Contestaţie la executare. Decizia nr. 183/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 183/2016
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
Decizia civilă nr. 183 R
Ședința publică din data de 12.02.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – C. V. A.
JUDECĂTOR – S. M. P.
GREFIER – G. I.
Pe rol, soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimata P. M. împotriva sentinței civile nr. 8782/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, in contradictoriu cu intimatul-contestator C. L. al Sectorului 5, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția perimării cererii de recurs, având in vedere că pricina a rămas in nelucrare mai mult de un an de zile si reține dosarul in pronunțare pe acest aspect.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 12.02.2013, contestatorul C. L. al Sectorului 5 București a chemat în judecată pe intimata P. M., solicitând anularea executării silite și a actelor de executare emise de B. D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 1739/2012, întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 5222/17.06.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a în dosarul nr._/3/2009 a fost admisă acțiunea formulată de mai multe cadre didactice, dispunându-se obligarea pârâților (printre care și contestatorul) la plata drepturilor salariale cuvenite conform Legii nr. 221/2008, începând cu 01.10.2008 și până la 31.12.2009.
În acest sens, contestatorul a arătat că a fost somat de către B. D. G., L. G. și M. P. să plătească intimatei drepturile salariale actualizate, alături de cheltuieli de executare.
Contestatorul a apreciat că este nelegală somația privind întreaga sumă cuvenită intimatei, dată fiind aplicarea disp. art. 1 din OUG nr. 71/2009, cu atât mai mult cu cât în acest interval de timp orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
A menționat contestatorul că, într-o situație similară, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins cererea reclamanților de plată în întregime a drepturilor salariale de către statul român – cauza D. c. României.
În drept, au fost invocate art. 404 ind.1 și art. 399 si urm. C., Legea nr. 230/2011, Decizia CEDO în cauza D. D. și alții împotriva României.
A fost atașat la dosar, în fotocopie, dosarul de executare al B. D. G., L. G. și M. P..
De asemenea, au fost depuse la dosar relațiile solicitate de instanță cu privire la plata sumelor de bani către intimată, datorate în temeiul titlului executoriu.
Prin sentința civilă nr. 8782/21.10.2013, Judecătoria Sectorului 5 București a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. L. al Sectorului 5 București în contradictoriu cu intimata P. M..
A anulat actele de executare care o privesc pe creditoarea P. M., efectuate în dosarul de executare nr. 1739/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P..
A respins cererile contestatorului de întoarcere a executării și de restabilire a situației anterioare, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 5222 din 17.06.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a în dosarul nr._/3/2009, a fost admisă acțiunea formulată de mai multe cadre didactice (printre care și intimata), dispunându-se obligarea pârâților (inclusiv a contestatorului) la plata unor drepturi salariale restante, calculate începând cu 01.10.2008 și până la 31.12.2009.
Consecință a neexecutării de către debitoare a obligației de plată, creditoarea – intimată s-a adresat B. “D. G., L. G. și M. P.” în vederea punerii în executare silită a titlului executoriu mai-sus menționat.
Potrivit legislației naționale, creanța ce face obiectul prezentului litigiu este supusă dispozițiilor OUG nr. 71/2009, aprobată prin Legea nr. 230/2011 precum și ale OUG nr. 45/2010, fiind în prezența unui titlu executoriu emis înainte de 31 decembrie 2009.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 71/2009 (publicată în M. Of. la data de 18.06.2009) astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011 (publicată în M Of la 8.12.2011), ’’(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedura de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept."
Prevederile mai-sus invocate au format obiectul controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional apreciind că „măsura contestată urmărește un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză”. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit ulterior că și prevederile Legii nr. 230/2011 sunt constituționale, prin decizia nr. 1533/2011.
Din jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), instanța reține că, prin decizia pronunțată la data de 04 septembrie 2012, publicată la data de 18 septembrie 2012, în cauza ’’D. și alții împotriva României’’, aceasta a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților, prin care invocau încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil) și respectiv a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate) prin aceea că autoritățile interne (Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice) au refuzat să pună de îndată în executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante, apreciind că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului român că a refuzat să execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natură patrimonială, iar eșalonarea de către Guvern, în calitate de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând din anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
În speță, instanța a constatat că debitorul-contestator s-a conformat graficului de plăți, astfel cum acesta a fost eșalonat, sens în care a achitat către creditoarea – intimată suma de 208 lei, aspect de natură să probeze buna-credință a debitorului.
Având în vedere aceste considerente, s-a constatat că debitorul beneficiază de un termen suspensiv legal pentru a-și executa obligația de plată a sumelor prevăzute în titlul executoriu, exigibilitatea creanței fiind așadar amânată, iar drepturile salariale restante ale creditoarei urmează a se efectua cu respectarea calendarului plăților pentru viitor.
Pentru aceste motive, instanța a admis contestația la executare, cu consecința anulării actelor de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 1739/2012 instrumentat de B. “D. G., L. G. și M. P.”și care o privesc pe creditoarea P. M..
În ceea ce privește capetele de cerere privind întoarcerea executării, cu consecința repunerii în situația anterioară, instanța a constatat că, din analiza actelor de executare, nu rezultă faptul că contestatorul ar fi achitat o sumă într-un cuantum care să depășească procentele stabilite prin graficul de eșalonare a plăților stabilit prin OUG nr. 71/2009, motiv pentru care le-a respins, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata P. M..
Cererea de recurs s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, la data de 29.05.2014, sub nr._ .
La data de 12.12.2014, instanța a dispus suspendarea judecății, in temeiul art. 242 alin.1 pct. 2 Cod proc. civilă, pentru lipsa părților.
La termenul de judecată din data de 12.02.2016, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția perimării cererii de recurs.
Analizând cu precădere excepția de perimare tribunalul reține următoarele:
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 12.12.2014, când cauza a fost suspendată conform dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civilă, față de lipsa nejustificată a părților, iar de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an.
Văzând că, în conformitate cu dispoziția art. 248 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp un an, iar potrivit art. 252 C.pr.civ., perimarea se poate constata și din oficiu, instanța urmează a constata perimata cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurenta-intimata P. M. împotriva sentinței civile nr. 8782/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, in contradictoriu cu intimatul-contestator C. L. al Sectorului 5, având ca obiect contestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2016.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTORGREFIER
I. PanaitConstantina V. AdamSimona M. PîslaruGeorgeta I.
Red.A.V.
Dact.G.I./2.ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 153/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 149/2016. Tribunalul... → |
|---|
