. 15/2002, fiind o sancțiune eronată, ce atrage anularea de drept.
Contestatorul a mai arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției nu menționează datele de identificare și nici marca mașinii.
Contestatorul a mai arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției nu poartă semnătura agentului constatator, nici dovada unui martor prezent, fiind lovit, din această cauză, de nulitate absolută, cu atât mai mult, cu cât, prin legea nr.445/2011 privind semnătura electronică, documentele semnate electronic pot fi citite doar prin mijloace electronice ce pot valida acea semnătură electronic, iar amenzile contravenționale sunt primite de către contravenient în format fizic pe hârtie și nu electronic, prin urmare procesul verbal apare va fiind lovit de nulitate prin lipsa semnăturii.
Contestatorul a mai invocat și nerespectarea art. 23 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, arătând că nu există un acord expres din partea persoanei vătămate și anume CNADNR, iar agentul constatator nu poate aplica această contravenție, presupunându-se că și-a dat acceptul în numele CNADNR, întrucât este chiar angajatul acesteia.
Contestatorul a mai invocat și nerespectarea art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, referitor la proporționalitatea dintre pericolul social al faptei și sancțiunea aplicată, arătând că agentul constatator nu a ținut cont că prin aplicarea altei amenzi pentru aceeași faptă a creat o situație disproporționată între faptă și pericolul social.
Contestatorul a invocat lipsa calității de contravenient, arătând că oricine putea conduce vehiculul, iar intimata nu l-a notificat pentru a lămuri acest aspect. Totodată, contestatorul a solicitat ca intimata să depună datele metrologice ale camerelor folosite, dar și atestatul de folosire a sistemelor informatice de către agentul constatator.
Contestatorul a mai invocat nerespectarea art. 16 din OG 2/2001 cu privire la dreptul de a face obiecțiuni, arătând că procesul-verbal de constatare a contravenției i-a fost comunicat prin poștă, aproape de data prescripției acestuia, și deci contestatorul nu a putut aduce observații.
Petentul a arătat că prin contravențiile reținute ulterior i se creează o situație mai grea decât cea prevăzută de legea penală, fiind ținut la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă. Potrivit art. 4 alin. 7, pentru una și aceeași contravenție se aplică numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare. În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu deține o rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de câteva zeci de ori, dându-se naștere unei situații extrem de dificile pentru contravenient.
Contestatorul a mai arătat, invocând instituția plății nedatorate, că plata taxei de drum se încadrează în categoria obligațiilor stinse deja, întrucât această taxă a fost deja achitată odată cu achiziționarea combustibilului. Având în vedere că fiecare cetățean plătește în taxa pe combustibil și taxa de drum, petentul a considerat că suntem în prezența unei duble impuneri fiscale, interzisă prin hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene. În sprijinul acestei susțineri, contestatorul a mai invocat și prevederile art. 3 din Codul Fiscal și art. 23 alin. 1 din Codul de Procedură Fiscală.
În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, contestatorul a precizat că acestea sunt mai mari decât cele prevăzute de Ordinul Ministerului Justiției nr.2550, taxându-se 248 lei onorariu consultanță executare, față de 200 lei, conform Ordinului, iar taxele poștale de 124 lei sunt nejustificate.
În drept, contestatorul a invocat art. 711 și următoarele.
La data de 23.06.2015 intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu; respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M. în baza titlurilor executorii proceselor verbale de contravenție . nr._/28.11.2011 și . nr._/07.11.2011, generate și semnate electronic conform dispozițiilor Legii Nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică; menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În susținerea excepției invocate, intimata a arătat că executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către contestator constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, intimata a solicitat instanței să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC, să admită excepția așa cum a fost formulată și în consecință să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Referitor la fondul cauzei, intimata a arătat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în datele de 03.06.2011 ora 16:40 și 12.05.2011 ora 13:38 pe DN 1, localitatea Românești, județul Prahova, vehiculul categoria A (reprezentând autoturism, conform anexei nr. 1 la OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare), cu număr de înmatriculare_ aparținând domnului G. M. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (1 Al) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), faptele săvârșite au constituit contravenții și s-au sancționat cu amendă contravenționala în valoare totală de 500lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite și tarifele de despăgubire în valoare totală de 56 Euro. Prin urmare au fost emise procesele - verbale de constatare a contravenției în cauză.
Emiterea și comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței să constate faptul că procesele - verbale de contravenție în cauză au fost emise în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptelor, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor.
În acest sens, intimata a învederat instanței faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptelor contravenționale și data emiterii proceselor - verbale de contravenție nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea proceselor - verbale de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin poștă cu confirmări de primire în data de 24.11.2011 și data de 14.12.2011, operațiuni confirmate prin semnături de primire, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunilor. Astfel, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a proceselor - verbale de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
În ceea ce privește aprecierea contestatorului că în speța ar fi aplicabile dispozițiile art.I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a solicitat instanței de judecata să o respingă ca fiind neîntemeiată, deoarece dispozițiile invocate se aplică de la data intrării în vigoare a legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
De asemenea, intimata a mai precizat faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, care nu a fost contestat în instanță.
Prin urmare, datorită faptului că nu a fost înregistrata nicio plângere contravențională pe rolul instanțelor judecătorești în termenul de 15 zile de la comunicare, precum și faptul că nu s-a achitat de bunăvoie contravaloarea tarifului de despăgubire prevăzut, în raport cu dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001 și art. 622 NCPC, s-a demarat procedura de executare silită împotriva debitorului în baza titlurilor executorii contestate.
De asemenea, datele de identificare a contravenientului sunt datele pe care acesta le are înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului și care s-au regăsit la momentul săvârșirii contravenției, respectiv emiterii și comunicării procesului - verbal de contravenție în cauză în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor - DRPCIV.
În ceea ce privește invocarea nulității procesului verbal de contravenție, intimata arată că în procesul verbal de constatare a contravenției se precizează faptul că “prezentul proces verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului sau martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR, conform prevederilor art. 9, alin. (2) și (3) al OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare”.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator, intimata a arătat că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În acest sens, intimata a solicitat instanței să constate faptul că sancțiunile nu au fost aplicate pentru fapte contravenționale săvârșite în aceiași zi, ci pentru fapte contravenționale săvârșite în zile diferite.
În ceea ce privește aspectele legate de omologarea mijlocului tehnic de constatare a contravenției, intimata a arătat că în conformitate cu prevederile art. 15, alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, cu modificările și completările ulterioare, “se supun controlului metrologic legal mijloacele de măsurare de lucru destinate să realizeze măsurările din domeniile de interes public prevăzute la art. 3 alin. 1, care sunt cuprinse în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal”, fiind atașată la dosar dovada omologării acestuia.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate, intimata a precizat că acestea se încadrează în limitele legale admise de O.M.J. nr. 2561/2012, arătând că suma datorată de către contestator este compusă din: 56 euro reprezentând contravaloare tarife de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi a lunii anterioare datei plații; 393,07 lei reprezentând onorariul de executor și cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205-208 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în întâmpinare .
Prin sentința civilă nr.5586/09.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, s-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind nulitatea proceselor verbale de contravenție . nr._/28.11.2011 și nr._/7.11.2011, s-a admis în parte contestația la executare prin anularea încheierii pronunțată la data de 13.10.2014 în dosarul nr._/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 București, precum și a executării silite efectuată în dosarul de executare nr.3789/b/2014 al B. B. C. și M. A. M..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisiblității, instanța a reținut că cererea de constatare a nulității proceselor verbale de contravenție . nr._/28.11.2011 și nr._/7.11.2011 este inadmisibilă în raport de prevederile art.712 al. 2 Cprciv (art. 713 al. 2 după republicare). Or, deoarece împotriva acestora nu a fost formulată plângere contravențională conform art. 31 din OG 2/2001 capătul cerere privind nulitatea proceselor verbale de contravenție . nr._/28.11.2011 și nr._/7.11.2011, instanța l-a considerat inadmisibil.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin încheierea pronunțată la data de 13.10.2014 în dosarul nr._/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 București s-a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului G. M., la cererea intimatei CNADNR, în baza titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție . nr._/28.11.2011 și nr._/7.11.2011. Împotriva executării silite pornită în dosarul de executare înregistrat sub nr. 3789/b/2014 la B. B. C. și M. A. M. s-a formulat, în termenul legal, contestația la executare, în susținerea căreia contestatorul invocă, în principal, aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
Instanța a reținut că prin Legea nr.144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 56 de euro.
Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate. În aceste condiții, instanța a apreciat că petentul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravențiilor respective, obligația acestuia de a plăti suma de 56 de euro nemaiavând niciun suport legal în prezent.
În acest sens instanța de fond a și decizia Curții Constituționale nr.385/2013.
Cu toate că art.II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, însă instanța de fond a reținut că această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță reprezintă o formă de discriminare, potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă,religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
Instanța de fond a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
II. Judecata în apel:
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin care solicită modificarea în parte a sentinței civile nr.5586/09.07.2015, menținerea capătului de cerere privind respingerea ca inadmisibil a nulității proceselor verbale de contravenție, respingerea contestației la executare.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._ la data de 28.08.2015.
În motivarea apelului, învederează faptul că în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare, reținând în mod nefondat ca în cauză sunt aplicabile dispozițiile mai favorabile conținute de art.I și II din Legea nr.144/2012.
Arată că emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție au fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Învederează că la momentul săvârșirii contravenției, respectiv în anul 2011, art. 8 alin 3 din O.G. nr. 15/2002 prevedea faptul că „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4".
Arată faptul că dispozițiile modificate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta dată, nefiind aplicabile, întrucât faptele contravenționale au fost săvârșite în datele de 03.06.2011 și 12.05.2011, deci anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
Arată că reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr.15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire, invocând și principiul de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze".
Învederează faptul că începând cu data comunicării proceselor-verbale, respectiv 14.12.2011 și 24.11.2011, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestora în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, contestatorul neapelând la această cale procesuală prin urmare în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr.144/2012.
Prin urmare, arată că deține un titlu executoriu apt de executare silită, pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
De asemenea, precizează faptul că în speță nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.650 alin.(3) NCPC și art.466 și următoarele C..
Examinând sentința civilă atacată prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
În esență, apelanta-intimată a susținut că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, întrucât contestatorului nu i se aplică dispozițiile art. I și II din Legea nr. 144/2012 și principiile aplicării contravenției a legii mai favorabile și egalității de tratament între cetățenii aflați în situații comparabile.
Criticile sunt fondate și urmează a fi admise în limitele și pentru considerentele care succed.
Tribunalul apreciază că instanța de fond nu a aplicat corect în speță dispozițiile Legii nr. 144/2012 raportat și la considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 385/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, invocată de CNADNR, la care tribunalul achiesează, însă nu pentru că ar fi incidente principiile statuate de aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO.
Potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Așa fiind, în mod judicios a susținut apelanta că din dispozițiile legale amintite reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr.15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire, invocând și principiul de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze".
Tribunalul apreciază că nu este discriminatorie condiția impusă de legiuitor și care se aplică tuturor cetățenilor aflați în situații similare.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestația la executarea silită și va păstra dispozițiile privind soluția excepției inadmisibilității.
Văzând și dispozițiile art. 720 alin. 4 NCPC privind comunicarea deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 5586/09.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în contradictoriu cu intimatul-contestator G. M., domiciliat în București, ., ., ..
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Respinge contestația la executare ca nefondată.
Menține dispozițiile privind soluția excepției inadmisibilității.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. R. A. M. B.
GREFIER
C. M. C.
Red. ER
Thred.E.R./ACN
Judecător fond: G. A.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 4285/2015.... | Uzucapiune. Decizia nr. 2035/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
