Legea 10/2001. Sentința nr. 151/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 151/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 151/2016
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 151
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: G. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulate de contestatorul S. M.-D., în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul S. M.-D., personal și asistat de avocat D. M., cu împuternicire avocațială la fila 7 din dosar, lipsind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului că prin serviciul registratură, la data de 02.02.2016, contestatorul a depus obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză topografie, în 3 exemplare, după care,
Se prezintă și expertul B. D., ce menționează că dorește să își susțină cererea de suplimentare a onorariului de expertiză.
Contestatorul, prin apărător, arată că dorește ca expertul să îi ofere anumite explicații. Totodată, arată că, după ce a studiat raportul de expertiză, este de acord cu cererea de majorare a onorariului de expertiză.
Învederează că nelămuririle sale cu privire la expertiză sunt cele menționate în cuprinsul obiecțiunilor depuse la dosar. Solicită ca expertul să precizeze dacă a constatat faptul că proprietarul imobilului de la nr. 87 din . construcția peste terenul contestatorului. În privința despăgubirii pentru terenul în suprafață de 102 m.p., ocupat de . utilități, solicită suplimentarea obiectivului expertizei, în sensul evaluării și a suprafeței de 102 m.p., având capăt de cerere în acțiune privind obligarea la plata despăgubirilor.
Cu privire la limita terenului de la nr. 89 cu proprietatea din . A, solicită ca expertul să explice cum a ajuns la configurația terenului de linie dreaptă.
Tribunalul constată că, în principiu, partea contestatoare formulează două obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză topografie și o solicitare de suplimentare a obiectivelor expertizei. În ceea ce privește obiecțiunile la raportul de expertiză, identificate cu punctul 1 și punctul 3 pe nota de obiecțiuni depusă la dosar, tribunalul, referitor la prima obiecțiune, apreciază că nu trebuie încuviințată, întrucât nu este utilă în soluționarea cauzei și, mai mult decât atât, expertul pare să își fi spus părerea cu privire la configurația construcțiilor amplasate pe terenul identificat.
În ceea ce privește obiecțiunea de la punctul 3, tribunalul nu reține relevanța acesteia, în condițiile în care expertul nu a avut probleme în a identifica terenul și a răspunde la obiective.
Cu privire la cererea de suplimentare a obiectivelor puse în vedere expertului, în sensul evaluării suprafeței de teren de 102 m.p., tribunalul constată că aceasta constituie o adăugire la teza probatorie în baza căreia a fost încuviințată expertiza, respingând solicitarea părții contestatoare.
Contestatorul, prin apărător, arată că din raportul de expertiză rezultă faptul că suprafața de 102 m.p. este ocupată de utilități. Din expertiza actuală rezultă că trebuie evaluat terenul.
Tribunalul are în vedere măsurile dispuse anterior, acesta fiind motivul pentru care respinge solicitarea părții contestatoare, întrucât a dispus deja cu privire la obiectivele privind evaluarea, neexistând niciun motiv pentru a reveni asupra acestei dispoziții, pe care în continuare o apreciază temeinică, având în vedere lipsa de utilitate a unei astfel de suplimentări a obiectivelor.
Tribunalul constată că obiectivele puse în vedere expertului au fost în număr de două, iar expertul a răspuns acestor obiective.
Expertul B. D. menționează că, la măsurători, gardul era drept, însă la momentul prelucrării datelor a constatat că vecinul de la nord și-a extins gardul peste fosta proprietate a contestatorului, însă nu a avut acest aspect drept obiectiv.
La solicitarea tribunalului, expertul B. D. menționează că și-a spus părerea pe obiectivele puse în vedere de tribunal, însă reconstituirea vechii proprietăți este problema.
Tribunalul ia act de precizările expertului formulate oral în ședință publică.
Tribunalul acordă cuvântul pe cererea de suplimentare a onorariului de expertiză cu suma de 500 lei, cerere formulată de expert.
Contestatorul, prin apărător, este de acord cu cererea de suplimentare a onorariului de expertiză.
Tribunalul, deliberând, încuviințează solicitarea expertului cu privire la suplimentarea onorariului de expertiză, punând în vedere contestatorului, prin apărător, achitarea suplimentului de onorariu de expertiză în sumă de 500 lei, în contul B.L.E.T.J.C.
Contestatorul, prin apărător, solicită lăsarea dosarului la ordine, nemaiavând alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul dispune lăsarea dosarului la ordine, cauza fiind notată la acest moment pe lista de amânări fără discuții.
La a doua strigare a cauzei în ședință publică, a răspuns contestatorul S. M.-D., personal și asistat de avocat D. M., cu împuternicire avocațială la fila 7 din dosar, lipsind intimații.
Contestatorul, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii.
Contestatorul, prin apărător, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea dispoziției contestate și, în principal, obligarea intimatei la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului în suprafață de 904 m.p. din măsurători, 850 m.p. din expertiză, situat în București, sector 3, fosta . nr. 89, colț cu .-64, acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 52 m.p. ce nu poate fi restituit în natură și pentru construcțiile demolate.
În subsidiar, solicită obligarea intimaților la emiterea unei dispoziții de stabilire a unor despăgubiri bănești în echivalent pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură.
În baza art. 453 N.C.P.C., solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de expertiză și în onorariul de avocat, depunând la dosar recipisele de consemnare a onorariului avocațial.
Menționează că partea contestatoare a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că este persoană îndreptățită, învederând faptul că dispoziția contestată nu este motivată. Precizează că a dovedit îndeplinirea condițiilor legale cu următoarele acte: sentința civilă nr. 7326/26.05.1959 a Tribunalului Popular al Raionului T. V., ce se regăsește la filele 95 și 223 din dosar, decizia civilă nr. 875/1951 de preluare a imobilului, precum și cu sentința penală nr. 1129/10.09.1950, ce se regăsește la filele 239-240 din dosar.
Având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, arată că se impune restituirea în natură a terenului.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune dovada achitării onorariului suplimentar de expertiză, tribunalul, cu privire la această solicitare, aducând la cunoștința apărătorului contestatorului că nu este nevoie să fie amânată pronunțarea pentru a se depune dovada achitării onorariului suplimentar de expertiză, urmând a fi conținută această dispoziție în cuprinsul hotărârii.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 20.10.2014, cu nr._, reclamantul S. M. D. a contestat dispoziția emisă de Primarul General al M. București cu nr._/15.09.2014. În motivarea contestației, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 26 și ale art. 1, 2, 7 și 9 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a arătat că a formulat notificările nr. 4188/23.10.2001, nr. 2953/26.10.2001 și 2955/26.10.2001, prin care a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a imobilului teren și construcții demolate, situat în București, fosta . nr. 89 colț cu .-64, sector 3. A arătat că terenul era în suprafață de 904 mp, iar construcția era compusă din două corpuri, ambele fiind demolate în anul 1985.
Reclamantul a arătat că imobilul a aparținut autorilor săi P. Z. și M. Z. (cunoscută și cu numele M. Z.), așa cum rezultă din procesul-verbal nr._/17.02.1940 al Comisiei pentru înființarea Cărților Funciare.
Imobilul a fost trecut în proprietatea statului, respectiv a ICRAL Sector 3, prin sentința civilă nr. 7326/26.05.1959 emisă de Tribunalul Popular al Raionului T. V. București, urmare a aplicării Decretului nr. 224/1951.
Prin dispoziția contestată, unitatea deținătoare a respins notificările, reținând că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de pct. 2.3 din HG nr. 250/2007. Reclamantul a apreciat că față de situația actuală a terenului se poate dispune restituirea în natură pentru teren, mai puțin o suprafață de 52 mp, iar în echivalent pentru terenul afectat de utilități publice și pentru construcțiile demolate.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat și Tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri și expertiza tehnică specialitatea topografie, raportul expertului desemnat în cauză fiind depus la dosar la filele 284-294. A fost de asemenea atașat dosarul administrativ de soluționare a notificărilor.
Pârâții M. București prin Primarul General și Primăria M. București prin Primar General nu au depus întâmpinare și nu au propus probe.
Analizând actele dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Tribunalul este învestit cu o contestație împotriva dispoziției emise în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, formulată în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Astfel fiind, Tribunalul constată că Legea nr. 10/2001 a instituit o procedură administrativă de soluționare a notificărilor, urmată sau uneori înlocuită de o fază jurisdicțională, aceasta din urmă în situația contestării dispozițiilor emise de unitățile deținătoare stabilite de lege.
Atât în faza administrativă, cât și în faza jurisdicțională, este aplicabil în opinia Tribunalului principiul disponibilității. Astfel, în procedura administrativă, comisia constituită în cadrul unității deținătoare în vederea soluționării notificării este ținută de limitele în care a fost formulată notificarea. Ulterior emiterii dispoziției în aceste limite de învestire, în situația contestației împotriva dispoziției, care trebuie soluționată de Tribunal, și instanța este ținută potrivit principiului disponibilității de două limite: cea trasată de notificator prin cuprinsul notificării sale și cea dată de motivul de respingere a notificării.
Prin urmare, în cazul contestației împotriva dispoziției de respingere, Tribunalul este ținut în primul rând să verifice legalitatea și temeinicia motivului invocat de unitatea deținătoare în fundamentarea acestei soluții.
În cauza de față, notificările formulate de reclamant au fost conexate și respinse pentru unicul motiv privind nedovedirea îndeplinirii condițiilor impuse de pct. 2.3 din Normele de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 adoptate prin HG nr. 250/2007, astfel că atenția instanței se va îndrepta cu prioritate asupra verificării acestui aspect, împreună cu verificarea calității de persoană îndreptățită și a identității imobilului a cărui restituire se cere.
Procedând în acest sens, Tribunalul reține că reclamantul, împreună cu T. G., S. P. și I. V. în calitate de moștenitori ai defunctei M. P. Z. au notificat Primăria M. București cu privire la restituirea imobilului situat în București, fosta . nr. 89 colț cu .-64, sector 3.
Potrivit Procesului-verbal din 17.02.1942 (filele 88-91), M. Z. figura la nivelul anului 1942 cu teren în suprafață totală de 956 mp în .. 89.
Prin sentința civilă nr. 7326/29.05.1959 a Tribunalului Popular al Raionului T. V. București (fila 95) s-a dispus vânzarea imobilului din . nr. 89 în baza Decretului nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliara pentru realizarea creanțelor Statului, la cererea Sfatului Popular al Raionului T. V.. Prin această sentință se reține, în practica, faptul că pârâtul a fost prezent și a recunoscut debitul datorat organelor fiscale, arătând însă că partea rămasă neachitată este în sumă mică și că nu se impune vânzarea imobilului.
Prin urmare, Tribunalul reține că titularii dreptului de proprietate de la acel moment au avut cunoștință despre existența debitului și nu l-au achitat (cel puțin o parte), astfel că măsura vânzării imobilului a fost întemeiată pe dispozițiile Decretului nr. 224/1951, cu reținerea faptului că s-au depus la dosarul pricinii la momentul dezbaterii cererii Sfatului Popular și dovada de predare a înștiințării de plată, avertismentul dat în cauză, procesul-verbal de sechestru din 17.02.1959.
Prin procesul-verbal din 22.06.1959 imobilul a fost preluat în contul debitului calculat pe rol 62 la circa financiară 13.
Potrivit adresei emise de TITAN AL S.A. (fila 98) la 05.05.1999, imobilul în cauză figurează preluat în baza Decretului nr. 224/1951, persoana de la care a fost făcută preluarea fiind Z. M..
Tribunalul reține că conform art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 10/2001, în sensul acestei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate.
Totodată, potrivit pct. 2.3 din Norme, invocat în cuprinsul dispoziției contestate, s-a dispus că la art. 2 alin. (1) lit. d) din lege formularea "neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate" vizează: arestarea persoanei pentru motive politice, deportarea acesteia pe motive politice, internare forțată în unități sanitare, fuga din țară pentru evitarea unei pedepse ca urmare a opoziției față de regimul comunist, incidența unor alte măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate.
Or, în cauză, Tribunalul reține că nu s-a făcut dovada incidenței vreuneia dintre situațiile subliniate mai sus. Proprietarii de la momentul preluării, în 1959, au fost somați cu privire la plata debitelor prin emiterea și comunicarea deciziei de impunere, au primit avertismentul cu privire la măsurile aplicabile, lipsa acestor documente de la dosar fiind suplinită de menționarea lor în cuprinsul sentinței civile nr. 7326/29.05.1959 a Tribunalului Popular al Raionului T. V. București, act autentic al cărei conținut nu a fost contestat de reclamant. Mai mult, aceștia au fost citați la soluționarea cererii de scoatere la vânzare a imobilului și au recunoscut debitul, astfel că nu se poate reține în cauză vreo măsură abuzivă impusă de stat care să fi împiedicat exercitarea drepturilor lor.
Prin urmare, față de faptul că Tribunalul va reține întemeiat motivul respingerii notificării, apreciază că nu mai este necesar a verifica celelalte condiții privind soluționarea acesteia, întrucât imobilul nu este restituibil potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Tribunalul mai are în vedere și faptul că acest aspect nu a fost soluționat sau avut în vedere în litigiul anterior în care reclamantul a fost parte. Astfel, în cauza nr._/3/2010 s-a reținut în mod irevocabil exclusiv depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea notificării, fără a se face vreo analiză a dreptului reclamantului pe fond la restituire.
Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul constată că cererea reclamantului este neîntemeiată, urmând a o respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de contestatorul S. M.-D., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat „D. M.”, cu sediul în București, ., ., sector 1, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, ambii cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul București.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
R. S. G. B.
Red. R.S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 273/2016. Tribunalul... | Întoarcere executare. Decizia nr. 6/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
