Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 184/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 184/2016
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
Decizia civilă nr. 184 R
Ședința publică din data de 12.02.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – C. V. A.
JUDECĂTOR – S. M. P.
GREFIER – G. I.
Pe rol, soluționarea cererii de recurs formulată recurenții-reclamanți F. N. și F. E. L., împotriva sentinței civile nr. 2556/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. I., M. I., O. E., O. M., N. T., N. C. și T. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția perimării cererii de recurs, având in vedere că pricina a rămas in nelucrare mai mult de un an de zile si reține cauza in pronunțare pe acest aspect.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 22.02.2013, reclamanții F. N. si F. E. – L. au chemat în judecată pe pârâții T. M., M. I., O. E., O. M., N. T., N. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2123/23.06.2008 de către Biroul Notarilor Publici Asociați "Veritas", să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4276/16.09.2008 de către Biroul Notarilor Publici "Acta Legalia", pentru cauza ilicita, lipsa obiectului și act subsecvent celui anulat; obligarea pârâților în temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul de procedura civila, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 30.04.2007, au încheiat cu pârâta T. M. un antecontract de vânzare-cumpărare intitulat chitanța prin care aceasta s-a obligat să le vândă terenul în suprafața de 1.911 m.p. (nemăsurați la acel moment, în realitate fiind 1.600 mp. conform documentației cadastrale) situat în Punctul "Camp", lângă stația PECO, în extravilanul comunei Voinesti, .. Potrivit convenției dintre părți, reclamantul F. N. a plătit la data încheierii antecontractului, o parte din prețul total al terenului, convenit la valoarea de 4.240 Euro, respectiv suma de 2.000 Euro, urmând ca diferența de 2.240 Euro să fie achitată la data încheierii în forma autentică a contractului de vânzare-cumpărare. Reclamanții au menționat faptul că pârâta T. M. deținea terenul în cauză în coproprietate cu frații săi, urmând ca în momentul partajării dreptului de proprietate, să se poată încheia în forma autentică contractul de vânzare - cumpărare, realizându-se si formalitățile de înscriere în cartea funciară. De asemenea, reclamanții arată că încă din momentul semnării antecontractului de vânzare-cumpărare 30.04.2007, cu voia promitentei - vânzătoare, pârâta T. M., reclamantul F. N., a intrat, în fapt, în posesia terenului, a cultivat acest teren, l-a împrejmuit, îngrijindu-se de eficienta lui exploatare. Practic, din acel moment s-a comportat față de imobilul în speța ca un adevărat proprietar, locuitorii comunei Voinesti cunoscându-l ca având această calitate cu privire la acest teren. La data de 26.09.2007, la cererea pârâtei T. M., a achitat si diferența rămasă de plată din prețul terenului, în cuantum de 2.240 Euro, aspect menționat pe verso-ul chitanței, deși convenise cu aceasta ca plata să se facă la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare - cumpărare. Reclamantul a acceptat acest fapt întrucât voia să dobândească terenul în cauză, crezând că este doar o chestiune de timp perfectarea actelor în forma autentică, mai ales în condițiile în care la aceeași dată, 26.09.2007, instanța s-a pronunțat în sensul atribuirii în proprietatea exclusivă a pârâtei a terenului în suprafața de 1600 m.p. situat în Punctul "Camp", în extravilanul comunei Voinesti, ., prin sentința civilă nr. 3352/26.09.2007 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
La data de 05.03.2008 pârâta T. M., întrucât locuia la Focșani, l-a împuternicit pe numitul R. M. C. printr-o procură autentificată sub nr. 973/05.03.2008 de către Biroul Notarilor Publici Asociați "VERITAS", să vândă terenul identificat mai sus, care făcea obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30.04.2007, dar nemenționând obligația mandatarului de a vinde reclamantului, conform convenției dintre aceștia, ci "cui va voi si la prețul cel mai avantajos mie". În aceste condiții ale mandatului, dl. R. M. C. s-a prezentat în primăvara anului 2008 la domiciliul reclamantului - ceea ce ar putea denota ca acesta fusese înștiințat de existenta chitanței - antecontract de vânzare-cumpărare - în vederea începerii demersurilor prealabile vânzării constând în efectuarea măsurătorilor cadastrale si deschiderea cărții funciare. Deși textul procurii era în sensul de vinde cui va voi mandatarul si la prețul cel mai avantajos mandantului, pârâta T. M. a afirmat în mai multe rânduri că mandatarul cunoștea în fapt înțelegerea existentă între reclamant si pârâtă si despre obligația mandatarului de a-i vinde acestuia. Acest lucru rezulta din declarațiile autentice pe care pârâta T. M. le-a dat în confirmarea intenției sale exprese de a vinde numai către reclamant, respectiv declarația autentificată sub nr. 5832/11.12.2008 de către Biroul Notarilor Publici "ACTA LEGALIA " si declarația autentificată sub nr. 689/01.06.2010 de către Biroul Notarului Public G. C.. De asemenea, acest fapt rezultă si din răspunsurile la interogatoriu luat acesteia de către reclamant în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Târgoviște având drept obiect revendicarea prin comparare de pârât.
În ciuda demersurilor efectuate de reclamant împreuna cu dl. R. C. în vederea întocmirii cadastrului funciar, dar si a faptului suportării cheltuielilor integral de reclamant (pe care i le-a solicitat tot acestuia mandatarul), fapt recunoscut în actele menționate mai sus, nu s-a ajuns la încheierea in forma autentica a contractului de vânzare-cumpărare.
Față de aceste împrejurări la data de 23.10.2008 a introdus o cerere de chemare în judecata împotriva pârâtei T. M., solicitând instanței să se constate valabila vânzarea - cumpărarea terenului in suprafața de 1.600 m.p. situat în Punctul "Camp", lângă stația PECO, în extravilanul comunei Voinesti, ., în temeiul Antecontractului de vânzare-cumpărare - chitanța încheiat la data de 30.04.2007, pronunțând o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare -cumpărare. Reclamantul a învederat că cererea sa a fost consfințită de către instanța de judecată prin sentința civilă nr. 5374/18.11.2008, rămasă definitivă si irevocabilă, în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște. Sentința civilă nr. 5374/18.11.2008 a fost notată în Cartea funciara a imobilului, potrivit încheierii nr._/20.03.2009.
Ulterior a aflat ca, prin intermediul aceluiași mandatar, R. M. C., anterior pronunțării Sentinței civile nr. 5374/18.11.2008 care consfințea dreptul reclamantului de proprietate, s-au încheiat, în mod succesiv, doua contracte de vânzare-cumpărare având drept obiect același teren, contracte a căror nulitate absoluta o solicită prin prezenta cerere de chemare în judecată ca fiind încheiate primul cu cauza ilicită, iar cel de-al doilea, ce urmează a fi sancționat ca act subsecvent celui căruia i s-a constatat nulitatea, pentru lipsa obiectului (vânzătorul nu mai deținea dreptul de proprietate asupra terenului).
Acest contract poate fi sancționat si pentru cauza ilicita, din următoarele motive: Ulterior intrării reclamantului în posesia terenului în speța a aflat ca la domiciliul fratelui vânzătoarei T. M. s-a prezentat pârâtul N. A. T., însoțit de o altă persoana de sex masculin, care s-a arătat interesat de a cumpăra acest teren, însă fratele pârâtei le-a comunicat ca sora lui vânduse deja terenul către reclamant, așadar acesta cunoștea existenta înțelegerii dintre acesta si pârâta T. M.. Mai mult decât atât, reclamantul poseda în mod public terenul în litigiu, ca un adevărat proprietar, toata lumea din . aceasta calitate, terenul fiind împrejmuit si cultivat de acesta. Rezulta în mod indubitabil ca atât pârâții M. Gh. I., O. E. si O. M., primii cumpărători ai terenului, cât si pârâții N. A. T. si N. C., ultimii cumpărători ai terenului, au fost de rea credința la încheierea contractelor de vânzare - cumpărare menționate mai sus. Având în vederea prezența reclamantului pe teren, care îl întreținerea, pârâții mai sus menționați, familia N. aveau posibilitatea să îl întrebe daca a cumpărat sau nu terenul. Mai mult decât atât, din declarațiile date de către pârâții N. A. T. si N. C. la Politia Voinesti în cadrul plângerilor penale formulate de către reclamant, rezulta în mod evident că aceștia știau că are posesia terenului în litigiu. Ambele contracte de vânzare - cumpărare menționate mai sus au fost încheiate prin același mandatar, R. C., la o diferență scurtă de timp, primul la data de 23.06.2008, iar cel de-al doilea la data de 16.09.2008. Conform propriilor declarații autentice ale vânzătoarei pârâte T. M. aceasta nu a primit nicio sumă de bani în urma celor doua contracte de vânzare-cumpărare succesive, singurul preț reprezentând contravaloarea terenului în cauza pe care l-a primit fiind cel primit de la reclamant (Declarația autentificata sub nr. 689/01.06.2010 ).
Plecând de la prevederile a/t. 970 C. Civil alin. 1 care prevede "Convențiile trebuie executate cu buna credința" si cele ale ari. 969 alin. 1 C. Civil care prevede "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" reclamantul a arătat că chitanța de mână încheiată de cu pârâta T. M. reprezenta un antecontract de vânzare - cumpărare cu privire la terenul ce face obiectul litigiului, urmând ca în momentul în care aceasta își definitiva proprietatea (ieșea din indiviziune, își făcea cadastru si intabulare), să fie încheiat actul autentic de vânzare - cumpărare. Antecontractul încheiat trebuia executat cu buna credință de ambele parți (promitenta - vânzătoare si promitentul - cumpărător) si de asemenea el trebuia sa aibă putere de lege între părți, respectiv sa le angajeze în mod serios si irevocabil. Cel care a executat cu buna credință obligațiile asumate prin antecontract a fost însă numai reclamantul. Pârâta T. M. a avut o conduita culpabilă si de asemenea au avut conduita culpabila si ceilalți pârâți, ca si mandatarul R. C..
Nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 969 alin. 1 si art. 970 alin. 1 vechiul Cod Civil, conduc către concluzia existentei unei cauze ilicite si imorale a contractelor a căror nulitate o solicitam. Art. 968 alin. 1 vechiul cod civil prevede: "Cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice". Textele art. 969 alin. 1 si art. 970 alin. 1 vechiul Cod Civil este evident ca prohibesc neexecutarea cu putere de lege a celor la care părțile s-au obligat prin convenție ca si neexecutarea cu buna credința a obligațiilor asumate prin convenție. Neexecutarea este pe deplin probata în cauza pentru motivele enumerate mai jos: Motivele pentru care consideră ca pârâta T. M. a avut conduita culpabila, tinzând către efectul fraudulos care în prezent afectează contractele de vânzare - cumpărare incriminate: - a încheiat chitanța de mână cu reclamantul si a primit întregul pret în două tranșe si cu toate acestea, atunci când a dat procura mandatarului l-a împuternicit pe acesta să vândă oricui va crede de cuviința, la prețul cel mai avantajos ei. - motivele acestei formulări pot fi: fie urmarea lipsei de cultura juridica dar "nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii", iar parata pare a fi o persoana valida din punct de vedere intelectual, fie, cel mai probabil, dorinței de a-l înșela pe reclamant. - toate susținerile sale ulterioare, atât în cadrul proceselor derulate cat si în declarații în fata Notarului Public, au fost în sensul că intenția si voința a fost în sensul de a înstrăina terenul către reclamanți si atesta ca mandatarului i-a comunicat expres acest lucru, iar acesta nu a respectat voința sa.
Motivele pentru care reclamantul consideră ca mandatarul R. C. a avut conduita culpabilă, tinzând către efectul fraudulos care în prezent afectează contractele de vânzare - cumpărare incriminate si care se răsfrâng în persoana promitentei - vânzătoare: -acesta a fost înștiințat de parata T. M. de a încheia contractul autentic de vânzare - cumpărare cu reclamantul, astfel cum afirma aceasta. - faptul că a știut ca reclamantul are legătura cu cumpărarea terenului este probat prin prezentarea mandatarului la locuința reclamantului, solicitându-i bani pentru a se face cadastrul si intabularea, fapt care s-a si întâmplat: reclamantul a plătit toate aceste cheltuieli, a participat activ la măsurarea terenului de către expertul cadastrist. - mandatarul R. C., fiind cel care avea procura din partea proprietarei terenului sa se ocupe de formalitățile necesare vânzării, a mers doar sa ridice intabularea. -ulterior, aflându-se în complicitate cu parații N. T. si C., a încercat să vândă acestora terenul, însă, pentru a nu da de bănuit reclamanților si a nu crea litigiu, a făcut-o prin persoane interpuse: M. Gh. I., O. E., O. M.. - mandatul primit de a vinde la prețul cel mai avantajos pentru vânzătoarea T. M. nu l-a respectat întrucât a vândut la un preț mult inferior celui plătit anterior de mine: reclamantul plătise 4240 de euro, în timp ce persoanele interpuse au plătit 7000 RON, adică în jur de 1650 de euro. - acest preț derizoriu a fost astfel stabilit pentru ca se știa ca pârâții M. Gh. I., O. E., O. M. vor vinde mai departe si pentru a fi eludata/micșorata obligația de plata a taxelor de timbru si impozitelor la înstrăinare. - preț mai mare aveau însa să plătească soții N. T. si C., respectiv 5000 de euro astfel că toata manopera doloziva a lui R. C. s-a făcut pentru diferența dintre prețul plătit de reclamant si cel plătit de soții N..
De remarcat că ambele contracte autentice de vânzare - cumpărare s-au făcut prin același mandatar, R. C., care probabil a dorit în felul acesta să poată controla situația si a ajunge la scopul dorit: de a lua banii de la N.. Mandatarul se pare ca se afla în culpa si fata de T. M., căreia nu i-a remis vreo suma de bani de pe urma vânzării în forma autentica, către pârâți si căreia nu i-a dat socoteala mandatului. Se pare ca în prezent este "dispărut".
Motivele pentru care reclamantul consideră ca pârâții M. Gh. I., O. E., O. M. au avut conduita culpabila, tinzând către efectul fraudulos care în prezent afectează contractele de vânzare - cumpărare incriminate: - aceștia sunt persoane care locuiesc în București si Focșani. Este puțin probabil ca o persoana care locuiește în Focșani, sau chiar București, sa cumpere teren la Voinesti, Dâmbovița, unde nu exista dezvoltata o zona turistică cel puțin. aceștia nu au vizitat nici măcar o dată locația terenului. De asemenea, deși au devenit proprietari, nu au avut nici o manifestare în sensul de a prelua posesia. Si-au respectat rolul de intermediari.
Motivele pentru care pârâții N. T. si N. C. au avut conduita culpabila, tinzând către efectul fraudulos care în prezent afectează contractele de vânzare - cumpărare incriminate: - aceștia si întreaga comunitate cunoșteau ca reclamanții F. au cumpărat terenul, actul fiind relativ mic si oamenii știind fiecare despre fiecare, mai ales situația proprietăților. Reclamanții au făcut numeroase lucrări agricole, de imprejmuire (astfel cum au arătat pe larg martorii), reclamantul F. fiind văzut pe teren de nenumărate ori. -ulterior intrării reclamanților în posesia terenului, pârâtul N. T. s-a prezentat la domiciliul fratelui paratei T. M., arătându-se interesat a cumpăra terenul si a fost înștiințat ca acesta a fost deja vândut către fam. F.. Din păcate nu l-a putut audia ca martor pe frate, întrucât era rudă cu pârâta din prezentul dosar. - declarațiile la Politie date de N. T. si N. C. în plângerile penale derulate între reclamant si aceștia cu privire la tulburare de posesie si distrugere, sunt în sensul ca au cunoscut la momentul cumpărării terenului, ca acesta fusese deja cumpărat si plătit de reclamanți.
În ceea ce privește susținerile ca manifestarea de voința frauduloasă ar exista numai în ceea ce o privește pe T. M., reclamantul a arătat că în măsura constatării nulității absolute a primului contract, se anulează si cel de-al doilea ca act subsecvent. Pârâții M. Gh. I., O. E., O. M. nu pot transfera proprietatea către soții N. daca ei înșiși au pierdut-o (efectele nulității se produc ex tune).
În concluzie, este evident că între toți pârâții a existat o înțelegere frauduloasa în dauna reclamantului, în scopul de a dobândi terenul ce face obiectul speței.
Având în vedere maniera în care au acționat pârâții si mandatarul R. M. C., acesta împreună cu O. E. si O. M. fiind din localitatea Focșani, iar N. A. T. si N. C. din zona comunei Voinesti, se poate trage concluzia potrivit căreia primii cumpărători ai terenului în litigiu, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2123/23.06.2008, au fost doar niște interpuși ai adevăraților cumpărători care sunt pârâții N. A. T. si N. C..
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. pe art. 948, art. 966, art. 968, art. 969 alin. 1, art. 970 alin. 1 vechiul Cod Civil, art. 6 alin. 2, 3 Cod Civil, art. 3, art. 4, art. 102 alin. 1 Legea nr. 71/2011 precum si pe dispozițiile art. 112 si următoarele din Codul de procedura civila.
La data de 27.06.2012 reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare, în sensul că obiectul cererii îl evaluează la suma de 25.108 lei, respectiv valoarea primului contract de vânzare – cumpărare încheiat este de 7000 lei, iar valoarea celui de al doilea contract de vânzare – cumpărare încheiat este de 18.106 lei (5000 euro la cursul de 3,6212 lei).
La data de 26.07.2012 reclamanții au depus în copie un set de înscrisuri, respectiv antecontractul de vânzare – cumpărare din data da_ intitulat chitanță, procura autentificată sub nr.973/05.03.2008 la BNPA Veritas, sentința civilă nr.3352/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, sentința civilă nr.5374/18.11.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, încheierea nr._/12.03.2009, declarația autentificată sub nr.5832/11.12.2008 de BNPA Acta Legalia, declarația autentificată sub nr.689/01.06.2010 de BNP G. C., contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2123/23.06.2008 la BNPA Veritas, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.4276/16.09.2008 la BNP Acta Legalia, sentința civilă nr.3090/21.04.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2010 și procura judiciară autentificată sub nr.5293/08.12.2008 la BNP C. Struna.
La data de 6.11.2012 au fost înaintate la dosar relațiile solicitate de la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date – fila 108.
La data de 13.12.2012, pârâții N. T. și N. C. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Au arătat că în esență - acțiunea se întemeiază pe cauza ilicită (nelicită) - cauza imorală (contrară bunelor moravuri) fiind o varietate a cauzei ilicite (art.968 C.civ.vechi). Niciuna dintre cele 3 ipoteze ale normei legale citate, nu se regăsește în situația de fapt. Pârâții au dobândit terenul în litigiu prin actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.4276/16.09.2008 - de la vânzătorii coproprietari M. Gh.I., O. E. și O. M.. La data cumpărării nu au avut cunoștință de nicio promisiune de vânzare făcută de proprietara inițială T. M., reclamanților F., dreptul de proprietate al vânzătorilor fiind indiscutabil, în baza Contractului autentificat sub nr.2123/23.06.2008, cu atât mai mult cu cât acest drept era intabulat în CF nr.1574 - corn. Voinești, sub nr.cadastral 2616. În acest context, nu se poate vorbi de cauza ilicită ca consecință a vreunei interdicții legale de a vinde, respectiv de a cumpăra. Vânzarea terenului astfel perfectată nu este nici imorală nici contrară ordinii publice, reclamanții neindicând vreo cauză de acest gen care să fi justificat motivul (cauza) încheierii actului juridic civil. Existența unui antecontract de vânzare - cumpărare, respectiv a unei promisiuni de vânzare, în beneficiul reclamanților, nu este de natură să interzică (prohibe) – răzgândirea promitentului - vânzător și cu atât mai mult să anuleze actul autentic încheiat ulterior cu un terț.
Promisiunea de vânzare - ca contract sinalagmatic, naște drepturi și obligații doar între părțile convenției, nu și față de terți, astfel cum susțin pârâți. Eventuala încălcare a obligației „de a face" de către promitenta-vânzătoare, se transformă în dezdăunări din partea debitorului obligației (art.1075 C.civ) fără a avea însă vreo consecință cu contractele legal încheiate ulterior. În consecință, neexecutarea obligației asumate de promitenta-vânzătoare față de reclamanți nu justifică declararea nulității contractului nostru, cu atât mai puțin pentru cauză ilicită.
Trebuie reținut și faptul că, prin procura acordată de T. M. mandatarului R. C., cu conținutul de a vinde „cui va voi și la prețul cel mai avantajos mie", deși în calitate de promitenta-vânzătoare încasase prețul în parte, reprezintă o veritabilă expresie a răzgândirii ei și a încălcării manifeste asumate față de reclamanți. Încălcarea acelei obligații însă, nu are legătură cu pârâții în condițiile în care nu s-au aflat în raport contractual cu reclamanții.
În consecință, orice eventuale pretenții ale reclamanților întemeiate pe o convenție, se limitează strict la debitoarea obligației cu care aceștia s-au aflat în raport contractual.
De altfel, reclamanții, contrar intenției reflectate de prezenta acțiune, au trecut la recuperarea prețului predat promitentei-vânzătoare T. M. - investind cu formulă executorie a sentinței civile nr.l863/17.05.2011 a Judecătoriei Târgoviște, prin care, admițându-se acțiunea pârâților în revendicare s-a admis și cererea actualilor reclamanți cu restituire a prețului de către T. M. - cerere formulată în dosarul nr._ - ca chemată în garanție.
Executarea acelei hotărâri, respectiv restituirea prețului de către T. M. către actualii reclamanți, nu mai justifică prezenta acțiune care astfel apare ca lipsită de interes.
Pârâții au mai arătat și faptul că între aceleași părți a fost formulată și o acțiune de constatare nulitate absolută a acelorași contracte pentru motivul fraudei la lege - dosar nr._/303/2010, soluționată prin sentința civilă nr.3090/21.04.2011 - irevocabilă.
În consecință, prezenta cerere este o repetiție, sub o altă cauză procesuală ceea ce denotă neseriozitatea ei.
În concluzie, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare și nu au solicitat administrarea de probe în apărare
În temeiul art.167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială cu doi martori, precum și probe extrajudiciare, respectiv probele administrate în dosarul nr._/303/2010 – ce a fost atașat la prezentul dosar.
La termenul din data de 19.12.2012 instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 13.02.2013, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâților N. T., M. I., răspunsurile date fiind consemnate și atașate la dosar– filele 150-153. Pârâta O. E. a arătat că nu dorește să se prezinte la termenul la care a fost citată pentru administrarea probei cu interogatoriu.
La același termen de judecată, instanța a procedat la audierea martorilor S. N. și L. I. – S., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar – filele 166-167.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanții au depus în copie sentința civilă nr.1863/17.05.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște – județul Dâmbovița în dosarul nr._, procesul verbal încheiat la 05.07.2012 în dosarul de executare nr.38/2012, procesul verbal încheiat la 10.09.2012 în dosarul de executare nr.38/2012, încheiere pronunțată în ședința publică din data de 03.04.2012 de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ și dovada citării pârâtei T. M. prin mica publicitate.
Prin sentința civilă nr. 2556/08.03.2013, Judecătoria Sectorului 6 București a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții F. N. și F. E. L., în contradictoriu cu pârâții M. I., M. I., O. E., O. M., N. T., N. C. și T. M..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții invocă în cauza de față nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2123/23.06.2008 de către Biroul Notarilor Publici Asociați "VERITAS" și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4276/16.09.2008 de către Biroul Notarilor Publici "ACTA LEGALIA", pentru cauză ilicită.
Conform înscrisului sub semnătură privată intitulat „ chitanță”( fila 55 dosar) la data de 30.04.2007 promitenta-vânzătoare T. M. s-a obligat să vândă reclamantului F. N. terenul arabil în suprafață de 1.911 mp situat în localitatea Voinești, jud.Dâmbovița, . PECO, pentru prețul de 4.240 EUR. La momentul încheierii acestei convenții, reclamantul a plătit pârâtei T. M. un avans de 2000 Euro, iar ulterior, la data de 26.09.2007, și diferența de preț convenită de părți, respectiv suma de 2240 Euro. Pârâta T. M. nu era, la momentul încheierii înscrisul sub semnătură privată intitulat „ chitanță”, proprietara exclusivă a terenului, ea dobândind această calitate la momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile de partaj, nr. 3352/26.09.2007 a Judecătoriei Târgoviște.
Prin procura autentificată sub nr.973/05.03.2008 de BNP N. N.,pârâta T. M. l-a împuternicit pe numitul R. M. C. să vândă terenul în litigiu cui va voi și la prețul cel mai avantajos.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2123/23.06.2008 de către Biroul Notarilor Publici Asociați "VERITAS", pârâta T. M., prin mandatar R. M. C., a vândut pârâților M. Gh. I., O. E. si O. M. terenul ce făcuse anterior obiectul antecontractului încheiat de pârâtă cu reclamantul, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4276/16.09.2008 de către Biroul Notarilor Publici "ACTA LEGALIA", cumpărătorii din primul contract au vândut, la rândul lor, terenul către pârâții N. T. și N. C..
Cumpărătorii M. Gh. I., O. E. si O. M. și, respectiv, N. T. și Nedecu C., au efectuat formalitățile de publicitate imobiliară, înscriind drepturile dobândite prin contractele menționate în cartea funciară a imobilului.
Până la încheierea celor două contracte de vânzare-cumpărare, pârâta T. M. nu a revocat procura numitului R. C., dar a susținut în litigiul anterior avut de părți (dosarul nr._/303/2010) că de fapt a dat procură lui R. C. să vândă numai reclamanților și numai de la aceștia a primit și banii, depunând la dosar două declarații notariale în acest sens.
Instanța a reținut că situația creată – vânzarea imobilului altei persoane decât celei cu care încheiase antecontract de vânzare-cumpărare – este imputabilă pârâtei T. M., care nu a specificat în procură faptul că vânzarea urma a se face doar către reclamant – promitent-cumpărător, la prețul din antecontract.
Însă pentru a se reține incidența cauzei ilicite ca și motiv de nulitate absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, trebuie dovedit în speță cunoașterea de către cumpărătorii inițiali, M. Gh. I., O. E. si O. M. și, respectiv, cei succesivi, N. T. și Nedecu C., a împrejurării că în privința terenului, proprietara T. M. încheiase un antecontract de vânzare-cumpărare și dovada că au încheiat contractele cu intenția de a frauda interesele promitentului-cumpărător. A doua condiție de probațiune se impune în considerarea faptului că nu suntem în situația vânzării unui bun unor persoane diferite, întrucât primul contract nu a fost de vânzare-cumpărare, ci doar o promisiune de vânzare-cumpărare. Or, promisiunea de vânzare-cumpărare nu produce efectul transferului de proprietate de la promitentul – vânzător către promitentul-cumpărător, ci naște doar o obligație de a face în sarcina promitentului-vânzător, de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare cu promitentul-cumpărător. Prin urmare, se poate încheia în mod valabil un contract de vânzare-cumpărare de către o persoană care știe că proprietarul încheiase cu altcineva un antecontract de vânzare-cumpărare, întrucât proprietarul se poate răzgândi și lui îi revine răspunderea față de promitentul-cumpărător pentru neîndeplinirea obligației de a face asumată. Se poate vorbi despre cauză ilicită doar în ipoteza în care s-ar proba că vânzătorul și terțul au încheiat cu vânzătorul contractul de vânzare-cumpărare exclusiv în scopul fraudării promitentului-cumpărător, adică urmărind ca acesta din urmă să nu poată obține ulterior pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
În speță, reclamanții au obținut o hotărâre judecătorească ce ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare - sentința civilă nr. 5374/18.11.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște – însă aceasta este ulterioară încheierii celor două contracte a căror nulitate de invocă, astfel că sentința nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei de față. Aceasta întrucât anularea este sancțiunea care intervine în cazul în care, anterior sau în momentul încheierii actului juridic, au fost încălcate norme juridice edictate pentru încheierea în mod valabil a respectivului act. Or, în mod evident pronunțarea sentinței menționate nu se circumscrie sferei de aplicare a cauzelor de nulitate, din moment ce a avut loc ulterior încheierii contractelor.
Instanța a reținut că reclamanții nu au făcut dovada susținerii că, în fapt, adevărații cumpărători ai terenului ar fi fost pârâții N., primii cumpărători fiind doar interpuși, în cauză nefiind administrată nicio probă în acest sens.
Instanța a constat de asemenea că în cauză nu s-a făcut dovada că la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare pârâții M. Gh. I., O. E. si O. M. aveau cunoștință despre încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare dintre pârâta T. M. și reclamant. D. în privința pârâtului N. T. instanța reține că potrivit declarațiilor martorilor L. I. Srinel și S. N. (filele 166-167 dosar) acesta a avut cunoștință că proprietara T. M. încheiase cu reclamantul un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la respectivul teren. Însă nu există nicio probă în dosar că prin încheierea celui de al doilea dosar pârâtul N. a intenționat să îl fraudeze pe reclamant, respectiv că a urmărit ca acesta să nu își poată valorifica drepturile ce își aveau izvorul în antecontract. Dovada se impune a fi făcută cu atât mai mult cu cât el nu era primul cumpărător, respectiv nu încheia contractul cu T. M., ci era deja încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la teren de către T. M. cu alți cumpărători, iar în cartea funciară a imobilului nu figura notat antecontractul sau vreun litigiu cu privire la teren ( reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta T. M. pentru pronunțarea unei hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru imobilul în litigiu după ce pârâții N. T. și N. C. și-au notat dreptul de proprietate în cartea funciară, la data de 23.10.2008).
În consecință, instanța a constatat că nu este incident cazul de nulitate al cauzei ilicite, prevăzut de art.968 c.civ., în privința niciunuia dintre cele două contracte contestate.
Instanța nu a reținut nici susținerea reclamanților privind nulitatea contractelor pentru lipsa obiectului, în temeiul art.948 c.civ. Din moment ce obiectul contractelor de vânzare-cumpărare - în speță terenul - nu face parte din categoria bunurilor inalienabile (domeniul public), înseamnă că nulitatea vânzării-cumpărării pentru lipsa obiectului se poate dispune doar când obiectul contractului nu există, în materialitatea lui. Însă această situație nu se regăsește în speță, astfel că instanța nu va reține nici acest motiv de nulitate invocat de reclamanți.
Întrucât primul contract contestat urmează a fi menținut de instanță, instanța nu a constatat nulitatea celui de-al doilea nici pe principiul invocat de reclamanți, nulitatea actului subsecvent ca urmare a nulității actului principal, întrucât acesta nu își găsește aplicarea în speță.
Din considerentele expuse anterior, instanța a respins în totalitate acțiunea, inclusiv capătul accesoriu având ca obiect cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții F. N. și F. E. L..
Cererea de recurs s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, la data de 18.10.2013.
La data de 12.12.2014, instanța a dispus suspendarea judecății, in temeiul art. 242 alin.1 pct. 2 Cod proc. civilă, pentru lipsa părților.
La termenul de judecată din data de 12.02.2016, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția perimării cererii de recurs.
Analizând cu precădere excepția de perimare tribunalul reține următoarele:
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 12.12.2014, când cauza a fost suspendată conform dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civilă, față de lipsa nejustificată a părților, iar de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an.
Văzând că, în conformitate cu dispoziția art. 248 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp un an, iar potrivit art. 252 C.pr.civ., perimarea se poate constata și din oficiu, instanța urmează a constata perimata cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurenții-reclamanți F. N. și F. E. L., împotriva sentinței civile nr. 2556/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. I., M. I., O. E., O. M., N. T., N. C. și T. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2016.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTORGREFIER
I. PanaitConstantina V. AdamSimona M. PîslaruGeorgeta I.
Red.S.P.
Dact.G.I./2.ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 170/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Partide politice. Sentința nr. 20/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
