Uzucapiune. Sentința nr. 153/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 153/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 153/2016
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 153
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: G. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de reclamanții S. I., S. E. și S. G., în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanții, prin avocat G. C., cu împuternicire avocațială la fila 38 din dosarul nr._/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București, pârâta C. M., personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului că D.E.P.A.B.D. a comunicat, prin serviciul registratură, la data de 28.01.2016, relații cu privire la domiciliul actual al pârâtei C. M., fiind comunicat domiciliul din București, ., ., sector 1, un alt domiciliu decât cel la care partea a fost citată pentru termenul de azi. Se învederează, totodată, că apărătorul reclamanților a depus, la data de 25.01.2016, înscrisuri în dovedirea demersurilor efectuate în cauză, după care,
Tribunalul procedează la legitimarea pârâtei C. M., datele de identitate ale acesteia fiind notate în caietul grefierului de ședință, pârâta, la solicitarea instanței, menționând faptul că domiciliază la adresa din București, ., ., sector 1, adresă indicată în cuprinsul actului de identitate.
Apărătorul reclamanților depune la dosar cerere precizatoare a cadrului procesual pasiv, având atașate înscrisuri, comunicând o copie a acestora pârâtei C. M., înaintând exemplare ale cererii pentru comunicare și persoanelor indicate în cuprinsul cererii. Menționează că a depus această cerere și prin fax, însă, dintr-o eroare tehnică, nu există la dosar. Solicită citarea, în calitate de pârâți, a persoanelor indicate în cuprinsul cererii precizatoare, precum și rectificarea citativului cu privire la adresa pârâtei C. M..
Tribunalul constată că, potrivit formei în care era redactată cererea, ulterior precizată, procedura de citare este legal îndeplinită, motiv pentru care pune în discuție excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei.
Reclamanții, prin apărător, solicită introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtului A. M., citarea acestora și prorogarea discutării excepției la următorul termen de judecată.
Tribunalul apreciază că excepția necompetenței materiale la acest moment are prioritate, fiind vorba de un termen de judecată cu procedură de citare legal îndeplinită.
Reclamanții, prin apărător, arată că tribunalul este competent să soluționeze cauza pentru motivele indicate de Judecătoria Sectorului 2 în cuprinsul hotărârii de declinare a competenței. Precizează că valoarea este cea indicată de către Judecătoria Sectorului 2 București în hotărârea pronunțată.
Pârâta C. M., personal, solicită amânarea cauzei pentru a studia dosarul, întrucât nu cunoaște ce anume solicită reclamanții.
Reclamanții, prin apărător, nu se opun acestei solicitări.
Tribunalul apreciază că cererea de amânare putea fi formulată în mod procedural, înainte de punerea în discuție a excepției, de altfel, citația a fost primită de către pârâta C. M. la data de 27.01.2016.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6307/04.06.2015, pronunțată în dosarul nr._/300/2014, Judecătoria Sectorului 2 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect uzucapiune - accesiune, formulată de reclamanții S. I., S. E. și S. în contradictoriu cu pârâtul A. M., în favoarea Tribunalului București.
Instanța a reținut că prin cererea formulată la data de 04.11.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2014, reclamanții S. I., S. E. și S. G., în contradictoriu cu pârâtul A. M., au solicitat ca instanța să constate intervenită uzucapiunea realizată prin joncțiunea posesiilor în ceea ce privește imobilul din București, . 7 Noiembrie) nr. 42 și să se constate faptul că, prin accesiune, au devenit proprietarii construcției edificată pe acest teren în suprafață de cca 250 m.p.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1846-1847, 1890, 1860 C.civ., art. 482, 488, 489 și urm. C.civ.
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie invocată din oficiu de instanță, a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat ca instanța să constate intervenită uzucapiunea realizată prin joncțiunea posesiilor în ceea ce privește imobilul din București, . 7 Noiembrie) nr. 42 și să se constate faptul că, prin accesiune, au devenit proprietarii construcției edificată pe acest teren în suprafață de cca 250 m.p.
La solicitarea instanței reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată și au arătat la termenul din data de 12.02.2015 (f.197) că suprafața construcției este de aproximativ 60 mp, la o valoarea de 152 euro/mp, iar terenul aferent este de 250 mp, cu o valoarea de 227 euro/mp, raportat la grilele notariale.
Din cuprinsul dispozițiilor art. 99 al. 2 C.proc.civ. reiese faptul că în cazul în care mai multe capete principale de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun și au fost deduse judecății prin aceeași cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină în funcție de pretenția care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Așa fiind și având în vedere că potrivit art.94 alin.1 lit. j C.proc.civ. judecătoriile judecă în primă instanță, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar conform art.95 C.proc.civ. tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, instanța a constatat că judecătoria nu este competentă să soluționeze prezenta pricină, competența materială aparținând Tribunalului București, întrucât valoarea obiectului capătului de cerere privind uzucapiunea este mai mare de 200.000 lei, respectiv 250.795,275 lei - 250 m.p. x 227 euro x 4,4193 lei (valoarea din data de 04.11.2014 a 1 euro).
Față de cele reținute, în temeiul art.132 alin.3 C.proc.civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea instanței indicate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 17.07.2015, primind numărul de dosar_ .
La termenul din 08.02.2016, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, acesta fiind primul termen cu procedura legal îndeplinită potrivit art. 130 alin. 3 C..
Asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului, se rețin următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a dorit învestirea instanței cu două capete de cerere, referitoare la constatare dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune asupra terenului și prin accesiune asupra construcției. Tribunalul reține că dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției prin accesiune este întemeiată de reclamanți pe ipoteza constructorului care edifică pe terenul proprietatea sa, astfel că acest al doilea capăt de cerere pare a fi în legătură de accesorialitate față de primul capăt de cerere. Prin urmare, competența instanței ar trebui stabilită din punct de vedere material raportat la valoarea obiectului cererii de constatare a uzucapiunii.
Chiar dacă s-ar reține existența de sine stătătoare a celor două petite, față de dispozițiile art. 99 alin. 2 C. ar trebui stabilit dacă vreunul dintre capetele de cerere atrage competența tribunalului.
În stabilirea valorii obiectului celor două petite, Tribunalul are în vedere dispozițiile art. 104 C., potrivit căruia în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale; în cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispozițiile art. 98.
În cauză este evident faptul că părțile au făcut o primă evaluare de principiu a obiectului cererilor lor prin raportare la suma de 10.000 lei pentru teren și 5.000 lei pentru construcție.
Instanța le-a pus în vedere să facă dovada valorii de impunere potrivit dispozițiilor art. 104, iar în cazul în care nu este stabilită valoarea de impunere, să se raporteze la valoarea din grila notarială.
Or, Tribunalul constată că dispozițiile art. 104 nu fac trimitere, în cazul unei inexistențe a valorii de impunere, la grila notarială, ci la dispozițiile art. 98 C., potrivit căruia valoarea este cea indicată în acțiune, iar doar dacă aceasta este contestată instanța o stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți.
Trimiterea la valorile din grilele notariale este aplicabilă în mod explicit numai pentru stabilirea taxei judiciare de timbru potrivit art. 31 alin. 3 din OUG nr. 80/2013.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că, raportat la dispozițiile art. 104 și 98 din Codul de procedură civilă, valorile de care trebuia să se țină seama în stabilirea competenței materiale, în lipsa unei contestații, chiar și din partea instanței, erau cele indicate provizoriu în cererea introductivă, respectiv 10.000 lei pentru uzucapiune și 5000 lei pentru accesiune.
Tribunalul reține că și instanța poate contesta valoarea stabilită de parte dacă o apreciază derizorie, însă o poate face prin punerea în dezbatere în condiții de contradictorialitate, iar nu în procedura prealabilă comunicării cererii. Mai mult, indicând reclamanților ca și reper alternativ grila notarială, deși Codul nu se referă la un astfel de reper, instanța induce reclamanților posibilitatea schimbării instanței competente, fără ca pârâtul să aibă cel puțin posibilitatea de a dezbate cu privire la acest aspect.
Prin urmare, Tribunalul reține că valoarea indicată de reclamant în cererea introductivă, necontestată de părți sau de instanță, este cea care stă la baza stabilirii competenței, competență care, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k C., revine judecătoriei.
Având în vedere cele de mai sus, excepția necompetenței materiale a Tribunalului va fi admisă, cu consecința declinării competenței către Judecătoria Sectorului 2 și a constatării conflictului negativ de competență, ce va fi înaintat spre competentă soluționare Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a tribunalului.
Declină competența de soluționare a cauzei civile formulate de reclamanții S. I., S. E. și S. G., toți cu domiciliul în București, .. 42, sector 2, citați și la avocat C. G., în București, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâta C. M., cu domiciliul în București, ., ., sector 1, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Constată apărut conflictul negativ de competență.
Suspendă judecarea cauzei față de dispozițiile art. 134 C. și înaintează dosarul Curții de Apel București pentru a fi repartizat unei secții civile în vederea stabilirii instanței competente.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
R. S. G. B.
Red. R.S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 162/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 183/2016. Tribunalul... → |
|---|
