Contestaţie la executare. Decizia nr. 60/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 60/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 60 R
Ședința publică din data de 15.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – C. V. A.
JUDECĂTOR – S. M. P.
GREFIER – M. V. B.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-contestator E. M., împotriva sentinței civile nr. 6278/14.05.2015 și a sentinței civile nr. 8540/25.06.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B. Cooperatistă V., având ca obiect contestație la executare – suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-contestator, personal și asistat de avocat D. C. Ș., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/01.10.2015, aflată la fila 124 din dosar și intimata, prin avocat A. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/16.12.2015, aflată la fila 132 din dosar.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de 08.01.2016, prin Serviciul Registratură, recurentul-contestator a depus la dosar precizări însoțite de înscrisuri, precum și o cerere precizatoare privind respingerea întâmpinării depusă la dosar de intimată.
Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii prin care recurentul-contestator solicită decăderea intimatei din dreptul de a depune întâmpinare.
Recurentul-contestator, prin avocat, solicită, în temeiul art. 103 C.pr.civ., potrivită căruia neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, ca intimata să fie decăzută din dreptul de a depune la dosar întâmpinarea pe care aceasta a depus-o la data de 05.11.2015.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea cererii formulată de recurentul-contestator, susținând că i-a comunicat întâmpinarea cu o zi înainte de termenul de judecată din data de 06.11.2015 și această întâmpinare a fost formulată ca urmare a faptului că recurentul-contestator a mai depus la dosar completări ale motivelor de recurs.
Tribunalul, după deliberare, respinge cererea formulată de recurentul-contestator prin care solicită decăderea intimatei din dreptul de a depune întâmpinare, având în vedere că prezentul dosar se judecă potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă din 1865, iar faptul că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu mai puțin de 5 zile înainte de termenul de judecată nu atrage sancțiunea decăderii, dispozițiile art. 103 C.pr.civ. invocate de recurentul-contestator referindu-se la dispoziții generale.
Recurentul-contestator, prin avocat, învederează că a achitat toate debitele restante, iar cu numai trei zile înainte de acest termen de judecată a mai primit de la Bancă o comunicare a adresei de înființare a popririi pentru un debit. În susținerea celor arătate, depune la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, comunicarea popririi, procesul-verbal de cheltuieli de executare din 11.12.2012, adresă emisă de Bancă, adresă emisă de executorul judecătoresc, comunicare adresă de înființare poprire.
Intimata, prin avocat, invocă excepția de tardivitate a tuturor cererilor formulate de recurentul-contestator, începând cu fila 18 din dosarul de recurs, solicitând, în cazul în care sunt motive noi de recurs, respingerea acestora ca tardiv formulate.
Recurentul-contestator, prin avocat, solicită să se țină seama de această nouă poprire la care a făcut referire, în condițiile în care contestatorul a achitat toate debitele restante și, de asemenea, învederează că este un motiv apărut între termenele de judecată.
Tribunalul, după deliberare, constată că s-au formulat anumite cereri precizatoare în dosar și, având în vedere că pricina se judecă în temeiul dispozițiilor Codului de procedură civilă din 1865, potrivit art. 302-306 C.pr.civ. motivele de recurs, dacă sunt motive suplimentare și nu sunt de ordine publică, sunt tardiv formulate și nu vor fi luate în considerare la soluționarea recursului.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra cererilor de recurs formulate de recurentul-contestator E. M., împotriva sentinței civile nr. 6278/14.05.2015 și a sentinței civile nr. 8540/25.06.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Recurentul-contestator, prin avocat, solicită admiterea recursurilor, susținând că executarea a început în anul 2012, înainte de . Noului Cod de procedură civilă.
Se susține că prin actele depuse la dosar, recurentul-contestator a încercat să prezinte modul în care a fost înființată poprirea. Sumele de bani datorate au fost achitate cu 7 luni înainte de soluționarea cauzei.
De asemenea, solicită respingerea excepției de tardivitate invocate de partea adversă, susținând că la data de 22.01.2015 a primit comunicarea de înființare a popririi, iar pe data de 23.01.2015 s-a formulat acțiunea . Cu cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, învederează că invocat excepția nulității recursului formulat, susținând că nu este suficient ca recurentul-contestator să indice texte de lege, ci trebuie să facă și o motivare, iar potrivit dispozițiilor art. 3021, art. 303, art. 304 și art. 306 C.pr.civ., recursul trebuie motivat în termen legal. Recurentul-contestator a depus la dosar motivări ale recursului, dar aceste motivări au fost depuse peste termenul prevăzut de lege, astfel încât recursul nu este motivat.
De asemenea, intimata, prin avocat, solicită să se aibă în vedere faptul că recurentul-contestator are studii juridice, la dosar existând dovada în acest sens. La prima instanță i s-a pus în vedre să precizeze dacă formulează contestație la executarea silită însăși sau doar împotriva măsurii de înființare a popririi, însă contestatorul a înțeles să precizeze că contestă executarea silită însăși.
Totodată, intimata, prin avocat, susține că este tardivă contestația la executare, având în vedere data depunerii acesteia. Cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Având cuvântul în replică, recurentul-contestator, prin avocat, învederează că prin precizările depuse la dosar a încercat să facă un scurt OPIS al actelor de la dosar și solicită să de țină seama de acele precizări și să fie admise ca motive de recurs.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 6278/14.05.2015 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ , s-a admis excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimată; a respins, ca tardiv introdusă contestația la executare formulată de contestatorul E. M. în contradictoriu cu intimata B. C. V.; a respins, ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite; a obligat contestatorul să achite intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut ca prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 23.01.2015 sub nr._, contestatorul E. M. a formulat în contradictoriu cu intimata B. C. V. contestație la executare împotriva executării silite începute de B.E.J. Copuzeanu F. T. în dosarul de executare nr. 562/2012, solicitând, de asemenea, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, contestatorul a arătat că a contractat un credit în cuantum de 35.000 lei pe o perioadă de 60 de luni, iar la data de 12.09.2012 suma de achitat era în desfășurător de 12.534 lei, banca solicitând a se achita o sumă cu 2488 lei mai mare, dobânzile și comisioanele calculate la data de 12.09.2012, la care s-au adăugat onorariul de 1680 lei.
Acesta a adăugat că la data de 09.12.2014, prin adresa nr. 3212, banca a comunicat suma primită de la executor, de 14.446,09 lei, cu 576 lei mai puțin decât 15.022 lei. S-a precizat că prin cererea contestatorului, nr. 562/ 15.12.2014, acesta a solicitat explicații de ce s-a virat mai puțin cu 576 lei, iar la data de 22.01.2015 a găsit lipită pe ușa la intrare comunicarea revenirii înființării popririi, pe care o apreciază ca fiind un abuz.
În drept, contestatorul a invocat art. 399 – art. 401 C.p.c.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 532 lei (chitanțele de la filele 17, 96 și 97).
Ca urmare a dispoziției instanței, la data de 12.02.2015 s-a depus dosarul de executare nr. 562/2012 (fila 24 și urm.).
Intimata a depus note de ședință la data de 19.02.2015 prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind tardiv formulată, întrucât în luna martie 2013 a operat prima reținere din veniturile contestatorului, moment din care a început să curgă termenul legal de formulare a contestației la executare. Pe fond, aceasta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept, intimata a invocat art. 205 și art. 3712 C.p.c., alături de clauzele contractului de credit.
Aceasta a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1396/19.02.2015 Judecătoria Sectorului 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pe rolul căreia dosarul s-a înregistrat la data de 10.04.2015 sub nr._ .
La data de 14.05.2015 contestatorul a depus note scrise prin care a precizat că prezintă aspectele de nelegalitate ale operațiunilor bancare comise de la prima înființare a popririi, din septembrie 2012, până în luna august 2014.
S-a adăugat că prin adresa nr. 2100/3492/31.12.2012 banca a comunicat soldul stabilit la 31.12.2012 în cuantum de 15.022 lei, iar prin adresa nr. 09/3494/06.01.2015 se comunică un sold mai mare.
Contestatorul a învederat că prin adresa nr. 133/20.01.2014 a solicitat restituirea părților sociale, depuse din anul 2006, în sumă de 11.363 lei, și a solicitat ca instanța să oblige intimata să îi achite suma de 532 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Prin urmare, instanța va analiza mai întâi excepția tardivității.
Cu privire la această excepție, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din codul de procedură civilă în vigoare la momentul înregistrării cererii de executare silită la executor:
„Art. 274. Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Art. 401. Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Art. 403. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”
În speță, instanța a constatat că se contestă de către contestator cuantumul sumelor executate, solicitându-se anularea executării silite și a tuturor formelor de executare.
Față de acest aspect, instanța a stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 401 lit. c C.p.c., sus-citat. Deși contestatorul critică și poprirea din ianuarie 2015, acesta însuși aduce argumente în sensul anulării executării silite, afirmând prin cererile de la dosar că avea cunoștință de neregulile învederate cu mult înainte de înregistrarea contestației la executare.
În acest sens, instanța stabilește, față de motivele invocate și de formularea petitului cererii, că momentul din care a început să curgă termenul legal de 15 zile de formulare a contestației la executare este 14.12.2012, data la care i-a fost comunicată contestatorului debitor înștiințarea de înființare a popririi din data de 11.12.2012 (fila 52), astfel cum rezultă din dovada de primire de la fila 53. Prin urmare, termenul de 15 zile a fost cu mult depășit, având în vedere data înregistrării contestației la instanță, respectiv 23.01.2015.
Chiar și contestatorul recunoaște prin cerere faptul că avea cunoștință de aspectele învederate încă din luna decembrie 2014, când s-a adresat executorului judecătoresc.
În acest sens, instanța învederează că nu a calificat contestația la executare altfel decât o contestație împotriva executării înseși, având în vedere precizările repetate ale contestatorului în acest sens, precum și faptul că acesta are studii juridice (diploma de la fila 16).
Față de cele ce preced, instanța a admis excepția tardivității invocată de intimată și a respins ca tardiv introdusă contestația la executare.
În ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 403 alin. 1 C.p.c., sus-citat, precum și faptul că urmează a se pronunța soluția asupra contestației la executare, instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Referitor la cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art. 274 alin. 1 C.p.c., sus-citat, și față de soluția de respingere a contestației la executare, instanța stabilește că debitorul contestator este în culpă procesuală, intimata fiind îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul proces, motiv pentru care instanța a obligat contestatorul să achite intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii nr. 326/03.02.2015 (fila 11) și a extrasului de cont din data de 04.02.2015 (fila 40).
Prin sentinta civila nr. 8540/25.06.2015, pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ , a fost respinsa ca neîntemeiată cererea de lămurire, completare și îndreptare a sentinței civile nr. 6278/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, cerere formulată de contestatorul E. M. în contradictoriu cu intimata B. COOPERATISTĂ V..
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca prin sentința civilă nr. 6278/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ a fost respinsă ca tardiv introdusă contestația la executare formulată de contestator împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 562/2012 al B.E.J. Copuzeanu F. T..
Prin cererea de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii sus-menționate înregistrată pe rolul instanței la data de 02.06.2015, ce face obiectul prezentei hotărâri, contestatorul a solicitat lămurirea situației de fapt, invocând motive ce țin de fondul contestației, învederând că excepția tardivității este neîntemeiată și că în mod greșit s-a trecut drept cale de atac recursul, deoarece acesta este apelul, reluând situația de fapt expusă în contestația la executare respinsă ca tardiv formulată.
Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15.02.2013.
Analizând cererea prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
În drept, față de obiectul cererii, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă din 1865, în vigoare la momentul începerii executării silite și aplicabil în prezenta cauză: „Art. 281. Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri. În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.
Art. 2811. În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. Instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților. Încheierea se va atașa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței.
Art. 2812. Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
Art. 2813. Încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 2811, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 2812 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea. Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.”
În speță, instanța a constatat că reclamantul contestator se află într-o stare de eroare cu privire la calea procesuală aleasă, întrucât acesta solicită reluarea aspectelor de fond ale contestației la executare, lămurirea situației de fapt, după ce instanța s-a dezînvestit de soluționarea acesteia, prin admiterea excepției tardivității.
Instanța arată că singurul motiv care se circumscrie căii procedurale alese, respectiv aceea a îndreptării erorii materiale, este dat de calea de atac împotriva sentinței prin care se soluționează contestația la executare.
Cu toate acestea, deși admisibil, acest argument este neîntemeiat, întrucât – conform art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 – hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel.
Instanța subliniază că acesta este actul normativ aplicabil prezentei cauze, iar nu Codul de procedură civilă intrat în vigoare la 15.02.2013, acest aspect reieșind fără echivoc din dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, conform cărora dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Întrucât executarea silită este începută înainte de data de 15.02.2013, rezultă că aplicabil prezentei cauze și executării silite în ansamblu este Codul de procedură civilă din 1865.
Față de cele ce preced, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire, completare și îndreptare a sentinței civile nr. 6278/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Impotriva sentințelor civile nr. 6278/14.05.2015 și nr. 8540/25.06.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, a declarat recurs, in termen legal, contestatorul E. M., cererile de recurs fiind inregistrate pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a III a Civila la data de 05.08.2015.
In cadrul motivelor de recurs formulate impotriva sentintei civile nr. 6278/14.05.2015, recurentul contestator aduce urmatoarele critici sentintei civile recurate:
In mod eronat instanta a admis exceptia tardivitatii contestatiei la executare deoarece contestatia la executare a fost formulata in termen de 24 de ore de la anuntare, respectiv pe 23.01.2015 de la a doua poprire din 22.01.2015, astfel ca nu are cum sa fie tardiv formulata.
In cadrul motivelor de recurs formulate impotriva sentintei civile nr. 8540/25.06.2015, recurentul contestator aduce urmatoarele critici sentintei civile recurate:
Instanta de judecata nu a tinut cont de toate actele din dosar si nu a avut rol activ, avand in vedere cererea din 02.06.2015 prin care a aratat ca a formulat contestatia la executare in termenul de 15 zile iar calea de atac este apel si nu recurs.
Intimata B. C. V. Bucuresti, a formulat intampinare prin care a invocat exceptia nulitatii recursului declarat impotriva sentintei civile nr. 6278/14.05.2015, intrucat nu a incadrat criticile aduse hotararii judecatoresti in vreunul din dispozitiile prev. de art. 488 Cod proc. Civ. si a solicitat respingerea recursului, ca nefundat.
Analizând recursul de față sub aspectul nulitatii, tribunalul reține urmatoarele:
Sub un prim aspect, tribunalul retine ca sunt aplicabile dispozitiile din vechiul Cod procedura civila, astfel ca se aplica disp. prev. de acest cod si nu cele prev. de art. 488 Noul Cod proc. Civ., cum sustine intimata.
Conform art. 303 C.Proc.Civ., „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”. Termenul de recurs este cel prevăzut de art. 299 C.Proc.Civ. – 15 zile de la comunicarea sentinței, termen calculat pe zile libere potrivit art. 101 al. 1 C.Proc.Civ.
Sancțiunea nulității exprese pentru depunerea motivelor de recurs peste termenul legal imperativ este prevăzută de disp. art. 306 C.Proc.Civ., potrivit cărora „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2”.
Tribunalul reține că este nul recursul ce se constituie într-o înșiruire de afirmații și susțineri nestructurate din punct de vedere juridic și care nu se pot încadra în niciunul din motivele de casare prev. de art. 304 Cod proc. civ.
Din criticile formulate de recurent, reiese ca nu au fost indicate expres motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc. civ., insa tribunalul retine ca ca se poate dezvolta motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. si, prin urmare, nu se poate reține că acesta nu este motivat, recurentul criticand sentinta pentru grestia respingere a contestatiei la executare, ca tardiv formulata.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul trebuie să conțină dezvoltarea motivelor care implică determinarea greșelilor instanței de fond, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept a sentinței recurate, astfel ca putandu-se dezvolta din cererea de recurs acest motiv de recurs, tribunalul apreciaza ca exceptia nulitatii nu este intemeiata, motiv pentru care o va respinge, ca atare..
Analizând recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 6278/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 prin prisma criticilor formulate si in raport de dispozitiile art. 304 indice 1 c.pr.civ tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste modul cum a solutionat instanta de fond exceptia tardivitatii, tribunalul retine ca acest motiv nu este intemeiat.
Asfel, prin contestatia introductiva din 23.01.2015, contestatorul E. M. a formulat în contradictoriu cu intimata B. C. V. contestație la executare împotriva executării silite începute de B.E.J. Copuzeanu F. T. în dosarul de executare nr. 562/2012.
La data de 14.05.2015 contestatorul a depus note scrise prin care a precizat că prezintă aspectele de nelegalitate ale operațiunilor bancare comise de la prima înființare a popririi, din septembrie 2012, până în luna august 2014.
Tribunalul retine ca instanta initial investita, respectiv Judecatoria Sector 6 Bucuresti a pus in vedere contestatorului sa precizeze daca intelege sa formuleze contestatie impotriva executarii silite insasi sau impotriva masurii popririi pentru suma de 6525,41 lei iar acesta nu a precizat contestatia.
Totodata, tribunalul retine ca instanta de fond a avut rol activ si la termenul din 14.05.2015 s-au purtat discutii cu privire la exceptia tardivitatii, contestatorul nefiind in masura sa indice concret care sunt actele de executare contestate, acesta aratand ca se contestă cuantumul sumelor executate, solicitându-se anularea executării silite și a tuturor formelor de executare. Prin urmare, au existat discutii cu privire la obiectul contestatiei si data de la care incepe sa curga termenul pentru formularea contestatiei, recurentul indicand ca aceasta incepe sa curga la data de 31.08.2014.
Astfel, in mod corect, instanța de fond a calificat contestația la executare, ca o contestație împotriva executării înseși, având în vedere modul cum a fost formulata contestatia la executare, precizările repetate ale contestatorului în acest sens, precum și faptul că acesta are studii juridice. Daca acesta intelegea sa formuleze contestatie la executare impotriva adresei de infiintare a popririi din 22.01.2015, trebuia sa precizeze in mod expres acest lucru, aspect care nu s-a intamplat, astfel ca in mod teminica a fost calificata ca o contestatie la executarea insasi.
Potrivit art. 401. Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Față de acest aspect, in mod teminic instanța de fond a stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 401 lit. c C.p.c.. iar momentul din care a început să curgă termenul legal de 15 zile de formulare a contestației la executare este 14.12.2012, data la care i-a fost comunicată contestatorului debitor înștiințarea de înființare a popririi din data de 11.12.2012 (fila 52), astfel cum rezultă din dovada de primire de la fila 53. Prin urmare, termenul de 15 zile a fost cu mult depășit, având în vedere data înregistrării contestației la instanță, respectiv 23.01.2015.
F. de aceste considerente, tribunalul apreciaza ca recursul impotriva acestei sentinte, este nefundat.
Analizând recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 8540/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 prin prisma criticilor formulate si in raport de dispozitiile art. 304 indice 1 c.pr.civ tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii sus-menționate înregistrată pe rolul instanței la data de 02.06.2015, ce face obiectul prezentei hotărâri, contestatorul a solicitat lămurirea situației de fapt, învederând că excepția tardivității este neîntemeiată și că în mod greșit s-a trecut drept cale de atac recursul, deoarece acesta este apelul, reluând situația de fapt expusă în contestația la executare respinsă ca tardiv formulată.
Tribunalul retine ca prin procedura necontencioasa a lamuririi dispozitivului nu se putea reveni asupra modului de respingere a contestatiei ca tardiv formulata, acest aspect putand fi facut doar prin reformarea hotararii atacate de catre instanta de control judiciar.
Astfel acest aspect al modului de solutionare a exceptiei tardivitatii, nu poate fi analizat in cadrul cererii de lamurire a dispozitivului deciziei respective, ci acest aspect poate reprezenta o greseala de judecata ce poate fi indreptata doar in caile de atac exercitate impotriva hotararii si nu se incadreaza intre cauzele ce pot conduce la lamurirea dispozitivului sentintei respective.
In ceea ce priveste calificarea caii de atac de catre instanta de fond ca recurs si nu apel, tribunalul retine ca conform art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 – hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel.
Tribunalul subliniază că acesta este actul normativ aplicabil prezentei cauze, iar nu Codul de procedură civilă intrat în vigoare la 15.02.2013, acest aspect reieșind fără echivoc din dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, conform cărora dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
De asemnea, potrivt art. 25 Noul Cod proc. Civ. privind normele tranzitorii . prevede ca procesele in curs de judecata, precum si executarile silite incepute sub legea veche, raman supuse acestei legi.
Întrucât executarea silită este începută înainte de data de 15.02.2013, rezultă că aplicabil prezentei cauze și executării silite în ansamblu este Codul de procedură civilă din 1865, astfel ca in mod temeinic instanta de fond a apreciat ca este incidenta calea de atac a recursului.
Față de aceste considerente, Tribunalul constată că niciuna dintre criticile formulate de recurentul-contestator nu este fondată si in consecință, față de cele mai sus expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 6278/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4.
Respinge recursurile formulate împotriva sentinței civile nr. 6278/14.05.2015 și împotriva sentinței civile nr. 8540/25.06.2015 pronunțate de Judecătoria Sector 4, formulate de recurentul-contestator E. M., în contradictoriu cu intimata B. Cooperatistă V., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR I. P. C. V. A. S. M. P.
GREFIER
M. V. B.
Red/Dact/Jud. IP
2 ex/03.03.2016
----------------------------------------------------------------------------------------------
Judecătoria Sectorului 4 București
Jud. Fond: V. S.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 38/2016.... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 297/2016. Tribunalul... → |
|---|
