Anulare act. Decizia nr. 1312/2015. Tribunalul BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1312/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 1312/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV- A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1312 R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.06.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE M. I. L.

JUDECĂTOR D. I. T.

JUDECĂTOR C. C. I.

GREFIER D. G. C.

Pe rol soluționarea recursurilor civile de față formulate de recurenta pârâtă S. L. și recurentul reclamant P. S., împotriva sentinței civile nr._/18.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți O. de C. și Publicitate Imobiliară al Sectorului 1 București și Primăria M. București, având ca obiect anulare act.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 15.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.05.2015, 29.05.2015 și 05.06.2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 08.05.2008 sub nr._ , reclamanta S. L. a depus cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții P. S., O. DE C. SI PUBLICITATE IMOBILIARA AL SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, și P. M. BUCURESTI, prin care solicită instanței să se dispună: obligarea pârâtului persoană fizică de a preda reclamantei pivnița în suprafață de 6,51 mp, boxa subsol în suprafață de 0,71 mp și cele două camere de la mansarda imobilului situat în București, . bis, sector 1, în suprafață de 8,63 mp și respectiv 4,56 mp ce au format obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat de Secția notariat a Tribunalului I. sub nr._/16.12.1946, încheiat între autoarea acestuia, Ioaniu V. în calitate de vânzătoare și autorii reclamantei E. și M. Klar, în calitate de cumpărători, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 lei pe fiecare zi de întârziere; obligarea pârâtului persoana fizică la plata cu titlu de daune-interese a sumei de 10.000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință de la data de 28.03.2007 și până la data predării efective a pivniței, boxei și celor două camere anterior individualizate, ca urmare a încălcării obligației de garanție contra evicțiunii și de predare a lucrului vândut; radierea din cartea funciară individuală nr._ a localității București, sector 1 a mențiunilor/sarcinilor înscrise în favoarea pârâtului P. S. prin încheierea nr._/14.07.2006, cu privire la cele două camere de la mansardă( având nr. cadastral 4836/4;/9; obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată aferente litigiului, conform Art. 274 C..

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că autorii săi, respectiv M. și E. Klar, au cumpărat de la autoarea pârâtului - reclamant, respectiv Ioaniu V., un imobil ce include spațiile în litigiu.

În urma decesului părților contractante și transmiterii drepturilor și obligațiilor acestora către moștenitori, pârâtului P. S. în calitate de succesor al vânzătoarei, îi revine atât obligația a preda lucrul vândut, cât și aceea de garanție contra oricărei evicțiuni în legătură cu acesta.

În aceeași ordine de idei, reclamanta susține că a arătat că, deși în calitate de succesoare a defuncților cumpărători i-a solicitat pârâtului să-și îndeplinească obligațiile sus-precizate și să-i predea spațiile vândute și aflate în posesia sa, acesta a refuzat în mod constant să se conformeze.

Prin întâmpinarea depusă la data de 01.09.2008, pârâtul P. S. solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei S. L. și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, admiterea excepției puterii de lucru judecat privind cele două camere de serviciu de la etaj V, ., bis, sector 1, cf. dec. Civ. 334A/10.03.2004 a Tribunalului București, def. Și irev. Și a dec. Civ. 337A/2000 a Curții de apel București, iar pe fondul cauzei, în situația în care instanța va respinge excepțiile invocate, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.

La aceeași dată pârâtul a formulat și cerere reconvențională prin care solicită să se dispună obligarea Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară să radieze dreptul de proprietate al reclamantei S. L. cu privire la cele două camere de serviciu, proprietatea pârâtului, să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 7338 din 30.01.2007, emisă de Primăria M. General prin Primar General și obligarea acesteia să rectifice Dispoziția nr. 7338/30.01.2007. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata 10.000 ron, reprezentând cheltuieli de înlocuire instalații comune de apă, canalizare, instalație electrică, reparații ascensor și spații comune și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării și a cererii reconvenționale pârâtul arată că este proprietarul celor două camere de serviciu de la etajul V, din imobilul situat în . Bis, pe care reclamanta le solicită în mod nelegal în prezenta acțiune, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 334A/10.03.2003 a Tribunalului București, secția a V-a Civilă definitivă și irevocabilă, investită cu titlu executoriu, prin care instanța „Obligă pârâții Z. C. și Z. C. să lase reclamantului P. S., în deplină proprietate cele două camere de la etajul V, situate în imobilul din București, . bis, sector 1, menționate în contractul de vânzare cumpărare nr._ ”, precum și a sentinței civile nr. 4666/14.07._ a Judecătoriei Sectorului 1 definitivă și irevocabilă prin care instanța „ constată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr._ încheiat între Municipiul București prin . C. „ a Procesului Verbal încheiat la data de 28.03.2007 de Biroul Executorului Judecătoresc R. I. – C. prin care a fost pusă în executare decizia civilă mai sus menționată, iar soții Z. i-au predat pârâtului cele două camere.

Imobilul din . bis este format din subsol, parter și cinci etaje și a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950.

În continuare pârâtul arată că întregul imobil a fost construit de autoarea sa Ioaniu V., iar etajul V i-a fost restituit în natură în baza deciziei nr. 379A/2000 a Curții de Apel București, Secția a III-a Civilă, definitivă și irevocabilă, instanța constatând nevalabilitatea titlului statului, a faptului că a făcut dovada titlului de proprietate al autoarei sale, IOANIU V. asupra imobilului revendicat și că pârâtul este unicul moștenitor al acesteia.

Pârâtul arată că înainte de anul 1950, autoarea sa a înstrăinat apartamentele 6,7 și 8.

La data de 22.12.1989, întregul imobil a luat foc, etajul V a fost distrus în întregime, iar apartamentele de la etajele inferioare au fost afectate în mare parte. Familia Klar E. și M. autorii reclamantei-pârâte aveau calitatea de chiriași la data mai sus menționată, au renunțat la apartamentul din Berzei și Primăria le-a oferit în schimb un alt apartament, pe care l-au cumpărat ulterior.

În anul 1993 soții Klar neavând descendenți sau rude, au numit-o legatar pe reclamanta S. L..

În continuare pârâtul susține că în anul 1990 Primăria M. București a încheiat un contract de închiriere cu Z. C. pentru apartamentul nr. 7, etaj 4, din . bis, ce a aparținut soților Klar E. și M..

Ulterior, în anul 1992 . mod nelegal a repartizat lui Z. C. două camere de serviciu la etajul V al imobilului, ce au aparținut autoarei sale Ioaniu V..

Primăria M. București prin . în baza Legii 112/1995, contractul de vânzare cumpărare nr._ cu Z. C., având ca obiect apartament 7 fosta proprietate a soților Klar, precum și cele două camere de serviciu proprietatea sa, pe care instanța i le-a restituit în natură în baza deciziei civile 334/2003 a Tribunalului București, definitivă și irevocabilă și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare.

Primăria M. București a emis la data de 30.01.2007 Dispoziția nr. 7338 privind soluționarea dosarului întocmit pe baza Notificării nr. 680/06.06.2001, prin care reclamanta solicita restituirea în natura . 4, din . Bis, sector 1, în urma deciziei civile nr. 1943A/30.01.2004, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-A Civilă, dosar 3084/2003 prin care instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul 7 etaj 4.

Pârâtul-reclamant susține că, primăria prin fraudă la lege a pus-o în posesie pe S. L. și asupra celor două camere de serviciu la etajul V al imobilului proprietatea pârâtului, cu toate că Primăria M. București a fost parte în dosarul de revendicare prin care i-au fost restituite cele două camere de la etajul V, și cunoștea faptul că reclamanta și autorii acesteia nu au deținut niciodată aceste camere.

În situația în care reclamanta ar fi fost proprietara celor două camere de la etajul V al imobilului, Primăria nu putea să i le restituie în natură, deoarece S. L. a formulat notificarea în Baza Legii 10/2001 și a solicitat restituirea numai a apartamentului 7 de la etajul 4 al imobilului din . bis și nu putea să-i restituie mai mult decât a solicitat, așa cum prevăd dispozițiile art. 22 din Legea 10/2001. De asemenea, prin acțiunea formulată în justiție de către reclamanta S. L., aceasta a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr._ încheiat între Primărie prin . Z. C., privind apart. 7, etaj 4. Reclamanta nu este succesoarea în drepturi a familiei Z., pentru a solicitat bunurile imobiliare aparținând acestora.

Titlul reclamantei S. L., respectiv Dispoziția 7338/20.01.2007 este nevalabil, este un act administrativ lovit de nulitate absolută și a fost dobândit prin fraudă la lege, a fost încălcat prin încălcarea dreptului de proprietate al pârâtului, a disp. Art. 480 și urm. cod civil a art. 22 din Legea 10/2001, a disp. Deciziei civile 334A/2003 a Tribunalului București, a deciziei civ. 379/A a Curții de Apel București definitivă și irevocabilă. Precizează că Primăria M. București a fost parte în procesul de revendicare, cunoștea situația juridică a imobilului și prin frauda la lege a emis Dispoziția mai sus menționată.

În continuare pârâtul solicită introducerea în cauză a Primăriei M. București și obligarea acesteia să rectifice dispoziția nr. 7338/30.01.2007.

Solicită obligarea Oficiului de C. ȘI Publicitate Imobiliară a sectorului 1 să rectifice cartea funciară și să radieze dreptul de proprietate a reclamantei asupra celor două camere de la etajul V.

În motivarea întâmpinării pârâtul – reclamant susține că, reclamanta-pârâtă nu are calitate procesuală activă, autorii acesteia nu au deținut niciodată cele două camere restituite reclamantei de Primăria M. București cu rea credință în baza Dispoziției 7338/30.01.2007, titlul său fiind valabil, instanța s-a pronunțat asupra dreptului de proprietate al pârâtului printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, aceasta având putere de lucru judecat.

Pârâtul-reclamant, arată că, în situația în care reclamanta-pârâtă ar fi fost proprietara celor două camere, iar acestea au fost distruse în incendiul din 22 decembrie 1989, potrivit art. 1156 Codul Civil, obligația este stinsă, iar prin faptul că a reconstruit pe propria cheltuială etajul V și este proprietarul terenului are drept de accesiune conform art. 489 și urm. Codul Civil.

În ceea ce privește capătul de cerere privind plata cu titlu de daune interese în cuantum de 10.000 ron, solicită respingerea ca nefundat. Așa cum a arătat mai sus, pârâtul arată că este proprietarul celor două camere pe care le solicită reclamanta, titlul său este valabil și are putere de lucru judecat.

Solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000 ron, reprezentând înlocuirea instalațiilor comune de apă, canalizare, instalații electrice, reparații capitale ascensor, reparații spații comune, toate aceste lucrări fiind efectuate de pârât, și a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă de către reclamantă-pârâtă la cererea reconvențională, având în vedere disp. Art. 119 alin. 2 și art. 112 alin. 1 C., precum și faptul că cererea pârâtului este informă și nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită ca înaintea oricăror alte precizări să i se pună în vedere acestuia, sub sancțiunea disjungerii și suspendării cererii-reconvenționale conform art. 120 al. 2 și art. 155 ind. 1 alin. 1 C., să precizeze temeiul de drept pentru fiecare capăt de cerere .

În aceeași ordine de idei și sub aceleași sancțiuni, reclamanta solicită să-i fie pus în vedere pârâtului să precizeze obiectul cererii – reconvenționale și să arate ce solicită în concret cu privire la dispoziția 7338/2007 pe care o contestă: nulitatea absolută sau rectificarea acesteia.

În consecință, prezentele apărări, sunt formulate sub rezerva completării lor ulterioare, în funcție de eventualele precizări pe care le va face pârâtul-reclamant.

În raport de situația de fapt și de drept existentă și potrivit disp. Art. 115 C., reclamanta-pârâtă a invocat următoarele excepții:

A)Excepția cu privire la timbraj;

B)Excepția inadmisibilității cererii, reconvenționale, decurcând din aceea că obiectul ei nu are legătură cu cererea principală;

C)Excepția lipsei de interes în formularea cererii – reconvenționale.

Cu privire la excepția de timbraj, reclamanta arată că, în condițiile în care pârâtul reclamant nu a indicat nici un temei de drept pentru cererea de obligare a reclamantei la plata sumei de 10.000 lei, aceasta apare în mod evident ca o cerere în pretenții, evaluabilă în bani, care urmează a fi timbrată la valoare.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, așa cum rezultă din disp. Art. 119 al. 1 C., admisibilitatea și/sau inadmisibilitatea cererii reconvenționale este în mod direct legată de faptul că aceasta are sau nu are legătură cu cererea principală, respectiv, are sau nu are la bază același raport juridic obligațional ca și acesta.

Cu alte cuvinte, ori de câte ori cererea reconvențională nu are legătură cu cererea principală și/sau nu are la bază același raport juridic sau act juridic, ea urmează a fi disjunsă în vederea înregistrării și judecării separate.

Astfel fiind, reclamanta solicită să se observe că:

Cererea principală vizează (doar) raporturile juridice născute prin încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat de Secția Notariat a Tribunalului I. sub nr._ la data de 16.12.1946 și respectiv drepturile și obligațiile decurcând din acest act.

Astfel spus, invocând acest act juridic și faptul că drepturile și obligațiile părților semnatare au fost transmise în urma decesului către succesorii universali, a solicitat obligarea pârâtului la executarea obligației de predare a bunului vândut.

În fine, raportat doar la drepturile și obligațiile izvorate din calitățile de cumpărător și respectiv vânzător, în baza aceluiași raport /act juridic, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor preluate de la autoarea sa.

Cererea-reconvențională vizează raporturile juridice născute din emiterea la data de 30.01.2007 a Dispoziției nr. 7338 precum și cele născute din pronunțarea mai multor hotărâri judecătorești în cursul anului 2000 și 2003.

Astfel spus, în raport de drepturile ce i-au fost recunoscute prin intermediul unor hotărâri judecătorești, pârâtul-reclamant critică modul în care a fost emisă această dispoziție și solicită anularea actului administrativ.

Nu se face nici măcar o mențiune la Contractul de vânzare cumpărare autentificat de Secția Notariat a Tribunalului I. sub nr._ la data de 16.12.1946 și la drepturile și obligațiile decurgând din acesta și nu se aduce nici o critică acestui act.

În aceeași ordine de idei, pârâtul – reclamant nu dorește să valorifice nici un drept rezultând din raportul juridic obligațional născut prin încheierea Contractului de vânzare – cumpărare autentificat de Secția Notariat a Tribunalului I. sub nr._ la data de 16.12.1946.

Acesta dorește în schimb anularea unei dispoziții de restituire în baza legilor speciale de reparație și invocă drepturi care nu au nici o legătură cu îndeplinirea unor obligații izvorate din calitatea sa de vânzător.

Astfel fiind văzând că cererea reconvențională vizează cu totul alte raporturi juridice decât cele ce fac obiectul cererii principale și că ea este formulată inclusiv împotriva unor persoane care nu au calitatea de părți în cererea principală, reclamanta solicită să se constate inadmisibilitatea ei vădită și să o disjungă în vederea înregistrării și judecării separate.

Reclamanta consideră că măsura disjungerii este una logică, rezultând în mod evident din interpretarea per-a-contrario a prevederilor exprese ale Art. 119 alin. 1 C. conform căruia „ dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate face cerere reconvențională”.

Cu privire la excepția lipsei de interes, sub aspectul interesului procesual, trebuie arătat că legea cere îndeplinirea anumitor condiții pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, condiții referitoare la capacitate procesuală; calitate procesuală; dreptul; interesul.

Așadar, interesul este o condiție esențială pentru exercitarea unei acțiuni în justiție, indiferent că vorbim despre o cerere principală, despre o cerere reconvențională, despre o cerere de intervenție, samd.

Astfel fiind și văzând în plus că interesul trebuie să îndeplinească cumulativ patru condiții și anume să fie legitim, personal, născut și actual, este evident că cererea-reconvențională este lipsită de interes.

Raportat la imobilele cu privire la care invocă drepturi proprii, anularea Dispoziției de restituire nr. 7338 din 30.01.2007 nu îi poate crea pârâtului-reclamant nici un folos legitim, el fiind oricum ținut de obligația preluată de la autorii săi, privind predarea bunurilor în litigiu către beneficiarul dispoziției contestate.

Tot astfel, reclamantul u poate justifica un folos legitim, în condițiile în care urmărește realizarea unei simple pretenții iar nu a unui drept subiectiv prevăzut de lege, potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.

Considerațiile reclamantei privind netemeinicia cererii-reconvenționale sunt că, dincolo de cele anterior precizate, cererea-reconvențională este în mod vădit neîntemeiată și se impune respingerea ei ca atare, din moment ce Dispoziția de restituire nr. 7338 din 30.01.2007 a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie iar înscrierea în Cartea Funciară a drepturilor de proprietate s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.

În plus, dincolo de faptul că pârâtu-reclamant nu a efectuat niciodată cheltuielile pe care susține că făcut cu privire la imobilul în litigiu, reclamanta solicită să se observe că acesta nu a indicat nici un temei de drept care să justifice obligarea reclamantei la plata unor astfel de sume.

Referitor la emiterea Dispoziției de restituire nr. 7338 din 30.01.2007 și la faptul că nu ar exista nici o cauză de nulitate a acesteia, reclamanta susține că în calitatea sa de unică moștenitoare a defuncților E. și M. Klar și de faptul că imobilul proprietatea acestora, respectiv apartamentul nr. 7 situat în București, . Bis, ., fusese în mod abuziv preluat de fostul regim dictatorial, ulterior anului 1989 a demarat formalitățile necesare reconstituirii dreptului de proprietate prin restituirea în natură.

În acest sens reclamanta arată că a depus în baza Legii nr. 10/2001 notificarea nr. 680/06.06.2001, solicitând totodată anularea Contractului de vânzare-cumpărare prin care . reprezentant al statului, vânduse imobilul revendicat către chiriașa Z. C..

Referitor la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, contrar susținerilor pârâtului, reclamanta învederează că a solicitat restituirea în natură a întregului imobil anterior menționat, pe care descris ca fiind compus din: 3 camere, hol, două vestibule, 2 oficii, 2 cămări, bucătărie, baie, boxă, pivniță, logie, 2 camere de serviciu la mansardă, 2 balcoane, împreună cu cotă parte din părțile și dependințele de folosință comune și terenul aferent în suprafață de 20,58 mp.

În susținerea notificării, reclamanta a arătat că imobilul în cauză a intrat în proprietatea autorilor săi în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat de Secția Notariat a Tribunalului I. sub nr._ la data de 16.12.1946 și că în prezent, fiind unica moștenitoare în viață, are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Așa cum era firesc în raport de prevederile Legii nr. 10/2001 și de actele depuse la dosarul administrativ, prin Dispoziția contestată nr. 7338/30.01.2007 s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea reclamantei, a imobilului situat în . bis, compus din apartamentul nr. 7, situat la etajul 4, dependințe și părți comune conform actului de proprietate al autorilor săi.

Referitor la modul în care dreptul de proprietate al reclamantei a fost înscris în Cartea Funciară a imobilului și la cererea de radiere a acestuia, așa cum a arătat și anterior, înscrierea în Cartea Funciară a drepturilor sale de proprietate s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, în baza Dispoziției nr. 7338/30.01.2007 emisă de Primăria M. București și a tuturor celorlalte acte care au stat la baza acesteia sau a fost emise în baza ei.

Referitor la cererea de a fi obligată să plătească suma de 10.000 lei, reprezentând pretinsele cheltuieli făcute cu imobilul în litigiu, reclamanta arată că independent de toate cele anterior arătate, susținerile pârâtului – reclamant sunt în mod vădit neîntemeiate, reparațiile la care se face trimitere nefiind efectuate de el ci de către . fondurile exclusive ale statului.

Dincolo de acest fapt care rezultă chiar din relațiile comunicate de . moment ce pârâtul – reclamant nu indică nici un temei de drept, reclamanta susține că este în imposibilitatea de a formula apărări concrete pe acest capăt de cerere și își rezervă dreptul de a o face după completarea corespunzătoare a cererii - reconvenționale.

Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2008 instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale de cererea principală și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 15.01.2009, numărul dosarului disjuns fiind_ .

La termenul de judecată din data de 15.01.2009 reclamanta a depus la dosar cerere de recuzare, fiind acordat termen pentru soluționarea cererii la data de 15.01.2009, prin care instanța a dispus respingerea cererii de recuzare pentru considerentele arătate prin încheierea de ședință de la acea dată.

La termenul de judecată din data de 30.04.2009 pârâtul P. S. a depus la dosar cerere precizatoare prin care solicită să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 7338 din 30.01.2007, emisă de Primăria M. General prin Primar General.

În continuare pârâtul - reclamant arată că Primăria M. București prin emiterea Dispoziției nr. 7338/30.01.2007 a încălcat în mod flagrant dreptul său de proprietate, conform dispoziției art. 480, 481, Cod Civil, art. 44 din Constituția României, restituindu-i în mod nelegal pârâtei S. L. cele două camere de serviciu de la etajul 5, precum și boxa de la subsol situate în imobilul din . bis, sector 1.

Primăria prin frauda la lege a pus-o în posesie pe S. L. și asupra celor două camere de serviciu la etajul 5 al imobilului proprietatea pârâtului – reclamant. Cu toate că Primăria M. București a fost parte în dosarul de revendicare prin care i-au fost restituite cele doză camere de la etajul 5 și cunoștea faptul că reclamanta și autorii acesteia nu au deținut niciodată aceste camere.

Pârâtul – reclamant susține că titlu reclamantei S. L., respectiv Dispoziția 7338/30.01.2007 este nevalabil, este un act administrativ lovit de nulitate absolută și a fost dobândit prin fraudă la lege, a fost încheiat prin încălcarea dreptului său de proprietate, a disp. Art. 480 și urm. Cod Civil, a art. 22 din Legea 10/2001, a disp. Deciziei civile 334A/2003 a Tribunalului București, a deciziei civile 379A a Curții de Apel București definitivă și irevocabilă. Precizează că, Primăria M. București a fost parte în procesul de revendicare, cunoștea situația juridică a imobilului și prin fraudă la lege a emis Dispoziția mei sus menționată, obligarea Primăriei M. București prin Primar General să rectifice Dispoziția nr. 7338/30.01.2007.

Pârâtul - reclamant solicită obligarea Oficiului de C. ȘI Publicitate Imobiliară să radieze dreptul de proprietate al reclamantei S. L. cu privire la cele două camere de serviciu și boxa de la subsol, proprietatea sa.

În continuare solicită obligarea pârâtei S. L. la plata contravalorii lucrărilor efectuate pe cheltuiala pârâtului - reclamant la părțile comune ale imobilului din . bis. Sector 1, estimate la suma de 10.000 ron, reprezentând înlocuirea instalațiilor comune de apă. Canalizare, instalații electrice, reparații capitale ascensor, reparații spații comune.

Pârâtei S. L. îi revine o cotă parte indiviză de 10 % din imobilul din . bis, sector 1, inclusiv din instalații electrice, apă, canalizare, ascensor, acoperiș, scări, uși intrare, etc. Imobilul are mai multe apartamente și formează un condominiu, iar părțile comune sunt în indiviziune forțat, proprietarii au obligații comune cu privire la spațiile comune. Imobilul a fost construit în perioada 1936-1938 și a trecut în proprietatea statului în 1950. În continuare arată că în perioada 2007-2009 a înlocuit instalațiile de apă, canalizare, electrice, a reparat ascensorul, a efectuat o mulțime de lucrări la instalațiile comune pe propria cheltuială. De asemenea tot etajul 5 l-a refăcut pe propria cheltuială. Contravaloarea lucrărilor efectuate la imobil arată că le va stabili în urma unei expertize judiciare.

Potrivit disp. Legii 230/2007 art. 3 lit. teza 2 se arată că „ Poate fi definit condominiu și un tronson cu una sau mai multe scări, din cadrul clădirii de locuit, în condițiile în care se poate delimita proprietatea comună. Conform art. 3 lit. c, d, e, din Legea 230/2009 proprietatea comună reprezintă părțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu altă destinație, proprietatea comună aferentă tronsoanelor care nu poate fi delimitată cel puțin o instalație pe verticală ce alimentează în comun tronsoane ori scări, care nu pot fi definite din punct de vedere fizic ca poziție și suprafață.

C. parte indiviză – este cota parte de proprietate care îi revine fiecărei proprietăți individuale din proprietate comună. Potrivit disp. L. 114/1996 și a Legii 230/2007 proprietarii răspuns de asig. cond. de funcționare normală a locuinței și a spațiilor aflate în propr. Indiviză și le revine obligația de a lua măsurile privind menținerea în stare de siguranță a clădirii, a instalațiilor aferente acestora inst., apă, canalizare, instal. termice, ascensor, etc, au obligația să le întrețină, repare și să le înlocuiască.

La termenul de judecată din data de 16.09.2010 pârâtul – reclamant a depus la dosar cerere precizatoare prin care solicită să se dispună următoarele:

1. Să se constate nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr._ la data de 03.09.1993 încheiat de notar de stat SCHUSTER E. – M., Notariatul de Stat sector 4 București. Testamentul mai sus menționat a fost încheiat prin încălcarea dispozițiilor legale. Din încheierea de autentificare a testamentului nr._/3.09.1993 reiese că, Notarul Schuster E. M. s-a deplasat la domiciliul lui Klar M. și că aceasta ar fi solicitat autentificarea testamentului, prin care lasă pârâtei S. L. toate bunurile ce se vor mai găsi în patrimoniul acesteia la data decesului.

Pârâta S. L. în mod fals a întocmit și semnat cererea în numele lui Klar M., prin care solicita în numele lui Klar M., deplasarea notarului la domiciliul acesteia în vederea autentificării testamentului prin care îi lasă moștenire bunurile. Taxele notariale au fost plătite de S. L., așa cum rezultă din foaia de vărsământ nr. 47 din data de 2.09.1993.

În consecință, testatoarea nu și- exprimat voința de a lăsa bunurile sale pârâtei, consimțământul a fost viciat, fapt pentru care solicită să se constate nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr._ în data de 03.09.1993, fiind îndeplinite condițiile art. 886, 953 și urm, Cod Civil.

2. Solicită anularea certificatului de moștenitor nr. 1210 din data de 12.09.1995, dosar 1084/1995 încheiat de notar de stat SCHUSTER E. M., Notariatul de Stat sector 4, prin care pârâtei S. L. îi revine întreaga masă succesorală de pe urma defunctei Klar M. decedată la data de 30.09.1993. PĂârâta este străină de succesiune, testamentul autentificat sub nr._/3.09.1993 a fost încheiat prin încălcarea dispozițiilor legale.

3. Solicită anularea certificatului de moștenitor nr. 132 din data de 13.06.2006, dosar 155/2006 încheiat de Biroul Notarial Public „Nemesis” prin Klar E. decedat la data de 26.12.1963 lasa bunurile sale lui Klar M. postdecedată la data de 30.09.1993. Încheierea cert. De moștenitor mai sus menționat s-a făcut prin încălcarea disp. Art. 700 Cod Civil, raportat la art. 651Cod Civil. Klar M. a renunțat la moștenirea de pe urma soțului său, așa cum se poate observa de peste 30 de ani nu a făcut nici un fel de act de acceptare a moștenirii. În anul 2006, S. L. fără nici un fel de drept a solicitat emiterea unui certificat de moștenitor de pe urma defunctului Klar E. . Klar Mleania nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală privind stabilirea calității de moștenitor de pe urma defunctului soț, titlul de moștenitor se stinge, iar succesibilul este considerat străin de moștenire.

La termenul de judecată din data de 03.02.2011 reclamanta S. L. a depus la dosar cerere prin care invocă excepția tardivității cererii de depunere a precizării.

La termenul de judecată din data de 03.03.2011 pârâtul – reclamant a depus la dosar precizări prin care solicită ca în situația în care instanța va respinge capătul de cerere cu privire la constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 7338 din 30.01.2007, emisă de Primăria M. General prin Primar General, motiv pentru care solicită să se dispună:

Obligarea Primăriei M. București prin Primar General să rectifice art. 1 din dispoziția nr. 7338/30.01.2007, în sensul de a elimina din dispozitivul dispoziției cele două camere de serviciu, boxa de la etajul 5( mansarda ), pivnița.

În continuare arată că Primăria M. București a emis la data de 30.01.2007 Dispoziția nr. 7338 privind soluționarea dosarului întocmit pe baza Notificării nr. 680/06.06.2001, prin care reclamanta solicita restituirea în natură ., din . bis, sector 1, în urma deciziei civile nr. 1943A/30.01.2004 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-A Civilă, dosar 3084/2006 prin care instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare privind ..

Titlul reclamantei S. L., respectiv Dispoziția 7338/20.01.2007 este nevalabil, este un act administrativ lovit de nulitate absolută și a fost dobândit prin fraudă la lege, a fost încheiat prin încălcarea dreptului său de proprietate, a disp. Art. 480 și urm. Cod Civil a art. 22 din Legea 10/2001, a disp. Deciziei civile 334A/2003 a Tribunalului București, a deciziei 379A a Curții de Apel București definitivă și irevocabilă . Precizează că, Primăria M. București a fost parte în procesul de revendicare, cunoștea situația juridică a imobilului și prin fraudă la lege a emis Dispoziția mai sus menționată, obligarea Primăriei M. București prin Primar General să rectifice Dispoziția nr. 7338/30.01.2007.

La termenul de judecată din data de 03.03.2011, după punerea în discuția părților, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și a admis excepția tardivității depunerii cererii precizatoare pentru considerentele din încheierea de ședință de la acea dată.

La termenul de judecată din data de 14.04.2011, după punerea în discuția părților instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a instanței, fiind amânată pronunțarea la data de 21.04.2011, când instanța a respins excepția necompetenței materiale a instanței ca neîntemeiată pentru considerentele arătate în încheierea de ședință din data de 21.04.2011.

La termenul de judecată din data de 26.05.2011 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba cu expertiza specialitatea instalații pentru construcții, proba testimonială cu un martor, considerându-le pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei.

La data de 23.05.2012 s-a depus la dosar prin serviciul registratură raportul de expertiză specialitatea instalații( filele 181-210 vol. 2).

La termenul de judecată din data de 06.09.2012 reclamanta a solicitat instanței să se constate nulitatea raportului de expertiză. După punerea în discuția părților instanța a dispus revenirea cu adresă către expert pentru considerentele arătate prin încheierea de ședință de la acea dată.

La data de 07.11.2012 s-a depus la dosar prin serviciul registratură raportul de expertiză tehnică judiciară ( filele 225-233).

La termenul de judecată din data de 29.11.2012 pârâtul – reclamant a depus la dosar cerere prin care solicită o nouă expertiză și înlocuirea expertului pentru motivele arătate pe larg în cererea depusă la dosar ( filele 244-246 vol. 2).

Prin încheierea de ședință din data de 29.11.2012, după punerea în discuția părților, instanța a dispus efectuarea unei alte expertize pentru considerentele arătate prin încheierea de ședință de la acea dată.

La termenul de judecată din data de 06.06.2013 instanța a admis proba cu interogatoriul pârâtei Primăria M. București solicitată de reclamant.

La termenul de judecată din data de 12.06.2013 reclamantul P. S. a depus la dosar prin serviciul registratură interogatoriul ( filele 303-306 vol. 2).

La data de 16.10.2013 s-a depus la dosar prin serviciul registratură raportul de expertiză specialitatea construcții civile ( filele 6-28 vol. 3).

La termenul de judecată din data de 14.11.2013 reclamantul a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză, iar pârâta a depus cerere prin care solicită refacerea raportului de expertiză.

La termenul de judecată din data de 16.01.2014 reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare prin care solicită să se dispună următoarele:

1.Să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 7338 emisă la data de 30.01.2007 de Primăria M. General prin Primar General.

Reclamantul arată că Primăria M. București prin emiterea Dispoziției nr. 7338/30.01.2007 a încălcat în mod flagrant dreptul său de proprietate, cf. disp. Art. 480, 481 Cod Civil din Constituția României, restituind în mod nelegal pârâtei S. L. cele două camere de serviciu de la etajul 5, precum și boxa de la subsol situate în imobilul din . bis, sector 1 București, proprietatea reclamantului.

2. În situația în care nu se va admite primul capăt de cerere, solicită să se constate nulitatea absolută parțial a Dispoziției nr. 7338 emisă la data de 30.01.2007 de Primăria M. General prin Primar General, vizând cele două camere de serviciu de la etajul 5 și boxa de la subsol situate în imobilul din . bis, sector 1, București, proprietatea reclamantului, obligarea Primăriei București de a emite o altă Dispoziție de restituire către pârâtă prin care să fie exceptate cele două camere de serviciu de la etajul 5 șui boxa de la subsol situate în imobilul mai sus menționat.

Reclamantul arată că este proprietarul celor două camere de serviciu de la etajul 5, pe care reclamanta le solicită în mod nelegal în acțiunea disjunsă ce constituie obiectul dosarului_, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 334A/10.03.2003 a Tribunalului București, Secția a V -a Civilă, definitivă și irevocabilă, investită cu titlu executoriu, prin care instanța „ Obligă pârâții Z. C. și Z. C. să lase reclamantului P. S. în deplină proprietate cele 23 camere de la etajul 5, situate în imobilul din București, . bis, sector 1, menționate în contractul de vânzare – cumpărare nr._ ” precum și a sentinței civile nr. 4666/14.07.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 definitivă și irevocabilă prin care instanța „ constată nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr._ încheiat între Municipiul București prin . Z. C. „ a procesului verbal încheiat la data de 28.03.2007 de Biroul Executorului Judecătoresc R. I. – C. prin care a fost pusă în executare decizia civilă mai sus menționată, iar soții Z. i-au predat cele două camere și boxa de la subsol, beneficiază de autoritate de lucru judecat.

3.Solicită obligarea Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară să radieze dreptul de proprietate al reclamantei S. L. cu privire la cele două camere de serviciu și boxa de la subsol, proprietatea reclamantului.

4.solicită obligarea pârâtei S. L. la plata contravalorii lucrărilor efectuate pe cheltuiala reclamantului la părțile comune ale imobilului din . bis, sector 1, București, estimate la suma de 10.000 ron, reprezentând înlocuirea instalațiilor comune de apă, canalizare, instalații electrice, reparații capitale ascensor, reparații spații comune, placare cu faianță și gresie hol intrare, înlocuit tablou electric.

La termenul de judecată din data de 16.01.2014, instanța a dispus completarea raportului de expertiză cu 2 obiective din oficiu, fiind admise obiecțiunile ambelor părți, pentru considerentele arătate prin încheierea de ședință de la acea dată.

La data de 23.04.2014 s-a depus la dosar prin serviciul registratură răspuns la obiecțiunile raportului de expertiză precum și completarea raportului de expertiză( filele 64-83 vol. 3).

La termenul de judecată din data de 22.05.2014 instanța a luat act de poziția ambelor părți în sensul că au renunțat la proba testimonială cu martorii solicitată.

În ședința din data de 19.06.2014 s-a procedat la administrarea interogatoriului propus de reclamant pentru a fi administrat pârâtei S. L., s-a solicitat aplicarea prevederilor art.225 C. cu privire la pârâtul Primăria M. București. La același termen de judecată, după punerea în discuția părților instanța a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate cu privire la răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză.

Prin sentința civilă nr._/18.07.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. si Publicitate Imobiliara Sector 1, cu sediul în sector 1, București, SOSEAUA P. D. KISELEFF, nr. 34, invocată din oficiu; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul O. de C. si Publicitate Imobiliara Sector 1, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea formulată de reclamantul P. S., în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI, a constatat nulitatea absolută parțială a dispoziția nr. 7338/30.01.2007 emisă de Primăria M. General, prin Primar General; a anulat parțial mențiunile dispoziției nr. 7338/30.01.2007, respectiv se anulează mențiunile prin care se dispune restituirea în natură către S. L. și a celor 2 camere de serviciu situate la mansarda imobilului din . bis, sector 1, București, corect fiind restituirea doar a unei camere de servici de la etajul 5, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr._/16.12.1946; a admis în parte cererea formulată de reclamantul P. S. în contradictoriu cu pârâta S. L., a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2812,88 lei reprezentând cota de 10% din contravaloarea lucrărilor efectuate la părțile comune ale imobilului situat . bis, sector 1, București; a respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate și a obligat pârâta S. L. la plata către reclamant a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. de C. si Publicitate Imobiliara Sector 1 că potrivit regulilor dreptului comun, raportul de drept procesual civil nu se poate lega decat între persoane care îsi disputa dreptul în litigiu.

Legitimarea procesuala pasiva presupune identitate intre persoana paratului si cel despre care se pretinde a fi obligat in raportul juridic dedus judecatii.

În cauză, având în vedere obiectul capătului de cerere, respectiv obligarea pârâtului să radieze dreptul de proprietate al pârâtei S. L. cu privire la cele două camere de serviciu de la mansardă și boxa de la subsol situate în imobilului din . bis, sector 1, București, instanța reține că cererea de chemare în judecată poate fi formulată numai în contradictoriu cu titularii dreptului înscris în cartea funciară în care se solicită efectuarea notării, conform art. 22 coroborat cu dispozițiile art.32 din Legea nr. 7/1996 ( aplicabile in raport de data inscrierii in CF) si nu cu OCPI S 1 care desfasoara activitatea de publicitate imobiliara.

În același sens, instanța reține și considerentele deciziei nr.72/15.10.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii promovat în această materie.

Față de considerentele de fapt și de drept menționate instanța a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive și va respinge cererea de chemare în judecată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, analizând întreg materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Secția Notariat a Tribunalului I. sub nr._ la data de 16.12.1946 soții Klar E. și M. au cumpărat de la autoarea reclamantului apartamentul nr. 7 situat pe . bis, sector 1, București (f.26 vol.1).

Potrivit actului de înstrăinare, soții Klar E. și M. au devenit proprietarii apartamentului 7, situat la etajul 4 compus din: vestibul, hol, trei camere, baie, bucătărie cu toate accesoriile și dependințele, respectiv o cămară și două oficii, camera pe palierul scării de serviciu, WC de serviciu comun, o cameră servitori, a treia pe dreapta aflată la etajul 5, o boxă la etajul 5 aflată în dosul ascensorului, o boxă la subsol.

Întreg imobilul din . bis, format din subsol, parter și cinci etaje a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950.

În anul 1990 Primăria M. București a încheiat un contract de închiriere cu Z. C. pentru apartamentul nr. 7, etaj 4, din . bis, ce a aparținut soților Klar E. și M..

Ulterior, în anul 1992 . repartizat lui Z. C. două camere de serviciu la etajul V al imobilului, una dintre ele fiind surprinsă în contractul de vânzare cumpărare nr._/16.12.1946, iar cealaltă anterior naționalizării fiind proprietatea autoarei reclamantului.

Prin contractului de vânzare cumpărare nr._, încheiat între Municipiul București prin . C., a fost vândut în baza legii 112/1995 apartamentul 7, situat la etajul 4 compus din: 2 vestibul, hol, trei camere, baie, bucătărie, două cămări și două oficii, camera pe palierul scării de serviciu, WC de serviciu comun, 2 camere servitori la etajul 5, o boxă la etajul 5, o pivniță la subsol. 2 balcoane (f.47 vol.1).

În baza deciziei nr. 379A/2000 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a Civilă în dosarul nr.3491/1999, definitivă și irevocabilă, instanța constatând nevalabilitatea titlului statului, a faptului că a făcut dovada titlului de proprietate al autoarei sale, IOANIU V. asupra imobilului revendicat și că reclamantul P. S. este unicul moștenitor al acesteia a dispus în contradictoriu cu Consiliul General al M. București și . în natură etajul V, situat in imobilul din . bis, sector 1, București (f.82 vol.1).

Prin sentința nr.4887/1996 pronunțată în dosarul nr.3242/1996 în contradictoriu cu Consiliul General al M. București, instanța a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate numitei S. L. apartamentul nr.7 din . bis, sector 1, București (f.25 vol.1).

Instanța de fond a reținut că, prin sentința menționată mai sus nu a fost descris apartamentul restituit, pe cale de consecință, rezultă că, dispozitivul se referă la apartamentul 7 situat la etajul 4 compus din: vestibul, hol, trei camere, baie, bucătărie cu toate accesoriile și dependințele, respectiv o cămară și două oficii, camera pe palierul scării de serviciu, WC de serviciu comun, o cameră servitori, a treia pe dreapta aflată la etajul 5, o boxă la etajul 5 aflată în dosul ascensorului, o boxă la subsol, astfel cum a fost individualizat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Secția Notariat a Tribunalului I. sub nr._ la data de 16.12.1946.

Potrivit deciziei nr.1943A/2004 pronunțată în dosarul nr.3084/2003 în contradictoriu cu familia Z., Consiliul General al M. București și . a admis apelul formulat de L. S. și a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare nr._ privind apartamentul 7, situat la etajul 4, încheiat între Municipiul București prin . C. (f.81 vol.1). Decizia a rămas irevocabilă la data de 14.03.2006 prin pronunțarea deciziei nr.597/2006 (f.78 vol.1).

De asemenea, instanța a reținut că, prin sentința nr.4666/2003, rămasă irevocabilă prin decizia 334A/2003 pronunțată în dosarul nr.3678/2003 și în favoarea reclamantului P. S. s-a dispus în contradictoriu cu familia Z., Consiliul General al M. București și . contractului de vânzare cumpărare nr._ privind apartamentul 7, situat la etajul 4, încheiat între Municipiul București prin . C. (f.120 vol.1).

Având în vedere toate sentințele și deciziile menționate, instanța de fond a reținut că, în ceea ce îl privește pe reclamantul P. S. s-a tranșat în mod irevocabil că, s-a restituit proprietatea etajului 5 astfel cum acesta se prezenta înainte de naționalizarea în baza Decretului 92/1950.

În acest sens, instanța de fond a reținut că, înainte de naționalizare, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ /16.12.1946 autoarea reclamantului a vândut soților Klar E. și M. apartamentul nr. 7 situat pe . bis, sector 1, București care printre altele privea și din o cameră servitori-a treia pe dreapta aflată la etajul 5, o boxă la etajul 5 aflată în dosul ascensorului și o boxă la subsol.

În continuare, din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut în baza notificării nr.680/2001 formulată de către pârâta S. L. (f.181 vol.1), prin dispoziția Primăriei M. București nr.7338/30.01.2007, în temeiul Legii 10/2001 s-a dispus restituirea în natură către pârâtă a apartamentului apartamentul 7 situat la etajul 4 al imobilul din . bis, sector 1, București compus din: trei camere, 2 vestibul2, hol, baie, bucătărie, 2 cămări, două oficii, o boxă, pivniță, logie, 2 camere de serviciu la mansardă, 2 balcoane, cota parte din dependințe comune ale imobilului (172 vol.1).

În drept, instanța de fond a reținut că, potrivit art.22 alin.2 din Legea 10/2001 notificarea prin care se solicită restituirea imobilului naționalizat nelegal va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia.

În continuare, conform art.25 unitatea deținătoare a imobilului este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, iar potrivit art. 27 alin.1, în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține.

Din aceste prevederi legale rezultă în primul rând faptul că, prin notificare partea interesată trebuie să identifice imobilul, iar unitatea deținătoare se va pronunța doar cu privire la imobilul astfel cum a fost descris, identificat de către solicitant, putând dispune doar cu privire la imobilele pe care le deține.

De asemenea, în cauză sunt aplicabile prevederile art.480-art.481 C. Civ. potrivit cărora proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut și nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despăgubire, precum și dispozițiile art.966 C. Civ. conform cărora obligația fără cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect.

În cauză, pârâta S. L. a solicitat restituirea apartamentul 7 situat la etajul 4 al imobilul din . bis, sector 1, București astfel cum acesta este identificat prin contractul de vânzare cumpărare nr._/16.12.1946, fiind compus din: vestibul, hol, trei camere, baie, bucătărie cu toate accesoriile și dependințele, respectiv o cămară și două oficii, camera pe palierul scării de serviciu, WC de serviciu comun, o cameră servitori, a treia pe dreapta aflată la etajul 5, o boxă la etajul 5 aflată în dosul ascensorului, o boxă la subsol.

Cu privire la etajul 5 al imobilului, instanța de fond a reținut că prin sentințele amintite s-a stabilit în mod irevocabil dreptul de proprietate al reclamantului cu privire la întreg etajul, mai puțin încăperile care au fost înstrăinate prin contractul de vânzare cumpărare nr._/16.12.1946, respectiv o cameră servitori, a treia pe dreapta și o boxă aflată în dosul ascensorului.

Având în vedere situația de fapt și de drept reținută, instanța de fond a reținut că, pârâta Primăria M. București în mod nelegal a atribuit prin nr.7338/30.01.2007 către pârâta S. L. o cameră de serviciu de la mansardă, care era proprietatea exclusivă a reclamantului.

Față de situația de fapt reținută, instanța a respins ca neîntemeiate susținerile pârâtei cu privire la deținerea proprietății și a celei de a două camere de servici situată la mansarda imobilului. Pentru aceleași considerente de fapt, fiind respinse și susținerile reclamantului cu privire la proprietatea boxei de la etajul 5 aflată în dosul ascensorului și a boxei, pivniței la subsolul imobilului care prin contractul de vânzare cumpărare nr._/16.12.1946 au fost vândute autorilor pârâtei S. L..

Pe cale de consecință, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Primăria M. București și va constata nulitatea absolută parțială a dispoziția nr. 7338/30.01.2007 emisă de Primăria M. General prin Primar General cu privire la mențiunea că, se restituie în natură către S. L. 2 camere de serviciu la mansardă imobilului, corect fiind restituirea doar a unei camere de servici de la etajul 5, astfel cum reiese din contractul de vânzare cumpărare nr._/16.12.1946.

În ceea ce privește invocarea accesiunii cu privire la mansarda imobilului, ca urmare a reconstruirii acesteia după incendiului din anul 1989, instanța a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că, nu sunt aplicabile în cauză prevederile art.489 C.civ.

În acest sens, instanța de fond a reținut că, la momentul reconstruirii reclamantului nu i-a fost restituit dreptul de proprietatea ca urmare a constatării naționalizării nelegale, pe cale de consecință nu se poate reține nici existența unei speranțe legitime cu privire la obținerea revendicării imobilului. Astfel nu se poate susține ipoteza lucrărilor efectuate de proprietarul terenului și nici ipoteza efectuării unor lucrări de către un terț de bună credință pe terenul altuia.

În continuare, analizând capătul de cerere prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei S. L. la plata cotei de 10% din cheltuielile efectuate pentru întreținerea și renovarea părților comune ale imobilului, instanța a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr._/16.12.1946, autorii pârâtei au dobândit odată cu apartamentul nr. 7 și o cotă parte de 10% din toate părțile comune ale imobilului aflate în indiviziune (f.26 vol.1).

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor efectuate de către reclamant pentru realizarea lucrărilor de renovare și înlocuire cu privire la instalațiile electrice comune, la holul comun, la instalațiile sanitare comune, la instalațiile de apă și canalizare comune, la ascensorul care deservește întreg imobilul, instanța reține că, în baza art.1169 cel care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească. Astfel, sarcina probei contravalorii lucrărilor revine reclamantului.

În acest sens, potrivit raportului de expertiză specialitatea construcții efectuat în cauză (f.8, 74-81 vol.3) coroborat cu ansamblul chitanțelor și facturilor depuse la dosar, instanța reține că, în perioada 2007-2009 reclamantul a efectuat lucrări de renovare și înlocuire cu privire la instalațiile electrice comune, la holul comun, la instalațiile sanitare comune, la instalațiile de apă și canalizare comune, la ascensorul care deservește întreg imobilul.

În anexa nr.2 care însoțește raportul de expertiză refăcut (f.64 vol.3) expertul indică explicit toate lucrările care s-au constatat ca fiind efectuate, indicându-se valoarea materialelor folosite, a manoperei, a cheltuielilor privind transportarea deșeurilor, a materialelor folosite. La întocmirea anexei 2, au fost avute in vedere prețurile practicate la data realizării construcțiilor.

Văzând concluziile raportului de expertiză, instanța de fond a reținut că, totalul lucrărilor de construcții s-au ridicat la valoarea de_,59 lei, totalul lucrărilor la instalațiile sanitare și canalizare s-au ridicat la valoarea de 3787,41 lei, totalul lucrărilor la instalațiile electrice s-au ridicat la valoarea de 3000,21 lei, iar lucrările la ascensor au fost în total de 509,07 lei.

Valoarea totală a lucrărilor efectuate de către reclamant cu privire la părțile comune ale imobilului, fiind avute în vedere prețurile de la data efectuării lucrărilor se ridică la suma de_ lei. Valoarea actualizată cu indicele prețurilor este de_.80 lei.

De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar (f. 146-147 vol.2) instanța de fond a reținut că, nici . AFP sector 1 nu au efectuat lucrări de renovare cu privire la imobilul din . bis, sector 1, pe cale de consecință a fost respinse ca neîntemeiate susținerile pârâtei în sensul că, reclamantul nu a efectuat lucrările evidențiate în raportul de expertiză.

În drept, instanța de fond a reținut că, sunt aplicabile prevederile art.35 din Legea 114/1996 potrivit cărora, în clădirile de locuit cu mai multe locuințe, proprietarul răspunde de asigurarea condițiilor de funcționare normală a locuinței aflate în proprietate exclusivă și a spațiilor aflate în proprietate indiviză, precum și prevederile art. 48 alin.1 din legea 230/2007 în baza cărora stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună. Din interpretarea prevederilor reținute rezultă că, fiecare coproprietar suportă cheltuielile legate de întreținerea, repararea și exploatarea părților comune, în proporție cu cota sa parte.

Față de considerentele de fapt și de drept reținute, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S. L. și a obligat pe aceasta din urmă la plata către reclamant a sumei de 2812,88 lei reprezentând cota de 10% din contravaloarea lucrărilor efectuate la părțile comune ale imobilului situat . bis, sector 1, București.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C.proc.civ., constatând că reclamantului urmează a-i fi admisă în parte cererea de chemare în judecată, s-a constatat parțial culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, pe cale de consecință instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

Cu privire la valoarea cheltuielilor de judecată care urmează a fi suportate de către pârâtă, instanța de fond a reținut că au fost efectuate două rapoarte de expertiză pentru care reclamantul a achitat în total 2000 lei, iar onorariul avocatului reclamantului a fost în cuantum de 4000 lei.

În continuare având în vedere că, ambele capete de cerere formulate în contradictoriu cu pârâta S. L. au fost admise numai în parte, aceasta din urmă a obliga la plata sumei de 1000 lei reprezentând onorariu expert, precum și la plata sumei de 2000 lei reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul P. S. și pârâta S. L., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 18.08.2014, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, său, reclamantul P. S., a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile_ din data de 18 iulie 2014; solicitând, recalificarea caii de atac împotriva sentinței civile nr._ pronunțată in ședința publica din data de 18 iulie 2014 în dosarul_ de Judecătoria Sectorului 1 București.

Astfel, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond in mod greșit a indicat in dispozitivul sentinței mai sus menționate ca fiind cale de atac recurs in loc de apel.

Ca principiu de drept, . situație este incident cel potrivit căruia legea califica atacul drept apel ori recurs, iar nu judecătorul.

In acest sens s-a pronunțat si înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Civila si de Proprietate Intelectuala, prin decizia nr. 532 din 27 ianuarie 2005: „Indicarea greșita de către judecătorie a denumirii caii de atac aflata la dispoziția pârtilor nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac prevăzute de lege in diferite materii”.

Totodată, recurentul a solicitat respingerea excepției tardivității cererii precizatoare si admiterea cererii precizatoare așa cum a fost formulata.

Instanța in mod nelegal prin încheierea de ședința din data 03.03.2011 a admis excepția tardivității cererii precizatoare .

La termenul de judecata din data de 16.09.2010 după ce a luat la cunoștința de actele transmise de Biroul Notarial Schuster E. M. am depus cerere precizatoare si solicitam instanței sa constate nulitatea absoluta a testamentului autentificat sub nr._ la data de 3 septembrie 1993 încheiat de notar de stat SCHUSTER E. M. - Notariatul de Stat sector 4 București, sa se constate nulitatea absoluta a testamentului autentificat sub nr._ la data de 3 sept.1993 încheiat de notar de stat SCHUSTER E. M. - Notariatul de Stat sector 4 București, sa anuleze certificatul de moștenitor nr.132 din data de 13 iunie 2006, dosar 155/2006 încheiat de Biroul Notarial Public „Nemesis,, prin KLAR E.. Instanța prin încheierea de ședința din data 03.03.2011 a admis in mod nelegal excepția tardivității cererii precizatoare formulata de parata la termenul din data 17.02.2011. De la data depunerii cererii precizatoare in cauza au fost mai multe termene de judecata, iar parata nu a formulat in termenul legal excepția tardivității cererii precizatoare, in consecința se considera ca, cererea a fost formulata in termenul legal.

Totodată, instanța de fond a încălcat dispozițiile art.132 al.l raportat la art 134 C.proc.civ., pentru ca cererea precizatoare a fost formulata in termenul legal după ce a luat la cunoștința de înscrisurile comunicate de Biroul Notarial, si înainte de încuviințarea probelor. Testamentul mai sus menționat a fost încheiat prin încălcarea dispozițiilor legale. Din încheierea de autentificare a testamentului nr._/3.09.1993 reiese ca, Notarul Schuster E. M. s-a deplasat la domiciliul lui Klar M. si ca, aceasta ar fi solicitat autentificarea testamentului, prin care lasă paratei S. L1dia toate bunurile ce se vor găsi in patrimoniul acesteia la data decesului.

Această susținere este falsă, întrucât Klar M. nu a solicitat niciodată deplasarea notarului la domiciliul sau pentru autentificarea testamentului mai sus menționat si nu si-a exprimat voința de a lasă bunurile sale moștenire lui S. L.. Intre Klar M. si S. L. nu exista niciun grad de rudenie, intimata parata S. L. este de profesie asistent medical si ii administra tratamentul medical lui Klar M.. Parata S. L. in mod fals a intocmit si semnat cererea in numele lui Klar M., prin care solicita in numele lui Klar M., deplasarea notarului la domiciliul acesteia in vederea autentificării testamentului prin care ii lasă moștenire bunurile. Taxele notariale au fost plătite de S. L., asa cum rezulta din foaia de varsamant nr.47 din data de 2 sept. 1993.

Mai mult decât atât, S. L. a recunoscut in data de 19.06.2014 la interpelarea instanței, faptul ca, a întocmit si semnat in fals o cerere in numele lui Klar M. prin care solicita in numele lui Klar M., deplasarea notarului Schuster E. M. Ia domiciliul acesteia pentru a semna un testament prin care ii lasă moștenire bunurile, acest înscris este depus la dosar de către Biroul Notarului Schuster E. M.

Notarul era obligat sa verifice identitatea testatorului, sa verifice discernământul, sa dea citire înscrisului intocmit cuvânt cu cuvânt si sa-1 intrebe pe testator daca actul reprezintă ultima sa voința, iar prin incheierea de autentificare era obligat sa precizeze împrejurările pentru care s-a îndeplinit in afara biroului notarial, modul in care s-a constatat identificarea testatorului, si identificarea martorilor.

Mai mult decât atât, la un interval de 3 săptămâni de la încheierea testamentului Klar M. a decedat in condiții care lasă multe semne de întrebare, in condițiile in care S. L. ii administra tratamentul medical. In consecința, testatoarea nu si-a exprimat voința de a lasă bunurile sale paratei, consimțământul a fost viciat, fapt pentru care solicit sa constatați nulitatea absoluta a testamentului autentificat sub nr._ in data de 3 .09.1993, fiind îndeplinite condițiile art.886, 953 si urm. c.civ.

Intimata-pârâtă S. L. este străina de succesiune, testamentul autentificat sub nr._/3.09.1993 a fost incheiat prin incalcarea dispozițiile legale.

Certificatul de moștenitor mai sus menționat s-a făcut prin incalcarea disp.art 700 raportat la art.651 C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii..” succesiunile se deschid prin moarte, iar parata nu si-a exercitat dreptul de opțiune succesorala privind stabilirea calității de moștenitor de pe urma defunctei Klar M., titlul de moștenitor se stinge, iar succesibilul este considerat străin de moștenire, si nu poate emite pretenții.

De asemenea au fost incalcate si disp. art.891 c.civ.,, Când testatorul nu a lăsat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justiție posesiunea bunurilor cuprinse in testament”.

Prescripția are rolul de a-l sancționa pe acela care a neglijat vreme îndelungată valorificarea unui drept al sau si a stat in pasivitate mai mulți ani.

Astfel, recurentul-reclamant solicită anularea certificatului de moștenitor nr.2110/12.09.1995 sa se constate ca, părțile S. L. nu a făcut dovada calității de moștenitor de pe urma defunctei Klar M., iar dreptul de opțiune succesorala este prescris, si nu a luat nicio măsura în sensul de a-și manifesta voința privind stabilirea calității de moștenitor și de acceptare a succesiunii în termenul legal.

De asemenea, solicită anularea certificatului de moștenitor nr.132 din data de 13 iunie 2006, dosar 155/2006 încheiat de Biroul Notarial Public „Nemesis,, prin Klar E. decedat la data de 26.dec.1963 lasă bunurile sale lui Klar M. postdecedata la data de 30.09.1993. încheierea cert de moștenitor mai sus menționat s-a făcut prin incalcarea dispozițiilor art.700 C.civ., raportat la art.651 C.civ. Klar M. a renunțat la moștenirea de pe urma soțului sau, așa cum se poate observa timp de peste 30 de ani nu a făcut niciun fel de demers de a accepta moștenirea.

Soții Klar nu au avut descendenți, iar Klar E. in afara de soție mai avea si alți moștenitori.

In anul 2006, S. L. fara niciun fel de drept a solicitat emiterea unui certificat de moștenitor de pe urma defunctului KLAR E., fara ca acesta sa fi lăsat vreun testament.

KLAR M. nu si-a exercitat dreptul de opțiune succesorala privind stabilirea calității de moștenitor de pe urma defunctului sot, titlul de moștenitor se stinge, iar succesibilul este considerat străin de moștenire.

Prescripția are rolul de a-1 sancționa pe acela care a neglijat vreme îndelungată valorificarea unui drept al sau si a

stat in pasivitate mai mulți ani.

3. solicit sa se constate nulitatea absoluta a Dispoziției nr.7338, emisă la data de 30.01.2007 de Primăria M. General prin Primar General

Instanța de fond a omis sa analizeze acest capăt de cerere si sa se pronunțe asupra acestuia si nu a aplicat disp. art.225 c.pr.civ paratei Primăria M. București, prin refuzul răspunsului la interogatoriul depus de subsemnatul in data de 19.09.2013, ceea ce valorează cu mărturisirea faptelor pe care le solicitam a fi probate.

Primăria M. București prin emiterea Dispoziției nr.7338/30.01.2007 a incalcat in mod flagrant dreptul meu de proprietate, conform dispozițiile art.480, art. 481 C.civ, art.44 din Constituția României, restituind in mod nelegal paratei S. L. cele doua camere serviciu de la etajul 5, precum si boxa de la subsol situate in imobilul din . bis, sector 1,București, proprietatea reclamantului.

Atât S. L. cat si testatorul acesteia Klar M., nu au avut niciodată in proprietate bunurile mai sus menționate, iar Primăria de coniventa cu S. L. i-a restituit in afara de ap. nr.7, . doua camere serviciu de la etajul 5, precum si boxa de la subsol, proprietatea reclamantului.

De asemenea S. L. nu are calitatea de moștenitor de pe urma defunctului Klar E., iar Primăria i-a restituit in mod nelegal mai mult decât a solicitat prin Notificare, restituindu-i si cota de ½ din apart.nr.7 de la etajul 4, . bis, sector 1 ce ii aparținea lui Klar E..

S. L. nu a formulat Notificare pt. bunurile ce au aparținut lui Klar E..

Mai mult decât atât, prin Notificarea înregistrata sub nr.680/06.06.2001, parata S. L. a solicitat a-i fi restituit apart.nr.7 de la etajul 4. In situația in care autoarea acesteia ar fi avut in proprietate cele două camere de serviciu de la . boxa de la subsol si nu le-a solicitat prin Notificare in termenul prevăzut de art.21 din Legea 10/2001, aceasta este decăzuta din drepturi de a mai solicita ulterior restituirea.

Întregul imobil a fost construit de autoarea sa Ioaniu (P.) V., iar etajul V si subsolul i-a fost restituit în natură in baza deciziei civile nr.379A/2000 A a Curții de Apel București, Secția a III-a Civilă, definitiva și irevocabilă, instanța constatând nevalabilitatea titlului statului, a faptului că a făcut dovada titlului de proprietate al autoarei sale, Ioaniu V. asupra imobilului revendicat și că reclamantul este unicul moștenitor al acesteia.

Reclamantul P. S., este proprietarul celor doua camere de serviciu de la etajul V (cinci), din mobilul situat în . pe care reclamanta le solicită in mod nelegal in acțiunea disjunsa ce constituie obiectul dosarului_, așa cum rezultă din decizia civilă nr.334A/10.03.2003 a Tribunalului București, Secția a V-a Civilă definitiva și irevocabilă, investită cu titlu executoriu, prin care instanța „Obligă pârâții Z. C. și Z. C. să lase reclamantului P. S., in deplină proprietate, cele două camere de la etajul V, situate în imobilul din București, . bis, sectorul 1, menționate în contractul de vânzare-cumpărare nr._ ,, precum și a sentinței civile nr.4666/14.07.2003 a Judecătoriei sectorul 1 definitivă și irevocabilă prin care instanța „constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._ încheiat între Municipiul București prin . C.”, a procesului-verbal încheiat la data de 28 martie 2007 de Biroul Executorului Judecătoresc R. I.-C. prin care a fost pusă în executare decizia civilă mai menționată, iar soții Z. i-a predat cele două camere de la . de la subsol.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca principiul securizării juridice face parte din ordinea judiciar comunitara si trebuie respectata atât de instituțiile comunitare cat si de statele membre. Autoritatea de lucru judecat este corelația cu principiul securizării raporturilor juridice. Astfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat ca principiul securității juridice face parte din ordinea juridica comunitara si trebuie respectata atât de instituțiile comunitare, cât si de statele membre, atunci când acestea îsi exercita prerogativele conferite de directivele comunitare. De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa, de exemplu în cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979 importanta respectării principiului securității juridice, considerat ca fiind în mod necesar inerent atât dreptului Convenției, cât si dreptului comunitar. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acest principiu este consacrat în mod explicit în legătura cu unul dintre drepturile fundamentale reglementate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, respectiv dreptul la un proces echitabil. în numeroase cauze împotriva României, de exemplu cauza Brumărescu împotriva României, aceasta instanța a statuat ca unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluția data în mod definitiv de către tribunale unui litigiu sa nu fie repusa în discuție.

In consecința, hotărârile judecătorești mai sus menționate prin care instanța i-a restituit . imobilul . bis, sector 1 si prin care a obligat pe Z. C. și Z. C. sa-i lase în deplină proprietate, cele două camere de la etajul V, situate în imobilul din București, . bis, sectorul 1, menționate în contractul de vânzare-cumpărare nr._, potrivit principiului securizării juridice așa cum a fost statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, beneficiază de autoritate de lucru judecat, si nu poate fi infirmat printr-un act administrativ emis de Primarul General.

Imobilul din . bis, este format din subsol, parter și cinci etaje, si a fost trecut în proprietatea statului in baza Decretului 92/1950.

Înainte de anul 1950, autoarea sa a înstrăinat apartamentul nr.7 către soții Klar E. si M..

La data de 22 decembrie 1989, întregul imobil a luat foc, etajul V a fost distrus in întregime, iar apartamentele de la etajele inferioare au fost afectate in mare parte.

Klar M., testatoarea lui S. L. avea calitatea de chiriaș la data 22.12.1989 al ap. nr. 7 . . Primăria i-a oferit in schimb un alt apartament situat in București, ., pe care 1-a cumpărat ulterior, fapt confirmat de S. L. prin răspunsul dat la întrebarea nr.8 din interogatoriul administrat in cauza.

In anul 1990, Primăria M. București prin . încheiat un contract de închiriere cu Z. C., pentru apartamentul nr.7, etaj 4, din . bis, ce a aparținut soților Klar E. și M..

Ulterior, in anul 1992 . mod nelegal a repartizat si i-a închiriat lui Z. C. doua camere de serviciu la etajul V al imobilului, ce au aparținut autoarei sale Ioaniu V., asa cum a confirmat parata S. L. prin răspunsul la întrebarea nr.3 din interogatoriu.

Primăria M. București prin . încheiat in baza Legii 112/1995, contractul de vânzare-cumpărare nr._ cu Z. C., având ca obiect apart.7 fosta proprietate a soților Klar, precum și cele doua camere de serviciu proprietatea subsemnatului, pe care instanța i le-a restituit în natura in baza deciziei civile 334/2003 a Tribunalului București, definitiva și irevocabilă si a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare.

Primăria M. București, a emis la data de 30.01.2007 Dispoziția nr.7338 privind soluționarea dosarului întocmit pe baza Notificării nr.680/06.06.2001, prin care S. L. solicita restituirea in natura decât a apart.nr.7. etaj 4, din . bis, sector 1, București în urma deciziei civile nr.l943A/30.01.2004 pronunțată de Curtea De Apel București - Secția a II-a Civilă, dosar 3084/2003 prin care instanța a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 7 etaj 4.

Primăria prin frauda la lege a restituit către S. L., si cota de 50% a . 4, din . bis, sector 1, București ce a aparținut lui Klar E.. S. L. nu este moștenitoarea lui Klar E., nu a solicitat Primăriei sa-i fie restituita si cota parte a acestuia, asa cum rezulta din răspunsul acesteia la intrebarea nr.6 din interogatoriu.

Primăria prin frauda la lege apus-o in posesie pe S. L. si asupra celor doua camere de serviciu la etajul V al imobilului proprietatea sa, prin care instanța i le-a restituit in baza unor hotărâri definitive si irevocabile, cu toate ca, Primăria M. București a fost parte in dosarul de revendicare prin care i-au fost restituite cele doua camere de la etajul V, si cunoștea faptul ca reclamanta si autorii acesteia nu au deținut niciodată aceste camere.

Un alt motiv de nulitate absoluta al Dispoziției 7338/30.01.2007 este acela ca, Primăria M. București prin Primar General a încălcat dispozițiile imperative ale art. 10 din Legea 10/2001, potrivit prevederilor acestui articol se pot restitui in natura numai imobilele care se găsesc la dispoziția unității notificate, in cazul in speța Primăria numai deținea cele doua camere de la . de la subsol, pentru ca acestea i-au fost restituite printr-o hotărâre definitiva si irevocabila.

In situația in care reclamanta ar fi fost proprietara celor doua camere de la etajul V al imobilului, Primăria nu putea să i le restituie in natura, deoarece S. L. a formulat notificarea in Baza Legii 10/2001, și solicitat restituirea numai a apart.7, de la etajul 4 al imobilului din . bis, si nu putea sa-i restituie mai mult decât a solicitat, așa cum prevăd dispozițiile art.22 din Legea 10/2001. De asemenea, prin acțiunea formulata in justiție de către reclamanta S. L., aceasta a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr._ încheiat intre Primărie prin . Z. C., privind apart.7, etaj 4. Reclamanta nu este succesoarea in drepturi a familiei Z., pentru a solicita bunurile imobiliare aparținând acestora.

S. L. nu are calitatea de moștenitor a lui Klar M..

Prin răspunsul la interogatoriu la întrebarea nr.5, S. L. recunoaște ca, nu exista niciun grad de rudenie intre aceasta si testatoarea Klar M..

La data de 2 sept.1993 S. L. in mod fals a întocmit si semnat o cerere in numele lui Klar M. prin care solicita in numele lui Klar M., deplasarea notarului Schuster E. M. la domiciliul acesteia pentru a semna un testament prin care ii lasă moștenire bunurile, iar la 3 săptămâni după semnarea testamentului Klar M. decedează in condiții suspecte si care lasă multe semne de întrebare.

S. L. a recunoscut in data de 19.06.2014 la interpelarea instanței, faptul ca, a întocmit si semnat in fals o cerere in numele lui Klar M. prin care solicita in numele lui Klar M., deplasarea notarului Schuster E. M. la domiciliul acesteia pentru a semna un testament prin care ii lasă moștenire bunurile, acest înscris este depus la dosar de către Biroul Notarului Schuster E. M..

Notarul era obligat sa verifice identitatea testatorului, sa dea citire înscrisului întocmit cuvânt cu cuvânt si sa-1 întrebe pe testator daca actul reprezintă ultima sa voința, iar prin încheierea de autentificare era obligat sa precizeze împrejurările pentru care s-a îndeplinit in afara biroului notarial, modul in care s-a constatat identificarea testatorului, si identificarea martorilor.

După trei ani de la decesul lui Klar M., S. L. a solicitat in baza testamentului autentificat sub nr._ la data de 3 sept.1993 emiterea certificatului de moștenitor nr.2110/12.sept.l 995, emiterea cert. s-a făcut prin încălcarea dispozițiilor art 700 raportat la art.651 C.civ.,, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii..,, succesiunile se deschid prin moarte, iar parata nu si-a exercitat dreptul de opțiune succesorala privind stabilirea calității de moștenitor de pe urma defunctei Klar M.,titlul de moștenitor se stinge, iar succesibilul este considerat străin de moștenire, si nu poate emite pretenții.

De asemenea au fost încălcate si dispozițiile art.891 C.civ.,, Când testatorul nu a lăsat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justiție posesiunea bunurilor cuprinse in testament”.

Prescripția are rolul de a-1 sancționa pe acela care a neglijat vreme îndelungată valorificarea unui drept al sau si a stat în pasivitate mai mulți ani. S. L. nu are calitatea de moștenitor de pe urma defunctului Klar E. soțul lui Klar M.. Biroul Notarial Public „Nemesis” a emis in mod nelegal certificatul de moștenitor nr.132 din data de 13 iunie 2006, dosar 155/2006.

Klar E. a decedat la data de 26.dec. 1963, încheierea certificatului de moștenitor mai sus menționat s-a făcut prin încălcarea dispozițiilor art.700 C.civ. raportat la art.651 c.civ. Klar M. a renunțat la moștenirea de pe urma soțului sau, așa cum se poate observa timp de peste 30 de ani nu a făcut niciun fel de act de acceptare a moștenirii. In anul 2006, S. L. fara niciun fel de drept a solicitat emiterea unui certificat de moștenitor de pe urma defunctului KLAR E., in condițiile in care aceasta nu era ruda cu Klar E. si nu era. KLAR M. nu si-a exercitat dreptul de opțiune succesorala privind stabilirea calității de moștenitor de pe urma defunctului soț, titlul de moștenitor se stinge, iar succesibilul este considerat străin de moștenire.

In consecința titlul reclamantei S. L., respectiv Dispoziția 7338/20.01.2007 este nevalabil, este un act administrativ lovit de nulitate absolută si a fost dobândit prin frauda la lege, a fost încheiat prin încălcarea dreptului de proprietate, a disp.art.480 si urm. C.civ. a art.10 si 22 din Legea 10/2001, a dispozițiilor deciziei civile 334A/2003 a Tribunalului București, a dec.civ.379A a Curții de Apel București definitiva si irevocabilă. Primăria M. București a fost parte in procesul de revendicare, cunoștea situația juridica a imobilului, si prin frauda la lege a emis Dispoziția mai sus menționata.

In situația in care nu se va admite punctul 3 privind constatarea nulității absoluta a Dispoziției nr.7338, emisă la data de 30.01.2007 de Primăria M. General prin Primar General, solicit sa păstrați partea din dispozitivul sentinței civile nr._/18.07.2014 prin care instanța a dispus: „Constata nulitatea absoluta parțiala a Dispoziției nr.7338/30.01.2007 emisa de Primăria M. General, prin Primar General. Anulează parțial mențiunile dispoziției nr.733/30.01.2007, respectiv se anulează mențiunile prin care se dispune restituirea in natura către S. L. si a celor 2 camere de serviciu de la etajul V-mansarda imobilului din . bis, sector 1,București”.

Instanța de fond in mod nelegal a dispus restituirea unei camere de serviciu de la . L., si a solicitat modificarea sentinței asa cum a solicitat mai sus si sa se anuleze mențiunile prin care se dispune restituirea in natura către S. L. si a boxei de la subsol (pivnița) din imobilul din . bis, sector 1,București.

Prin sentința nr.4887/1996 pronunțata in dosarul 3242/1996 al Judecătoriei sectorul 1, având ca parti Consiliul General al M. București si S. L., instanța a dispus restituirea in natura numai a apart.7 . . bis, sector l, Bucuresti, iar aceasta sentința a fost desființată de ICCJ in anul 1997, deoarece statul a formulat recurs in anulare si a fost admis.

Instanța in prezentul dosar a reținut in mod eronat ca, „prin sentința mai sus menționata nu a fost descris apartamentul restituit, pe cale de consecința, rezulta ca, dispozitivul se refera la apart.7 de la . include si o camera de serviciu de la . de la subsol, instanța in mod nelegal interpretează o hotărâre pronunțata ., hotărâre care a fost desființată printr-un recurs in anulare.

Primăria M. București prin emiterea Dispoziției nr.7338/30.01.2007 a încălcat in mod flagrant dreptul reclamantului de proprietate, conform dispozițiilor art.480, 481 C.civ, art.44 din Constituția României, restituind in mod nelegal paratei S. L. cele doua camere serviciu de la etajul 5, precum si boxa de la subsol situate in imobilul din București, . bis, sectorul 1, proprietatea reclamantului.

Atât S. L. cat si testatorul acesteia KLAR M., nu au avut niciodată in proprietate bunurile mai sus menționate, iar Primăria de coniventa cu S. L. i-a restituit in afara de apart. nr. 7, . doua camere serviciu de la etajul 5, precum si boxa de la subsol, proprietatea reclamantului.

Mai mult decât atât, prin Notificarea înregistrata sub nr.680/06.06.2001, parata S. L. a solicitat a-i fi restituit apart.nr.7 de la etajul 4 . In situația in care autoarea acesteia ar fi avut in proprietate cele doua camere de serviciu de la . boxa de la subsol si nu le-a solicitat prin Notificare in termenul prev. de art.21 din legea 10/2001, aceasta este decăzuta din drepturi de a solicita ulterior restituirea. Mai mult decât atât, Primăria prin frauda la lege i-a restituit lui S. L. si cota de 50% din apart.nr.7 de la etajul 4 ce a aparținut lui KLAR E., fara sa depună Notificare cf.disp. Legii 10/2001 si sa solicite restituirea cotei de 50%, si fara a avea calitatea de moștenitor de pe urma defunctului Klar E..

Instanța a reținut in mod corect ca, i-a fost restituit în natură întregul etaj V si subsolul in baza deciziei civile nr.379A/2000 A a Curții de Apel București, Secția a III-a Civilă, definitiva și irevocabilă, iar prin sentința civila nr.4666/14.07.2003 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă și irevocabilă precum si prin decizia civilă nr.334A/l0.03.2003 a Tribunalului București, Secția a V-a Civilă s-a dispus in favoarea reclamantului in contradictoriu cu familia Z., C.G.M.B, si . pârâții Z. C. și Z. C. să lase reclamantului P. S., în deplină proprietate, cele două camere de la etajul V, situate în imobilul din București, . bis, sectorul 1, menționate în contractul de vânzare-cumpărare nr._ ” si „constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._ încheiat între Municipiul București prin . C..

In consecința instanța constata: „Având in vedere toate sentințele si deciziile menționate, instanța retine ca, in ceea ce-l privește pe reclamantul P. S. s-a tranșat in mod irevocabil ca, s-a restituit proprietatea etajului 5”.

In continuare instanța arata ca, potrivit art.27 al. 1 din Legea 10/2001, in situația in care persoana juridica notificata deține numai in parte bunurile imobile solicitate va emite decizia motivata de retrocedare numai pentru partea de imobil pe care o deține, iar conform prevederilor Legii 10/2001 unitatea deținătoare se va pronunța doar cu privire la imobilul astfel cum a fost descris, identificat da către solicitant, putând dispune doar cu privire la imobilele pe care le deține.

In cazul in speța, Primăria M. București a încălcat disp art.27 al. 1 din Legea 10/2001 pt. ca cele 2 camere de serviciu de la . de la subsol sunt proprietatea reclamantului restituite in baza unor hotărâri definitive si irevocabile asa cum a reținut si instanța, prin urmare Primăria prin frauda la lege a restituit in mod nelegal către S. L. bunurile proprietatea sa.

De asemenea intimata parata-S. L., prin Notificarea pe care a formulat-o către Primărie -, solicitat sa-i fie restituit decât apart. 7 de la . care-i aparținea lui Klar M. si nu a solicitat cota parte pentru Klar E..

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca principiul securizării juridice face parte din ordinea judiciar comunitara si trebuie respectata atât de instituțiile comunitare cat si de statele membre. Autoritatea de lucru judecat este corelația cu principiul securizării raporturilor juridice. Un alt motiv de nulitate al Dispoziției 7338/30.01.2007 este acela ca, Primăria M. București prin Primar General a incalcat dispozițiile imperative ale legii 10/2001, potrivit prevederilor acestei legi se pot restitui in natura numai imobilele care se găsesc la dispoziția unității notificate, in cazul in speța Primăria numai deținea cele doua camere de la . de la subsol, pentru ca acestea i-au fost restituite printr-o hotărâre definitiva si irevocabila.

Instanța arata ca, in cauza sunt aplicabile prevederile art.480-481 C.civ., potrivit cărora proprietate are dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut si nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, precum si disp.art.966 c.civ conform obligația fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea niciun efect.

Instanța in mod nelegal a incalcat dreptul de proprietate si a dispus sa se restituie către S. L. a unei camere de serviciu, fara ca instanța sa fi fost investita in acest sens, si fara ca parata sa fi formulat o cerere in revendicare, acordând paratei o camera fara ca aceasta sa fi cerut.

Instanța a fost investita sa se pronunțe asupra constatării nulității absolute parțiale a Dispoziției nr.7338/30.01.2007 emisa de Primăria M. General, prin Primar General, privind cele 2 camere de serviciu de la etajul V-mansarda si boxa de la subsolul imobilului din . bis, sector 1,București.

In situația in care reclamanta ar fi fost proprietara celor doua camere de la etajul V al imobilului, Primăria nu putea să i le restituie in natura, deoarece S. L. a formulat notificarea in Baza Legii 10/2001, și a solicitat restituirea numai a apart.7, de la etajul 4 al imobilului din . bis, si nu putea sa-i restituie mai mult decât a solicitat, așa cum prevăd dispozițiile art.22 din Legea 10/2001.

Recurentul-reclamant solicită obligarea intimatei-paratei S. L. la plata integrala a cheltuielilor de judecata in cuantum total de 6683 ron.

Instanța a incalcat disp. art.274 al.2 c.pr.civ., pt.ca a micșorat cheltuielile privind onorariul de expert care a fost in cuantum de 2000 de lei si a fost diminuat la jumătate, iar taxa de timbru in valoare de 693 ron (chit._ Trezoreria sector 4) instanța a omis sa o includă in cheltuielile de judecata.

Toate aceste cheltuieli le-a efectuat pentru stabilirea contravalorii lucrărilor efectuate pe cheltuiala reclamantului la părțile comune ale imobilului din . bis, sector 1.

Instanța a admis in totalitate capătul de cerere prin care solicita obligarea paratei S. L. sa plătească cota de 10% din contravaloarea lucrărilor efectuate pe cheltuiala sa la părțile comune din imobil, prin urmare solicită a i se restitui in totalitate cheltuieli de judecata.

Instanța a încălcat dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ., pentru ca a diminuat onorariul de avocat in valoare de 4000, neținând cont de munca pe care a depus-o avocatul; cu cheltuieli de judecata .

În recursul său, recurenta-pârâtă S. L. a arătat că nu a avut parte de o veritabila cercetare judecătoreasca, de garanții procesuale menite sa conducă la aflarea unui adevăr judiciar supus spre analiza in măsura in care din hotărârea de fond nu rezulta nici un argument de natura a convinge ca motivele de nulitate invocate nu sunt întemeiate.

Deși procesul a durat din anul 2008-2014 (6 ani) nu a condus la aflarea unu adevăr temeinic si vizează cu totul alte raporturi juridice decât cele ce fac raportul cererii principale.

Astfel, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului si casarea sentinței ca netemeinica si nelegala, argumentele fiind enunțate in cererea de apel inițial formulate si precizate in prezenta.

Recurenta a arătat că instanța de fond în mod neîntemeiat a decis anularea parțial a dispoziției de primar nr.7338/30.01.2007, reținând ca trebuia sa i se restituie numai o camera la etajul 5 din imobilul din . Bis.

Astfel deși, instant retine ca prin contractul de vânzare cumpărare al autorilor pârâtei nr._/1946 la etajul 5 au cumpărat: o camera de servitor si o boxa din spatele ascensorului care este de fapt cea de-a doua camera), apreciază ca prin dispoziția de primar trebuia sa mi se restituie la etajul5 numai o camera.

Instanța nu da nicio explicație cu privire la cea de-a doua încăpere, respective boxa din spatele ascensorului. Instanța retine ca sunt doua încăperi la etajul 5 in proprietatea autorilor mei, dar netemeinic si nelegal apreciază ca trebui sa mi restituie numai una singura.

Prin urmare sentința este neîntemeiata si nelegala, astfel ca solicitam casarea acesteia, iar instanța de recurs, rejudecând sa respingă solicitarea reclamantului cu privire la capătul de cerere ce privește anularea dispoziției de primar nr.7338/30.01.2007.

Cat privește pretențiile reclamantei cu privire la care a fost obligată a solicitat de asemenea casarea sentinței si respingerea cererii reclamantei.

Astfel, recurenta arătat că a facut-o si in concluziile scrise faptul ca nu s-a dovedit ca asa-zisele imbunatatiri la părțile comune au fost făcute de reclamant.

Cat privește cheltuielile de judecata, s-a arătat că prima expertiza in construcții plătită de reclamanta a fost anulata din culpa reclamantului, care cu rea credința nu a dorit sa se prezinte la posta pentru a ridica numeroasele notificări pentru a se prezenta la imobil. Recurenta a fost tot timpul prezentă la convocare, cauza anularii expertizei aparținând exclusiv reclamantului.

Nu trebuie sa suporte o cheltuiala care nu a fost făcuta din vina sa.

Daca expertul a efectuat o expertiza fiind împiedicat de chiar partea care a solicitat-o, expertiza care a fost anulata, nu exista un temei legal ca pârâta să fie obligată la a suporta onorariul.

Cat privește onorariul de avocat, acesta este exagerat in condițiile in care avocatul este soția reclamantului, iar plata efectiva a acestuia ne este greu de crezut ca s-a efectuat. Astfel in temeiul dispozițiilor art. 273 C.proc.civ., s-a solicitat reducerea acestuia.

Intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară al M. București, a depus la dosar note de ședința prin care a solicitat prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună menținerea dispozițiilor sentinței recurate cu privire la lipsa calității procesuale pasive a intimatului și respingerea recursul ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Astfel, intimatul apreciază că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. si Publicitate Imobiliară București.

În acest sens, în mod corect instanța de fond a reținut că potrivit deciziei nr. 72/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauzele ce au ca obiect plângeri privind încheierile de carte funciară, O. de C. și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă. Activitatea de carte funciară este o procedură necontencioasă căreia i se aplică principiile și regulile specifice acestei proceduri respectiv cele prevăzute de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996, precum și a actelor normative emis în baza acesteia.

O condiție esențială pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.

Prin calitatea procesuală se înțelege existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic - calitate procesuală pasivă.

De asemenea, s-a solicitat a se observa că reclamantul nu critică în niciun fel dispozițiile sentinței recurate cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului.

Pentru aspectele menționate mai sus, s-a solicitat menținerea dispozițiilor sentinței recurate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară București și respingerea recursului ca neîntemeiat față de intimat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 146 din vechiul Cod de procedură civilă, iar în temeiul dispozițiilor art. 242 C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul constata caracterul nefondat al ambelor recursuri, pe care in temeiul dispozitiilor art 312 c.p.civ. urmeaza sa le respinga, pentru urmatoarele considerente.

In ceea ce priveste recursul declarata de recurentul reclamant P. S., tribunalul retine urmatoarele.

Prin primul motiv de recurs, recurentul a criticat sentinta din perspectiva admiterii exceptiei tardivitatii cererii precizatoare formulate la data de 16.09.2010, prin care reclamantul solicitase nulitatea absoluta a testamentului autentificat sub nr._ la data de 3 septembrie 1993, anularea certificatului de mostenitor nr. 132 din 13 iunie 2006.

Contrar argumentelor recurentului, tribunalul constata ca in mod legal instanta de fond a facut aplicarea dispozitiilor art 132 raportat la art 134 c.p.civ.

De subliniat este faptul ca cererea formulata nu reprezenta, astfel cum sustine recurentul o cerere precizatoare, astfel cum este prevazuta de art 132 alin 2, ci constituia o cerere modificatoare, a cererii reconventionale initiale, cerere prin care s-au formulat pretentii noi fata de parata.

F. de aceasta imprejurarea, intregirea sau modificarea cererii reconventionale disjunse- ce a devenit actiunea principala in prezenta cauza- introdusa la data de 13.11.2008, putea fi efectuata pana la termenul din 30.04.2009, termen la care reclamantul, dealtfel a depus o alta precizare a actiunii.

Se constata, totodata, ca pe parcursul solutionarii cauzei, la termene succesive, reclamantul a formulat o . precizari anterioare, cererii modificatoare din data de 16.09.2010

In consecinta, in raport de prevederile art 132 alin 1 c.p.civ. raportat la art 134 c.p.civ. cererea modificatoare introdusa de reclamant la termenul din 16.09.2010 era in mod evident tardiva.

Nu pot fi retinute afirmatiile recurentului reclamant, in sensul in care in lipsa unei opozitii a paratei, instanta era datoare sa solutioneze aceasta cerere, potrivit principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil.

Din succesiunea actelor procesuale indeplinite de instanta si de parti, tribunalul constata ca la termenul din 16.09.2010, primind cererea modificatoare, instanta de fond a dispus in mod corect comunicarea acesteia catre parata si a acordat termen la data de 25.11.2010.

Prin cererea inregistrata la data de 24.11.2010, parata prin aparator a invocat exceptia tardivitatii acestei cereri- fila 35, vol II dosar judecatorie.

Prin urmare, contrar afirmatiilor recurentului, exceptia tardivitatii a fost formulata in termenul procedural, in sensul in care a fost formulata la termenul imediat urmator celui in care modificarea intervenise, neavand relevanta momentul la care s-a pus in discutie si a fost solutionata aceasta exceptie.

In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs ce vizeaza nulitatea absoluta a Dispozitiei nr. 7338 emisa la data de 30.01.2007 de P. M. Bucuresti prin Primar General, motivat de faptul ca prin emiterea acestei decizii, dreptul de proprietate al recurentului reclamant a fost grav incalcat, tribunalul va inlatura acest motiv ca neintemeiat.

Astfel, prima instanta, analizand judicios probele administrate in cauza a constata nulitatea absoluta partiala a Dispozitiei mentionate, tocmai in considerarea dreptului de proprietate dovedit al reclamantului, nejustificandu-se constatarea nulitatii totale a dispozitiei.

Astfel, succesiunea actelor juridice incheiate in timp au relevat urmatoarea situatie de fapt.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Secția Notariat a Tribunalului I. sub nr._ la data de 16.12.1946 soții Klar E. și M. au cumpărat de la autoarea reclamantului apartamentul nr. 7 situat pe . bis, sector 1, București.

Asa cum rezulta din contract, autorii paratei au devenit proprietarii apartamentului 7, situat la etajul 4 compus din: vestibul, hol, trei camere, baie, bucătărie cu toate accesoriile și dependințele, respectiv o cămară și două oficii, camera pe palierul scării de serviciu, WC de serviciu comun, o cameră servitori, a treia pe dreapta aflată la etajul 5, o boxă la etajul 5 aflată în dosul ascensorului, o boxă la subsol.

Întreg imobilul din . bis, format din subsol, parter și cinci etaje a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950.

În anul 1990 Primăria M. București a încheiat un contract de închiriere cu Z. C. pentru apartamentul nr. 7, etaj 4, din . bis, ce a aparținut soților Klar E. și M..

Ulterior, în anul 1992 . repartizat lui Z. C. două camere de serviciu la etajul V al imobilului, una dintre ele fiind curprinsă în contractul de vânzare cumpărare nr._/16.12.1946, iar cealaltă anterior naționalizării fiind proprietatea autoarei reclamantului.

Prin contractului de vânzare cumpărare nr._, încheiat între Municipiul București prin . C., a fost vândut în baza legii 112/1995 apartamentul 7, situat la etajul 4 compus din: 2 vestibul, hol, trei camere, baie, bucătărie, două cămări și două oficii, camera pe palierul scării de serviciu, WC de serviciu comun, 2 camere servitori la etajul 5, o boxă la etajul 5, o pivniță la subsol. 2 balcoane.

Conform deciziei nr. 379A/2000 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a Civilă în dosarul nr.3491/1999, definitivă și irevocabilă, instanța a constatat nevalabilitatea titlului statului, si a obligat Consiliul general al municipiului Bucuresti si . restituie reclamantului P. S.,în natură etajul V, situat in imobilul din . bis, sector 1, București .

Totodata, prin sentința nr.4887/1996 pronunțată în dosarul nr.3242/1996 în contradictoriu cu Consiliul General al M. București, instanța a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate numitei S. L. apartamentul nr.7 din . bis, sector 1, București.

In mod corect, prima instanta, retinand imprejurarea ca sentinta nu descria apartamentul restituit, a retinut ca dispozitivul se referă la apartamentul 7 situat la etajul 4 compus din: vestibul, hol, trei camere, baie, bucătărie cu toate accesoriile și dependințele, respectiv o cămară și două oficii, camera pe palierul scării de serviciu, WC de serviciu comun, o cameră servitori, a treia pe dreapta aflată la etajul 5, o boxă la etajul 5 aflată în dosul ascensorului, o boxă la subsol, astfel cum fusese individualizat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Secția Notariat a Tribunalului I. sub nr._ la data de 16.12.1946.

Prin decizia nr.1943A/2004 pronunțată în dosarul nr.3084/2003 în contradictoriu cu familia Z., Consiliul General al M. București și . a admis apelul formulat de L. S. și a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare nr._ privind apartamentul 7, situat la etajul 4, încheiat între Municipiul București prin . C.. Decizia a rămas irevocabilă la data de 14.03.2006 prin pronunțarea deciziei nr.597/2006 .

De asemenea, instanța a reținut că, prin sentința nr.4666/2003, rămasă irevocabilă prin decizia 334A/2003 pronunțată în dosarul nr.3678/2003 și în favoarea reclamantului P. S. s-a dispus în contradictoriu cu familia Z., Consiliul General al M. București și . contractului de vânzare cumpărare nr._ privind apartamentul 7, situat la etajul 4, încheiat între Municipiul București prin . C. .

Din succesiunea tuturor deciziilor analizate, s-a retinut in mod corect ca recurentului reclamant P. S. i s-a restituit proprietatea etajului 5 astfel cum acesta se prezenta înainte de naționalizarea în baza Decretului 92/1950.

In ceea ce priveste dreptul de proprietate asupra apartamentului 7 situat la etajul 4 al imobilului, acesta a fost justificat ca intrand in patrimoniul paratei astfel.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ /16.12.1946 autoarea reclamantului a vândut soților Klar E. și M. apartamentul nr. 7 situat pe . bis, sector 1, București care cuprindea alaturi de camerele si anexele propriu-zise si camera de servitori-a treia pe dreapta aflată la etajul 5, o boxă la etajul 5 aflată în dosul ascensorului și o boxă la subsol.

Intimata parata a formulat notificare in temeiul legii 10/2001 si prin dispoziția Primăriei M. București nr.7338/30.01.2007, s-a dispus restituirea în natură către pârâtă a apartamentului apartamentul 7 situat la etajul 4 al imobilul din . bis, sector 1, București compus din: trei camere, 2 vestibul2, hol, baie, bucătărie, 2 cămări, două oficii, o boxă, pivniță, logie, 2 camere de serviciu la mansardă, 2 balcoane, cota parte din dependințe comune ale imobilului .

In contextul in care, asa cum in mod corect a retinut si prima instanta, s-a stabilit deja prin hotarari ramase irevocabile ca intregul etaj V, mai putin incaperile ce faceau obiectul contractului de vanzare cumparare instrainate de autorii reclamantului catre cei ai paratei prin contractul de vanzare cumparare_/16.12.1946, respectiv o cameră servitori, a treia pe dreapta și o boxă aflată în dosul ascensorului, in mod nelegal a fost restituita prin Decizia nr.7338/30.01.2007 către pârâta S. L. si camera de serviciu de la mansardă, care era proprietatea exclusivă a reclamantului.

Prin urmare, instanta de fond a constatat nulitatea absoluta partiala a Dispozitiei de restituire, tocmai inlaturand tocami dispozitia de restituire a spatiului pentru care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului.

In contextul celor mai sus expuse, toate celelalte argumente ale recurentului reclamant vizand lipsa calitatii de mostenitor legal al intimatei parate al autorilor Klar M. si Klar E. nu au relevanta, avand in vedere ca intimata si-a justificat calitatea ca mostenitor testamentar.

Tribunalul va inlatura ca neintemeiat si ultimul motiv de recurs invocat, referitor la modalitatea de compensare a cheltuielilor de judecata.

Astfel, cheltuielile de judecata la care a fost obligata parata au fost stabilite proportional, in limitele admiterii partiale a cererii formulate de reclamant, nejustificandu-se acordarea in totalitate a acestora.

Recursul declarat de recurenta intimata parata S. L. va fi, de asemenea respins ca neintemeiat.

De observat este faptul ca recurenta, afirmand dreptul de proprietate asupra tuturor incaperilor anexa de la etajul 5 al imobilului, si prin urmare dreptul de priprietate al intimatului reclamant asupra etajului 5 al imobilului, contesta practic puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 379/A/ 19.06.2000 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.

Pentru argumentele mai sus expuse, la analiza recursului recurentului reclamant, tribunalul a constata ca in mod corect, prima instanta a retinut intinderea dreptului de proprietate al recurentei parate, constatand nulitatea absoluta partiala a Dispozitiei de restituire pentru spatiul apartinand reclamantului.

Astfel, la luarea acestei hotarari, contrar motivelor recurmentei, prima instanta a facut o corecta analiza a contractului de vanzare cumparare nr._/1946, prin care autorii recurentei dobandisera dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 7 si a anexelor descrise, stabilind in final intinderea dreptului de proprietate al recurentei prin raportare la solutiile pronuntate de instante in procesele ce s-au desfasurat intre parti si a caror succesiune a fost expusa mai sus.

In ceea ce priveste capatul de cerere vizand obligarea paratei la contravaloarea lucrarilor efectuate de reclamant la partile comune ale imobilului, se constata ca acestea au fost corect stabilite, parata fiind obligata in raport de cota de proprietate ce o detine, au fost dovedite prin probele administrate in cauza.

Astfel, acestea au fost determinate in baza raportului de expertiză specialitatea construcții efectuat în cauză, dar si prin inscrisuri, respectiv chitanțe și facturi depuse la dosar, rezultand din aceste probe atat lucrările efectuate, materialele folosite, cat si manopera, cheltuielile privind transportarea deșeurilor etc.

Nu va fi primita sustinerea recurentei vizand efectuarea de imbunatatiri de catre ROMVIAL o data ce ambele societati de administrare a imobilelor- . AFP sector 1 au aratat ca nu au efectuat lucrări de renovare cu privire la imobilul din . bis, sector 1.

Avand in vedere aceste considerente, tribunalul va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate ambele recursuri formulate de recurenta-pârâtă S. L., cu domiciliul în București, ., ., ., sectorul 4 și recurentul-reclamant P. S., domiciliat în București, Calea Griviței nr. 164, ., ., împotriva sentinței civile nr._/18.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. de C. și Publicitate Imobiliară al Sectorului 1 București, cu sediul în București, Șoseaua P. D. Kiseleff nr. 34, sectorul 1 și Primăria M. București, cu sediul în București, .. 291-293, sectorul 6.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.06.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

M.I.L. D.I.T. C.C.I. D.G.C.

Red. MIL

Thred. PI/ 2 ex

J. S. 1 – jud. A. M.

Red.

Thred. PI/ 2 ex

J. S. ……………

← Evacuare. Decizia nr. 1732/2015. Tribunalul BUCUREŞTI		Pretenţii. Sentința nr. 1101/2015. Tribunalul BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 184/2016. Tribunalul BUCUREŞTI Partide politice. Sentința nr. 20/2016. Tribunalul BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Decizia nr. 173/2016. Tribunalul BUCUREŞTI Evacuare. Decizia nr. 1732/2015. Tribunalul BUCUREŞTI