Contestaţie la executare. Decizia nr. 4771/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4771/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 4771/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A V-A CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 4771A
Ședința publică din data de 16.12.2015
Tribunalul constituit din:
Președinte: C. M. F.
Judecător: A. M. B.
Grefier: M. T.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelantul-contestator M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 3551/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. N. V. și cu terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ – SERVICIUL VERIFICAREA ȘI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUȚIILOR PUBLICE, având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, reținând că apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 B. data de 30.01.2014 contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL în contradictoriu cu intimatul T. N. și terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ – SERVICIUL VERIFICAREA ȘI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUȚIILOR PUBLICE, a solicitat anularea actelor de executare emise de B.E.J. M. O. în dosarul de executare nr. 4/2013.
Prin aceeași cerere a solicitat si exonerarea de la plata cheltuielilor de executare iar în subsidiar micșorarea cuantumului acestora intrucat sunt nejustificat de mari. In continuare a aratat ca in cauza creditorul nu i-a solicitat in prealabil executarea creantei, ci aceasta s-a adresat direct executorului judecatoresc. A mai invederat ca executarea silita este nelegala pentru ca executarea silita a fost declansata fara a se emite o somatie conform OG 22/2002 si pentru ca executorul judecatoresc a incheiat procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare cu nerespectarea termenului de 6 luni instituit de dispozitiile aceluiasi act normativ, anterior somatiei. In continuare a aratat ca in cauza cheltuielile de executare stabilite in sarcina sa sunt exagerat de mari fata de cheltuielile judiciare.
Cu privire la onorariul executorului judecatoresc a aratat ca acestea ar fi trebuit sa fie perceput pentru notificarea si comunicarea actelor de procedura, iar nu raportat la valoarea creantei ce se executa.Sub acest aspect ca onorariul executorului judecatoresc pentru executarea unei obligatii de a face este conform pct 10 din OMJ 250/2006 de 248 lei cu TVA, precizand ca de vreme ce nu se prevede expres cuantumul onorariul pentru o astfel de activitate nu se poate percepe decat onorariul prevazut de pct 10 din ordinul mai sus mentionat iar activitatile executorului in cadrul unei astfel de obligatii se concretizeaza in obtinerea executarii silite, emiterea somatiei si comunicarea ei.A mai aratat ca onorariul executorului nu se justifica in raport de munca depusa de acesta.
Cu privire la onorariul de avocat a aratat ca se impune de asemenea reducerea acestuia pentru ca este exagerat de mare si nu se justifica in raport de actele indeplinite de acesta.
În drept, contestatorul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 711 C.p.c.
În probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri
La cerere au fost anexate în copie, un set de înscrisuri.
Intimatul legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecata.
În motivare arată că prin adresa nr._ din data de 29.03.2013 i-a comunicat contestatoarei titlul executoriu, în copii legalizate, reamintindu-i obligațiile ce-i revin, fără ca aceasta să treacă la executare, sens în care a procedat la executarea silită la data de 05.10.2013. Arată că în urma executării silite și la 1 an de la emiterea titlului executoriu, respectiv la data de 18.11.2013 s-a emis Dispoziția_/17.02.2014.
In continuare a aratata ca nici in prezenta cheltuielile de judecata nu au fost achitate de contestatoare.
Cu privire la cheltuielile de executare a aratat ca onorariul executorului judecatoresc a fost stabilit cu respectarea pct 2 si 4 din Ordinul OMJ 2550/2006 fiind stabilit pentru executarea a doua obligatii de a face si a unei obligatii de a da. Sub acesta aspect a aratat ca in mod corect executorul judecatoresc a stabilit un onorariu de 2600 lei, suma net inferioara onorariului maximal de 5200 lei la care era indreptatit.A mai aratat ca onorariile pentru executare silita directa sunt reglementate la pct 2 din OMJ 2550/2006 si nu la pct 12 care se refera la orice acte intocmite de executor la cererea persoanelor interesate care nu sunt calificate ca acte de executare silita. Or executarea silita a obligatiei de a face are o calificare expresa in Codul de procedura civila si nu poate fi inclusa in categoria alte acte sau operatiuni date prin lege.
Cu privire la onorariul avocatului a invederat ca valoarea acestuia este justificata precizand ca activitatea acestuia a constat si in studierea documentelor, plata taxelor aferente, deplasari la biroul executorului judecatoresc si urmarirea executarii.
Cu privire la incidenta OG 22/2002 a invederat ca in cauza debitoarea nu a facut dovada ca s-ar afla in imposibilitate obiectiva de a executa creanta din cauza lipsei de fonduri.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 715 al. 3 C.p.c.
În probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri
În dovedire, a fost anexat un set de înscrisuri.
Din dispozitia instantei s-a emis adresa la executorul judecatoresc care a comunicat in copie actele de executare indeplinite in dosarul nr. 168/2013.
Prin sentinta civila nr. 8656 pronuntata la data de 07.10.2014, Judecatoria Sectorului 4 a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 3, cauza fiind inregistrata pe rolul acestei instante la data de 12.11.2014 sub acelasi numar.
Instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3551/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare, ca neîntemeiată; a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarera intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
In fapt prin sentinta civila nr. 300/17.02.2012 pronuntata in dosarul nr._/3/2011 Tribunalul B. a admis cererea formulata de reclamantul T. N. V. si a obligat paratul M. B. prin Primar General sa emita dispozitia cu propunere de acordare de masuri reparatorii prin echivalent catre reclamant pentru imobilul situat in B., ..16 si diferenta de valoare dintre despagubirile incasate si valoarea de piata a constructiei.Prin aceeasi sentinta parataul a fost obligat si la plata catre reclamanta a sumei de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Sentinta civila mai sus mentionata a ramas definitiva prin Decizia civila nr. 2312R/31.12.2012 pronuntata in Dosarul nr_ pronuntata de Curtea de Apel B..
Intrucat debitorul nu a executat de bunavoie obligatia ce îi incumba, la data de 08.10.2013 creditorul a formulat cerere de executare silita, motiv pentru care a fost constituit Dosarul de executare nr. 47/2013.
Urmare a incuviintarii executarii silite –fila 65- la data de 23.01.2014 executorul judecatoresc a a stabilit cu titlu de cheltuieli de executare suma de 4260 lei din care 180 lei cheltuieli necesare executarii silite, 480 lei cheltuieli necesare executarii silite dupa obtinerea incuviintarii, 2600 lei reprezentand onorariu executor judecatoresc, 800 lei onorariu avocat si 200 lei reprezentand cheltuieli necesare incetarii executarii silite.
La data de 23.01.2014 executorul judecatoresc a emis incheierea de la fila 67 prin care a procedat la actualizarea creantei in cuantum de 1.900 lei, valoarea actualizata a acesteia fiind de 1998.23 lei.
La aceeasi data a fost emisa o somatie prin care debitorului i s-a pus in vedere sa execute obligatiile stabilite in sarcina sa prin titlul executoriu si sa achite suma de 4260 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Mai retine instanta ca la data de 23.01.2014 executorul judecatoresc a emis adresa de infiintare a popririi aflata la fila 68 dosar prin care s-a pus in vedere tertului poprit Trezoreria Muncipiului B. sa indisponibilizeze sumele aflate in contul debitorului pana la concurenta sumei de 6258.23 lei.
La data de 31.01.2014 tertul poprit a invederat ca in cauza cuantumul sumelor ce pot fi indisponibilizate debitorului este zero, precizand ca va proceda la indisponibilizarea sumei de 6258.23 lei pe masura crearii de disponibil.
Examinand motivele de contestatie invocate in cauza dedusa judecatii prin prisma situatiei de fapt mai sus retinute, instanta a retinut ca aceasta nu este fondata.
Astfel, in ceea ce priveste sustinerile contestatorului potrivit carora creditorul nu a formulat o cerere prin care sa solicite punerea in executare a hotararii judecatoresti de care beneficia instanta retine ca declansarea executarii silite pentru valorificarea unor creante stabilite prin titluri executorii nu este conditionata de efectuarea unor formalitati prealabile de catre creditor precum solicitarea de executare a creantei invocata de debitor.Mai mult decat atat, astfel cum rezulta din interpretarea dispozitiilor art 622 alin 1 C proc civ obligatia stabilita prin hotararea unei instante se aduce la indeplinire de bunavoie. Or, atat timp cat s-a formulat cerere de executare silita, in lipsa oricarei dovezi din care sa reiasa ca debitorul a incercat executarea de buna voie a obligatiei ce ii incumba in baza titlului executoriu, starea de pasivitate a acestuia in executarea creantei se prezuma pana la proba contrara, executarea creante nefiind lasata de lege la aprecierea debitorului.
De altfel, avand in vedere si jurispurdenta CEDO, instanta retine ca debitorului in calitate de institutie publica ii revine obligatia de a indeplini intocmai obligatia ce ii incumba in temeiul unei hotarari judecatoreasti, fiind inoportun sa solicite creditorului, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva sa, sa recurga la procedura de executare silita -Metaxas c Greciei- si cu atat mai mult sa conditioneze aceasta executare de formularea unor cereri prealabile de valorificare a creantei ce ii incumba.
In ceea ce priveste sustinerile contestatorului potrivit carora actele de executare contestate au fost emise cu eludarea dispoztiilor O.G. nr. 22/2002, fara a se avea in vedere termenul de gratie de 6 luni executorul judecatoresc procedand inauntrul acestui termen la stabilirea cheltuielilor de executare, instanta retine, astfel cum rezulta din adresa emisa de tertul poprit Trezoreria Municipiului B. -fila 73-, ca in cauza cuantumul sumelor ce pot fi indisponibilizate debitorului este zero.
Sub acest aspect insa instanta a apreciat că lipsa de fonduri in bugetul institutiilor publice nu poate justifica intarzierea in executarea hotararilor judecatoresti -Angelov c Bulgariei- chiar si in cazul aplicarii unui act normativ ca OG nr.22/2002, pentru ca in caz contrar, garantiile conferite de art. 6 CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor, isi pierde orice ratiune de a fi –Saceleanu c Romaniei.
Pe cale de consecinta, dat fiind contrarietatea existenta intre dispozitiile art.2 din OG nr.22/2002 si dreptul la un proces echitabil, garantat de dispozitiile art. 6 CEDO, recunoscut creditorului inclusiv in faza de executare silita, instanta urmeaza a face aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei si si sa constate ca dispozitiile art.2 din OG nr.22/2002 nu sunt concordante cu exigentele impuse de art.6 CEDO, astfel ca nu isi pot gasi aplicarea in cauza dedusa judecatii, prioritate sub acest aspect avand reglementarile internationale.
D. fiind aceste elemente, instanta constata ca executorului judecatoresc nu ii incumba obligatia respectarii termenului de 6 luni motiv pentru care, apreciaza ca nefondate sustinerile debitorului potrivit carora executarea silita este lovita de nulitate pentru ca a fost declansata cu nerespectarea termenului de 6 luni instituit de OG nr. 22/2002 inclusiv sustinerile referitoare la faptul ca inauntrul acestui termen au fost stabilite cheltuieli de executare precum si cele privitoare la faptul ca nu ar fi fost somat conform dispozitiilor OG 22/2002.
Sustinerile contestorului potrivit carora nu ar fi fost somat sa isi indeplineasca obligatiile ce ii incumbau nu pot fi retinute de asemenea avand in vedere somatia emisa de executorul judecatoresc conform art 667 C proc civ la data de 23.01.2014 aflata la fila 69 dosar, care a fost anexata instiintarii de la fila 70 dosar si care a fost comunicata acestuia la data de 29.01.2014.
Neintemeiate sunt si criticile potrivit carora procesul verbal de cheltuieli de executare este nul pentru ca a fost incheiat anterior emiterii somatiei avand in vedere ca, ordinea emiterii acestor acte este fireasca fiind necesar ca somarea debitorului sa privesca atat cuantumul creantei ce se executa silit cat si cuantumul cheltuielilor de executare, fapt ce impune stabilirea in prealabil a cuantumului cheltuielilor de executare.
Cu privire la cheltuielile de executare stabilite in sarcina debitorului instanta retine ca prin incheierea emisa la data de 23.01.2014 –fila 66- executorul judecatoresc a a stabilit cu titlu de cheltuieli de executare suma de 4.260 lei din care 180 lei cheltuieli necesare executarii silite, 480 lei cheltuieli necesare executarii silite dupa obtinerea incuviintarii, 2.600 lei reprezentand onorariu executor judecatoresc, 800 lei onorariu avocat si 200 lei reprezentand cheltuieli necesare incetarii executarii silite.
Examinand cheltuielile necesare executarii silite in cuantum de 860 lei instanta a retinut ca acestea sunt rezonabile si justificate neimpunandu-se reducererea lor. Mai mult decat atat avand in vedere ca acestea au fost generate de starea de pasivitate de care a dat dovada contestatorul in executarea obligatiei ce ii revenea in temeiul unei hotarari judecatoresti, instanta retine ca acestea sunt in sarcina contestorului art. 669 alin 2 C proc civ neimpunandu-se exonerarea contestatorului de la plata acestora.
In ceea ce priveste modul de stabilire a onorariului executorului judecatoresc instanta a retinut ca acesta a fost stabilit pentru executarea prin poprire a unei creante in cuantum de 1998.23 lei si pentru executarea silita directa a unei obligatii de a face constand in emiterea unei dispozitii cu propunere de acordare de masuri reparatorii prin echivalent catre reclamant pentru imobilul situat in B., .. 16 și diferenta de valoare dintre despagubirile incasate si valoarea de piata a constructiei.
Intrucât executarea silita directa a obligatiei de a face ce incumba contestatoarei este inclusa in punctul 2 din OMJ nr. 2550/2006 (care face trimitere la executarea silita directa realizata pentru puneri in posesie, granituiri, predari de bunuri, etc.) instanta a retinut ca onorariul maxim care poate fi perceput de executor in acest caz este 5200 lei.
De asemenea in raport de punctul 4 din acelasi ordin, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 2561/2012 pentru executarea silita prin poprire, onorariul maxim ce poate fi perceput de executorul judecatoresc avand in vedere valoarea creantei supusa executarii silite este de 199.82 lei.
Pe cale de consecinta onorariul maxim care putea fi perceput de executorul judecatoresc pentru executarea silita a celor doua obligatii ce incumba contestoarei in baza titlului executoriu, ar fi fost de 5399.82 lei fara TVA.
D. fiind aceste elemente instanta retine ca onorariul executorului a fost stabilit cu respectarea limitelor minimale si maximale stabilite de lege, fara a se raporta la limitele maximale, acesta fiind de altfel rezonabil, justificat de actele de executare indeplinite si proportional cu activitatea depusa de executorul judecatoresc, motiv pentru care nu se impune reducerea acestuia. De altfel acesta este datorat de debitor cu titlu de cheltuieli de executare conform art 669 alin 2C proc civ. neimpunandu-se nici exonerarea contestatorului de la plata acestuia.
Nu pot fi primite nici sustinerile contestatorului potrivit carora onorariul executorului judecatoresc pentru executarea obligatiei de a face ar fi trebuit stabilit la valoarea de 248 lei cu TVA, conform punctului 10 din Ordinul 2550/2006.
Sub acest aspect, instanta retine ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile pct 10 din Anexa 1 la OMJ nr.2550, dat fiind faptul ca executarea obligatiei de a face este inclusa in punctul 2 al actului normativ in discutie care face trimitere la executarea realizata pentru puneri in posesie, granituiri, predari de bunuri, etc., dispozitie in care se incadreaza implicit si executarea obligatiilor de a face si a nu face.Conform acestor dispozitii onorariul minim care poate fi perceput de executor fiind de 60 lei iar cel maxim 5200 lei fara TVA.
Pe cale de consecinta, avand in vedere ca in cauza, se incearca executarea silita directa a unei obligatii de a face si executarea silita prin poprire a unei creante in cuantum de 1998.23 lei, devin incidente dispozitiile pct-ului 2 si punctului 4 din Ordinul nr. 2550/2006, onorariul in cuantum de 2600 lei, fiind corect stabilit de executorul judecatoresc.
In ceea ce priveste onorariul avocatului in cuantum de 800 lei instanta apreciaza ca onorariul in discutie nu este numai necesar ci si real la dosar existand, dovada achitarii lui- fila 60-.Mai mult decat atat instanta apreciaza ca munca avocatului nu s-a limitat numai la depunerea cererii de executare, trebuind a fi avuta in vedere sub acest aspect si activitatea specifica desfasurata in aceasta faza a procesului civil care priveste competenta executorului judecatoresc, caracterul executoriu al hotararii puse in executare, consultanta acordata creditorului si altele asemenea.
Avand în vedere toate aceste elemente, instanta apreciaza ca onorariul avocatului nu este disproportionat in raport de valoarea cauzei si de activitatile desfasurate de avocat, acesta fiind datorat de contestator in baza art. 669 alin 3 pct 3 C proc civ cu titlu de cheltuieli de executare, neimpunandu-se nici reducerea acestuia si nici exonerarea contestorului de la plata acestuia.
D. fiind aceste elemente instanta a respins ca nefondata cererea dedusa judecatii.
Intrucat intimatul nu a facut dovada cheltuielilor pe care a fost nevoit sa le suporte ca urmare a declansarii prezentului litigiu desi a solicitat prin intampinare obligarea contestatorului la plata unor astfel de cheltuieli, in baza art 453 C.proc.civ. instanta a respins ca neîntemeiata solicitarea acesteia de obligarea a contestatorului la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe, la data de 02.06.2015, în termen legal, a declarat apel motivat contestatorul M. București prin Primarul General, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelantul critică sentința apelantă în ceea ce privește dezlegarea dată de instanță motivelor de contestație la executare în privința cheltuielilor de executare în cuantum de 4.260 lei, din care 2.600 lei onorariu executor.
Menționează că prin titlul executoriu s-a constatat că intimatul este persoană îndreptățită la restituirea în natură/despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001, fiind vorba de o „obligație de a face” pentru care onorariul de executare este de 200 lei + TVA, respectiv de 248 lei, conform pct. 10 din OMJ nr. 2550/2006.
Precizează că Legea nr. 188/2000 și Ordinul MJ nr. 2550/2006 nu prevăd un onorariu în ceea ce privește executarea obligației de a face, astfel că onorariul maxim care poate fi stabilit este cel prevăzut de pct. 10 al Ordinului nr. 2550C/2006 respectiv „orice alte acte sau operațiuni date prin lege”, și anume cel de 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei. Executorul judecătoresc nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariului pentru executarea obligației de a face.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466-482 C.proc.civ.
Solicită judecata în lipsă, potrivit art. 411 alin. 2 C.pr.civ.
La data de 25.08.2015, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, tribunalul apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 300/17.02.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2011, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, contestatorul M. B. PRIN PRIMAR GENERAL a fost obligat să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea intimatului, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 1.900 lei.
La data de 08.10.2013, intimatul a formulat cerere de executare silită, formându-se astfel dosarul de executare silită nr. 47/2013 de către B.E.J. M. O..
Prin încheierea din 23.01.2014 executorul judecătoresc a stabilit în sarcina contestatorului cheltuieli de executare silită în cuantum de 2.600 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc.
Prin somația emisă la data de 23.01.2014, contestatorul a fost somat să execute obligația de a emite dispoziția cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, precum și obligația de plată a cheltuielilor de judecată de 1.900 lei (plus 98,23 lei actualizarea creanței) și a cheltuielilor de executare silită.
În privința motivului de apel ce vizează nelegalitatea cheltuielilor de executare, de altfel singurul motiv, tribunalul apreciază că acesta este fondat.
Astfel, în sarcina apelantului-contestator au fost stabilite două obligații prin hotărârea judecătorească menționată în precedent și anume: o obligație de a face strict personală – obligația de emitere a unei dispoziții în temeiul Legii nr. 10/2001, precum și o obligație de a da pecuniară – obligația de a plăti suma de 1.900 lei (1.998,23 lei actualizată), cu titlu de cheltuieli de judecată.
Contestația la executare formulată de apelantul M. București a vizat încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 23.01.2014 în cuantum total de 4.260 lei, din care 2.600 lei reprezentând onorariu executor, susținând apelantul că onorariul de executare pentru obligația de a face este de 200 lei plus TVA, adică 248 lei conform art. 10 din O.M.J. nr. 2550/2006.
În conformitate cu disp. pct. 1 din anexa Ordinului M.J. nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, onorariul maximal pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură este de 400 lei.
Tribunalul reține că obligația apelantului-contestator de emitere a dispoziției privind acordarea măsurilor reparatorii este o obligație strict personală, ce nu poate fi adusă direct la îndeplinire pe cale de executare silită.
Hotărârea pronunțată într-o acțiune în realizare având ca obiect executarea unei obligații de a face intuitu personae nu este susceptibilă de a fi executată silit, din moment ce executarea acesteia implică în mod necesar participarea debitorului, căruia nu i s-ar putea impune să execute un fapt strict personal, întrucât aceasta ar conduce la afectarea libertății sale individuale.
Împrejurarea că prin Decizia în interesul legii nr. 3/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit obligativitatea parcurgerii procedurii execuționale prin încuviințarea executării silite și emiterea somației către debitor, prealabil sesizării instanței de judecată pentru aplicarea amenzii civile în cazul neexecutării obligațiilor de a face cu caracter strict personal, nu este de natură să confere posibilitatea creditorului de a executa silit în mod direct obligația stabilită în sarcina debitorului. Astfel, aplicarea amenzilor civile nu semnifică o executare silită propriu-zisă, ci constituie un mijloc de constrângere indirectă a debitorului, prin intermediul patrimoniului său, pentru a executa în natură obligația cu caracter strict personal pe care și-a asumat-o.
Ca atare, executorul judecătoresc nu este în măsură să execute silit obligația apelantului-contestator de a emite o dispoziție privind acordarea de despăgubiri, această obligație neconfundându-se cu obligația de a plăti în concret despăgubirile respective.
Ca atare, executorul judecătoresc emite numai o somație pentru a-i pune în vedere debitorului unei obligații personale sarcina de a o executa, iar onorariul maxim pentru o astfel de activitate este de 400 lei, nefiind raportat la valoarea despăgubirilor. În situația în care debitorul nu-și execută obligația personală în urma comunicării încheierii de încuviințare a executării silite, se poate solicita instanței de executare obligarea acestuia să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, potrivit disp. art. 905 alin. 1 și 2 C.proc.civ.
Totodată, potrivit disp. art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul maxim pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Ca atare, pentru executarea obligației la plată a sumei de 1.900 lei (1.998,23 lei actualizată – fila 67 dosar fond), onorariul maximal pe care executorul judecătoresc este îndreptățit să-l încaseze este în cuantum de 247,77 lei.
În consecință, tribunalul apreciază că nu se justifică cheltuielile de executare în cuantum de 2.600 lei față de obiectului cererii, onorariul executorului judecătoresc în acest caz fiind de 400 lei plus 96 lei TVA, astfel că se impune ca aceste cheltuieli să fie reduse până la limita sumei de 743,77 lei (496 lei pentru obligația de a face și 247,77 lei pentru creanța în valoare de 1.998,23 lei).
Constatând întemeiate criticile aduse sentinței civile atacate, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite în parte contestația la executare și va anula încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 23.01.2014 și actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 47/2013 al B.E.J. M. O. pentru ceea ce depășește suma de 2.403,77 lei (4.260 lei – 1.856,23 lei (2.600 lei – 743,77 lei) cheltuieli de executare, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-contestator M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, cod fiscal_, cont RO81TREZ_ deschis la A.T.C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 3551/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. N. V., cu domiciliul în ales în București, .-138, Corp B, parter, sector 5, la av. D. V. R., și terțul poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ-SERVICIUL VERIFICAREA ȘI DECONTAREA CHELTUIELILOR INSTITUȚIILOR PUBLICE, cu sediul în București, .. 6-8, sector 4.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare.
Anulează încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 23.01.2014 și a actelor de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 47/2013 al B.E.J. M. O. pentru ceea ce depășește suma de 2.403,77 lei cheltuieli de executare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. M. F. A. M. B. M. T.
Red./dact. A.M.B./4ex.
J.S.3 – jud. E. R. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4545/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1527/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
