Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 140/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 140/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 140/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 140
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. N.
GREFIER: D. G. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile de față formulată de reclamantul D. L. în contradictoriu cu pârâtul F. A. G., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, reprezentat de avocat I. C. M., cu împuternicire avocațială depusă la fila 2 din dosarul nr._/299/2015 și pârâtul, reprezentat de avocat N. E. M., cu delegație de substituire depusă la fila 12 din dosar pentru avocat titular P. M. C., cu împuternicire avocațială depusă la fila 8 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Reprezentantul reclamantului solicită rectificarea numelui reclamantului, în sensul că numele corect al acestuia este D. și nu D..
Tribunalul dispune rectificarea citativului și efectuarea cuvenitelor modificări în sistemul Ecris, în sensul că numele corect al reclamantului este D. și nu D..
Tribunalul procedează la audierea martorului pârâtului, D. E., susținerile acesteia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Pârâtul, reprezentat de avocat, depune la dosar înscrisuri, un exemplar fiind comunicat apărătorului reclamantului.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul atât asupra admisibilității cererii, cât și pe fondul ordonanței președințiale.
Reclamantul, reprezentat de avocat, învederează instanței că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii și nu se procedează la prejudecarea fondului, având în vedere să intenționează să introducă o acțiune în grănițuire. Mai arată că vremelnicia măsurii constă în faptul că se solicită ca aceasta să fie dispusă pentru o perioadă de timp limitată, respectiv până la soluționarea acțiunii în grănițuire, iar urgența este evidentă, având în vedere că se încalcă dreptul de proprietate al reclamantului.
Pe fondul cauzei, arată că declarația martorului audiat la acest termen de judecată trebuie avută în vedere sub beneficiul de inventar, față de neclaritățile care au caracterizat depoziția. De asemenea, învederează instanței că, din măsurătorile pe care le-a efectuat, aflate la dosarul de carte funciară, rezultă existența unui unghi de 90% cu o distanță de 60 – 70 cm înspre proprietatea pârâtului. Chiar dacă unghiul de 90% nu ar exista, din planșele foto depuse la dosar, constând în imagini preluate din satelit, se observă că gardul pârâtului este edificat înspre proprietatea reclamantului.
Prin urmare, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pârâtul, reprezentat de avocat, solicită în principal respingerea cererii ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Arată că, față de dispozițiile art. 997 alin. 1 C.pr.civ., cererea pentru emiterea unei ordonanțe președințiale este inadmisibilă.
De asemenea, solicită să se constate că, așa cum s-a arătat și prin întâmpinare, gardul despărțitor este amplasat pe proprietatea pârâtului, iar gardul despărțitor cu fundație, care există și în prezent, este situat la o distanță de aproximativ 30 – 40 cm față de proprietatea pârâtului, respectiv exact pe linia de hotar.
Cu privire la caracterul provizoriu, învederează instanței că reclamantul nu a formulat o acțiune în grănițuire împotriva pârâtului. De asemenea, arată că urgența nu se justifică, întrucât efectuarea lucrărilor de construcție nu aduce nici măcar o minimă atingere dreptului de proprietate al reclamantului și nu poate fi vorba nici de un drept care s-ar păgubi prin întârziere și nici de prevenirea unei pagube iminente.
De asemenea, consideră că acțiunea introdusă este neîntemeiată, față de lipsa vreunei atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamantului sau vreunui interes legitim al acestuia, instanța urmând să constate că reclamantul nu are un interes în promovarea prezentei acțiuni. Precizează că din poze se observă concavitatea liniei de hotar.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, depunând la dosar chitanța care atestă achitarea acestora.
Reclamantul, reprezentat de avocat, solicită să se ia în considerare caracterul proporțional al cheltuielilor de judecată solicitate de pârât, având în vedere complexitatea cauzei și solicită să fie cenzurate de către instanță.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10.11.2015, sub nr._/299/2015, reclamantul D. L. a chemat în judecată pe pârâtul F. A. G., solicitând instanței să dispună, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtului la sistarea executării lucrărilor la imobilul din București, . nr. 51, până la soluționarea unei viitoare acțiuni în grănițuire, precum și luarea măsurilor provizorii prevăzute de art. 630 C.civ.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul este proprietarul imobilului compus din teren și construcție, situat în București, . nr. 53, sector 1. La începutul lunii martie 2015, reclamantul a observat că pe terenul învecinat au fost demarate ample lucrări de construire a mai multor corpuri de clădire situate la calcanul construcției aflate în proprietatea acestuia, cu grad mare de ocupare a terenului.
S-a mai menționat faptul că, pe acest teren, exista în trecut o casă construită la calcan, pe limita terenului, astfel cum se poate observa din planșa foto, reprezentând imaginea din satelit, casă care a fost demolată de pârât, limita dintre cele două terenuri fiind, în prezent, reprezentată fizic de un gard improvizat, instalat de pârât în urma demolării.
Reclamantul a precizat că a solicitat anularea autorizației de construire al cărei beneficiar este pârâtul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București.
A mai învederat reclamantul faptul că, la începutul lunii noiembrie 2015, a observat că pârâtul a împins gardul cu aproximativ 15 cm spre interiorul imobilului său. Astfel, în prezent gardul este împins spre proprietatea reclamantului, limitându-i în mod abuziv dreptul de proprietate privată.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, reclamantul a mai arătat că urgența măsurii este dată de faptul că gardul a fost mutat și s-a început construcția unui . calcan, imobil a cărui fundație se va afla parțial pe terenul reclamantului, urmând a-i fi prejudiciat dreptul de proprietate privată, protejat de Constituție, pe o perioadă mult mai mare.
S-a mai arătat că măsura este vremelnică, întrucât se solicită sistarea lucrărilor până la soluționarea convențională sau judiciară a problemei privind linia de hotar.
Reclamantul a apreciat că în cauză nu s-ar prejudeca fondul, deoarece instanța nu va efectua o analiză exhaustivă a fondului, atât timp cât nu se solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să fie stabilite limitele de hotar ale celor două imobile.
De asemenea, s-a menționat faptul că, pe lângă restrângerea abuzivă a dreptului de proprietate al reclamantului, lucrările de construcție îi cauzează un prejudiciu imediat, fiind distrus pământul din curtea acestuia, iar pârâtul nu intenționează să întrerupă lucrările.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 997 și urm. C.pr.civ., art. 630 C.civ.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar, în copie: planșe foto, schițe, contract de donație, încheieri de carte funciară, relevee.
La data de 26.11.2015, pârâtul F. A.-G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat, că la jumătatea anului 2013, s-au început investițiile în vederea construirii a 3 imobile de locuire colectivă cu regim de înălțime S+P+3E pe . nr. 51, sector 1, București. Deși în privința acestor construcții s-a obținut documentația legală, reclamantul a formulat acțiune pe rolul Tribunalului București, prin care a solicitat anularea autorizației de construire nr. 350/31/G/24.09.2014. Pârâtul a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, prevăzute de dispozițiile art. 997 alin. 1 C.pr.civ., respectiv aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului, motiv pentru care se impune respingerea cererii ca inadmisibilă.
Astfel, în ceea ce privește afirmarea unui drept, s-a precizat că această condiție specială de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială presupune și îndeplinirea condițiilor de exercițiu ale acțiunii civile referitoare la capacitate, calitate și interes, conform dispozițiilor art. 32 alin. 1 lit. a, b și d C.pr.civ.
Pârâtul a apreciat că, în cauză, nu există vreo încălcare a dreptului reclamantului, astfel că acesta nu justifică un interes în promovarea cererii, atât timp cât gardul despărțitor provizoriu a fost mutat 30-40 cm înspre proprietatea pârâtului, iar nu a reclamantului. Așadar, nu există o aparență de drept în favoarea reclamantului, gardul despărțitor nefiind împins înspre proprietatea reclamantului, fiind amplasat pe proprietatea pârâtului, la o distanță de 30-40 cm față de linia de hotar.
Contrar susținerilor reclamantului, a mai precizat pârâtul, între peretele de calcan al construcției edificate pe proprietatea pârâtului și gardul despărțitor provizoriu situat de asemenea pe proprietatea pârâtului există o distanță suficientă cât să permită trecerea lucrătorilor și efectuarea lucrărilor de construire, iar față de linia de hotar există o distanță de aproximativ 60-70 cm, nefiind așadar necesară împingerea gardului despărțitor înspre proprietatea reclamantului.
Referitor la caracterul provizoriu al ordonanței, până la soluționarea fondului, pârâtul a arătat că reclamantul nu a formulat împotriva sa acțiune în grănițuire și, chiar dacă ar fi introdus o asemenea acțiune, aceasta ar fi vădit neîntemeiată.
A mai precizat pârâtul că, pe calea ordonanței președințiale, se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea pe fond a pricinii, iar o obligație de a face nu poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, or, în cauză, nu poate fi vorba despre săvârșirea vreunui act abuziv de către pârât, în dauna reclamantului.
Totodată, pârâtul a solicitat să se constate lipsa caracterului urgent al cererii, întrucât lucrările de construire pe terenul proprietatea pârâtului au început la jumătatea anului 2013, în aceeași perioadă fiind ridicat gardul despărțitor provizoriu pe proprietatea acestuia, astfel încât nu corespunde realității susținerea reclamantului, potrivit căreia acesta a observat la începutul lunii noiembrie 2015 faptul că lucrările se desfășoară pe terenul său.
S-a mai arătat că nu este îndeplinită nici cerința neprejudecării fondului, gardul provizoriu, fără fundație, fiind ridicat pe proprietatea pârâtului pentru a delimita cele două proprietăți la jumătatea anului 2013, cu acordul ambelor părți, nefiind posibilă limitarea sau restrângerea dreptului de proprietate al reclamantului.
Așadar, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, din motivarea inconsecventă a acțiunii și din înscrisurile depuse la dosar rezultând că nu există vreun indiciu în sensul că s-ar aduce vreo atingere dreptului de proprietate al reclamantului, acțiunea fiind formulată cu reaua-credință.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205, 997 alin. 1, 2 și 5, art. 998 alin. 1 C.pr.civ., art. 630 C.civ.
În dovedire, au fost depuse la dosar, în copie, înscrisuri.
La termenul de judecată din 02.12.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr._/02.12.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța a reținut că, potrivit art. 998 C.pr.civ., competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială aparține instanței care ar fi competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului, iar reclamantul a optat să formuleze o acțiune având ca obiect anularea autorizației de construire și a certificatului de urbanism emise pe numele pârâtului pentru lucrările efectuate, fiind format dosarul nr._/3/2015 pe rolul Tribunalului București.
Așadar, s-a reținut că reclamantul a învestit Tribunalul cu o cerere ce vizează fondul raporturilor dintre părți, aceasta fiind instanța competentă să se pronunțe asupra ordonanței președințiale în baza art. 998 C.proc.civ. Din moment ce reclamantul a ales dintre acțiunile puse la dispoziție de lege pentru apărarea dreptului său o acțiune în anularea autorizației de construire, instanța a considerat că acela este litigiul de fond ce se desfășoară între părți și prin urmare Tribunalul București, ca instanță competentă să soluționeze fondul, are competența de a se pronunța cu privire la prezenta cerere.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 07.12.2015.
Prin încheierea de la termenul de judecată din 06.01.2016, tribunalul a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și pentru pârât proba testimonială, respingând ca nefiind utilă cauzei proba cu interogatoriu solicitată de pârât.
La termenul de judecată din 03.02.2016, a fost audiată martora D. E., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar (fila 17).
Analizând materialul probator administrat, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 997 alin. 1 C.pr.civ., instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prin urmare, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei cereri formulate pe calea ordonanței președințiale sunt: caracterul vremelnic, aparența dreptului, urgența și neprejudecarea fondului.
Tribunalul apreciază că se impune examinarea cu prioritate a admisibilității prezentei cereri, respectiv a îndeplinirii condițiilor impuse de texul de lege menționat cu privire la acțiunea promovată de reclamant pe calea ordonanței președințiale, sens în care vor fi avute în vedere inclusiv apărările pârâtului sub acest aspect.
Astfel, se constată că reclamantul este proprietar al imobilului din București, . nr. 53, sector 1, compus din teren și construcțiile situate pe acesta, în baza contractului de donație cu rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat sub nr. 463/30.03.2011 de BNP I. A. (filele 14-19 dosar nr._/299/2015), iar din planșele foto depuse la dosar, coroborate cu susținerile pârâtului din întâmpinare, rezultă faptul că, pe terenul învecinat, situat în București, . nr. 51, sector 1, pârâtul a demarat efectuarea unor ample lucrări de construcție, cu privire la care au fost eliberate certificatul de urbanism nr. 1011/63/G/04.07.2014 și autorizația de construire nr. 350/31/G/24.09.2014, acte administrative a căror anulare s-a solicitat de către reclamant în dosarul nr._/3/2015 aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Tribunalul constată că, față de probatoriul administrat în cauză, nu se poate stabili cu certitudine aparența dreptului în favoarea reclamantului D. L.. În acest sens, din planșele fotografice depuse la dosar nu reiese faptul că gardul despărțitor ar fi fost deplasat de pârât înspre proprietatea reclamantului, iar depoziția martorei S. E. este atât neconcludentă cât și contradictorie, având în vedere faptul că, pe de o parte, martora a declarat că gardul de plasă existent între proprietățile de la nr. 53 și nr. 51 „este amplasat în aceeași poziție în care se găsea și anterior demolării casei vechi” care exista pe terenul pârâtului, gardul nefiind mutat și nici împins, iar pe de altă parte, martora a arătat că, „atât timp cât a existat casa veche la nr. 51, nu exista gard între această proprietate și cea de la nr. 53, iar gardul de plasă a fost construit după demolarea casei vechi, în toamna anului 2014”. A mai arătat martora că „gardul care există în prezent nu este poziționat în același loc unde se afla gardul vechi, ci terenurile nu sunt bine măsurate”.
Așadar, mutarea gardului de către pârât înspre proprietatea reclamantului nu rezultă în mod cert din niciuna din probele administrate și acest aspect nu poate fi tranșat în procedura sumară a ordonanței președințiale, care nu implică administrarea unui probatoriu amplu, de natură să lămurească situația de fapt (expertiză tehnică specialitatea topografie).
De asemenea, se observă faptul că măsura sistării lucrărilor ce se execută pe terenul pârâtului, astfel cum a fost solicitată de reclamant (până la soluționarea unei viitoare acțiuni în grănițuire) nu are un caracter vremelnic, atât timp cât, până în prezent, reclamantul nu a introdus o asemenea acțiune, astfel încât nu există certitudinea existenței, în viitor, a litigiului menționat. Prin urmare, momentul până la care ar putea fi dispusă măsura solicitată de reclamant nu este nici măcar determinabil.
Într-adevăr, prin luarea măsurii solicitate de reclamant, fondul dreptului nu ar fi prejudecat, reclamantul solicitând sistarea executării lucrărilor până la soluționarea unei viitoare acțiuni având ca obiect grănițuire (care poate implica și o revendicare), litigiu în cadrul căruia se va tranșa întinderea dreptului de proprietate al părților asupra terenurilor învecinate.
În ceea ce privește condiția urgenței, tribunalul constată că nici aceasta nu este îndeplinită în cauza de față, întrucât, astfel cum rezultă din susținerile părților, coroborate cu depoziția martorului audiat, măsurile solicitate de reclamant nu au caracter urgent față de stadiul executării construcțiilor pe terenul pârâtului, a căror edificare a început în urmă cu aproximativ 1 an (în primăvara anului 2015), iar lucrările de construcție sunt la acest moment aproape finalizate.
Astfel, cererea de ordonanță președințială a fost introdusă la data de 10.11.2015, în condițiile în care, pe terenul situat în București, ., nr. 51, sector 1, se desfășoară activități de construcție încă din martie 2015, perioadă în care a fost edificat gardul despărțitor din sârmă, astfel cum rezultă din depoziția martorei audiate. Având în vedere că nu s-a făcut dovada mutării gardului de către pârât înspre proprietatea reclamantului la începutul lunii noiembrie 2015, astfel cum s-a susținut prin acțiune, tribunalul apreciază că nu este îndeplinită condiția urgenței măsurii de sistare a lucrărilor de construcție ce se efectuează pe terenul pârâtului încă din primăvara anului 2015.
Pe de altă parte, din moment ce reclamantul nu locuiește efectiv în imobilul situat în București, ., nr. 53, sector 1, acesta nu poate invoca faptul că, prin continuarea lucrărilor de construcție pe terenul învecinat, i s-ar produce o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara și nici nu se poate reține ipoteza păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere. Susținerile reclamantului privind încălcarea dreptului său de proprietate urmează a fi analizate într-o viitoare acțiune în grănițuire, iar în măsura în care se reclamantul va avea câștig de cauză, acesta va putea solicita obligarea pârâtului la desființarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamantului.
Prin urmare, cererea de ordonanță președințială fiind formulată la un interval de aproximativ 8 luni de la momentul la care a început edificarea construcțiilor pe terenul pârâtului, condiția urgenței nu poate fi reținută nici la momentul introducerii cererii (noiembrie 2015) și nici la momentul pronunțării prezentei sentințe (februarie 2016). În plus, reclamantul nu a făcut dovada faptului că, în prezent, se desfășoară lucrări pe terenul pârâtului, iar pe de altă parte, construcția corpului de clădire cel mai apropiat de limita de hotar este, la momentul de față, aproape finalizată, după cum rezultă din depoziția martorei, în condițiile în care reclamantul avea cunoștință de lucrările de construcție încă din martie 2015. Așadar, introducerea unei cereri de ordonanță președințială la un interval de 8 luni de la momentul începerii edificării construcțiilor și solicitarea de a se dispune sistarea executării lucrărilor (la acest moment aproape finalizate) nu respectă condiția esențială pentru admiterea acțiunii pe calea ordonanței președințiale, respectiv urgența.
Pe de altă parte, scopul principal al promovării unei cereri pe calea ordonanței președințiale este protejarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, iar în speță, în condițiile în care construcțiile edificate de pârât sunt finalizate, eventualul prejudiciu nu mai poate fi împiedicat prin luarea măsurii solicitate de către reclamant.
Având în vedere argumentele expuse, tribunalul constată că este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială, motiv pentru care urmează a fi respinsă în consecință.
Conform dispozițiilor art. 452 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât chitanța nr. 512/24.09.2015 (depusă la fila 13 din dosar) a fost emisă cu două luni înainte de declanșarea prezentului litigiu (10.11.2015), așadar atestă o cheltuială efectuată de pârât anterior promovării de către reclamant a prezentei cereri de ordonanță președințială, nefiind dovedită achitarea vreunui onorariu de avocat aferent cauzei de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul D. L., domiciliat în București, .-7, .. A, . și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat „Gil V.”, în București, .. 62, .. A, ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul F. A. G., domiciliat în București, .. 3, .. 4, ., sector 5 și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat „P. M. C.”, în București, .. 2, ., ., sector 3.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
R. N. D. G. C.
Red./Tehnored./R.N./6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 275/2016. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 373/2016.... → |
|---|
