Contestaţie la executare. Decizia nr. 160/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 160/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 160 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.01.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: L. I. F.
JUDECĂTOR: R. E. G.
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanții contestatori S. S. și S. M. împotriva sentinței civile nr._/03.09.2015 pronunțate de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. T. Daneial, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanții contestatori, personal și intimata prin avocat, care depune delegație la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului obiectul cauzei, stadiul procesual, precum și modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:
Tribunalul procedează la legitimarea apelanților contestatori, datele de identitate ale acestora fiind trecute în caietul grefierului de ședință.
Apelantul contestator S. S., personal, arată că nu a avut mijloace materiale pentru a timbra la instanța de fond și solicită proba cu înscrisuri.
Intimata prin avocat solicită respingerea probei cu înscrisuri solicitate de apelanți, înscrisurile ce se doresc a fi depuse la dosar nu au legătură cu speța.
Tribunalul respinge proba cu înscrisuri solicitată de apelanții contestatori având în vedere că înscrisul prezentat nu face dovada faptului că a existat un impediment în neplata taxei de timbru.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apelanții contestatori, personal, solicită admiterea apelului.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului, ca nefondat și arată că solicită cheltuieli de judecată.
Apelanții contestatori, personal, solicită reducerea onorariului de avocat.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10.06.2015, sub numărul de dosar_, având ca obiect contestație la executare/suspendare executare silită, contestatorii S. S. și S. M. au solicitat în contradictoriu cu intimata S. T. D., anularea procedurii de executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 704/AD/2015 al Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. și Gută și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare efectuate, reducerea cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc în dosarul de executare amintit, astfel cum au fost stabilite și suspendarea executării silite în temeiul art. 719 alin.1 și alin. 7 C.proc.civ.
În motivare, contestatorii au arătat că suma stabilită de executorul judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare este mult prea mare în raport cu activitățile prestate. De asemenea s-a apreciat că executorul judecătoresc în mod abuziv a procedat la obligarea contestatorilor la plata sumei de 500 lei stabilită cu titlu de cheltuieli necesare desfășurării executării silite, stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 670 alin. 3 C.proc.civ. Mai mult, contestatorii au subliniat și faptul că onorariul stabilit de executorul judecătoresc este mult prea mare în raport cu activitățile prestate, apreciind că în temeiul art. 670 alin. 4 instanța poate cenzura aceste cheltuieli de executare.
Cât privește suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare contestatorii au arătat că se impune suspendarea din cauza abuzurilor săvârșite de executorul judecătoresc și a consecințelor acestora asupra întreținerii familiei contestatorilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 194 C.proc.civ., art. 670 C.proc.civ., art. 712 C.proc.civ. și art. 719 C.proc.civ.
Prin încheierea de ședință din Camera de consiliu, pronunțată la în ședința publică de la 18.06.2015, instanța a admis în parte cererea de ajutor public formulată de petenții contestatorilor, scutind contestatorii de obligația de a achita taxă de timbru în cuantum de 525 lei.
Prin întâmpinarea depusă la 26.06.2015 intimata a solicitat respingerea contestației la executare, precum și respingerea cererii de suspendare a executării silite ca nefondate.
La termenul din data de 03.09.2015, instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii.
Prin sentința civilă nr._/03.09.2015, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția netimbrarii cererii de chemare in judecata; a anulat cererea de chemare in judecata ca netimbrata și a obligat contestatorii in solidar la plata sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, „Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgenta”.
Potrivit art. 10 alin. 2 și 3 din OUG nr.80/2013, (2) In cazul contestației la executarea silita, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contesta sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferenta acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestata. In cazul in care obiectul executării silite nu este evaluabil in bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei. (3) În cazul în care prin contestația la executare silită se invocă, în condițiile art. 712 alin. 2 din Codul de procedură civilă, și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabilește potrivit art. 3 alin. 1.
De asemenea, conform art. art.10 alin.1 lit. b din OUG nr.80/2013, cererile de suspendare a executării silite sunt supuse unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 lei.
Conform dispozițiilor art. 33 alin. 1 din OUG 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru se sancționează cu anularea cererii.
După cum rezultă din mențiunile cuprinse în rezoluția din data de 13.07.2015 (f. 96), instanța a dispus citarea contestatorilor pentru termenul din data de 03.09.2015 și cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru.
Contestatorii nu s-au conformat obligației stabilite în sarcina sa, deși taxa judiciară de timbru trebuia să fie plătită anticipat, conform art. 33 alin. 1 din OUG 80/2013 pentru învestirea legală a instanței. Instanța a reținut că taxa de timbru nu a fost achitată nici anticipat, nici ulterior până la momentul termenului de judecată acordat, deși potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare primite la filele 102-105 din dosar, contestatorilor li s-a adus la cunoștință obligația mai sus arătată.
Referitor la cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că, față de soluția la care a ajuns instanța cu privire la cererea de chemare în judecată, prin faptul anulării acesteia ca netimbrată, contestatorul este în culpă procesuală, având calitatea de parte care pierde procesul în sensul art. 453 alin. 1 C.proc.civ. și urmând deci a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimat in valoare de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S. S. și S. M., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 05.10.2015, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că veniturile nete in suma de 1973 lei pe familie nu le ajung să plătească cheltuieli de judecată și costurile familiei.
Intimata S. T. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de apel, precum si verificand inscrisurile dosarului, tribunalul apreciaza ca instanta de fond a pronuntat o hotarare legala, intrucat, taxa de timbru de 529 de lei ce cadea in sarcina contestatorilor, ca urmare a admiterii in parte a cererii de ajutor public judiciar solutionata la data de 18.06.2015, nu a fost atasata la dosarul de fond, instanta de fond sanctionand contestatorii, in mod corect, prin dispunerea anularii cererii pentru nedepunerea dovezii achitarii taxei de timbru .
Imprejurarea ca situatia financiara a contestatorilor nu permitea acestora sa suporte si taxa redusa ce le cadea in sarcina, trebuia adusa la cunostinta instantei de fond, prin depunerea unei noi cereri de ajutor public prin care sa se solicite esalonarea taxei de timbru ramase de platit.
Or, in contextul in care, contestatorii au fost incunostintati in timp suficient despre obligatia de a depune taxa de timbru astfel cum a fost redusa- cu aproximativ o luna inaintea termenului de judecata, si nu au depus diligente si au stat in pasivitate neformuland o cerere prin care sa solicite esalonarea taxei de timbru, instanta de fond era obligata sa dispuna asupra anularii cererii ca urmare a faptului ca nu s-a facut dovada achitarii taxei de timbru.
In ce priveste cheltuielile de judecata la care au fost obligati contestatorii de catre instanta de fond, Tribunalul retine ca potrivit prevederilor art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de judecată reprezintă o sumă de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului, iar fundamentul juridic al acordării este culpa procesuală a părții „căzute în pretenții”, a cărei faptă declanșează răspunderea civilă delictuală, respectiv obligația de reparare integrală a prejudiciului cauzat.
Avand in vedere ca cererea a fost anulata, se impunea la solicitarea intimatei, obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecata.
Prima instanta de fond a obligat contestatorii sa plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul constata ca pentru justificarea cheltuielilor reprezentand onorariu de avocat, parata a depus imputernicirea avocatiala . nr._ emisa in baza contractului de asistenta juridica nr. B_/2015 precum si chitanta nr. 281/22.06.2015-f.107 in suma totala de 1500 lei.
Tribunalul apreciază că onorariul avocațial stabilit pentru reprezentarea juridică a intimatei are un cuantum rezonabil si proportional în raport de gradul activității prestate de avocat în această etapă procesuală, respectiv avocatul a formulat intampinare, a reprezentat partea la un termen de judecata si a pus concluzii pe exceptia invocata.
Avand in vedere regula ca, instanța va acorda cheltuielile pe care partea îndreptățită demonstrează că le-a făcut efectiv, prin prezentarea chitanței de încasare a onorariului, tribunalul, apreciind ca in speta s-a facut de intimata dovada din care rezulta ca suma de bani achitata societatii de avocatura reprezinta onorariul de avocat pentru reprezentarea in fond in dosarul nr._, tribunalul gaseste neintemeiat acest motiv de apel.
In consecinta, apreciind neintemeiate motivele de apel, tribunalul va respinge calea de atac ca neintemeiata.
In ce priveste cererea de cheltuieli de judecata solicitata de intimata in dosarul de apel, tribunalul retine ca potrivit prevederilor art. 453 C.proc.civ., „ (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul, apreciind că partea care a pierdut procesul a săvârșit o faptă ilicită și prejudiciabilă care îi antrenează răspunderea civilă delictuală.
Se constata ca apelantii contestatori au căzut in pretenții, existand o fapta ilicita născuta in sarcina sa intrucat instanta de apel a gasit ca neintemeiat apelul formulat de acestia.
Tribunalul constata ca pentru justificarea cheltuielilor reprezentand onorariu de avocat in dosarul de apel, intimata a depus imputernicirea avocatiala ._/2016 emisa in baza contractului de asistenta juridica nr. B nr._/ 12.01.2014 precum si chitanta nr. 299/12.01.2016 in suma totala de 1000 lei.
Potrivit disp. art. 451 alin. 2 C. proc. civ., instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand sema si de circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
Astfel, tribunalul constată că textul legal conferă repere clar stabilite (valoarea pricinii sau complexitatea cauzei, munca prestată de avocat, circumstantele cauzei) pentru aprecierea caracterului rezonabil al onorariului de avocat, iar marja de apreciere concretă nu este diferită sau superioară multiplelor altor cazuri în care judecătorilor li se recunoaște posibilitatea de a face aprecieri subiective pe chestiuni factuale, fiind o manifestare a esenței atribuțiilor jurisdicționale, aceea de a putea tranșa diferende.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 401/2005 s-a reținut că prerogativa instanței de a cenzura cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Tribunalul retine ca in cauza C. împotriva României s-a apreciat faptul ca un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor, caracterul rezonabil al cheltuielilor semnificând faptul ca, in raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de prestarea serviciului, acesta sa nu fie exagerate.
De asemenea din Hotărârea CEDO din 06.12.2007, cauza B. împotriva României se desprinde si principiul certitudinii jurisprudențiale și a siguranței publice .
Față de dispozițiile anterior menționate, tribunalul apreciază că onorariul avocațial stabilit pentru reprezentarea juridică a intimatei are un cuantum rezonabil si proportional în raport de gradul activității prestate de avocat în această etapă procesuală, respectiv avocatul a formulat intampinare impotriva apelului si a repezentat partea la un termen de judecata si a pus concluzii pe fondul apelului.
Astfel, tribunalul consideră că onorariul de avocat perceput pentru reprezentarea intimatei in dosarul de apel are caracter rezonabil, astfel încât nu se impune reducerea acestuia .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții-contestatori S. S. și S. M., ambii cu domiciliul în București, . nr. 4, ., ., împotriva sentinței civile nr._/03.09.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. T. D., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat M. A., cu sediul în București, ., ., ., sectorul 2.
Obligă apelanții contestatori la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel către intimata.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
L. I. F. R. E.G. C. C.
Red. LIF
Thred. PI/ 5 ex
J. S. 1 – jud. M. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 63/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 662/2016. Tribunalul... → |
|---|
