Anulare act. Sentința nr. 53/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 53/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 53/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 53
Ședința publică de la 15.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. V.
GREFIER: G. Z.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare in judecată formulată de reclamantul G. P. in contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect anulare act - Legea nr. 165/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că reclamantul G. P. a solicitat judecarea cauzei in lipsa sa. Se învederează instanței că s-a atașat la prezenta cauză dosarul administrativ.
Tribunalul constată cauza in stare de judecată si o reține pentru soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de fata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă, sub nr._, reclamantul G. P. a formulat PLÂNGERE împotriva Deciziei de invalidare nr. 4000 din 29.04.2015 emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor prin care s-a invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilita prin Hotărârea Comisiei Județene A. nr. 1003/A. lulia/534 - 535/02.10.2007 și a solicitat în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, constatarea netemeiniciei Deciziei de invalidare nr. 4000 din 29.04.2015 emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor prin care s-a invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene A. nr. 1003/A. lulia /534 -535/02.10.2007 și anularea acesteia; acordarea de despăgubiri în valoare de 387.600 lei conform raportului de evaluare întocmit pentru terenul de 0,10 ha situat în intravilanul Mun. A. I. și al cărui restituire în natură nu a fost posibilă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le vom face cu acest proces.
În motivare, reclamantul a arătat că potrivit prevederilor legilor denumite generic Legile fondului, în termen legal a depus cerere de reconstituire a suprafețelor de teren după bunicii materni, F. loan și F. loana și a solicitat restituirea în natură a imobilului teren fostă proprietate a acestora și asupra cărora au fost deposedați de regimul comunist.
Prin cererea depusă a arătat și a probat că terenurile revendicate au aparținut defuncților F. loan și F. I. al căror moștenitor este, petentul.
La cererea depusă a anexat actele prin care a dovedit calitatea de proprietar ai defuncților F. loan și F. I. asupra terenului deposedat, acte prin care a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită.
Actele depuse, temeinicia cererii a fost verificată atât de C. Locală de Fond Funciar, cât și de C. Județeană de Fond Funciar, care au propus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 0,10 ha teren a cărei restituire în natură nu era posibilă.
Cu toate aceste, prin actul atacat s-a dispus în mod netemeinic și nelegal invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene A. nr. 1003/A. J./534 - 535/02.10.2007 pentru motivul că „nu s-a respectat dispozițiile art. 33 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care nu există acte din care să reiasă că s-a verificat competența de soluționare a cererii de reconstituire atât timp cât autorul a deținut teren și pe raza altor localități", „lipsesc actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 9332/2502/08.02.1999", „lipsește referatul Comisiei Locale A. privind istoricul cererilor și modalitatea de soluționare a acestora, precum și suprafața de teren reconstituită și localitățile în care a avut ioc reconstituire după autor"".
A apreciat soluția AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - C. Națională pentru Compensarea Imobile/or ca fiind nelegală și netemeinică.
Având în vedere considerentele de mai sus, solicităm constatarea netemeiniciei Deciziei de invalidare nr. 4000 din 29.04.2015 emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor prin care s-a invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene A. nr. 1003/A. lulia/534 - 535/02.10.2007 și anularea acesteia.
În drept, s-au invocat disp. art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
AUTORITATEA NAȚIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, pârâtă în dosarul sus-menționat aflat pe rolul acestei instanțe, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care a înțeles să invoce: excepția necompetenței materiale a instanței învestite cu soluționarea cereri de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu privire la cererea de chemare în judecată.
I. Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței învestite cu soluționarea cererii de chemare în judecată:
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este o instituție publică cu personalitate juridică constituită la nivel central ( a se vedea art. 1 din HG 572/2013).
A menționat că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, având ca obiect contestarea Deciziei de invalidare, este îndreptată împotriva unei autorități aparținând administrației publice centrale și anume Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Astfel, în cuprinsul art.1 alin 1 din Hotărârea Guvernului nr.572/2013 se arată că „Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare Autoritate, este organ de specialitate al administrației publice, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului-ministru"
Menționăm și art.23 din OUG nr.96/2013, conform căruia Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, aflată în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului Ministru, este organ de specialitate și administrație publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
Potrivit art. 10 alin. (1), teza a II - a, din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de (...) autoritățile publice centrale (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Totodată, potrivit art. 96 pct. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, Curțile de apel judecă, în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.
Or, coroborând textele legale sus-menționate, reiese cu evidență faptul că instanța competentă să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea deciziilor având ca pretențiile reclamanților îndreptate împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, este Secția de contencios administrativ si fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.
Pentru aceste considerente și având în vedere natura Autorități Național pentru Restituirea Proprietăților cea de structură constituită la nivel central a solicitat să se admită excepția invocată și să decline soluționarea prezentei cauze în favoarea instanței competente, respectiv în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru
Restituirea Proprietăților privind cererea de chemare în judecată, a învederat următoarele:
În cuprinsul art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 572/2013, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității.
În privința aplicării Legii nr. 18/1991, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, Autoritatea a asigurat organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (având în vedere dispozițiile Titlul VII din Legea nr. 247/2005), iar în prezent asigură Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013.
În acest context, face precizarea că potrivit Legii nr. 165/2013 s-a înființat C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) fit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).
A învederat faptul că, numai în situația în care dosarul este validat de către C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).
Pe de altă parte, conform art. 31 și art. 41 din lege, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titlurile de plată în condițiile stabilite de Legea nr. 165/2013.
Astfel, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite decizii de compensare, ci C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
III. Pe fondul cauzei a solicitat să se constate că cererea introductivă de instanță formulată de către reclamant este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
1. Prin Decizia nr.686/26.11.2014 publicată în Monitorul Oficial. Partea I. nr. 68 din 27 ianuarie 2015 Curtea Constituțională a României (CCR) s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. 1 lit. a și b și ale art.21 alin. 5 și 8 din legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri, judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite si asupra întinderii dreptului de proprietate.
În cazul de față nu există o sentință civilă prin care instanțele să se fi pronunțat asupra aspectelor constatate de către Secretariatul CNCI ca trebuind a fi verificate, respectiv dovada dreptului de proprietate al autorului.
În ceea ce privește motivele ce au condus la emiterea de către C. Națională pentru
Compensarea Imobilelor a Deciziei de Invalidare nr. 4000/29.04.2015, subliniem următoarele:
Dosarul de despăgubiri nr._/FFCC/2008 a fost constituit de către C. Locală A. lulia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. județul A. în baza cererii de reconstituire nr._/14.09.2005 formulată de domnul Galdău P., cerere soluționată prin înscrierea suprafeței de 0,10 ha, în anexa 23, validate prin Hotărârea Comisiei Județene A. nr.1003/A. lulia/534-535/02.10.2007 .
A învederat faptul că Secretariatul Comisiei verifică dacă cererea este depusă în termenele prevăzute de Legea fondului funciar, iar prin solicitarea privind depunerea cererilor de reconstituire formulate pentru suprafața solicitată și înscrisă în anexa de despăgubire tocmai acest fapt s-a urmărit.
Potrivit acestor prevederi nedepunerea în termen a cererii de solicitare a reconstituirii dreptului de. proprietate conduce la decăderea din termenul de a mai solicita această reconstituire ceea ce conduce la pierderea acestui drept. Totodată, Secretariatul C.N.C.I verifică existența actelor de proprietate ( ex.-contract de vânzare cumpărare, contract de donație, carte funciară și altele din care să rezulte calitatea de proprietate asupra terenului solicitat), existența actelor din care solicitantul să dovedească calitatea de persoană îndreptățită {ex- certificat de moștenitor, acte donație, hotărârii judecătorești), existența anexei de despăgubiri prevăzută de hotărârea de guvern în vigoare la data validării întinderii dreptului de proprietate, precum și hotărârea comisiei județene, existența referatului comisiei locale pe a cărei rază teritorială se află vechiul amplasament solicitat (din referat trebuie să istoricul cererilor formulate după autor, suprafața reconstituită, și altele).
De asemenea, se verifică și declarația prevăzută de art.10 alin. 2 din Legea nr.18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare! care devine foarte importantă pentru stabilirea întinderii dreptului de proprietate reconstituit în natură și a stabilirii diferenței de teren care se mai pot acorda despăgubiri.
În afară de cele mai sus arătate, Secretariatul trebuie să verifice și actele privind preluarea terenului solicitat de către stat sau de către alte persoane juridice ( ex- cererea de înscriere în cooperativă, registru agricol de la data înscrierii în cooperativă, extras de la arhivele statului și sau acte care au stat la baza, emiterii-acestora), situația juridică a terenului solicita la momentul preluării de către stat șl la momentul restituirii în natură, schița amplasamentului cu terenul deținut de auto sau altă informație referitoare la vechiul amplasament (ex- raport de expertiză topografică extrajudiciară, hărți topo), copiile titlurilor de proprietate emise sau a proceselor verbale de punere în posesie, în cazul în care nu s-au emis titluri), toate aceste documente conducând la stabilirea existenței dreptului la măsuri compensatorii, pentru care se va emite Decizia de compensare.
În temeiul art. 21 din Legea nr. 165/_, în vederea completării dosarului de despăgubire nr._/FFCC prin adresa 4178/SCFF/20.08.2014 Secretariatul CNCI a solicitat atât Comisiei locale A. lulia cât și domnului Galdău P., completarea dosarului de despăgubire cu următoarele acte: - acte privind identificarea vechiului amplasament și situația juridică a acestuia,, registrul agricol în copie integrala-inclusiv fila cu mențiuni pentru perioada 1959 – 1963 după autor F. loan; - actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr.9332/2502/08.02.1999, declarația persoanelor îndreptățite potrivit prevederilor art.10 din Legea 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioară, se vor declara toate terenurile primite pe teritoriul României după autorul F. loan, certificat de moștenitor după F. loan, copia cărții de identitate valabila a moștenitorului G. P.; referatul Comisiei locale de fond funciar privind istoricul și modalitățile de reconstituire a dreptului de proprietate pentru autorul F. loan, din care să reiasă suprafața totală reconstituită de pe urma acestui autor. Referatul trebuie să cuprindă istoricul cererilor depuse, modalitatea în care a avut loc reconstituirea (în natură sau prin despăgubiri), localitățile în care a avut loc reconstituirea și persoanele care au beneficiat de reconstituire;
Adresa nr. 4178/SCFF/20.08.2014, transmisă domnului Galdău P. a fost confirmata în data de 02.09.2014, astfel că termenul prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, s-a împlinit în data de 02.01.2015.
învederăm faptul că potrivit dispozițiilor art. 32 al Legii nr. 165/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege.
Pe cale de consecință, în situația în care nu vor fi depuse documentele solicitate înăuntrul termenului anterior amintit, Secretariatul Comisiei Naționale va proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii doar în baza documentelor existente în dosar, existând posibilitatea invalidării în tot sau în parte a dosarului.
Nu în ultimul rând, a menționat faptul că termenul de decădere prevăzut de art. 32 al Legii nr. 165/2013 poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile. în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.
Cererea de prelungire se va formula în interiorul termenului de 120 de zile prevăzut de lege și va fi însoțită de dovada demersuri/or întreprinse.
În concluzie, termenul prevăzut de art.32 din Legea nr.165/2013 este un termen de decădere, reprezentând intervalul de timp înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat, printr-o dispoziție legală imperativă, in speță Legea 165/2013) să-și exercite acel drept (într-un anumit mod sau în anumite condiții), sub sancțiunea stingerii dreptului respectiv.
Astfel, termenul de decădere are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt și este incompatibil cu instituția repunerii în termen.
La adresa nr.. 4178/SCFF/20.08.2014, C. Locală A. lulia a transmis o parte din actele solicitate.
Adresa de însoțire acte nr._/30.10.2014 emisă de C. Locală A. lulia, Declarația numitului Galdău P., C. filă registrul agricol pentru perioada 1959-1963 după autor F. loan, Documentația de expertiză tehnică extrajudiciară privind situația juridică a terenului, Copia certificatului nr. 1147/13.03.1991 eliberat de Filiala Arhivelor Statului Județul A.; Terenul este situat în intravilanului vechi al Mun. A.-J., C. certificat de moștenitor și copie carte de identitate valabilă a numitului Galdău P..
În urma analizării documentelor primite, în completarea dosarului, s-au constatat următoarele:
Conform declarației pe propria răspundere a reclamantului Galdău P. primită cu adresa nr._/30.10.2014, transmisă de C. locală A.-I., acesta declară că i-a fost atribuită prin reconstituire suprafața de2,0649 ha, iar prin titlul de proprietate nr.9332/2502 a primit suprafața de 1,9968 ha. Nu s-a respectat dispozițiile art. 33 din Legea 1/2000, în condițiile în care nu există acte din care să reiasă că s-a verificat competența de soluționare a cererii de reconstituire atât timp cât autorul a deținut teren și pe raza altor localități;
Lipsesc actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr.9332/2502/08.02.1999;
Lipește referatul Comisiei locale A. I. privind istoricul cererilor și modalitatea de
soluționare a acestora, precum și suprafața de teren reconstituită și localitățile în care a avut loc reconstituirea după autorul F. loan.
Având în vedere cele mai sus arătate, Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor a propus invalidarea Hotărârii nr. 1003/A. lulia/534-535/02.10.2007 a Comisiei Județene A., în ceea ce privește anexa 23, propunere aprobată de către CNCI și consemnată în Decizia de invalidare nr. 4000/29.04.2015.
Cu privire la acordarea de despăgubiri în valoare de 387.600 lei conform raportului de evaluare, a precizat următoarele:
Așa cum am mai precizat, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către CNCI a deciziei entității/învestite de lege {prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Faptul că în dosarul de despăgubire nr._/FFCCC a fost întocmit raportul de evaluare nu are nici o relevanță în speță deoarece potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, evaluarea: pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă;"era atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În dosarul de despăgubire nr._/FFCC, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în procedura prevăzută de Titlul VII, Legea nr. 247/2005, a desemnat evaluatorul pentru efectuarea raportului de evaluare în ceea ce privește teren în suprafață de 0,10ha, din orașul A. lulia.
Ulterior, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlu de despăgubire a fost suspendată până la data de 15.05.2013, în temeiul OUG 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.
Întrucât la data de 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, emiterea deciziei conform raportului de evaluare este inadmisibilă, având în vedere următoarele două principale motive; acest raport de evaluare nu a fost niciodată aprobat de CCSD, și prin urmare nici dosarul de despăgubire al reclamantului; singurele situații în care CNCI poate emite titluri de despăgubire sunt cele în care fosta CCSD a aprobat raportul de evaluare și emiterea titlului de despăgubire, dar acesta din urmă nu a fost emis.
Cum vechea comisiei nu a aprobat emiterea titlului de despăgubire în dosarul reclamantului, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor este obligată, prin prisma noilor modificări legislative să parcurgă procedura reglementată de Legea nr. 165/2013, care prevede expres compensarea prin puncte, validarea/invalidarea de către CNCI și evaluarea potrivit grilei notariale.
De asemenea, pune în vedere onoratei instanțe că raportul de evaluare nu întrunește caracterele unui act administrativ de autoritate. El nu este hotărâtor, nu are caracter executoriu și, de asemenea, nu stabilește o creanță certă și exigibilă în favoarea beneficiarului. Raportul doar pregătea luarea unei măsuri privind reclamantul, măsura care era stabilită în cuprinsul titlului de despăgubiri.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 182/2015, s-a reținut că Legea nr. 165/2013 conține, la art. 41, norme tranzitorii, prin care sunt reglementate diferite situații care au translatat regimul juridic anterior în vigoare și care se supun unor reguli speciale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) și {3J din aceasta, " (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. [...] (3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor."
În accepțiunea CNCI și a Curții Constituționale, conform celor statuate în această decizie, "dosar aprobat" semnifică acele dosare care au parcurs toate operațiunile prealabile emiterii propriu-zise a deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, fără a fi însă emis titlul de despăgubire în sensul că nu a fost
redactată decizia reprezentând titlul de despăgubire, ca act administrativ semnat de președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Dosarul trebuie să fi fost aprobat în sensul supunerii la vot, în cadrul unei ședințe de lucru a Comisiei Centrale, inclusiv suma de bani stabilită cu titlu de despăgubiri prin raportul de evaluare.
Dosarul nr._/FFCC nu face parte nici din categoria dosarelor aprobate, nefiind introdus în niciuna din ședințele C.CSD în vederea aprobării si nici din categoria dosarelor în care a rămas definitivă și irevocabilă o
astfel de hotărâre judecătorească în care au fost consemnate sume.
Prin urmare, reclamantului nu i se pot aplica dispozițiile art. 41 alin.3, Legea nr. 165/2013, respectiv aplicarea procedurii specifice CCSD.
Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, a solicitat să se respingă ca neîntemeiată, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.
Având în vedere aspectele expuse, a solicitat să se admită excepțiile invocate, iar în subsidiar să se respingă acțiunea formulată de către reclamantă ca fiind neîntemeiată.
În drept, sau invocat disp. Legii nr. 165/2013, Legea nr. 18/1991, republicată, art. 205 și urm. din Codul de Procedura Civilă.
La termenul din data de 04.12.2015, a fost respinsa ca neintemeiata exceptia necompetentei materiale a tribunalului si a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietatilor, potrivit celor consemnate in practicaua incheierii.
In cauza a fost incuviintata proba cu inscrisuri, fiind atasat dosarul de despagubiri potrivit solicitarii reclamantului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Prin decizia nr. 4000/29.04.2015 a Comisiei Nationale pentru Compensarea imobilelor a fost invalidata masura acordarii de despagubiri stabilita prin Hotararea Comisiei Judetene A. nr. 1003/A. I./534-534/02.10.2007, privind inscrierea terenului in supradata de 0,10 ha, situat in A. I., la pozitia 32 din anexa 23 beneficiar G. P., dupa autor F. I..
Parata Cimisia N. pentru Compensarea Imobilelor a retinut ca nu au fost respectate disp. art. 33 din Legea 10/2000, adica nu au fost atasate acte din care sa reiasa ca a fost verificata competenta de solutionare a cererii de retrocedare, in conditiile in care autorul reclamantului a detinut teren si pe raza altor localitati, lipsesc actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 9332/2502/08.02.1999, lipseste referatul Comisie Locale A. I. privind istoricul cererilor si modalitatea de solutionare a acestora, precum si suprafata de teren reconstituita si localitatile in care a avut loc reconstituirea dupa autor.
Tribunalul retine ca potrivit actelor atasate dosarului de despagubire, prin hotararea nr. 153 a Comisie locale de fond funciar A. I. a fost respinsa cererea formulata de reclamant, inregistrata in registrul special sub nr. 260/2005, privind reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului sau, F. I., retinandu-se ca petentului i s-a reconstituit dreptul pentru suprafata de 1,92 ha fiind eliberat titlul de proprietate nr. 9332/2502 iar procentul de 5% nu se restituie. Se mai mentioneaza in acesta hotarare ca pentru suprafata de 0,05 ha din registrul agricol care se gaseste la Hapria, petentul trebuia sa adreseze o cerere comunei Cugir.
Prin Hotararea nr. 829/04.07.2006 a Comisie Judetene A. a fost admisa contestatia formulata de reclamant si s-a dispus ca, in conditiile in care exista rezerva de teren, Comisa Locala A. I. sa ofere un amplasament in suprafata de 0,10 ha, in caz contrar sa se procedeze la inscrierea in anexa 23.
Ulterior, prin hotararea nr. 1003/A. I./534-535 a Comisie Judetene A. a fost admisa in parte propunerea comisiei municipiului A. I. de reconstituire a dreptului de proprietate prin acordarea de despagubiri reclamantului pentru suprafata de 0,1 ha.
Potrivit certificatului nr. 1147/13.03.1991 eliberat de Arhivele Statului-Filiala A. iulia ( f. 56), copia registrului agricol A. I. 1959-1963, F. I. a detinut in anul 1959 suprafata de teren de 2,02 ha teren in . I.) si 0,05 ha in alte comune ( f. 47). Totalul detinut de acesta era de 2,17 ha.
In acelasi an, 1959, acesta a intrat in tovarasie cu o suprafata de teren, de asemenea, in anul in anul 1960 cu alta suprafata, iar in anul 1961, astfel cum rezulta din copia registrului agricol -fila 48, acesta figureaza „ intovarasit” fiind inchisa pozitia din registul agricol. Asadar, se constata ca intregul teren detinut de autorul reclamantului a fost preluat in CAP.
Din suprafata de teren agricol de 2,02 ha detinuta de F. I. in . in A. I., ca urmare a cererii formulata de reclamant in temeiul Legii 18/1991, acestuia i s-a reconstituit suprafata de 1,92 ha prin hotararea Comisie Judetene nr. 2260/14.02.1992 (conform adeverintei nr. 7346/24.02.1992 –f. 81) si a fost eliberat titlul de proprietate nr. 9332/2502/08.02.1999 ( conform hotararii nr. 1003/A. iulia/534-535 –f. 83). Pentru restul de teren detinut de autorul reclamantului pe raza municipiului A. I., de 0,10 ha teren agricol, prin hotararea Comisie Judetene A. I. nr. 1003/A. I./534-535 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin inscrierea in anexa 23 pentru despagubiri.
Din situatia anterior expusa, rezulta ca cele retinute de parata prin decizia de invalidare sunt eronate. Astfel, competenta de solutionare a cererii de reconstituie apartinea comisie locale A. I. intrucat suprafata de 2,02 ha, din care face parte si terenul de 0,10 ha se afla situat pe raza localitatii A. I., astfel cum rezulta in mod cert din mentiunile cuprise in copia registrului agricol. Suprafata de teren de 2,02 ha reprezinta teren agricol detinut in . potrivit aceluiasi inscris, doar 0,05 ha teren agricol era situat in alta . nu face obiectul cererii formulate de reclamant.
Asadar, copia registrului agricol era suficienta pentru a dovedi competenta comisie locale A. iulia in ceea ce priveste solutionarea cererii de reconstituire pentru suprafata de 2,02 ha teren agricol din care face parte si suprafata de 0,10 ha pentru care s-a hotarat inscrierea in anexa 23.
Referitor la lipsa actelor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 9332/2502/08.02.1999, tribunalul constata ca parata nu avea in atributii analizarea unui titlul de proprietate eliberat anterior, competenta sa fiind limitata la verificarea indreptatirii reclamantului cu privire la despagubirile propuse de comisia judeteana. In plus, fata de cele anterior aratate, rezulta ca reclamantul a facut dovada dreptului de proprietate al autorului sau pentru suprafata de teren solicitata si reconstituita, in conformitate cu disp. art. 11 din Legea 18/1991.
In ceea ce priveste ultimul considerent retinut de parata in cuprinsul decizie de invalidare, tribunalul arata ca nu poate fi imputata reclamantului culpa institutiei investita cu solutionarea sa. In conditiile in care din cuprinsul dosarului de despagubiri rezulta ca reclamantul a formulat cerere de reconstituire pentru 2,02 ha terenul situat in A. I., iar din acesta suprafata a fost reconstituit dreptul de proprietate in natura pentru 1,92 ha conform titlului de proprietate anterior mentionat iar pentru 0,10 ha reclamantul a fost inscris in anexa 23 pentru despagubiri, tribunalul apreciaza ca acest motiv retinut de parata este nefondat, in conditiile in care nu exista nici un element care sa ridice suspiciuni cu privire la modul de reconstituire a dreptului de proprietate in beneficiul reclamantului.
In concluzie, tribunalul constata ca in mod gresit a fost invalidata hotararea Comisie Judetene A. I
ulia, sens in care se impune admiterea partiala a cererii reclamantului, anularea decizie de invalidare si obligarea paratei sa emita o noua decizie prin care sa valideze hotararea Comisie Judetene A. iulia pentru suprafata de 0,10 ha.
Referitor la cererea reclamantului de stabilire a valorii despagubirilor conform unui raport de evaluare, acesta cerere este neintemeiata, intrucat conform art.21 alin. 6 din Legea 165/2013 evaluarea imobilului se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intarii in vigoare a legii . Asadar, evaluarea se va face de catre parata la momentul emiterii decize de validare in conformitate cu dispozitiilor anterior mentionate si nu potrivit solicitarii reclamantului.
In concluzie, cererea de acordare a despagubirilor in valoare de 387.600 lei conform raporului de evaluare va fi respinsa, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, in parte, acțiunea formulată de reclamantul G. P. cu dom. ales in A. lulia, ., județ A. in contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul in București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1.
Anulează decizia de invalidare nr. 4000/29.04.2015.
Obligă pârâta să emită decizia de invalidare si să stabilească despăgubirile conform Legii nr. 165/2013.
Respinge, in rest, cererea ca neîntemeiată.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune Ia această instanță.
Pronunțată in ședință publică, azi 15.01.2016.
Președinte,Grefier,
C. VîlceleanuGeorgeta Z.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 218/2016.... | Pretenţii. Decizia nr. 110/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
