Contestaţie la executare. Decizia nr. 273/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 273/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 273 A
Ședința publică din data de 20.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: A. M. D.
JUDECATOR: L. I. F.
GREFIER: L. G. I.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-contestatoare A. pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 5680/11.08.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. V. A. M. și cu intimatul-terț poprit Direcția de T. București, cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata, reprezentată prin avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul procesual și modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:
Tribunalul constată viciul de procedură cu intimata, care nu a fost citată la domiciliul ales indicat la fond, dar care s-a acoperit prin prezența apărătorului său la acest termen de judecată.
Apărătorul intimatei învederează că solicită comunicarea deciziei ce se va pronunța în prezentul apel la domiciliul ales. Totodată, învederează că nu are cereri de formulat și nici probe noi în apel și solicită acordarea cuvântului asupra apelului declarat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Totodată, arată că apelanta a contestat în motivele de apel faptul că în mod greșit prima instanță ar fi reținut că s-ar fi contestat executarea silită însăși. Față de acest aspect, apărătorul intimatei arată că în cuprinsul contestației, la punctul 3, se analizează executarea silită însăși și, printre altele, se menționează că a început executarea în mod nelegal și că nu s-ar fi respectat un termen de 6 luni. Ori, pe lângă acest punct 3, care are în vedere executarea silită, și în celelalte puncte ale contestației se face referire la pretinse motive de nelegalitate ale executării silite însăși.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a invocat din oficiu tardivitatea introducerii contestației la executarea silită însăși și a admis această excepție. În ceea ce privește actele de executare criticate, arată că s-a solicitat anularea adresei de înființare a popririi și, de asemenea actele de executare care au fost comunicate în iunie 2014 iar contestația la executare a fost introdusă în luna februarie 2015, cu încălcarea termenului prevăzut de lege. Poprirea a fost înființată cu mult după termenul de 6 luni de la care trebuia să se plătească sumele datorate.
Cu privire la creanța prescrisă, arată că A. a plătit și plătește, în continuare, asociației din cadrul căreia făcea parte și intimata, astfel cum se arată în titlul executoriu, iar A. recunoaște acest debit și că plătește periodic anumitor persoane. Se mai arată că sunt aplicabile dispozițiilor art. 708 alin. 1 pct. 1 NCPC și solicită respingerea apelului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea formulată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 06.02.2015 sub nr._ contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. V. A. M. și terțul poprit Direcția de T. București anularea tuturor actelor de executare în dosarul de executare nr. 22/2014 al B. T. A., suspendarea executării silite, întoarcerea executării.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat instanței că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 705 NCPC, referitoare la prescripția dreptului de a cere și efectua executarea silită. Contestatoarea a învederat instanței că de la pronunțării sentinței ce constituie titlul executoriu respectiv 17.12.2004 a început să curgă termenul de prescripție ce s-a împlinit la data de 22.01.2009.
A mai susținut contestatoarea că executarea silită s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor OG 22/2002 respectiv nu a fost emisă somația în conformitate cu prevederile art. 2 din ordonanță iar procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare este nelegal întrucât încalcă prevederile legii 188/2000 și ordinul nr. 2550/2006.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 711, 718, 722, 782 C. OG 22/2002.
În dovedirea cererii contestatoarea a depus înscrisuri și a solicitat documentele ce au stat la baza întocmirii dosarului de executare nr. 22/2014 al B. T. A..
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.02.2015 intimata a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Intimata a arătat instanței că în cauză nu a operat prescripția dreptului de a cere executarea silită întrucât, contestatoarea, în repetate rânduri, a recunoscut debitul.
Prin adresa din data de 26.02.2015 executorul judecătoresc a înaintat instanței copii certificate de pe înscrisurile dosarului de executare.
Prin Sentința civilă nr. 7662/27.04.2015, Judecatoria Sector 1 Bucuresti a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu si a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecatoriei Sector 5 Bucuresti la data 18.05.2015 sub nr._ .
Sub aspectul probatoriului, instanța a incuviintat si administrat pentru ambele părți proba cu inscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei.
Prin Sentința civilă nr. 5680/11.08.2015 Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția tardivității contestației privind executarea silită însăși și a respins acest capăt de cerere ca tardiv, a respins ca neîntemeiat restul contestației la executare, a respins ca nefundat capătul de cerere privind întoarcerea executării silite iar cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 714 alin. 1 NCPC, dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată la instanță este 05.02.2015 iar somația a fost comunicată la data de 07.06.2014 (fila 86), instanța a constatat că prezenta contestație la executare a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile, astfel că a admis excepția tardivității privind executarea silită însăși și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere ca tardiv introdus.
Instanța de fond a reținut că prin cererea creditoarei C. V. A. M., de punere în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/17.12.2004 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 2079/2001, definitivă prin decizia civilă nr. 203/2006 pronunțată de Curtea de Apel București și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1287/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva debitoarei A. pentru Valorificarea Activelor Statului (A.) – București, actuala A. pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), adresată B. “T. A.” la data de 20.03.2014, s-a format dosarul de executare nr. 22/2014.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 09.04.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu sus-menționat.
La data de 22.05.2014 s-a întocmit încheierea privind actualizarea creanței și s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 3.523 lei, precum și a fost emisă somația conform art. 2 din OG nr. 22/2002 către debitoare, iar în data de 19.01.2015 s-a emis adresa de înființare a popririi, comunicată terțului poprit Activitatea de T. și contabilitate Publică a Municipiului București la data de 26.01.2015 (fila 93).
Instanța a constatat că prin somația emisă la data de 22.05.2014, conform art. 2 din OG nr. 22/2002 debitoarea a fost somată să își îndeplinească obligația de plată a debitului cuprins în titlul executoriu și cheltuielile de executare silită, în termenul de 6 luni.
Analizând motivele de nelegalitate invocate, instanța a constatat că motivele vizând adresa de înființare a popririi, față de care contestația la executare s-a formulat în termen, sunt aceleași ca și cele vizând executarea propriu-zisă, pentru care contestația la executare trebuia introdusă în termen de 15 zile de la comunicarea somației, potrivit art. 714 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă. S-a reținut că contestatoarea nu a invocat niciun motiv de nulitatea propriu actului contestat în termen, care să fie analizat de către instanță, ci, formulând astfel contestația la executare, încearcă să eludeze faptul că a expirat termenul de formulare a contestației privind executarea însăși.
Instanța a mai reținut că potrivit art. 713 alin. 3 Cod procedură civilă, nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Cu toate acestea, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare. Din acest text de lege rezultă faptul că o parte, atunci când contestă o executare silită, este obligată să invoce toate motivele de nulitate existente la acel moment, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a fi invocate ulterior, împotriva unor alte acte de executare. Astfel, motivele vizând nulitatea întregii executări trebuiau invocate în contestația la executare împotriva executării propriu-zise, formulată împotriva somației de plată, fiind tardiv invocate împotriva adresei de înființare a popririi.
S-a mai reținut că și cheltuielile de executare silită trebuiau contestate, potrivit art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii prin care au fost stabilite, iar aceasta a fost comunicată la data de 04.06.2014.
Referitor la cererea de întoarcere a executării silite, instanța a reținut că, potrivit art. 722 alin. 1 Cod procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. Având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere privind întoarcerea executării silite.
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța a reținut că, potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Cum contestația la executare a fost soluționată, capătul cerere privind suspendarea executării silite a fost respins ca rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel A. pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS, înregistrat pe rolul Tribunalului București-Secția a IV-a Civilă la data de 15.10.2015, prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare.
În motivare, s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția tardivității privind executarea silită însăși întrucât AAAS a formulat contestație la executare numai împotriva somației și a popririi din data de 09.01.2015 nu o contestație la titlu respectiv la executarea silită însăși astfel cum a reținut prima instanță.
Apelanta-contestatoare a arătat că hotărârea este nelegală întrucât actele de executare efectuate încalcă dispozițiile imperative ale OG 22/2002, nefiind respectat termenul de 6 luni care curge de la comunicarea somației. În baza acestui act normativ, procedura executării silite reglementată de dreptul comun are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligațiilor.
Apelanta-contestatoare a mai învederat că onorariul executorului judecătoresc depășește plafonul prevăzut de Ordinul MJ nr. 2550/2006 în condițiile în care se adaugă și TVA intrucât aceste dispoziții trebuie interpretate în mod restrictiv în sensul că onorariul maxim nu poate fi depășit in nici o situație.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, tribunalul reține că potrivit art. 477 alin 1 NCPC, instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit de către apelant precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Prin urmare, și în calea de atac a apelului este pe deplin aplicabil principiul disponibilității care guvernează procesul civil, motiv pentru care tribunalul va analiza legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate de prima instanță numai prin raportare la criticile invocate de apelanta-intimată în cererea de apel.
În prezenta cauză, tribunalul constată că apelanta-contestatoare a criticat sentința apelată invocând următoarele aspecte:
- Instanța de fond în mod nelegal a respins ca tardivă contestația la executare împotriva executării silite însăși.
- Actele de executare atacate încalcă prevederile OG 22/2002;
- Onorariul executorului judecătoresc depășește plafonul maxim stabilit prin Ordinul MJ 2550/2006.
În ceea ce privește primul motiv de apel, tribunalul reține că potrivit art. 714 alin. 1 pct. 3 NCPC, dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația la executare privitoare la executarea silită însăși se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării silite sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Contrar susținerilor apelantei-contestatoare, tribunalul constată că în cuprinsul contestației la executare au fost invocate motive de nelegalitate a actelor de executare constând în prescripția dreptului de a cere executarea silită și încălcarea prevederilor OG 22/2002 care țin de executarea silită însăși și s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare silită. Ori, în mod corect instanța de fond a reținut că acestea trebuiau invocate în termen de 15 zile de la comunicarea somației. Față de faptul că somația împreună cu încheierea de incuviințare a executării silite au fost comunicate contestatoarei la data de 04.06.2014 (dovada de înmânare f. 86 din dosar) iar contestația la executare a fost depusă la Judecătoria Sectorului 1 București la data de 06.02.2015, termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 pct. 3 NCPC a fost depășit motiv pentru care contestația împotriva executării silite însăși a fost tardiv introdusă.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel respectiv faptul că actele de executare atacate încalcă prevederile OG 22/2002, tribunalul reține că în cadrul contestației la executare împotriva unor acte de executare cum sunt în speță adresa de inființare a popririi și procesul-verbal din 22.05.2015, contestatorul are obligația indicării unor motive care vizează legalitatea sau temeinicia întocmirii acestor acte de executare.
În speță, după cum a stabilit și prima instanță, nu se invocă nici un motiv referitor la neregularitatea înființării popririi și atât timp cât contestatoarea nu a formulat contestație la executare împotriva executării silite demarate in dosarul nr. 22/2014 in termen de 15 zile de la data la care a luat la cunoștință de primul act de executare in care să aducă critici referitoare la încălcarea termenului de 6 luni prevăzut de OG 22/2002, nu se mai poate dispune anularea actelor de executare atacate in prezentul dosar pentru acest motiv. Această soluție se impune întrucât în caz contrar, contestatoarea ar avea dreptul să invoce aceleași argumente la fiecare act de executare efectuat în cauză, ceea ce, evident, este inadmisibil și în contra scopului instituirii termenului de 15 zile de către legiuitor, în acest sens fiind si prevederile art.712 alin. 3 NCPC potrivit cărora nu se poate face o nouă contestație la executare de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații.
În privința criticilor referitoare la onorariul executorului judecătoresc, soluția primei instanțe este corectă întrucât potrivit art. 714 alin. 2 NCPC (în forma în vigoare la data începerii executării silite), contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare. Faptul că odată cu adresa de înștiințare a debitoarei privind înființarea popririi i s-a comunicat acesteia din nou Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nu îi acordă posibilitatea de a mai contesta legalitatea acestei încheieri în condițiile în care termenul de 5 zile a expirat prin raportare la prima comunicare a acestui act de executare respectiv 04.06.2014.
P. motivele expuse anterior, tribunalul, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-contestatoare A. pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în București, sector 1, . Ș., nr. 50, împotriva sentinței civile nr. 5680/11.08.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata C. V. A. M., cu domiciliul ales la C.. Av. M. I. M. din București, sector 4,, Splaiul Independenței, nr. 3, ., . și cu intimatul-terț poprit Direcția de T. București, cu sediul în București, sector 4, Splaiul Unirii, nr. 6-8, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. M. D. L. I. F. L. G. I.
Red. /Tehnored. AMD /17.02.2016/4 ex.
JS 5 - Jud. fond D. D. S..
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 268/2016. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 151/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
